Înregistrarea Mărcilor - Procedură OSIM și Protecție Internațională

Marca se protejează în România prin înregistrare la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), care conferă titularului un drept exclusiv de utilizare timp de 10 ani, reînnoibil nelimitat. Cererea se depune online sau la ghișeu, iar procedura durează 6–12 luni. Protecția internațională se obține prin Protocolul de la Madrid (WIPO) sau printr-o marcă UE (EUTM) înregistrată la EUIPO, valabilă în toate cele 27 de state membre.

Pe scurt

Dreptul la marcă se dobândește prin înregistrarea acesteia la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), conferind protecție exclusivă pe teritoriul României pentru 10 ani, cu posibilitate de reînnoire nelimitată. Protecția internațională poate fi obținută prin Protocolul de la Madrid (WIPO) sau prin înregistrarea unei mărci UE la EUIPO, care acoperă toate statele membre UE.

Cadrul legal

Înregistrarea mărcilor în România este reglementată de Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026. Republicarea a fost realizată în temeiul Legii nr. 30/2024 (M.Of. nr. 173 din 4 martie 2024), care a modificat legea și a renumerotat articolele. Anterior republicării din 2026, legea fusese modificată — printre altele — prin Ordonanța de urgență nr. 169/2022 și republicată în 2020 (M.Of. nr. 856 din 18 septembrie 2020) în temeiul Legii nr. 112/2020, care a transpus Directiva (UE) 2015/2436. Numerotarea articolelor citate mai jos urmează forma consolidată în vigoare (republicarea 2026).

Art. 1 din Legea 84/1998 — Drepturile asupra mărcilor și indicațiilor geografice sunt recunoscute și protejate pe teritoriul României în condițiile prezentei legi. Prezenta lege se aplică mărcilor de produse și de servicii - mărci individuale, mărci colective și mărci de certificare - și indicațiilor geografice.

Sursa: Legea nr. 84/1998, legislatie.just.ro

Art. 2 din Legea 84/1998 — Poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiția ca aceste semne să fie capabile să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor.

Sursa: Legea nr. 84/1998, legislatie.just.ro

Ce este o marcă?

O marcă este un semn distinctiv care identifică produsele sau serviciile unei întreprinderi, diferențiindu-le de cele ale concurenților. Marca poate fi:

• Verbală (cuvinte, nume, slogane)
• Figurativă (logo-uri, desene, simboluri)
• Combinată (text + elemente grafice)
• Tridimensională (forma produsului sau ambalajului)
• Sonoră (melodii, jingle-uri distinctive)
• De culoare (combinații distincte de culori)

Pentru a putea fi înregistrată, marca trebuie să îndeplinească două condiții esențiale:

1. Caracter distinctiv — să permită consumatorilor să identifice originea produselor/serviciilor
2. Reprezentare clară — să poată fi reprezentată în Registrul mărcilor într-un mod care stabilește precis obiectul protecției

Procedura de înregistrare la OSIM

1. Verificarea disponibilității

Înainte de depunerea cererii, este esențial să verificați dacă marca dorită este disponibilă. Puteți efectua o căutare preliminară în bazele de date OSIM pentru a identifica mărci identice sau similare deja înregistrate pentru produse/servicii din aceeași categorie.

⚠️ Sfat important — OSIM nu notifică titularii de mărci existente dacă se depune o cerere similară. Este responsabilitatea dumneavoastră să monitorizați înregistrările noi și să depuneți opoziție dacă este cazul.

Sursa: Întrebări frecvente înregistrare mărci, ProtectMARK

2. Depunerea cererii

Cererea de înregistrare se depune la OSIM și trebuie să conțină:

• Cerere formală de înregistrare a mărcii
• Identificarea solicitantului (date complete, inclusiv adresă pentru corespondență)
• Reprezentarea mărcii (imagine clară, specificarea culorilor dacă este cazul)
• Lista produselor/serviciilor pentru care se solicită protecția, clasificate conform Clasificării Internaționale Nice (ediția a 12-a, 2025)
• Dovada plății taxelor de depunere și publicare

Art. 8 din Legea 84/1998 — Dreptul la marcă se dobândește prin înregistrare. Persoana care a depus prima cerere reglementară de înregistrare a mărcii sau, după caz, succesorul său în drepturi, dobândește dreptul la marcă.

Sursa: Legea nr. 84/1998, legislatie.just.ro

3. Taxe OSIM (2025)

La depunerea cererii se achită:

• Taxa de depunere: 50 lei
• Taxa de publicare:
  • 149 lei pentru mărci alb-negru (verbale)
  • 498 lei pentru mărci color (figurative)
• Taxa de examinare pe fond: se achită în maximum 30 de zile de la depunere
• Clase suplimentare: 249 lei pentru fiecare clasă suplimentară de produse/servicii
• Taxa de eliberare certificat: 254 lei (după aprobare)

Total pentru o marcă verbală cu o clasă: aproximativ 746 lei Total pentru o marcă color cu o clasă: aproximativ 1.642 lei

Sursa: Taxe OSIM 2025 și Costuri înregistrare marcă, Totul Despre Mărci

4. Atribuirea datei de depozit și publicare

Art. 18 din Legea 84/1998 — În termen de 7 zile de la primirea cererii de înregistrare a mărcii, OSIM examinează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, în caz afirmativ, atribuie cererii o dată de depozit.

Sursa: Legea nr. 84/1998, legislatie.just.ro

Dacă cererea îndeplinește cerințele formale, OSIM:

• Atribuie data de depozit în termen de 7 zile
• Publică cererea în format electronic în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secția Mărci în termen de 7 zile de la atribuirea datei de depozit

5. Examinarea pe fond

OSIM examinează cererea pentru a verifica dacă marca respectă condițiile de înregistrare, verificând în special motivele absolute de refuz:

Motive absolute de refuz (Art. 5 din Legea 84/1998):

• Lipsa caracterului distinctiv — semnele care nu pot identifica originea produselor/serviciilor
• Caracter descriptiv — termeni care descriu direct produsul sau serviciul (ex: "Restaurant" pentru servicii de alimentație publică)
• Caracter generic — denumiri comune pentru produse/servicii
• Caracter înșelător — mărci care induc în eroare publicul privind natura, calitatea sau proveniența geografică
• Conflict cu ordinea publică sau bunele moravuri
• Conflict cu drepturi anterioare — embleme de stat, simboluri religioase protejate

⚠️ Opinie specialistă — Avocat specialist în proprietate intelectuală, SFR Law

Descriptivitatea este o condiție pe care o marcă trebuie să o evite. O greșeală frecventă este când antreprenori înregistrează doar elementul principal al mărcii (de exemplu, "ZZZ") dar o folosesc zilnic cu o sintagmă care descrie serviciul sau produsul (de genul "ZZZ restaurant"). Aceasta încalcă cerința de non-descriptivitate, deoarece nu ar putea obține protecție pentru cuvântul "restaurant" singur. Este recomandabil ca, la proiectarea mărcii, să se țină cont că utilizarea ei zilnică poate necesita modificări ușoare față de versiunea înregistrată pentru a fi acceptată de OSIM.

Sursa: Descriptivitatea mărcii, SFR Law

Dacă OSIM identifică motive absolute de refuz, transmite solicitantului un Aviz de refuz provizoriu, invitându-l să prezinte un punct de vedere în termen de 3 luni.

Art. 21 din Legea 84/1998 — OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii, cu achitarea taxelor de examinare, și decide admiterea cererii, în tot sau în parte, ori respingerea acesteia, în termen de 6 luni de la publicarea cererii.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 21, forma consolidată (accesat 2026-07-21)

6. Perioada de opoziție

După ce OSIM admite cererea, aceasta este publicată pentru a permite depunerea opoziției de către terțe persoane interesate.

Art. 26 din Legea 84/1998 — În termen de două luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană interesată poate formula opoziție la înregistrarea mărcii, cu achitarea taxelor legale.

Sursa: Legea nr. 84/1998, legislatie.just.ro

Motive relative de refuz pe care se poate baza opoziția:

• Identitate cu o marcă anterioară pentru produse/servicii identice sau similare
• Risc de confuzie — asemănare cu o marcă anterioară care ar putea induce în eroare consumatorii
• Marcă cu reputație — folosirea neautorizată a unei mărci celebre, chiar pentru produse diferite

Opoziția trebuie însoțită de:

• Motivarea detaliată
• Dovezi (certificat de înregistrare a mărcii anterioare, dovezi de utilizare)
• Dovada plății taxei de opoziție

⚠️ Atenție — La cererea solicitantului împotriva căruia s-a formulat opoziția, titularul mărcii anterioare care a formulat opoziție trebuie să dovedească utilizarea efectivă a mărcii sale în cei 5 ani anteriori depunerii cererii contestate, cu excepția cazurilor în care nefolosirea este justificată. În lipsa acestei dovezi, opoziția se respinge.

Sursa: Legea nr. 84/1998, forma consolidată (accesat 2026-07-21)

7. Înregistrarea și eliberarea certificatului

Dacă nu există opoziții sau dacă opoziția este respinsă, OSIM:

• Înregistrează marca în Registrul mărcilor
• Publică înregistrarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială
• Eliberează certificatul de înregistrare în termen de 30 de zile de la notificarea privind încheierea procedurii, cu condiția achitării taxei de 254 lei

Art. 32 din Legea 84/1998 — OSIM înregistrează în Registrul mărcilor mărcile admise la înregistrare pentru care s-a încheiat procedura de înregistrare și eliberează certificatul de înregistrare a mărcii, cu achitarea taxei legale, în termen de 30 de zile de la data notificării titularului privind încheierea procedurii de înregistrare a mărcii.

Sursa: Legea nr. 84/1998, legislatie.just.ro

Durata protecției și reînnoirea mărcii

Art. 33 din Legea 84/1998 — Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului reglementar al mărcii, pentru o perioadă de 10 ani. La cererea titularului, înregistrarea poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de protecție de 10 ani.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 33, forma consolidată (accesat 2026-07-21)

Reînnoirea mărcii:

• Cererea de reînnoire se depune în ultimele 6 luni înainte de expirarea protecției
• Dacă nu se respectă termenul, există o perioadă de grație de 6 luni după expirare, cu plata unei taxe suplimentare (supra-taxă)
• Taxa de reînnoire OSIM (2025): aproximativ 900 lei + taxe OSIM

Sursa: Reînnoire mărci OSIM sau UE, Lupsa și Asociații

Atenție: Neachitarea taxei de reînnoire în termenul legal duce la decăderea din drepturi și radierea mărcii din Registrul mărcilor.

Protecție internațională - Protocolul de la Madrid

Pentru antreprenorii care doresc protecție în mai multe țări, Protocolul de la Madrid oferă o procedură simplificată prin care se poate obține protecție internațională printr-o singură cerere depusă la WIPO (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale).

Cum funcționează sistemul Madrid?

România este membră a Uniunii de la Madrid, fiind semnatară atât a Aranjamentului de la Madrid, cât și a Protocolului de la Madrid. Acest lucru permite titularilor de mărci românești să obțină protecție în peste 130 de țări membre ale sistemului.

Procedura:

1. Marcă de bază — trebuie să aveți deja o marcă înregistrată sau o cerere de înregistrare depusă la OSIM
2. Depunere la OSIM — cererea de înregistrare internațională se depune prin OSIM, care acționează ca oficiu receptor
3. Transmitere la WIPO — OSIM examinează și certifică cererea, apoi o transmite la WIPO
4. Înregistrare internațională — WIPO înregistrează marca în Registrul internațional și notifică oficiile de proprietate intelectuală din țările desemnate
5. Examinare națională — fiecare țară desemnată are 12-18 luni pentru a examina cererea conform legislației naționale și a emite un eventual aviz de refuz

Art. 9 din Legea 84/1998 — Cererea de înregistrare internațională pentru o marcă înscrisă în Registrul mărcilor, conform Aranjamentului de la Madrid, precum și cererea de înregistrare internațională pentru o marcă depusă sau înscrisă în Registrul mărcilor, conform Protocolului referitor la Aranjament, va fi examinată de OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege.

Sursa: Legea nr. 84/1998, legislatie.just.ro

Durata procedurii: în medie 12-18 luni, cu condiția că nu apar avize de refuz sau opoziții din partea țărilor desemnate.

Sursa: Marca internațională, Rompatent Design

Avantaje ale sistemului Madrid:

• O singură cerere acoperă multiple jurisdicții
• Taxe centralizate — se plătește la WIPO, nu în fiecare țară separat
• Gestionare simplificată — reînnoiri și modificări se fac centralizat prin WIPO
• Cost-eficient pentru protecție în mai multe țări

Riscul dependenței de 5 ani („atacul central") și transformarea

Cel mai important risc al sistemului Madrid, adesea ignorat, este dependența de marca de bază. Timp de 5 ani de la data înregistrării internaționale, aceasta rămâne legată de marca de bază depusă/înregistrată la OSIM (art. 6 din Protocolul de la Madrid).

Ce se întâmplă dacă marca de bază cade în acești 5 ani? Dacă marca de bază OSIM este anulată, respinsă, retrasă sau restrânsă (ori i se admite o opoziție) în interiorul celor 5 ani, înregistrarea internațională încetează în aceeași măsură — în TOATE țările desemnate. Acest efect în cascadă se numește „atac central" (central attack): un singur atac reușit asupra mărcii românești de bază poate desființa protecția din zeci de țări deodată.

Soluția: transformarea (art. 9quinquies). Pentru a limita paguba, titularul poate transforma înregistrarea internațională radiată în cereri naționale (sau regionale) directe în fiecare stat desemnat, cu un avantaj esențial: se păstrează data înregistrării internaționale (și eventuala prioritate). Condiții:

• termen strict de 3 luni de la data radierii internaționale — depășirea lui = pierderea dreptului în toate țările;
• se plătesc taxele naționale ale fiecărui stat în care se cere transformarea (costul crește, dispărând avantajul „taxelor centralizate");
• procedura se derulează apoi conform legislației fiecărui oficiu național.

După 5 ani — independență. Odată trecută perioada de 5 ani, înregistrarea internațională devine independentă de marca de bază; o anulare ulterioară a mărcii OSIM nu mai afectează protecția internațională.

⚠️ Concluzie practică: alegeți ca marcă de bază o marcă solidă, cu risc redus de contestare (de preferat deja înregistrată, nu doar depusă), și monitorizați soarta mărcii de bază în primii 5 ani. Dacă apare un atac, acționați în maximum 3 luni pentru transformare.

Sursa: Protocolul de la Madrid, art. 6 și 9quinquies — WIPO (accesat 2026-07-16)

Marcă UE (EUTM) versus marcă națională (OSIM)

Pe lângă înregistrarea națională la OSIM și înregistrarea internațională prin Madrid, antreprenorii pot opta pentru o marcă a Uniunii Europene (EUTM), administrată de EUIPO (European Union Intellectual Property Office).

Diferențe principale:

Surse: Reînnoire mărci OSIM sau UE, Lupsa și Asociații și Înregistrare marcă OSIM, EUIPO și WIPO, Agenția TAS

Când să alegeți OSIM?

• Activitățile dumneavoastră sunt concentrate doar în România
• Lansați un brand nou și doriți să testați piața înainte de expansiune
• Buget limitat și nu planificați activități cross-border pe termen scurt

Când să alegeți EUIPO?

• Vindeți sau planificați să vindeți în mai multe state UE (e-commerce, rețele de distribuție, francize)
• Doriți protecție preventivă în toată UE pentru a evita înregistrări paralele în alte țări membre
• Aveți activități de import/export în spațiul european

⚠️ Notă importantă — O marcă UE este unitară: dacă este refuzată sau invalidată într-un singur stat membru pe baza unui drept anterior, întreaga înregistrare UE poate fi afectată. Aceasta este o diferență majoră față de înregistrările naționale separate.

Sursa: Registering trademarks in Romania and the EU, Maglas Law

Conversia EUTM în cereri naționale (când marca UE „cade")

Pentru că EUTM este unitară, un drept anterior existent într-un singur stat membru poate bloca marca în toată UE. Soluția de salvare este conversia: cererea sau marca UE refuzată, retrasă ori invalidată poate fi transformată în cereri naționale în statele membre în care motivul de respingere nu se aplică.

• Temei: art. 139 din Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene.
• Termen: cererea de conversie se depune la EUIPO în 3 luni de la retragere, respingere ori de la data la care decizia de decădere/nulitate a rămas definitivă.
• Avantaj esențial: cererile naționale rezultate păstrează data de depozit (și eventuala prioritate) a mărcii UE inițiale — nu pierdeți vechimea.
• Cost/procedură: după conversie, fiecare oficiu național (ex. OSIM pentru România) continuă procedura potrivit legii proprii, cu taxele naționale aferente fiecărui stat ales.
• Exemplu: dacă EUTM este respinsă din cauza unui drept anterior existent doar în Franța, o puteți converti în cereri naționale în celelalte state membre în care nu există conflictul, păstrând data inițială.

Sursa: Regulamentul (UE) 2017/1001, art. 139 (accesat 2026-07-21)

Marcă versus indicație geografică (IG)

Marca și indicația geografică sunt două forme distincte de proprietate industrială, adesea confundate. Marca identifică sursa comercială a unui produs — leagă produsul de o anumită întreprindere. Indicația geografică (IG) identifică originea geografică a unui produs și garantează calități, o reputație sau caracteristici legate de acel loc. Ambele sunt reglementate de aceeași lege — Legea nr. 84/1998 — dar în titluri diferite: mărcile în Titlul I, indicațiile geografice în Titlul II.

Diferențe esențiale

Cine poate înregistra o indicație geografică?

Spre deosebire de marcă (pe care o poate înregistra oricine), o IG nu poate fi înregistrată de o persoană fizică sau de o singură companie. Potrivit Legii nr. 84/1998, Titlul II (Indicațiile geografice), au calitatea de a cere OSIM înregistrarea unei IG numai asociațiile de producători care desfășoară activitate de producție în zona geografică respectivă, pentru produsele indicate în cerere. Dreptul de folosire aparține apoi membrilor asociației înscriși pe lista comunicată OSIM, cu condiția respectării unui caiet de sarcini (și a unui certificat de conformitate — conform Regulamentului aprobat prin HG 833/1998). Înregistrarea pe numele unei asociații nu împiedică o altă asociație calificată să folosească aceeași IG.

Legea 84/1998, Titlul II (indicații geografice) — Au calitatea de a solicita OSIM înregistrarea unei indicații geografice asociațiile de producători care desfășoară o activitate de producție în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere.

Sursa: Legea nr. 84/1998, Titlul II — Indicațiile geografice, forma consolidată (accesat 2026-07-21)

⚠️ Notă privind numerotarea: numerotarea exactă a articolelor din Titlul II în forma republicată în 2026 (M.Of. nr. 277/2026) diferă între versiunile consolidate și nu a putut fi confirmată independent din sursa oficială (legislatie.just.ro inaccesibil din mediul de lucru; sursele secundare indică numere diferite pentru aceleași dispoziții). Substanța dispozițiilor citate este însă confirmată. Numerele exacte se vor verifica la reaccesarea portalului legislativ.

Nivelul național (OSIM) și nivelul UE (DOP/IGP)

Protecția IG la OSIM funcționează pentru piața internă, dar recunoașterea cu adevărat valoroasă este cea la nivelul Uniunii Europene, prin sistemul de calitate al UE:

• DOP — denumire de origine protejată (condiții mai stricte: întregul proces, din materia primă până la produsul finit, are loc în zona delimitată);
• IGP — indicație geografică protejată (cel puțin o etapă a producției are loc în zonă).

Sistemul UE este reglementat prin Regulamentul (UE) 2024/1143 (care a reformat și înlocuit Regulamentul (UE) nr. 1151/2012) și este administrat de Comisia Europeană (registrul public eAmbrosia). Dosarul se depune tot printr-o asociație de producători, cu un caiet de sarcini, și parcurge o procedură națională de opoziție, apoi una la nivel european.

Produse românești cu IG protejată în UE

România are mai multe produse înregistrate ca DOP/IGP la nivelul UE:

• Magiun de prune Topoloveni — IGP (2011, primul produs românesc protejat)
• Salam de Sibiu — IGP (2016)
• Telemea de Ibănești — DOP (2016) — prima denumire de origine protejată din România
• Novac afumat din Țara Bârsei — IGP (2017)
• Scrumbie de Dunăre afumată — IGP (2018)
• Cârnați de Pleșcoi — IGP (2019)
• Telemea de Sibiu — IGP

Sursa: Produse românești protejate în UE — Reprezentanța Comisiei Europene în România (accesat 2026-07-16); Regulamentul (UE) 2024/1143

ℹ️ Indicațiile geografice sunt un subiect amplu, cu procedură proprie; secțiunea de față clarifică distincția față de mărci și punctele esențiale pentru antreprenori.

Aspecte practice

1. Clasificarea Nice

Produsele și serviciile pentru care se solicită protecția trebuie clasificate conform Clasificării Internaționale Nice (ediția a 12-a, 2025), care împarte toate bunurile și serviciile în 45 de clase:

• Clase 1-34: produse
• Clase 35-45: servicii

Exemple:

• Clasa 25: îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de acoperit capul
• Clasa 35: servicii de publicitate, management comercial
• Clasa 41: educație, instruire, divertisment
• Clasa 42: servicii științifice și tehnologice, dezvoltare software

Este esențial să selectați clasele corecte pentru activitatea dumneavoastră, deoarece protecția se limitează strict la clasele specificate în certificat.

Pot adăuga clase suplimentare la o marcă deja înregistrată?

Nu. Lista de produse și servicii a unei mărci înregistrate nu poate fi extinsă ulterior — o înregistrare poate fi doar restrânsă (renunțare la clase), niciodată lărgită. Dacă activitatea se extinde către produse/servicii din clase noi, este necesară o cerere de înregistrare complet nouă, cu taxe de depunere, examinare și publicare integrale și cu o nouă dată de depozit (deci fără prioritatea mărcii inițiale pentru clasele adăugate).

Implicații strategice:

• Anticipați clasele de interes încă de la prima depunere — costul unei clase suplimentare la depunere (249 lei) este mult mai mic decât o cerere nouă ulterioară.
• Nu supra-încărcați totuși cererea cu clase nefolosite: clasele în care marca nu este utilizată efectiv în 5 ani sunt expuse decăderii parțiale (vezi §4).
• O clasă neacoperită lasă o breșă pe care un terț o poate ocupa (risc de trademark squatting — vezi §6).

2. Dreptul de prioritate

Dacă ați depus deja o cerere de înregistrare a mărcii într-o țară membră a Convenției de la Paris sau a OMC, puteți revendica dreptul de prioritate la depunerea cererii în România, cu condiția să o faceți în termen de 6 luni de la prima depunere.

Acest drept vă asigură că data relevantă pentru examinarea mărcii (verificarea drepturilor anterioare) este data primei depuneri, nu data depunerii în România.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 12 (coroborat cu art. 13–14), forma consolidată (accesat 2026-07-21)

3. Monitorizarea mărcii

După înregistrare, este responsabilitatea titularului să monitorizeze noi cereri de înregistrare care ar putea intra în conflict cu marca sa. OSIM nu notifică automat titularii de mărci existente despre cererile noi similare.

Recomandări:

• Verificați periodic Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secția Mărci
• Folosiți servicii de monitorizare specializate oferite de agenții de proprietate intelectuală
• Reacționați prompt (în 2 luni de la publicarea admiterii) prin depunerea unei opoziții dacă identificați o marcă conflictuală

Instrumente de monitorizare și costuri:

Când merită să depuneți opoziție vs. să negociați coexistența? Depunerea unei opoziții presupune un cost (taxă OSIM de ordinul a sute de lei + onorariu avocat de regulă 1.000–3.000 EUR) și consumă timp. Analiza cost-beneficiu ține cont de:

• Gradul de similaritate și riscul real de confuzie (clase identice/similare, semne apropiate) — cu cât e mai mare, cu atât opoziția e mai justificată;
• Suprapunerea geografică și de piață — dacă activitățile nu se ating, un acord de coexistență (delimitare de clase, culori, teritorii, canale) poate fi mai ieftin și mai rapid decât litigiul;
• Valoarea mărcii și riscul de diluare a reputației;
• Șansele de reușită ale opoziției (soliditatea drepturilor anterioare și dovada folosirii).

Ca regulă practică: opoziție când există risc de confuzie direct pe piața dumneavoastră; coexistență când conflictul e marginal și negocierea evită un cost disproporționat.

4. Utilizarea efectivă a mărcii

Marca trebuie utilizată efectiv pentru produsele/serviciile pentru care a fost înregistrată. Potrivit art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 (forma consolidată), orice persoană interesată poate cere Tribunalului București, oricând în perioada de protecție, decăderea din drepturi dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani.

Excepții: Nefolosirea este justificată dacă există motive întemeiate (ex: restricții legale temporare, carantină, forță majoră).

Sarcina probei și regula celor 3 luni (art. 55): dovada folosirii incumbă titularului și se poate face prin orice mijloc de probă. Atenție: folosirea începută sau reluată cu cel mult 3 luni înainte de cererea de decădere nu se ia în considerare dacă pregătirile au început numai după ce titularul a aflat că urmează să fie formulată o cerere de decădere — nu vă puteți "salva" marca printr-o folosire de ultim moment.

Decădere parțială (art. 60): dacă marca a fost folosită doar pentru o parte din produsele/serviciile înregistrate, decăderea operează numai pentru clasele/produsele nefolosite; restul înregistrării rămâne valabil.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 55 și art. 60, forma consolidată (accesat 2026-07-21)

Ce înseamnă "folosire serioasă"?

Folosirea serioasă înseamnă exploatare comercială reală a mărcii pe piață pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată. Nu este suficientă o utilizare simbolică sau doar pentru a menține înregistrarea.

Criterii evaluate de instanțe:

• Volumul vânzărilor — vânzări substanțiale, nu doar tranzacții izolate
• Durata și frecvența utilizării — utilizare continuă, nu sporadică
• Extinderea geografică — utilizare pe o parte semnificativă a teritoriului României
• Investiții în publicitate — campanii de marketing, promovare activă
• Caracterul comercial — vânzări efective către clienți, nu doar uz intern

Surse: What constitutes evidence of use, Gowling WLG și Genuine use of trademarks, Pintz & Partners

Ce dovezi să păstrați pentru a demonstra folosirea serioasă?

În cazul unei acțiuni de decădere din drepturi pentru nefolosire, sarcina probei revine titularului mărcii. Este esențial să păstrați documente care dovedesc utilizarea efectivă:

Documente comerciale:

• Facturi de vânzare a produselor sau serviciilor marcate
• Contracte comerciale cu clienți, distribuitori sau parteneri
• Chitanțe și documente de plată
• Documente vamale (pentru export/import)
• Certificate de inspecție a produselor

Materiale promoționale:

• Campanii publicitare (TV, radio, presă, outdoor, online)
• Cataloage, broșuri, flyere cu marca vizibilă
• Pagini web, e-commerce — capturi de ecran cu produse oferite spre vânzare sub marcă
• Postări pe rețele sociale (Facebook, Instagram, LinkedIn)
• Materiale la punctele de vânzare (display-uri, bannere)

Alte documente:

• Rapoarte anuale cu cifre de afaceri
• Studii de piață sau sondaje de notorietate
• Fotografii ale produselor purtând marca
• Corespondenț cu clienți (comenzi, e-mailuri comerciale)

⚠️ Sfat esențial — Păstrați sistematic aceste documente de-a lungul celor 5 ani de la înregistrare. Lipsa dovezilor poate duce la pierderea mărcii, chiar dacă ați utilizat-o efectiv.

Surse: Genuine use and its requirements, Lexology și What constitutes evidence of use, Gowling WLG

5. Aplicanți străini

Solicitanții care nu au domiciliu, sediu sau prezență comercială efectivă în UE sau SEE trebuie să fie reprezentați de un mandatar autorizat (consilier în proprietate industrială sau avocat, înregistrat la OSIM) pentru toate procedurile ulterioare depunerii cererii (depunerea inițială a cererii poate fi făcută și direct).

Sursa: Legea nr. 84/1998, forma consolidată (accesat 2026-07-21)

6. Apărarea împotriva mărcilor înregistrate cu rea-credință (trademark squatting)

„Trademark squatting" înseamnă înregistrarea speculativă a unei mărci pe care o folosește (dar nu a protejat-o) altcineva — de regulă pentru a bloca titularul real ori a-i cere bani pentru „răscumpărare". Legea română oferă un remediu specific.

Remediul: acțiunea în anulare pentru rea-credință (art. 56). Potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, înregistrarea unei mărci poate fi anulată dacă a fost solicitată cu rea-credință. Spre deosebire de celelalte motive de nulitate (unde titularul mărcii anterioare care a tolerat 5 ani folosirea decade din dreptul de a cere anularea — art. 58), acțiunea întemeiată pe rea-credință este imprescriptibilă: poate fi introdusă la Tribunalul București oricând în perioada de protecție a mărcii (competența — art. 57).

Opoziție vs. anulare — moment diferit:

Practic: reaua-credință nu poate fi invocată printr-o simplă opoziție administrativă; ea se valorifică printr-o acțiune în anulare în instanță, după înregistrare.

Cum se dovedește reaua-credință. Sarcina probei revine celui care cere anularea. Instanțele (ÎCCJ, Deciziile nr. 6375/2009 și 6559/2010 — vezi secțiunea Jurisprudență) rețin reaua-credință din indicii precum:

• cunoașterea de către solicitant a mărcii/semnului folosit anterior de altcineva (relații comerciale, negocieri, distribuție, notorietate în domeniu);
• intenția de blocare sau de a profita de reputația semnului anterior, fără intenție reală de folosire proprie;
• absența unui interes comercial legitim (marca nu este exploatată; „acumulare" de mărci ale unor terți);
• depunerea imediat după aflarea planurilor de extindere ale titularului real.

Strategii preventive:

• înregistrați din timp marca (și în clasele/țările de interes), nu doar folosiți-o de fapt;
• păstrați dovezi datate ale folosirii anterioare (facturi, campanii, contracte) — utile atât în anulare, cât și pentru a demonstra cunoașterea de către squatter;
• monitorizați registrele (BOPI, TMView) și reacționați prin opoziție la depunerile suspecte;
• înainte de a intra pe o piață nouă, faceți o căutare de anterioritate și, dacă e cazul, înregistrați rapid pentru a preveni squatting-ul.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 56–58, forma consolidată (accesat 2026-07-21)

7. Acțiuni în justiție pentru încălcarea mărcii (contrafacere)

Titularul unei mărci înregistrate poate interzice terților folosirea, fără consimțământul său, a unui semn identic sau similar pentru produse/servicii identice sau similare, când există risc de confuzie. Când negocierea (somația de încetare) eșuează, titularul se poate adresa instanței.

Instanța competentă. Litigiile privind încălcarea mărcii se judecă de tribunal (secția specializată în proprietate intelectuală). Pentru acțiunile în anulare și decădere, competența aparține exclusiv Tribunalului București (art. 57 din Legea nr. 84/1998); în practică, Tribunalul București concentrează și cea mai mare parte a litigiilor de marcă. Vezi și instanțele competente în litigii comerciale.

Remedii care pot fi cerute:

• Interdicția folosirii semnului (încetarea actelor de încălcare);
• Daune-interese pentru prejudiciul material și moral (se ține cont de profitul obținut nelegal de contravenient și de beneficiile nerealizate de titular);
• Retragerea din circuitul comercial, distrugerea produselor contrafăcute și a materialelor/echipamentelor folosite;
• Publicarea hotărârii pe cheltuiala celui care a încălcat marca.

Măsuri provizorii (rapide). Până la soluționarea pe fond, titularul poate obține măsuri urgente pe calea ordonanței președințiale (de regulă soluționată în săptămâni – câteva luni), pentru a opri imediat vânzarea produselor contrafăcute și a preveni un prejudiciu greu de reparat. Vezi ordonanța președințială pentru măsuri provizorii.

Durată și costuri (orientativ). O acțiune în contrafacere durează în medie 12–24 de luni în primă instanță (plus eventualul apel); costurile de reprezentare pornesc de la câteva mii de euro și cresc cu complexitatea (expertize, măsuri provizorii). Daunele acordate variază larg, în funcție de amploarea încălcării și de dovezile privind prejudiciul.

⚠️ Termenele și cuantumurile sunt estimări orientative din practică — durata și daunele efective depind de complexitatea cauzei și de probe.

8. Cesiune, licențiere și gajare a mărcii

Marca este un activ patrimonial transmisibil: poate fi vândută, dată în folosință sau adusă în garanție.

• Cesiunea (vânzarea). Dreptul asupra mărcii poate fi transmis, integral sau parțial (pentru o parte din produse/servicii), prin contract scris. Transmiterea produce efecte față de terți și se opune acestora numai după înscrierea în Registrul mărcilor la OSIM (art. 46 din Legea nr. 84/1998), cu plata taxei legale.
• Licențierea. Titularul poate acorda licențe de folosire — exclusive (nici titularul nu mai poate folosi/licenția) sau neexclusive — pe întreg teritoriul sau limitat, pentru toate ori doar o parte din produse/servicii. Înscrierea licenței la OSIM este recomandată pentru opozabilitate față de terți. Licențiatul poate cere titularului să acționeze împotriva contrafacerii.
• Gajarea (garanția reală). Marca poate fi constituită garanție reală mobiliară (gaj) în favoarea unui creditor (de regulă o bancă); garanția se înscrie la OSIM pentru opozabilitate.
• Insolvența titularului. La deschiderea procedurii de insolvență, marca face parte din averea (masa) debitorului și poate fi valorificată de administratorul/lichidatorul judiciar (vânzare, aport), cu respectarea garanțiilor înscrise anterior.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 46 și urm. (transmiterea drepturilor), forma consolidată (accesat 2026-07-21)

Greșeli frecvente

1. Alegerea unei mărci descriptive

Eroarea: Alegerea unui nume care descrie direct produsul sau serviciul (ex: "Pâine Proaspătă" pentru o brutărie).

De ce este problemă: OSIM va refuza înregistrarea pentru lipsă de caracter distinctiv. Denumirile descriptive nu pot fi monopolizate de o singură întreprindere.

Soluție: Adăugați elemente distinctive, folosiți nume inventate (neologisme) sau combinații creative care nu descriu direct produsul.

2. Selectarea incorectă a claselor Nice

Eroarea: Înregistrarea mărcii doar pentru clase evidente, neglijând clase conexe sau viitoare extensii ale afacerii.

De ce este problemă: Protecția se limitează strict la clasele înregistrate. Dacă ulterior doriți să extindeți activitatea, s-ar putea ca marca să fie deja înregistrată de altcineva pentru clasele respective.

Soluție: Consultați un specialist în proprietate intelectuală pentru a identifica toate clasele relevante, inclusiv pentru activități viitoare planificate.

3. Lipsa cercetării preliminare

Eroarea: Depunerea cererii fără verificarea prealabilă a mărcilor existente.

De ce este problemă: Riscați să primiți un refuz de la OSIM sau o opoziție din partea titularilor de drepturi anterioare, pierzând timpul și banii investiți.

Soluție: Efectuați o căutare de disponibilitate (search) în bazele de date OSIM, EUIPO și WIPO înainte de depunere. Consultați un specialist pentru o evaluare a riscurilor.

4. Nerespectarea termenelor de reînnoire

Eroarea: Uitarea reînnoirii mărcii la expirarea celor 10 ani.

De ce este problemă: Marca poate fi radiată, pierzându-se protecția. Redobândirea mărcii poate fi imposibilă dacă între timp a fost înregistrată de altcineva.

Soluție: Notați în calendar termenele de reînnoire (cu 6 luni înainte de expirare) sau folosiți servicii de gestionare automată oferite de agenții de proprietate industrială.

Sprijin pentru IMM-uri - SME Fund

EUIPO, în parteneriat cu oficiile naționale (inclusiv OSIM), oferă subvenții pentru IMM-uri din UE prin programul SME Fund, care rambursează o parte din taxele de înregistrare a mărcilor.

Cât se rambursează (voucherul mărci și desene):

• 75% din taxele de înregistrare a mărcii la nivel UE (EUIPO) și la nivel național/regional (ex. OSIM) — taxă de depunere, clase suplimentare, examinare, înregistrare, publicare;
• 50% din taxele de bază pentru protecția în afara UE (prin WIPO).

Cine este eligibil: micro, mici și mijlocii întreprinderi (IMM) cu sediul în Uniunea Europeană (și Ucraina). Cererea poate fi depusă de proprietar, un angajat sau un reprezentant autorizat.

⚠️ Regulă critică de succesiune (nu e retroactiv!) — Voucherul se solicită ÎNAINTE de a depune și plăti cererea de marcă. Sunt rambursabile numai taxele pentru activități inițiate după ce ați primit decizia de acordare a grantului. Taxele plătite pentru o marcă depusă înainte de decizia de grant nu se rambursează.

Procedura pas cu pas:

1. Creați cont pe portalul SME Fund al EUIPO și depuneți formularul de cerere de grant pentru voucherul „Mărci și desene".
2. Așteptați decizia de acordare (notificare pe e-mail/SMS): grant acordat, cerere de informații suplimentare sau respingere.
3. Depuneți marca la OSIM, EUIPO sau WIPO și plătiți taxele oficiale.
4. Completați formularul de rambursare pentru a activa voucherul; plata de la EUIPO se face în termen de aproximativ o lună.

Documente necesare: certificatul de TVA/înregistrare fiscală emis de autoritatea competentă (numele companiei trebuie să coincidă exact cu cel din extrasul bancar), în format PDF lizibil.

ℹ️ Programul funcționează pe ferestre anuale cu buget limitat (ex. SME Fund 2025 a rulat 3 februarie – 5 decembrie 2025), iar voucherele se pot epuiza în cursul anului. Verificați disponibilitatea ediției curente înainte de a planifica depunerea.

Surse: SME Fund – voucher mărci și desene, EUIPO și SME Fund – cum aplicați, EUIPO (accesat 2026-07-21); SME Fund, OSIM

Legislație europeană

Înregistrarea și protecția mărcilor în România este puternic influențată de legislația Uniunii Europene, prin două instrumente principale: Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca UE și Directiva (UE) 2015/2436 privind armonizarea legislațiilor naționale ale statelor membre.

Directive și regulamente aplicabile

Regulamentul (UE) 2017/1001 — Marca Uniunii Europene

Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 stabilește cadrul juridic pentru marca Uniunii Europene (EUTM), administrată de EUIPO (Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală).

Art. 1(2) din Regulamentul 2017/1001 — Marca UE are caracter unitar. Aceasta produce efecte egale în întreaga Uniune: nu poate fi înregistrată, transferată sau cedată, nici nu poate face obiectul unei decizii de revocare a drepturilor titularului sau de declarare a nulității sale, nici nu poate fi interzisă utilizarea sa, cu excepția cazului în care acestea au în vedere întreaga Uniune.

Sursa: Regulamentul (UE) 2017/1001, EUR-Lex

Art. 4 din Regulamentul 2017/1001 — O marcă a Uniunii Europene poate consta din orice semne, în special cuvinte, inclusiv nume de persoane, sau desene, litere, cifre, culori, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunete, cu condiția ca astfel de semne să fie capabile să distingă bunurile sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și să poată fi reprezentate în Registrul mărcilor UE în mod clar și precis.

Sursa: Regulamentul (UE) 2017/1001, EUR-Lex

Caracterul unitar înseamnă că o marcă EUTM este validă în toate cele 27 de state membre UE cu o singură înregistrare, inclusiv în România. Acest lucru oferă un avantaj major pentru companiile care activează pe piața unică europeană.

Directiva (UE) 2015/2436 — Armonizarea legislațiilor naționale

Directiva (UE) 2015/2436 din 16 decembrie 2015 are ca obiectiv armonizarea sistemelor naționale de înregistrare a mărcilor din statele membre, asigurând standarde comune privind cerințele de înregistrare, durata protecției și motivele de refuz.

Art. 3 din Directiva 2015/2436 — O marcă poate consta din orice semne, în special cuvinte, inclusiv nume de persoane, sau desene, litere, cifre, culori, forma produsului sau a ambalajului acestuia sau sunete, cu condiția ca astfel de semne să fie capabile să distingă bunurile sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și să poată fi reprezentate în registru în mod clar și precis.

Sursa: Directiva (UE) 2015/2436, EUR-Lex

Directiva a fost transpusă în legislația română prin Legea nr. 112/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 84/1998, intrată în vigoare la 13 iulie 2020. România a fost ultimul stat membru care a transpus această directivă (termenul oficial de transpunere era 14 ianuarie 2019).

Surse: New Romanian trademark law introduces new obligations și Overdue reform: Romania transposes Trade Mark Directive

Transpunerea în dreptul român

Transpunerea Directivei 2015/2436 prin Legea nr. 112/2020 a adus modificări importante la Legea nr. 84/1998:

1. Eliminarea cerinței reprezentării grafice

Anterior, mărcile trebuiau să fie reprezentate grafic. Noua legislație permite înregistrarea de mărci neconvenționale (sonore, olfactive, de mișcare) atâta timp cât pot fi reprezentate în mod clar și precis în registru, aliniindu-se astfel la Directiva UE.

2. Motive absolute de refuz extinse

Au fost adăugate noi motive de refuz, inclusiv pentru semne excluse de la înregistrare conform legislației UE sau acordurilor internaționale privind indicațiile geografice.

3. Perioada de "cooling-off" în procedurile de opoziție

S-a introdus o perioadă obligatorie de două luni de "cooling-off" pentru a permite soluționarea amiabilă între partea care formulează opoziția și solicitant, înainte de examinarea pe fond a opoziției.

Sursa: New Romanian trademark law

4. Armonizarea taxelor și procedurilor

Legea 112/2020 a aliniat procedurile OSIM la standardele europene, facilitând cooperarea cu EUIPO și cu oficiile de mărci din alte state membre.

Jurisprudență CJUE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat principii importante care se aplică și mărcilor românești:

Cauza C-39/97 — Canon Kabushiki Kaisha vs. Metro-Goldwyn-Mayer Inc.

Hotărârea din 29 septembrie 1998 stabilește criteriile de evaluare a riscului de confuzie între mărci. CJUE a statuat că există un risc de confuzie atunci când publicul ar putea crede că bunurile sau serviciile provin din aceeași întreprindere sau din întreprinderi legate economic.

Principiu: Cu cât este mai mare asemănarea între bunuri sau servicii, cu atât este mai mare riscul de confuzie, chiar dacă mărcile diferă fonetic sau vizual.

Sursa: Case C-39/97 Canon, EUR-Lex

Cauza C-16/03 — Peak Holding AB vs. Axolin-Elinor AB

Hotărârea din 30 noiembrie 2004 clarifică principiul epuizării drepturilor de marcă în Spațiul Economic European (SEE). CJUE a stabilit că, odată ce produsele marcate au fost puse pe piață în SEE de către titular sau cu consimțământul acestuia, dreptul exclusiv al titularului este epuizat.

Principiu: Restricțiile contractuale privind revânzarea nu afectează epuizarea drepturilor de marcă — acestea privesc doar raporturile dintre părțile contractului.

Sursa: CJEU - Judgment C-16/03 Peak Holding

Protocolul de la Madrid și sistemul WIPO

România este membră a Protocolului de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, administrat de WIPO (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale). Acest sistem permite titularilor de mărci românești să obțină protecție în peste 130 de țări prin intermediul unei singure cereri depuse la OSIM.

Avantaje:

• O singură cerere acoperă multiple jurisdicții (inclusiv state din afara UE)
• Taxe centralizate plătite la WIPO
• Gestionare simplificată a portofoliului de mărci internaționale
• Reînnoiri și modificări centralizate

OSIM acționează ca oficiu receptor pentru cererile internaționale, certificând cererea înainte de a o transmite la WIPO, care înregistrează marca în Registrul internațional și notifică oficiile din țările desemnate.

Surse: WIPO Madrid System și Madrid Protocol - EUIPO

Cooperarea OSIM - EUIPO

OSIM și EUIPO colaborează în cadrul Rețelei Uniunii Europene pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPN), având ca obiectiv digitalizarea și alinierea la standardele europene.

Acord de cooperare: Un acord de cooperare între OSIM și EUIPO a fost semnat la 8 ianuarie 2025, consolidând parteneriatul strategic dintre cele două instituții.

Integrare tehnică: OSIM a integrat sistemele sale front-office și back-office cu platformele EUIPO, facilitând schimbul de informații și procesarea cererilor de mărci UE care desemnează România.

Sursa: EUIPO Technical Visit to OSIM, septembrie 2025

Aspecte practice din perspectivă europeană

1. Marca UE vs. Marca națională OSIM

Avantaje marca UE (EUTM):

• Protecție automată în toate cele 27 de state membre UE, inclusiv România
• O singură procedură de înregistrare, un singur certificat
• Cost mai redus decât înregistrarea în fiecare stat membru separat

Dezavantaje marca UE:

• Caracterul unitar înseamnă că un refuz sau invalidare într-un stat membru poate afecta întreaga înregistrare UE
• Dacă activitatea este concentrată doar în România, costul poate fi mai mare decât înregistrarea OSIM

Recomandare: Dacă vindeți sau planificați să vindeți în mai multe state UE (e-commerce, distribuție, francize), marca UE este soluția optimă. Dacă activitatea este strict locală, marca OSIM poate fi suficientă.

2. Recunoașterea reciprocă a deciziilor

În baza principiilor UE privind libera circulație a mărfurilor și serviciilor, o marcă înregistrată în România (OSIM) este recunoscută în alte state membre UE, iar deciziile judecătorești privind încălcarea mărcilor pot fi executate cross-border în baza Regulamentului Bruxelles I bis (Reg 1215/2012).

3. Sprijin pentru IMM-uri — SME Fund

EUIPO, în colaborare cu OSIM, oferă subvenții pentru IMM-uri prin programul SME Fund, care rambursează 75% din taxele de înregistrare a mărcii la nivel UE (EUIPO) și național/regional (OSIM), respectiv 50% din taxele de bază pentru protecția în afara UE (prin WIPO). IMM-urile românești pot aplica prin intermediul platformei EUIPO. Pentru criteriile de eligibilitate, procedura pas cu pas și regula de succesiune (voucherul trebuie obținut înainte de depunerea mărcii), vezi secțiunea dedicată Sprijin pentru IMM-uri — SME Fund.

Sursa: SME Fund – voucher mărci și desene, EUIPO (accesat 2026-07-21); SME Fund 2025, OSIM

4. Coexistența mărcii OSIM și mărcii UE

O întreprindere poate deține atât o marcă OSIM (pentru protecție în România), cât și o marcă UE (pentru protecție în toată UE). Cele două sisteme coexistă și nu se exclud reciproc. Multe companii aleg să înregistreze ambele pentru securitate juridică maximă.

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO) înregistrării și protecției mărcii

Înalta Curte de Casație și Justiție, 6 iunie 2023 — Risc de confuzie în mărci complexe Decizia nr. 1000/2023, Secția I Civilă, stabilește criteriile de analiză a riscului de confuzie atunci când o marcă complexă încorporează atât un nume personal, cât și o marcă anterioară înregistrată aparținând altei părți. Instanța a reținut că riscul de confuzie poate fi identificat chiar dacă semnul folosit de pârât are o distinctivitate normală și chiar dacă marca anterioară nu reprezintă elementul dominant în impresia de ansamblu a semnului complex, atâta timp cât aceasta își păstrează caracterul distinctiv independent în cadrul semnului. Principiu: Analiza riscului de confuzie nu se limitează doar la compararea elementului dominant, ci ia în considerare și păstrarea caracterului distinctiv independent al mărcii anterioare în cadrul semnului complex. Sursa: ÎCCJ. Riscul de confuzie al unei mărci, JURIDICE.ro

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009 — Anularea mărcii pentru rea-credință la depunere Decizia nr. 6375/2009 stabilește că înregistrarea unei mărci poate fi anulată pe motive de rea-credință la momentul depunerii cererii, nu doar pe baza încălcării drepturilor anterioare. Instanța a admis acțiuni de contestare a înregistrării mărcilor care includeau nume comerciale anterioare, dar pe temei de rea-credință la depunerea cererii, nu doar pentru conflict cu drepturi anterioare. Principiu: Rea-credința la momentul depunerii cererii de înregistrare constituie motiv autonom de anulare a mărcii, distinct de motivele bazate pe drepturi anterioare. Sursa: Considerații privind conflictul dintre dreptul asupra mărcii și dreptul la numele comercial, JURIDICE.ro

Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010 — Prioritatea numelui comercial față de marca ulterioară Decizia nr. 6559/2010 recunoaște numele comerciale ca drepturi de proprietate industrială, conferindu-le protecție exclusivă. Instanța a statuat că numele comerciale beneficiază de protecție ca drepturi de proprietate industrială, conferind drept de folosință exclusivă, iar drepturile de marcă nu trebuie să prejudicieze protecția numelor comerciale dobândite anterior, conform Convenției de la Paris. Principiu: Aplicarea principiului priorității — drepturile dobândite mai întâi prin înregistrarea în Registrul Comerțului au prioritate față de cererile de marcă depuse ulterior pentru semne identice sau similare. Sursa: Considerații privind conflictul dintre dreptul asupra mărcii și dreptul la numele comercial, JURIDICE.ro

Nuanțe și cazuri speciale

Curtea Constituțională a României, 2015 — Constituționalitatea termenului de prescripție de 5 ani pentru acțiuni în nulitate Decizia nr. 478/2015 respinge excepția de neconstituționalitate a art. 47 alin. 3 din Legea 84/1998 privind termenul de 5 ani pentru formularea acțiunilor în nulitate pe motive absolute. Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva termenului de prescripție de 5 ani pentru acțiunile în nulitate pe motive absolute, considerând că acesta nu încalcă egalitatea în drepturi (art. 16 Constituție), accesul la justiție (art. 21 Constituție) sau dreptul la proprietate privată (art. 44 Constituție). Principiu: Termenul de prescripție de 5 ani pentru acțiunile în nulitate pe motive absolute este constituțional și justificat de necesitatea securității juridice și stabilității raporturilor comerciale. Sursa: „Relativitatea" motivelor absolute de refuz al unei mărci, JURIDICE.ro

Tendințe jurisprudențiale

1. Analiza riguroasă a riscului de confuzie în mărci complexe

Instanțele române aplică o abordare comprehensivă în evaluarea riscului de confuzie, analizând nu doar elementul dominant al semnului complex, ci și păstrarea caracterului distinctiv independent al mărcii anterioare. Decizia ÎCCJ 1000/2023 (Kalimtzakis) stabilește că riscul de confuzie poate fi reținut chiar dacă semnul folosit de pârât are distinctivitate normală și chiar dacă marca anterioară nu este elementul dominant, atâta timp cât aceasta își păstrează caracterul distinctiv în cadrul semnului complex. Această abordare protejează eficient titularii de mărci anterioare împotriva diluării sau parazitării caracterului distinctiv al mărcilor lor prin încorporarea în semne complexe.

2. Aplicarea principiului rea-credinței ca motiv autonom de anulare

Jurisprudența ÎCCJ (Decizii nr. 6375/2009 și nr. 6559/2010) recunoaște rea-credința la momentul depunerii cererii de înregistrare ca motiv autonom de anulare a mărcii, distinct de motivele bazate pe drepturi anterioare. Instanțele evaluează dacă solicitantul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască existența drepturilor anterioare (nume comerciale, embleme, mărci neînregistrate dar utilizate) și dacă a depus cererea cu intenția de a crea confuzie sau de a profita de reputația semnelor anterioare. Această jurisprudență întărește protecția împotriva înregistrărilor speculative sau de rea-credință.

3. Prioritatea drepturilor anterioare de proprietate industrială

Instanțele aplică consecvent principiul priorității, conform căruia drepturile dobândite mai întâi prin înregistrare în Registrul Comerțului (nume comerciale, embleme) au prioritate față de cererile de marcă depuse ulterior pentru semne identice sau similare (ÎCCJ nr. 6559/2010). Această practică asigură respectarea Convenției de la Paris și protejează comercianții care și-au înregistrat și utilizat în prealabil nume comerciale împotriva depunerilor ulterioare de mărci care ar putea crea confuzie pe piață.

4. Termenul de prescripție de 5 ani — echilibru între protecție și securitate juridică

Curtea Constituțională (Decizia nr. 478/2015) a validat constituționalitatea termenului de prescripție de 5 ani pentru acțiunile în nulitate pe motive absolute, reflectând echilibrul între necesitatea de a elimina din registru mărcile înregistrate eronat și securitatea juridică a raporturilor comerciale. După expirarea celor 5 ani de la înregistrare, marca capătă o stabilitate consolidată, chiar dacă s-ar putea identifica motive absolute de refuz care ar fi trebuit să împiedice înregistrarea. Această jurisprudență încurajează supravegherea activă a registrului și reacția promptă din partea părților interesate.

5. Substanța caracterului distinctiv prevalează asupra formalităților

Deși nu există jurisprudență ÎCCJ extinsă pe mărci neconvenționale (tridimensionale, sonore, de culoare), practica OSIM și instanțelor de contencios administrativ aplică principiile CJUE privind caracterul distinctiv dobândit prin utilizare (secondary meaning). Instanțele evaluează nu doar reprezentarea formală a mărcii, ci și capacitatea efectivă a semnului de a distinge produsele/serviciile unei întreprinderi de cele ale altora în percepția consumatorilor relevanți. Această abordare este în linie cu Directiva (UE) 2015/2436, transpusă prin Legea nr. 112/2020.

Întrebări frecvente

1. Cât durează procedura de înregistrare a unei mărci la OSIM?

În condiții normale (fără opoziții sau provocări), procedura durează aproximativ 6-12 luni de la depunerea cererii până la eliberarea certificatului. Termenul poate fi mai lung dacă apar opoziții sau dacă OSIM solicită clarificări.

2. Pot înregistra marca chiar dacă nu am încă o afacere înființată?

Da. Legea nu impune ca solicitantul să aibă o afacere activă la momentul depunerii cererii. Puteți înregistra marca pentru a vă proteja ideea de brand înainte de lansarea efectivă a afacerii. Însă, după înregistrare, marca trebuie utilizată efectiv în termen de 5 ani, altfel riscați decăderea din drepturi.

3. Ce se întâmplă dacă cineva folosește marca mea fără permisiune?

Titularul unei mărci înregistrate are dreptul de a interzice terților să folosească semne identice sau similare pentru produse/servicii identice sau similare. Puteți:

• Trimite o somație de încetare a încălcării
• Negocia un acord de licență
• Iniția o acțiune în instanță pentru interdicție, daune-interese și distrugerea produselor contrafăcute

4. Pot înregistra un logo care conține cuvinte în limbi străine?

Da, puteți înregistra mărci în orice limbă, inclusiv limbi străine. Dacă marca conține caractere non-latine (de exemplu, chinezești, arabe), trebuie să furnizați o transliterare în alfabetul latin.

5. Marca mea UE mă protejează și în România?

Da. O marcă a Uniunii Europene (EUTM) înregistrată la EUIPO vă conferă protecție automată în toate cele 27 de state membre UE, inclusiv România. Nu este necesară o înregistrare separată la OSIM dacă aveți deja o marcă UE.

6. Pot să-mi înregistrez propriul nume ca marcă?

Da, numele de persoane pot fi înregistrate ca mărci, cu condiția să aibă caracter distinctiv și să nu existe deja mărci identice sau similare înregistrate pentru aceleași produse/servicii. Dacă numele este comun (ex: "Popescu"), poate fi dificil să demonstrați caracterul distinctiv.

7. Trebuie să folosesc ® după înregistrarea mărcii?

Nu este obligatoriu, dar este recomandat. Simbolul ® (registered trademark) indică că marca este înregistrată oficial și vă ajută să avertizați terții despre drepturile dumneavoastră. Înainte de înregistrare, puteți folosi simbolul ™ (trademark) pentru a indica că semnul este folosit ca marcă, chiar dacă nu este încă înregistrat.

Referințe

1. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice - Portal Legislativ
2. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 - Lege5.ro
3. Înregistrarea cererii de marcă - Ghiduri OSIM - OSIM
4. Taxe OSIM 2025 - Mărci - OSIM
5. Mărci și indicații geografice - Întrebări frecvente - OSIM
6. Protocolul de la Madrid (înregistrări internaționale ale mărcilor) - EUIPO
7. Marca internațională - înregistrare prin Rompatent Design
8. Reînnoire mărci - România OSIM sau UE - Lupsa și Asociații
9. Descriptivitatea mărcii - SFR Law
10. Marcă înregistrată la OSIM: Motive de refuz a cererii de înregistrare - Irimia & Partners
11. Costuri înregistrare marcă - Totul Despre Mărci
12. SME Fund 2025 - Sprijin pentru IMM-uri - OSIM
13. Registering trademarks in Romania and the EU - Maglas Law
14. Întrebări frecvente înregistrare mărci OSIM, EUIPO, WIPO - ProtectMARK
15. Protocolul de la Madrid - texte juridice (art. 6 și 9quinquies) - WIPO
16. Regulamentul (UE) 2024/1143 privind indicațiile geografice și sistemele de calitate - EUR-Lex
17. Indicații geografice: produse românești protejate în UE - Reprezentanța Comisiei Europene în România