Acceptarea și Renunțarea la Moștenire

Pe scurt

Orice persoană chemată la moștenire are dreptul de a alege dacă acceptă sau renunță la moștenire, într-un termen de un an de la deschiderea succesiunii. Acceptarea poate fi expresă (prin declarație notarială) sau tacită (prin acte care dovedesc asumarea calității de moștenitor), în timp ce renunțarea trebuie făcută întotdeauna în formă autentică la notar.

Cadrul legal

Regimul juridic al opțiunii succesorale este reglementat de Codul Civil (Legea 287/2009), în articolele 1100-1124.

Art. 1100 Cod Civil — Noțiunile de opțiune succesorală și de succesibil (1) Cel chemat la moștenire în temeiul legii sau al voinței defunctului poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea. (2) Prin succesibil se înțelege persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea moșteni, dar care nu și-a exercitat încă dreptul de opțiune succesorală.

Sursa: Codul Civil, Art. 1100

Art. 1103 Cod Civil — Termenul de opțiune succesorală (1) Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii.

Sursa: Codul Civil, Art. 1103

Opțiunea succesorală prezintă următoarele caracteristici esențiale:

Indivizibilă — moștenitorul nu poate accepta doar o parte din moștenire și renunța la alta (Art. 1101)
Neafectată de modalități — nu poate fi condiționată sau afectată de termene (Art. 1101)
Liberă — nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine (Art. 1106)

Acceptarea moștenirii

Termenul de opțiune

Moștenitorul are la dispoziție un an de la deschiderea moștenirii (în general, data decesului defunctului) pentru a-și exercita dreptul de opțiune. Termenul curge diferit în anumite situații speciale:

De la data nașterii celui chemat la moștenire, dacă nașterea s-a produs după deschiderea moștenirii
De la data înregistrării morții în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în baza unei hotărâri judecătorești de declarare a morții
De la data cunoașterii legatului, dacă testamentul este descoperit după deschiderea moștenirii
De la data cunoașterii legăturii de rudenie pe care se întemeiază vocația succesorală, dacă această dată este ulterioară deschiderii moștenirii

Termenul poate fi prelungit în cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului — în acest caz, termenul nu se va împlini mai devreme de două luni de la data comunicării procesului-verbal de inventariere (Art. 1104).

Formele acceptării

Legea prevede trei forme de acceptare: expresă, tacită și forțată.

1. Acceptarea expresă

Acceptarea este expresă când succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată (Art. 1108 alin. 2).

În practică, acceptarea expresă se realizează prin declarație notarială. Când acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declarația se va înscrie în registrul național notarial, ținut în format electronic (Art. 1109).

2. Acceptarea tacită

Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor (Art. 1108 alin. 3).

Articolul 1110 enumeră actele cu valoare de acceptare tacită:

a) Acte de dispoziție juridică privind moștenirea:

Înstrăinarea (vânzarea, donarea) drepturilor asupra moștenirii
Renunțarea în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați
Renunțarea la moștenire cu titlu oneros

b) Acte de dispoziție, administrare definitivă sau folosință a bunurilor din moștenire:

Vânzarea unor bunuri din moștenire
Închirierea sau arendarea unui imobil moștenit
Mutarea în imobilul moștenit și folosirea lui ca locuință proprie
Plata impozitelor sau taxelor aferente bunurilor moștenite din fonduri proprii
Valorificarea dreptului de autor asupra unei opere realizate de defunct

Actele care NU constituie acceptare tacită:

Art. 1110 alin. (3) și (4) Cod Civil (3) Actele de conservare, supraveghere și de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul și-a însușit prin ele calitatea de moștenitor. (4) Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moștenirii.

Exemple de acte care NU valorează acceptare:

Cererea de întocmire a inventarului bunurilor moștenite
Cererea de sigilare a bunurilor succesiunii
Efectuarea de reparații urgente pentru evitarea degradării unui imobil
Plata cheltuielilor funerare
Strângerea recoltei de pe terenul agricol moștenit (act de conservare)
Asigurarea păstrării documentelor defunctului
Întreruperea prescripției pentru creanțele succesiunii

⚠️ Opinie specialistă — Notariat Stoica Moștenitorii care doresc să efectueze anumite acte necesare pentru conservarea bunurilor, dar care nu vor să fie considerați acceptanți, pot da o declarație autentică notarială de neacceptare înainte de îndeplinirea actului (conform Art. 1111). Sursa: Acceptarea moștenirii, Notar Public Stoica, 2025

3. Acceptarea forțată

Legea sancționează conduitele frauduloase ale succesibililor prin instituția acceptării forțate:

Art. 1119 Cod Civil — Acceptarea forțată (1) Succesibilul care, cu rea-credință, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donație supusă raportului ori reducțiunii este considerat că a acceptat moștenirea, chiar dacă anterior renunțase la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse și, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donația ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat. (2) Moștenitorul aflat în situația prevăzută la alin. (1) este ținut să plătească datoriile și sarcinile moștenirii proporțional cu cota sa din moștenire, inclusiv cu propriile sale bunuri.

Această formă de acceptare constituie o sancțiune civilă pentru acte frauduloase și are efecte severe: moștenitorul răspunde pentru pasivul succesiunii chiar și cu propriile bunuri, pe lângă cele moștenite.

Standardul de probă pentru rea-credință:

Pentru ca acceptarea forțată să opereze, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

Existența intenției frauduloase sau a rea-credinței din partea moștenitorului
Sustragerea sau ascunderea frauduloasă să fie imputabilă moștenitorului
Bunurile sustrase sau ascunse să facă parte din masa succesorală

Simpla neglijență sau neștiința existenței anumitor bunuri NU constituie rea-credință. Trebuie dovedită intenția frauduloasă — moștenitorul trebuia să știe că bunurile respective aparțin succesiunii și le-a sustras sau ascuns cu intenția de a și le însuși exclusiv sau de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.

Acceptarea în cazul moștenitorilor minori sau pusiți sub interdicție

Acceptarea sau renunțarea la moștenire de către minori sau persoane puse sub interdicție judecătorească necesită îndeplinirea unor formalități suplimentare pentru protecția intereselor acestora.

Pentru minori lipsit de capacitate de exercițiu (sub 14 ani):

Conform Art. 144 alin. (2) Cod Civil, tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă, să încheie acte de înstrăinare, partaj, ipotecă sau grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunțe la drepturile patrimoniale ale minorului sau să încheie orice alte acte ce depășesc dreptul de administrare.

ÎCCJ a statuat prin mai multe decizii că acceptarea expresă a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu constituie un act de dispoziție și necesită autorizarea instanței de tutelă. Această clasificare se bazează pe caracterul ireversibil al acceptării și pe asumarea obligațiilor patrimoniale ale succesiunii.

Procedura de autorizare:

Cererea de autorizare se depune la instanța de tutelă (judecătoria în a cărei rază domiciliază minorul)
Avizul consiliului de familie trebuie obținut în prealabil
Instanța verifică dacă acceptarea „răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor" (Art. 145 alin. 1)
Autorizarea se acordă pentru fiecare act în parte, stabilind, dacă este cazul, condițiile în care actul se încheie

Pentru minori cu capacitate de exercițiu restrânsă (14-18 ani):

Conform Art. 146 Cod Civil, minorul care a împlinit 14 ani încheie acte juridice cu încuviințarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului. Dacă actul pe care urmează să îl încheie minorul este printre cele pe care tutorele le poate face numai cu autorizarea instanței de tutelă și cu avizul consiliului de familie, vor fi necesare atât autorizarea instanței, cât și avizul consiliului de familie.

Pentru persoane puse sub interdicție judecătorească:

Potrivit Art. 164 Cod Civil, interdicția judecătorească se pune pentru persoanele care nu își pot ocupa de interesele lor din cauza alienației sau debilității mintale. Persoana pusă sub interdicție este asimilată minorului lipsit de capacitate de exercițiu, deci pentru acceptarea sau renunțarea la moștenire este necesară autorizarea instanței de tutelă în aceleași condiții ca pentru minorii sub 14 ani.

Numirea curatorului special:

În cazul în care există conflict de interese între minor (sau persoana pusă sub interdicție) și părintele supraviețuitor sau tutore (de exemplu, când ambii sunt moștenitori la aceeași succesiune), instanța de tutelă va numi un curator special pentru reprezentarea minorului/interzisului în procedura succesorală (Art. 150 Cod Civil).

Exemplu practic: Tatăl decedat lasă moștenire soției și copiilor minori. Mama supraviețuitoare, ca reprezentant legal al copiilor, are interese concurente (cota sa succesorală vs. cota copiilor). În acest caz, instanța va numi un curator special pentru fiecare minor, care va reprezenta interesele lor în procedura succesorală.

Surse: ÎCCJ despre acceptarea moștenirii de către minori, Art. 144-146 Cod Civil, Numirea curatorului special pentru minori în succesiune

Efectele acceptării

Acceptarea produce efecte retroactive — consolidează transmisiunea moștenirii realizată de plin drept la data decesului (Art. 1114 alin. 1).

Răspunderea pentru datoriile moștenirii:

Art. 1114 alin. (2) Cod Civil Moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia.

Aceasta înseamnă că, în sistemul actual al Codului Civil, moștenitorii nu răspund cu propriile bunuri pentru datoriile moștenirii (cu excepția acceptării forțate) — răspunderea lor este limitată la valoarea bunurilor moștenite.

Legatarii cu titlu particular (cei care primesc bunuri specifice prin testament) nu sunt obligați să suporte datoriile moștenirii, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege (Art. 1114 alin. 3).

Inventarul bunurilor

Orice succesibil, creditor al moștenirii sau persoană interesată poate cere notarului competent întocmirea inventarului bunurilor din patrimoniul succesoral (Art. 1115).

Inventarul este util pentru:

Stabilirea cu exactitate a activului și pasivului succesiunii
Protejarea drepturilor creditorilor
Evaluarea oportunității acceptării sau renunțării

Pe durata efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moștenitor, cu excepția cazului în care a acceptat deja moștenirea (Art. 1104 alin. 2).

Renunțarea la moștenire

Forma renunțării

Spre deosebire de acceptare, renunțarea nu se presupune niciodată — ea trebuie să fie expresă și în formă autentică:

Art. 1120 Cod Civil — Forma renunțării (1) Renunțarea la moștenire nu se presupune. (2) Declarația de renunțare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în condiţiile și limitele prevăzute de lege. (3) Pentru informarea terţilor, declaraţia de renunţare se va înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, în registrul național notarial, ținut în format electronic, potrivit legii.

Sursa: Codul Civil, Art. 1120

Caracteristicile renunțării:

Expresă și formală — întotdeauna prin declarație autentică la notar
Indivizibilă — nu se poate renunța doar la o parte din moștenire
Pură și simplă — nu poate fi condiționată sau în favoarea unei persoane anume
Gratuită — renunțarea cu titlu oneros (contra unei sume de bani) valorează acceptare tacită

Efectele renunțării

Art. 1121 Cod Civil — Efectele renunțării (1) Succesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. (2) Partea renunțătorului profită moștenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moștenirea.

Renunțarea are efect retroactiv — renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Partea sa din moștenire se distribuie celorlalți moștenitori conform regulilor moștenirii legale sau testamentare.

Exemplu: Dacă defunctul are trei copii (A, B și C) și B renunță la moștenire, partea lui B (1/3) se împarte în mod egal între A și C, care vor moșteni fiecare câte 1/2 din moștenire.

Prezumția de renunțare

Legea prevede o prezumție relativă de renunțare pentru succesibilul care nu își exercită opțiunea în termenul legal:

Art. 1112 Cod Civil — Prezumția de renunțare Este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil ca urmare a notificării sale în condițiile legii, nu acceptă moștenirea în termenul prevăzut la art. 1103.

Această prezumție poate fi răsturnată prin dovada contrarie — de exemplu, dacă succesibilul dovedește că nu a cunoscut în fapt deschiderea moștenirii sau calitatea sa de succesibil.

Reducerea termenului de opțiune

Persoanele interesate (de exemplu, ceilalți moștenitori sau creditorii) pot cere instanței judecătorești reducerea termenului de opțiune pentru un succesibil care întârzie să își exercite dreptul:

Art. 1113 Cod Civil — Reducerea termenului de opțiune (1) Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța președințială, să își exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanța judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la art. 1103. (2) Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanța judecătorească este considerat că a renunțat la moștenire.

Sursa: Codul Civil, Art. 1113

Revocarea renunțării

Renunțarea nu este irevocabilă — în anumite condiții, renunțătorul poate reveni asupra deciziei:

Art. 1123 Cod Civil — Revocarea renunțării (1) În tot cursul termenului de opțiune, renunțătorul poate revoca renunțarea, dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea care i-ar reveni, dispozițiile art. 1120 aplicându-se în mod corespunzător. (2) Revocarea renunțării valorează acceptare, bunurile moștenirii fiind preluate în starea în care se găsesc și sub rezerva drepturilor dobândite de terți asupra acelor bunuri.

Sursa: Codul Civil, Art. 1123

Condițiile revocării:

Termenul de un an de la deschiderea moștenirii nu s-a împlinit
Moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea renunțătorului
Revocarea se face în formă autentică (la fel ca renunțarea inițială)

Efectele revocării:

Valorează acceptare a moștenirii
Bunurile se preiau în starea în care se găsesc (nu se pot recupera fructele culese de alții între timp)
Se respectă drepturile dobândite de terți asupra bunurilor (de exemplu, dacă un alt moștenitor a vândut între timp un bun din moștenire unui terț de bună-credință)

Renunțarea frauduloasă

Creditorii succesibilului sunt protejați împotriva renunțărilor frauduloase:

Art. 1122 Cod Civil — Renunțarea frauduloasă (1) Creditorii succesibilului care a renunțat la moștenire în frauda lor pot cere instanței revocarea renunțării în ceea ce îi privește, însă numai în termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renunțarea. (2) Admiterea acțiunii în revocare produce efectele acceptării moștenirii de către succesibilul debitor numai în privința creditorului reclamant și în limita creanței acestuia.

Sursa: Codul Civil, Art. 1122

Această acțiune permite creditorilor să „ignore" renunțarea și să urmărească bunurile din moștenirea debitorului lor, în limita creanțelor lor.

Când toți moștenitorii renunță — moștenirea vacantă

Situația în care toți moștenitorii renunță la moștenire ridică întrebarea: cine răspunde pentru datoriile defunctului și cui revin bunurile? Codul Civil prevede regimul moștenirii vacante (bona vacantia) pentru astfel de cazuri.

Art. 1135 alin. (1) Cod Civil — Moștenirea vacantă Dacă nu sunt moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacantă.

Sursa: Codul Civil, Art. 1135

Cui revin bunurile vacante?

Bunurile vacante NU revin statului, ci unității administrativ-teritoriale locale (comună, oraș sau municipiu) în a cărei rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii:

Art. 1138 Cod Civil Moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărei rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul lor privat.

Sursa: Codul Civil, Art. 1138

Aceasta reprezintă o schimbare majoră față de Vechiul Cod Civil (1864), când bunurile vacante reveneau statului central.

Cine răspunde pentru datoriile defunctului?

Comuna, orașul sau municipiul răspunde pentru datorii, DAR numai în limita valorii bunurilor moștenite:

Art. 1139 alin. (2) Cod Civil Comuna, orașul sau, după caz, municipiul suportă pasivul moștenirii vacante numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral.

Sursa: Codul Civil, Art. 1139

Aceasta înseamnă:

Unitatea administrativ-teritorială nu răspunde cu fondurile publice proprii
Răspunderea este limitată la activul succesoral
Dacă datoriile depășesc valoarea bunurilor, creditorii suportă pierderea pentru diferență
Se aplică același principiu ca la acceptarea cu beneficiu de inventar

Procedura certificatului de vacanță succesorală

Art. 1137 Cod Civil stabilește procedura prin care notarul constată vacanta succesorală:

Etapa 1 — Așteptarea (1 an și 6 luni): Dacă în termen de un an și șase luni de la deschiderea moștenirii nu s-a înfățișat niciun succesibil, notarul va soma pe toți succesibilii cunoscuți.

Etapa 2 — Somația publică: Notarul publică o somație în:

Locul deschiderii moștenirii
Locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral
Un ziar de largă circulație

Succesibilii sunt somați să se înfățișeze la biroul notarial în termen de cel mult 2 luni de la publicare.

Etapa 3 — Constatarea vacanței: Dacă niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat, notarul constată că moștenirea este vacantă și emite certificatul de vacanță succesorală.

Etapa 4 — Intrarea în posesiune: Comuna, orașul sau municipiul intră în stăpânirea bunurilor:

Imediat după ce toți succesibilii cunoscuți au renunțat, sau
La împlinirea termenului de 2 luni de la publicarea somației

Dobândirea se face retroactiv de la data deschiderii moștenirii (Art. 1139 alin. 1).

Clarificare importantă: Art. 971 Cod Civil reglementează vocația la moștenire a soțului supraviețuitor, NU bunurile vacante. Soțul supraviețuitor moștenește în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali (Art. 971 alin. 1) și, în lipsa acestora, culege întreaga moștenire (Art. 971 alin. 2) — DAR rămâne moștenitor cu drept de opțiune. Dacă soțul supraviețuitor renunță și nu există alți moștenitori, moștenirea devine vacantă conform Art. 1135-1139.

Surse: Moștenirea vacantă — Lege5.ro, Art. 971 Cod Civil — Vocația soțului supraviețuitor, Procedura certificatului de vacanță succesorală

Aspecte practice

Consecințe fiscale ale acceptării versus renunțării

Deși taxa de succesiune a fost suspendată în România prin Legea 571/2003, Art. 28, există consecințe fiscale importante de luat în considerare la alegerea între acceptare și renunțare:

Taxa de 1% pentru depășirea termenului de 2 ani

Dacă nu finalizați dezbaterea succesiunii în cel mult 2 ani de la deces, pe lângă cheltuielile notariale, se plătește impozit de 1% asupra valorii bunurilor imobile moștenite. Termenul de 2 ani se calculează de la data decesului, nu de la data acceptării.

Implicație: Atât acceptarea, cât și renunțarea ar trebui făcute cât mai repede pentru a evita această taxă suplimentară.

Impozitul pe donație — capcana renunțării „dirijate"

Nu puteți renunța în favoarea unei persoane anume — renunțarea este întotdeauna „pură și simplă" (Art. 1121 alin. 2). Partea renunțătorului revine moștenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire.

Dacă doriți să transferați partea dumneavoastră unui anumit moștenitor, singura cale legală este:

Acceptați moștenirea (expres sau tacit)
Donați bunurile moștenite persoanei dorite

Consecință fiscală: Donația de bunuri imobile este scutită de impozit doar între rude și afini până la gradul III inclusiv, precum și între soți (Art. 7 alin. 1 lit. a din Legea 227/2015). Dacă donați bunuri imobile unei persoane din afara acestui cerc, se va aplica impozit pe donație de 1% din valoarea de piață a bunului.

Exemplu: Doriți ca partea dumneavoastră din moștenirea părintelui să revină copilului dumneavoastră (nepotul defunctului). Dacă renunțați pur și simplu, partea va reveni fraților dumneavoastră (ceilalți copii ai defunctului), nu copilului dumneavoastră. Pentru ca nepotul să primească bunurile, trebuie să acceptați moștenirea și apoi să donați partea sa — operațiune scutită de impozit, deoarece donația este făcută între bunic și nepot (gradul II).

Alte implicații fiscale

TVA și PFA/II — vezi secțiunea „Defunctul deținea o PFA sau un SRL-D activ" mai jos
Impozitul pe venitul din transferul bunurilor imobile — dacă acceptați și ulterior vindeți un imobil moștenit înainte de 3 ani de la dobândire, se aplică impozit pe venitul din transferul imobilelor

Surse: Taxa de succesiune 2026, Calculator taxe notariale succesiune, Impozitul pe donație — Legea 227/2015

Când să acceptați moștenirea?

Acceptarea este recomandată când:

Activul succesiunii (bunurile moștenite) depășește evident pasivul (datoriile)
Aveți certitudinea că nu există datorii semnificative ale defunctului
Doriți să păstrați anumite bunuri cu valoare sentimentală sau economică
Inventarul confirmă că moștenirea are valoare netă pozitivă

Când să renunțați la moștenire?

Renunțarea este recomandată când:

Datoriile defunctului depășesc valoarea bunurilor moștenite
Aveți îndoieli serioase privind pasivul succesiunii și preferați să evitați riscul
Doriți ca partea dumneavoastră să revină altor moștenitori (de exemplu, copiilor dumneavoastră)
Costurile și efortul administrării moștenirii nu justifică beneficiile

⚠️ Opinie specialistă — Avocat Florian Cristian Curpaș (JURIDICE.ro) Moștenitorii ar trebui să depună declarații de acceptare sau renunțare în termenul legal pentru a evita complicații viitoare, să solicite întocmirea de inventare când nu sunt siguri de raportul activ/pasiv, și să se abțină de la dispunerea bunurilor moștenite înainte de a-și exprima oficial opțiunea. Sursa: Drept succesoral: când și cum se acceptă o moștenire, Florian Cristian Curpaș, 4 august 2025

Greșeli frecvente de evitat

❌ A plăti datoriile moștenirii din fonduri proprii înainte de a decide — aceasta poate constitui acceptare tacită

❌ A vinde bunuri din moștenire înainte de a accepta formal — acest act valorează acceptare tacită

❌ A renunța la moștenire în favoarea unei anumite persoane — renunțarea nu poate fi direcționată; partea renunțătorului revine tuturor moștenitorilor conform legii

❌ A renunța contra unei sume de bani — renunțarea cu titlu oneros valorează acceptare tacită

❌ A lăsa termenul de un an să expire fără a lua o decizie — riscați să fiți prezumat renunțător

Declarația de neacceptare

Dacă doriți să efectuați acte de conservare sau administrare provizorie fără a fi considerat acceptant, puteți da o declarație autentică notarială de neacceptare anterior îndeplinirii actului (Art. 1111).

Exemplu: Doriți să reparați acoperișul casei moștenite care prezintă infiltrații, dar nu ați decis încă dacă acceptați moștenirea. Puteți da o declarație de neacceptare la notar înainte de a efectua reparațiile, astfel încât actul să nu fie interpretat ca acceptare tacită.

Vocația multiplă la moștenire

Dacă sunteți chemat la moștenire în mai multe calități (de exemplu, ca moștenitor legal și ca legatar testamentar), aveți un drept de opțiune distinct pentru fiecare vocație (Art. 1102).

Exemplu: Tatăl dumneavoastră vă lasă prin testament un apartament specific (legat cu titlu particular) și sunteți și moștenitor legal (copil). Puteți accepta legatul (apartamentul) și să renunțați la calitatea de moștenitor legal, sau invers, în funcție de circumstanțe.

Defunctul deținea o PFA sau un SRL-D activ

Când defunctul deținea o persoană fizică autorizată (PFA) sau un SRL cu un singur asociat (SRL-D), acceptarea moștenirii ridică întrebări specifice privind continuarea activității economice și obligațiile fiscale.

PFA (Persoană Fizică Autorizată)

PFA-ul este o formă de exercitare a activității economice strâns legată de persoana fizică care l-a înființat. PFA-ul se desființează automat la decesul titularului, conform Art. 6 alin. (1) lit. a) din OUG 44/2008.

Consecințe pentru moștenitori:

Acceptarea moștenirii NU implică automat continuarea activității PFA — activitatea încetează de drept la deces
Moștenitorii pot înființa un nou PFA în nume propriu sau pot continua activitatea sub altă formă juridică
Bunurile utilizate în activitatea PFA (echipamente, stocuri, creanțe) intră în masa succesorală
Datoriile PFA (către furnizori, ANAF, angajați) devin sarcini ale succesiunii, pentru care moștenitorii răspund în limitele activului succesoral (Art. 1114)

Obligații fiscale ale moștenitorilor:

Depunerea declarației de încetare a activității (formularul 070) în termen de 30 de zile de la deces
Regularizarea TVA-ului (dacă PFA era plătitor de TVA) — declarație finală
Plata impozitului pe venit rămas datorat până la deces
Achitarea contribuțiilor sociale și de asigurări de sănătate restante

Moștenitorii NU sunt obligați să continue plata contribuțiilor sociale (CAS/CASS) pentru perioadele ulterioare decesului, deoarece activitatea PFA a încetat.

SRL-D (SRL cu un singur asociat)

Spre deosebire de PFA, SRL-D este o persoană juridică distinctă și nu se desființează automat la decesul asociatului unic.

Consecințe pentru moștenitori:

Moștenitorii devin asociați ai SRL-D prin acceptarea moștenirii, dobândind calitatea de acționari
Ei pot decide în Adunarea Generală a Asociaților (AGA):
- Continuarea activității sub administrarea lor sau a unui administrator desemnat
- Dizolvarea și lichidarea societății
- Vânzarea părților sociale către terți

Obligații:

Înregistrarea modificărilor la Registrul Comerțului (transfer de părți sociale către moștenitori)
Notificarea ANAF privind schimbarea asociaților
Continuarea depunerii declarațiilor fiscale (bilanț, declarații TVA, CAS/CASS pentru angajați, dacă este cazul)

Important: Dacă moștenitorii nu acceptă moștenirea sau renunță, SRL-D rămâne fără asociați, ceea ce poate duce la dizolvarea de drept a societății conform Art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea 31/1990.

Surse: OUG 44/2008 privind PFA, Legea 31/1990 privind societățile comerciale

Active digitale în succesiuni transfrontaliere

Succesiunile moderne includ din ce în ce mai des active digitale: criptomonede (Bitcoin, Ethereum), NFT-uri, conturi cloud (Google Drive, iCloud), conturi de social media, și alte bunuri dematerializate. În context transfrontalier, sub Regulamentul (UE) 650/2012, aceste active ridică întrebări juridice complexe.

Sunt activele digitale considerate "bunuri" sub Regulamentul 650/2012?

Da, în principiu. Regulamentul 650/2012 folosește termenul larg de "patrimoniu succesoral" fără a distinge între bunuri corporale și incorporale. Articolul 23 alin. (2) menționează expres că legea aplicabilă succesiunii guvernează "transferul bunurilor, drepturilor și obligațiilor" care fac parte din patrimoniul succesoral.

Activele digitale cu valoare economică (criptomonede, NFT-uri deținute ca investiții, conturi cu active financiare) sunt calificate drept bunuri mobiliare incorporale și intră în masa succesorală. Ele sunt supuse legii reședința obișnuită a defunctului la momentul decesului (Art. 21), cu excepția cazului în care defunctul a ales o altă lege aplicabilă (Art. 22).

Conturi personale fără valoare patrimonială directă (email personal, social media fără monetizare) ridică probleme de drepturi de personalitate și protecție a datelor (GDPR) — vezi secțiunea separată mai jos.

Probleme practice specifice

1. Identificarea și accesul la activele digitale

Spre deosebire de bunurile fizice sau conturile bancare tradiționale, activele digitale sunt adesea necunoscute moștenitorilor:

Criptomonedele deținute în wallet-uri non-custodial (unde defunctul deținea cheia privată) pot fi imposibil de recuperat fără acces la parolă sau seed phrase
NFT-urile sunt înregistrate pe blockchain-uri publice, dar accesul necesită cheia privată
Conturile cloud pot avea autentificare cu doi factori, făcând accesul dificil chiar și cu parolele

Recomandare practică: Moștenitorii ar trebui să solicite inventarierea tuturor dispozitivelor electronice, email-urilor, și documente ale defunctului pentru a identifica posibile active digitale. Firmele specializate în recuperare digitală post-mortem pot asista în acest proces.

2. Jurisdicție și publicitate

Criptomonedele și NFT-urile nu au o "locație fizică" — ele există pe blockchain-uri descentralizate. Totuși, pentru scopuri succesorale sub Regulamentul 650/2012:

Se aplică legea reședinței obișnuite a defunctului (principiul unității succesiunii)
Transferul către moștenitori necesită acces tehnic (chei private), nu proceduri de publicitate imobiliară
Declarația fiscală trebuie să includă valoarea activelor digitale la data decesului

Conturi cloud și online (Google, Apple, Microsoft) sunt reglementate de termenii și condițiile platformei și de legislația statului în care operează furnizorul. Unele platforme permit "moștenirea digitală" prin desemnarea unui contact legacy (Google Inactive Account Manager, Apple Legacy Contact), altele șterg automat conturile inactive.

3. Evaluarea și lichidarea

Criptomonedele au valoare de piață volatilă — evaluarea pentru scopuri succesorale se face la cursul de schimb de la data decesului. Moștenitorii trebuie să decidă dacă:

Păstrează activele digitale (asumând riscul volatilității)
Lichidează imediat prin platforme de schimb (exchanges)
Împart tehnic activele (unele criptomonede permit divizarea până la 8 zecimale)

4. Fiscalitate

În România, taxa de succesiune este suspendată (Legea 571/2003, Art. 28), deci moștenitorii nu plătesc impozit la primirea criptomonedelor sau NFT-urilor. Totuși:

Vânzarea ulterioară a criptomonedelor de către moștenitori poate atrage impozit pe venit (dacă se realizează profit față de valoarea de la data moștenirii)
Declararea în Declarația Unică este obligatorie pentru veniturile din transferul activelor virtuale

⚠️ Important: Nu există încă o practică judiciară românească consolidată privind activele digitale în succesiuni transfrontaliere. În cazuri complexe (active digitale în mai multe jurisdicții, valori mari, litigii între moștenitori), consultați un avocat specializat în drept succesoral internațional și blockchain.

Surse: Regulamentul 650/2012, GDPR — Regulamentul 679/2016

Problema: Moștenitorii solicită acces la email-ul, social media, sau cloud storage-ul defunctului pentru a identifica active, datorii, sau pentru a închide conturile. Însă aceste conturi conțin date cu caracter personal protejate de GDPR (Regulamentul UE 679/2016).

Are moștenitorul dreptul legal de acces la datele defunctului?

Răspuns scurt: Parțial, și depinde de platformă.

GDPR nu se aplică persoanelor decedate (Considerentul 27: "Prezentul regulament nu se aplică datelor cu caracter personal ale persoanelor decedate"). Totuși, statele membre pot prevedea norme privind prelucrarea datelor persoanelor decedate.

În România, până în prezent (2026), nu există legislație specifică care să reglementeze drepturile moștenitorilor asupra datelor personale ale defunctului. Aceasta înseamnă că furnizorul de servicii online decide pe baza propriilor politici.

Politicile platformelor majore

Google:

Permite desemnarea unui "Gestionar de cont inactiv" (Inactive Account Manager) care primește acces după o perioadă de inactivitate prestabilită
Fără desemnare prealabilă, Google nu acordă acces moștenitorilor, dar permite ștergerea contului cu certificat de deces și dovada calității de moștenitor

Apple:

Permite desemnarea unui "Legacy Contact" (Contact Legacy) care primește acces la datele din iCloud după deces
Fără desemnare, Apple nu dezvăluie parole sau conținut, dar poate șterge contul la cererea familiei

Facebook/Meta:

Permite desemnarea unui "Contact Legacy" care poate administra contul comemorat
Contul poate fi transformat în "cont memorial" sau șters definitiv la cererea familiei
Nu se acordă acces la mesaje private fără consimțământ prealabil

Microsoft:

Nu acordă acces la conținutul contului (Outlook, OneDrive) către moștenitori
Permite ștergerea contului cu certificat de deces

Ce pot face moștenitorii în practică?

1. Verificați dacă defunctul a desemnat un contact legacy

Multe platforme permit desemnarea prealabilă a unei persoane de încredere. Dacă defunctul a activat această funcție, moștenitorul desemnat primește acces limitat sau complet (în funcție de setări).

2. Solicitați ștergerea contului sau transformarea în cont memorial

Chiar dacă nu primiți acces la conținut, puteți solicita:

Ștergerea definitivă a contului (necesită certificat de deces și dovada calității de moștenitor)
Transformarea în cont memorial (Facebook) — profilul rămâne vizibil, dar nimeni nu poate accesa mesajele private

3. Accesați dispozitivele fizice ale defunctului

Dacă aveți acces fizic la laptop-ul, telefonul, sau tabletul defunctului (și cunoașteți parolele), puteți:

Accesa email-urile și documentele salvate local
Recupera parole salvate în browser sau keychain
Identifica active digitale (crypto wallets, conturi financiare)

Limitare legală: Accesul la dispozitivele defunctului de către moștenitori este permis în scopul inventarierii patrimoniului succesoral, dar trebuie respectate datele personale ale terților (de exemplu, mesaje private între defunct și alte persoane).

4. Obțineți o hotărâre judecătorească

În cazuri excepționale (de exemplu, când accesul la email este necesar pentru a identifica creanțe sau datorii semnificative), moștenitorii pot solicita instanței judecătorești să oblige furnizorul de servicii să dezvăluie date specifice. Acest proces este complex și variază în funcție de jurisdicția furnizorului.

Recomandări pentru moștenitori

Prioritizează accesul la informații financiare: Concentrați-vă pe identificarea conturilor bancare, investițiilor, și datoriilor — nu pe recuperarea întregului istoric de email personal
Respectați intimitatea defunctului: Accesarea mesajelor private, fotografiilor, sau jurnalelor personale ar trebui făcută cu discreție și respect
Consultați un avocat dacă furnizorul refuză accesul și există indicii că defunctul deținea active semnificative în conturi online

⚠️ Opinie practică: În absența unei legislații românești clare, moștenitorii ar trebui să combine accesul tehnic (dispozitive fizice, parole salvate) cu cereri formale către platforme (ștergere sau cont memorial). Pentru active digitale valoroase (crypto, NFT), consultați specialiști în recuperare digitală.

Surse: GDPR — Regulamentul 679/2016, Considerentul 27, Google Inactive Account Manager, Apple Legacy Contact, Facebook Memorial Accounts

Defunct în procedură de insolvență

Când defunctul se afla în procedură de insolvență (conform Legii 85/2014) la momentul decesului, interacțiunea dintre dreptul insolvenței și dreptul succesoral ridică probleme complexe.

Ce se întâmplă cu procedura de insolvență la deces?

Legea 85/2014 nu prevede expres încetarea automată a procedurii de insolvență la decesul debitorului persoană fizică. În practică:

1. Procedura continuă — administratorul judiciar rămâne în funcție și continuă administrarea masei creditorilor 2. Moștenitorii devin "succesori în procedură" — ei pot fi citați în calitate de moștenitori ai debitorului insolvent 3. Masa succesorală se suprapune cu masa insolvenței — bunurile moștenite fac parte atât din masa succesorală, cât și din masa insolvenței supusă executării de către creditori

Pot moștenitorii renunța la o moștenire cu pasiv succesoral rezultat din insolvență?

Da, renunțarea este posibilă și recomandată în multe cazuri.

Dacă defunctul era în insolvență, pasivul succesoral (datoriile) depășește probabil activul (bunurile). În această situație:

Moștenitorii pot renunța la moștenire în termenul legal de un an (Art. 1120 Cod Civil)
Renunțarea îi protejează de răspunderea pentru datoriile defunctului
Administratorul judiciar continuă lichidarea bunurilor din masa insolvenței pentru satisfacerea creditorilor

Dacă moștenitorii acceptă moștenirea:

Ei răspund pentru datoriile moștenirii numai în limitele activului succesoral (Art. 1114 alin. 2 Cod Civil)
Bunurile moștenite vor fi executate de administratorul judiciar pentru plata creditorilor
Moștenitorii nu răspund cu bunurile proprii pentru datoriile rezultate din insolvență

Coordonarea între administratorul judiciar și moștenitori

Administratorul judiciar are dreptul să:

Solicite informații moștenitorilor despre bunurile din masa succesorală
Participe la procedura succesorală pentru a proteja interesele creditorilor
Contesteze actele frauduloase ale moștenitorilor (de exemplu, sustragerea bunurilor din masa succesorală)

Moștenitorii ar trebui să:

Informeze administratorul judiciar despre acceptarea sau renunțarea la moștenire
Colaboreze pentru inventarierea bunurilor
Nu dispună de bunurile moștenite înainte de finalizarea procedurii de insolvență

Jurisprudență și practică

Deși nu există o practică judiciară extinsă pe această temă, instanțele au statuat că:

Moștenitorii beneficiază de protecția Art. 1114 — răspunderea limitată la activul succesoral se aplică și în cazul datoriilor rezultate din insolvență
Renunțarea la moștenire este validă chiar dacă defunctul era în insolvență, cu condiția respectării termenului legal

⚠️ Recomandare practică: Dacă defunctul era în procedură de insolvență, consultați un avocat înainte de a accepta moștenirea. Solicitați inventarul complet al activului și pasivului pentru a evalua dacă acceptarea este oportună. În majoritatea cazurilor, renunțarea este soluția prudentă pentru a evita complicațiile procedurii de insolvență.

Surse: Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, Art. 1114 Cod Civil

Verificarea Registrului Național Notarial (RNN) de către notari

Întrebarea practică: Verifică notarii sistematic RNN înainte de eliberarea certificatelor de moștenitor? Ce se întâmplă când un moștenitor acceptă tacit (vinde bunuri) fără înregistrare formală în RNN — pot terții de bună-credință invoca valabilitatea tranzacției?

Obligația de verificare a RNN

Conform Legii 36/1995 (Legea notarilor publici și a activității notariale), notarii au obligația de a consulta Registrul Național Notarial (RNN) înainte de întocmirea actelor succesorale. RNN conține:

Declarațiile de acceptare expresă a moștenirii (Art. 1109 Cod Civil)
Declarațiile de renunțare la moștenire (Art. 1120 alin. 3)
Testamentele înregistrate
Contractele de donație și raporturile succesorale

În practică:

Notarii verifică RNN înainte de a elibera certificatul de moștenitor pentru a identifica eventualele renunțări sau acceptări anterioare
Dacă un moștenitor a renunțat anterior, notarul nu îl va include în certificatul de moștenitor
Dacă există acceptări exprse anterioare, notarul le ia în considerare pentru stabilirea cotelor succesorale

Acceptarea tacită fără înregistrare în RNN

Scenariul: Un moștenitor vinde un bun moștenit (acceptare tacită conform Art. 1110) fără a fi dat o declarație expresă înregistrată în RNN. Terțul cumpărător invocă bună-credință.

Soluția juridică:

1. Acceptarea tacită este validă chiar fără înregistrare

Art. 1108 alin. (3) Cod Civil prevede că acceptarea este tacită când succesibilul face un act pe care nu l-ar putea face decât în calitate de moștenitor. Nu este necesară înregistrarea în RNN pentru ca acceptarea tacită să producă efecte.

2. Terțul de bună-credință este protejat

Dacă terțul cumpărător a verificat:

Certificatul de deces al defunctului
Dovada calității de moștenitor (de exemplu, certificat de căsătorie, certificat de naștere care dovedește rudenia)
Lipsa unei renunțări în RNN

... atunci tranzacția este valabilă chiar dacă moștenitorul nu înregistrase acceptarea expresă. Terțul de bună-credință este protejat conform principiului nemo plus iuris și Art. 885 Cod Civil (dobândirea de la proprietarul aparent).

3. Riscuri pentru terți

Totuși, terțul ar trebui să fie prudent:

Să solicite inventarul succesiunii pentru a verifica că bunul face parte din masa succesorală
Să verifice absența litigiilor privind moștenirea
Să obțină certificate de sarcini pentru imobile (pentru a exclude ipoteci, sechestre, etc.)

⚠️ Opinie practică: Deși acceptarea tacită este validă fără înregistrare în RNN, notarii recomandă întotdeauna ca moștenitorii să facă o declarație expresă de acceptare înregistrată — aceasta facilitează tranzacțiile ulterioare și elimină orice dubiu asupra calității de moștenitor.

Surse: Legea 36/1995 privind notarii publici, Art. 1108-1110 Cod Civil, Art. 885 Cod Civil — dobândirea de la proprietarul aparent

Renunțarea la moștenire și dreptul de preempțiune în coproprietate

Scenariul: Defunctul deținea un bun în coproprietate (Art. 634 Cod Civil) cu alte persoane. Un moștenitor renunță la moștenire. Au coproprietarii supraviețuitori drept de preempțiune față de moștenitorii care acceptă?

Răspuns scurt: Nu, în principiu.

Renunțarea la moștenire are ca efect că renunțătorul este considerat că "nu a fost niciodată moștenitor" (Art. 1121 alin. 1). Partea sa revine celorlalți moștenitori conform regulilor de devolve legală sau testamentară (Art. 1121 alin. 2).

Cum afectează renunțarea coproprietatea?

Etapa 1 — Determinarea cotei succesorale în coproprietate:

Defunctul deținea, de exemplu, 1/3 dintr-un imobil în coproprietate cu A și B. La deces, cota de 1/3 intră în masa succesorală și se transmite moștenitorilor.

Etapa 2 — Renunțarea unui moștenitor:

Dacă un moștenitor renunță, cota sa succesorală (partea din 1/3 care i-ar fi revenit) nu revine coproprietarilor A și B, ci celorlalți moștenitori ai defunctului.

Exemplu concret:

Defunct: D, deținea 1/3 din imobil în coproprietate cu A (1/3) și B (1/3)
Moștenitori: M1 (fiu) și M2 (fiică)
M2 renunță la moștenire

Rezultat:

M1 primește toată cota de 1/3 (nu jumătate din 1/3)
A și B rămân cu cotele lor inițiale de 1/3 fiecare
Nu există drept de preempțiune pentru A și B, deoarece nu a avut loc o înstrăinare — transmisiunea succesorală nu este considerată "vânzare" sau "cesiune de cote-părți"

Când se aplică dreptul de preempțiune?

Dreptul de preempțiune (Art. 729 Cod Civil) se aplică numai în cazul înstrăinării cu titlu oneros a unei cote-părți din coproprietate:

Vânzarea cotei-părți către un terț
Schimbul cotei-părți
Aportul la o societate

Transmisiunea succesorală este o dobândire cu titlu universal sau cu titlu particular, nu o înstrăinare cu titlu oneros. Prin urmare, coproprietarii nu au drept de preempțiune când cota unui coproprietar decedat se transmite moștenitorilor.

Ce se întâmplă dacă moștenitorul vinde ulterior cota moștenită?

Dacă M1 decide să vândă cota de 1/3 moștenită către un terț, atunci A și B au drept de preempțiune conform Art. 729 Cod Civil. Ei trebuie notificați și au dreptul de a cumpăra cota în condițiile oferite terțului.

⚠️ Important: Dreptul de preempțiune în coproprietate se exercită numai pentru înstrăinări cu titlu oneros, nu pentru transmisiuni succesorale, donații, sau alte transferuri cu titlu gratuit.

Surse: Art. 634 Cod Civil — coproprietatea, Art. 729 Cod Civil — dreptul de preempțiune, Art. 1121 Cod Civil — efectele renunțării

Legislație europeană

Regulamentul UE privind succesiunile internaționale

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, aplică Regulamentul (UE) nr. 650/2012 (cunoscut și ca „Bruxelles IV") privind succesiunile internaționale cu elemente transfrontaliere. Acest regulament este direct aplicabil în toate statele membre UE (cu excepția Danemarcei, Irlandei și Regatului Unit) din 17 august 2015.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenire

Sursa: Regulamentul 650/2012, EUR-Lex

Principiul de bază: Regulamentul stabilește că succesiunea unei persoane este reglementată de legea statului în care defunctul își avea reședința obișnuită la momentul decesului (Art. 21). Aceasta înseamnă că un cetățean român care locuiește în mod obișnuit în Germania va fi supus legii germane de succesiune, iar un cetățean italian care locuiește în România va fi supus legii române.

Acceptarea și renunțarea în context transfrontalier

Regulamentul 650/2012 conține dispoziții speciale menite să simplifice viața moștenitorilor și legatarilor care locuiesc în alt stat membru decât cel în care se desfășoară procedura succesorală:

Articolul 13 — Acceptarea sau renunțarea la succesiune, la un legat sau la o rezervă succesorală

Pe lângă instanța competentă să se pronunțe cu privire la succesiune în temeiul prezentului regulament, instanțele statului membru în care își are reședința obișnuită orice persoană care, în temeiul legii aplicabile succesiunii, poate face în fața unei instanțe o declarație privind acceptarea sau renunțarea la succesiune, la un legat sau la o rezervă succesorală sau o declarație destinată să limiteze răspunderea persoanei în cauză în ceea ce privește datoriile moștenirii sunt, de asemenea, competente să primească astfel de declarații în cazul în care, în temeiul legii acestui stat membru, astfel de declarații pot fi efectuate în fața unei instanțe.

Sursa: Regulamentul 650/2012, Art. 13, EUR-Lex

Ce înseamnă acest lucru în practică:

Dacă un moștenitor român locuiește în mod obișnuit în Italia, iar succesiunea se desfășoară în România, acel moștenitor poate face declarația de acceptare sau renunțare la moștenire fie:

La notarul român competent (conform legii române), sau
La instanța/notarul italian din locul reședinței sale obișnuite (dacă legea italiană permite astfel de declarații)

Această facilitate elimină necesitatea deplasării obligatorii în România pentru fiecare moștenitor, făcând procesul succesoral mai accesibil.

Forma declarației de acceptare sau renunțare

Articolul 28 — Valabilitatea în ceea ce privește forma a unei declarații privind acceptarea sau renunțarea

O declarație privind acceptarea sau renunțarea la succesiune, la un legat sau la o rezervă succesorală sau o declarație destinată să limiteze răspunderea persoanei care face declarația este valabilă în ceea ce privește forma dacă îndeplinește cerințele:

(a) legii aplicabile succesiunii în temeiul articolului 21 sau al articolului 22; sau

(b) legii statului în care persoana care face declarația își are reședința obișnuită.

Sursa: Regulamentul 650/2012, Art. 28, EUR-Lex

Aplicație practică: Un moștenitor român cu reședința în Spania poate face o declarație de renunțare fie în forma cerută de legea română (declarație autentică notarială), fie în forma prevăzută de legea spaniolă pentru reședința sa obișnuită. Ambele forme sunt valabile în cadrul succesiunii.

Legea aplicabilă succesiunii

Regulamentul permite defunctului să aleagă în mod expres legea aplicabilă succesiunii sale:

Articolul 22 — Alegerea legii

(1) O persoană poate alege ca lege aplicabilă succesiunii sale legea statului a cărui cetățenie o are la momentul efectuării alegerii sau la momentul decesului.

O persoană care are mai multe cetățenii poate alege legea oricăruia dintre statele a căror cetățenie o are la momentul efectuării alegerii sau la momentul decesului.

Sursa: Regulamentul 650/2012, Art. 22, EUR-Lex

Exemplu: Un cetățean român cu reședința obișnuită în Franța poate alege prin testament ca succesiunea sa să fie guvernată de legea română (legea cetățeniei sale), chiar dacă locuiește permanent în Franța. Această opțiune îi permite să se asigure că moștenirea sa va fi împărțită conform regulilor succesiunii românești.

Certificatul European de Moștenire (CEM)

Regulamentul a creat Certificatul European de Moștenire — un document uniform care produce efecte în toate statele membre UE și care demonstrează calitatea de moștenitor, legatar, executor testamentar sau administrator al moștenirii.

Avantajele CEM:

Recunoaștere automată în toate statele membre — nu este nevoie de proceduri suplimentare de recunoaștere sau legalizare
Permite moștenitorilor să demonstreze calitatea lor și să administreze bunuri situate în alte state membre
Certificatul se emite de autoritatea competentă din statul care gestionează succesiunea

⚠️ Important: CEM nu înlocuiește certificatul de moștenitor românesc pentru bunurile situate în România. El funcționează în paralel cu documentele naționale și este util în special când moștenirea include bunuri situate în mai multe state membre.

Aspecte practice din perspectivă europeană

1. Succesiuni cu elemente transfrontaliere

Când se aplică Regulamentul 650/2012:

Defunctul avea reședința obișnuită într-un alt stat membru decât România
Moștenitorii locuiesc în alte state membre
Bunurile din moștenire sunt situate în mai multe state membre
Defunctul a ales legea aplicabilă succesiunii conform Art. 22

Exemplu concret: Un cetățean român decedat în Germania, unde avea reședința obișnuită, lasă bunuri imobile în România și în Germania. Succesiunea va fi guvernată de legea germană (legea reședinței obișnuite), dar el poate face un testament prin care să aleagă aplicarea legii române pentru întreaga sa moștenire. Moștenitorii vor putea face declarații de acceptare/renunțare fie în România, fie în Germania (sau în statul lor de reședință obișnuită).

2. Coordonarea cu legislația română

Regulamentul 650/2012 nu modifică substanța dreptului succesoral românesc — Codul Civil român continuă să se aplice pentru:

Succesiunile în care defunctul avea reședința obișnuită în România
Succesiunile în care defunctul a ales legea română conform Art. 22
Bunurile imobile situate în România (cu respectarea principiului unității succesiunii)

Regula renunțării (renvoi): Articolul 34 din Regulament acceptă trimiterea înapoi — dacă legea străină aplicabilă trimite la legea română, instanțele și notarii români vor aplica legea română de succesiune.

3. Validitatea transfrontalieră a declarațiilor

Declarațiile de acceptare sau renunțare făcute conform Regulamentului 650/2012 în alt stat membru sunt recunoscute automat în România, fără a fi necesară procedura de recunoaștere judiciară (Art. 59).

Condiții:

Declarația să fi fost făcută în conformitate cu Art. 13 (la instanța/notarul din statul reședinței obișnuite)
Forma declarației să respecte Art. 28 (legea aplicabilă succesiunii sau legea reședinței obișnuite)
Declarația să fie înregistrată în Registrul Național Notarial din statul respectiv (unde este cazul)

4. Implicații pentru bunurile imobile din România

Chiar dacă succesiunea este guvernată de legea altui stat membru (de exemplu, legea germană), bunurile imobile situate în România sunt supuse regulilor de publicitate imobiliară românești:

Certificatul de moștenitor sau CEM trebuie înregistrat la Cartea Funciară pentru transferul dreptului de proprietate
Notarul român va verifica conformitatea actelor străine cu cerințele de publicitate imobiliară
În cazul CEM emis în alt stat membru, acesta produce efecte în România fără necesitatea unei proceduri de recunoaștere

5. Limitări și rezerve

Ordinea publică (Art. 35): Instanțele și notarii români pot refuza aplicarea unei dispoziții a legii străine aplicabile succesiunii dacă aplicarea acesteia este vădit incompatibilă cu ordinea publică a României. Această excepție este rareori folosită și numai în situații extreme.

Rezerva succesorală: Chiar dacă legea străină aplicabilă succesiunii nu cunoaște rezerva succesorală (de exemplu, legea engleză), moștenitorii rezervatari care locuiesc în România pot invoca articolul 30 din Regulament pentru a solicita respectarea rezervei prevăzute de legea care ar fi fost aplicabilă (legea română, de regulă).

Jurisprudență CJUE relevantă

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a clarificat aplicarea Regulamentului 650/2012 în mai multe cauze importante:

Cauza C-218/16, Kubicka — CJUE a stabilit că statele membre nu pot refuza recunoașterea efectelor materiale ale unui legat „prin vindicare" (legat direct asupra proprietății) recunoscut de legea aleasă de defunct, chiar dacă legea statului membru nu cunoaște această instituție. Soluția: adaptarea la dreptul real echivalent cel mai apropiat din dreptul național.

Sursa: CJEU C-218/16, Curtea de Justiție

Cauza C-558/16 — CJUE a confirmat că Regulamentul 650/2012 include și regimul matrimonial în măsura în care acesta influențează determinarea masei succesorale (de exemplu, creșterea cotei de moștenire a soțului supraviețuitor prin egalizarea averii comune).

Sursa: CJEU C-558/16, Curtea de Justiție

Concluzii pentru practică:

Instanțele române trebuie să accepte și să adapteze instituții juridice străine necunoscute dreptului român, atâta timp cât nu contravin ordinii publice
Regimul matrimonial trebuie clarificat înainte de determinarea masei succesorale în succesiunile transfrontaliere

Resurse și informații suplimentare

Portal e-Justice European: https://e-justice.europa.eu/ — informații despre legislația succesorală din fiecare stat membru, autoritățile competente, și formulare pentru Certificatul European de Moștenire.

Rețeaua Notarilor Europeni: https://www.notariesofeurope.eu/ — ghiduri practice privind aplicarea Regulamentului 650/2012.

Recomandare practică: Pentru succesiunile cu elemente transfrontaliere, consultați un notar sau avocat specializat în drept internațional privat pentru a determina corect legea aplicabilă, jurisdicția competentă și procedurile de recunoaștere a actelor străine.

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Judecătoria Sebeș, Decizia civilă nr. 1/2025 din 3 ianuarie 2025 — Succesiune, recunoaștere calitate de moștenitor unic Instanța a recunoscut calitatea de moștenitor unic al reclamantului, reținând că acesta a acceptat succesiunea atât expres (prin declarații notariale autentice), cât și tacit (prin locuirea în imobilul moștenit și comportarea ca proprietar). Instanța a subliniat că acceptarea tacită se poate dovedi prin „preluarea posesiunii bunurilor și folosirea averii gospodărești, locuirea în ea și purtarea ca proprietari" — acte care demonstrează intenția clară de a se comporta ca moștenitor. Instanța a constatat că ceilalți moștenitori potențiali, inclusiv pârâtul, au devenit „străini de succesiune" deoarece nu au acceptat moștenirea în termenul legal, pierdându-și astfel orice drept asupra masei succesorale. Sursa: Judecătoria Sebeș, Decizia 1/2025

ÎCCJ, Decizia nr. 58 din 21 octombrie 2024 — Efectele acceptării moștenirii, răspunderea limitată a moștenitorilor Înalta Curte a clarificat aplicarea Art. 1114 Cod Civil, statuând că moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral (principiul intra vires hereditatis), proporțional cu cota fiecăruia. Efectele acceptării — consolidarea titlului de moștenitor și răspunderea limitată la activul succesoral — sunt aceleași indiferent de calitatea sau vârsta moștenitorului. Această decizie confirmă protecția patrimonială a moștenitorilor în Noul Cod Civil: aceștia nu riscă propriile bunuri pentru datoriile defunctului, cu excepția situațiilor de acceptare forțată (Art. 1119). Sursa: ÎCCJ, Decizia 58/2024

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Curtea de Apel Craiova, Decizia civilă nr. 703 din 10 aprilie 2014 — Succesiune, valoarea juridică a declarației de renunțare după expirarea termenului Curtea a statuat că o declarație notarială de renunțare dată după expirarea termenului de un an (Art. 1103) nu mai produce efecte juridice ca renunțare expresă la moștenire. Totuși, instanța a reținut că această declarație târzie are valoarea juridică de recunoaștere a neacceptării moștenirii. În cauză, reclamantul B.C. a dat o declarație autentică la 19.03.1990 (după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de Vechiul Cod Civil), prin care „nu accepta" moștenirea tatălui decedat la 01.03.1989. Instanța a concluzionat că, deși ineficace ca renunțare expresă, declarația tardivă confirmă faptul că succesibilul nu a acceptat niciodată moștenirea și a devenit „străin de succesiune prin neacceptare", nu prin renunțare propriu-zisă. Sursa: Curtea de Apel Craiova, Decizia 703/2014

Curtea de Apel Craiova, Decizia nr. 629 din 9 iunie 2022 — Revocare pauliană a renunțării la moștenire, condiții Instanța a respins acțiunea în revocare pauliană (Art. 1122 Cod Civil) a unei renunțări la moștenire, reținând că renunțarea dată cu 14 ani după decesul autorului succesiunii (mult peste termenul de un an prevăzut de Art. 1103) nu poate constitui o renunțare valabilă supusă acțiunii pauliene. În cauză, fiica defunctului (ZZ) semnase un antecontract de vânzare-cumpărare în 2010 cu creditorul (XX), dar a dat o declarație de renunțare la moștenire abia în 2017, cu 14 ani după decesul tatălui (2003). Curtea a concluzionat că, fără o renunțare valabilă conform condițiilor legale (termen de un an), acțiunea în revocare pauliană prevăzută de Art. 1122 devine inaplicabilă. Contractul preliminar, deși ar putea indica o acceptare tacită, a fost încheiat în afara termenului legal. Sursa: Curtea de Apel Craiova, Decizia 629/2022

Nuanțe și cazuri speciale

Acceptarea tacită — dovada prin acte concludente Jurisprudența ÎCCJ și a instanțelor inferioare confirmă că acceptarea tacită trebuie dovedită prin acte concludente care să nu lase loc interpretărilor multiple. Exemple de acte cu valoare de acceptare tacită recunoscute de instanțe includ: executarea de lucrări de renovare și întreținere asupra unui imobil moștenit; perceperea de venituri din proprietăți moștenite (chirii, arendă); plata impozitelor și taxelor asupra bunurilor moștenite din fonduri proprii; înregistrarea bunurilor moștenite pe numele succesibilului; vânzarea sau înstrăinarea de bunuri din moștenire. Instanțele au statuat constant că simpla posesiune fizică sau actele de conservare (reparații urgente, sigilare, cererea de inventar) NU constituie acceptare tacită, cu excepția cazului în care din împrejurări rezultă intenția neechivocă de a-și asuma calitatea de moștenitor. Sursa: JURIDICE.ro — Cum se poate dovedi acceptarea tacită a moștenirii

Vocația multiplă la moștenire (Art. 1102) — opțiune distinctă Persoana chemată la moștenire în mai multe calități (de exemplu, ca moștenitor legal și ca legatar testamentar) dispune de un drept de opțiune distinct pentru fiecare vocație. Astfel, succesibilul poate accepta legatul testamentar și să renunțe la calitatea de moștenitor legal, sau invers, în funcție de avantajul economic și fiscal al fiecărei opțiuni. Această regulă constituie o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale (Art. 1101). Aplicație practică: Un fiu poate accepta apartamentul lăsat prin legat cu titlu particular și să renunțe la calitatea de moștenitor legal (evitând astfel răspunderea pentru eventualele datorii ale succesiunii), sau poate accepta moștenirea legală și refuza legatul dacă acesta este grevat de sarcini. Sursa: Lege5.ro — Art. 1102 Vocația multiplă la moștenire

Tendințe jurisprudențiale

1. Protecția patrimonială a moștenitorilor (principiul intra vires hereditatis)

Jurisprudența recentă (ÎCCJ 58/2024) confirmă aplicarea consecventă a Art. 1114 alin. (2) Cod Civil: moștenitorii nu răspund cu bunurile personale pentru datoriile moștenirii, ci doar cu activul succesoral. Această regulă marchează o diferență fundamentală față de Vechiul Cod Civil (1864), unde moștenitorii răspundeau ultra vires hereditatis (și cu patrimoniul propriu).

Excepție: Acceptarea forțată (Art. 1119) — moștenitorul care, cu rea-credință, sustrage sau ascunde bunuri din succesiune va răspunde pentru datorii chiar și cu propriile bunuri.

2. Strictețea termenului de opțiune (un an)

Instanțele aplică cu rigoare termenul de un an prevăzut de Art. 1103. Declarațiile de acceptare sau renunțare date după expirarea termenului sunt juridic ineficace (CA Craiova 703/2014, CA Craiova 629/2022). Prezumția de renunțare (Art. 1112) operează automat la împlinirea termenului dacă succesibilul a fost notificat legal și nu a optat.

Tendință: Instanțele admit în mod restrictiv repunerea în termen, doar pentru motive justificate temeinic (de exemplu, imposibilitate obiectivă de a lua cunoștință de deschiderea moștenirii).

3. Acceptarea tacită — interpretare restrictivă și casuistică

Judecătoriile și curțile de apel verifică cu atenție dacă actele succesibilului demonstrează intenția neechivocă de a-și asuma calitatea de moștenitor (Judecătoria Sebeș 1/2025). Simpla posesiune, conservarea bunurilor, sau plata unor cheltuieli urgente NU sunt suficiente pentru a deduce acceptarea tacită.

Acte care constituie acceptare tacită (confirmate jurisprudențial):

Vânzarea, donarea sau ipotecarea bunurilor moștenite
Închirierea pe termen lung a unui imobil moștenit
Perceperea sistematică de venituri din moștenire (chirii, dividende)
Plata din fonduri proprii a impozitelor pe bunurile moștenite
Mutarea în imobilul moștenit și utilizarea lui ca locuință principală (cu intenție de apropiere definitivă)
Executarea de lucrări de renovare sau îmbunătățire (nu simple reparații de conservare)

4. Renunțarea frauduloasă și acțiunea pauliană

Creditorii succesibilului pot ataca renunțarea frauduloasă (Art. 1122), dar doar dacă renunțarea este validă din punct de vedere al termenului legal. O renunțare dată peste termenul de un an nu produce efecte juridice, deci nu poate fi atacată paulian (CA Craiova 629/2022).

Condiții pentru admiterea acțiunii pauliene:

Renunțarea să fi fost făcută în termenul legal de un an
Să existe frauda debitorului (intenția de a sustrage bunuri de la urmărire)
Termenul de 3 luni de la cunoașterea renunțării de către creditor să nu fie expirat

5. Vocația multiplă — flexibilitate decizională

Instanțele recunosc dreptul succesibilului chemat în mai multe calități de a opta diferit pentru fiecare vocație (Art. 1102), oferind astfel o flexibilitate strategică în funcție de activul și pasivul fiecărei mase succesorale.

Aplicație frecventă: Acceptarea legatului cu titlu particular (un bun anume) și renunțarea la moștenirea legală (pentru a evita răspunderea pentru datorii), sau invers.

Întrebări frecvente

1. Pot renunța la moștenire după ce am plătit impozitul pe succesiune?

Nu este recomandat. Plata impozitului din fonduri proprii poate fi interpretată ca un act de acceptare tacită a moștenirii, deoarece demonstrează asumarea calității de moștenitor. Dacă intenționați să renunțați, nu plătiți impozitul.

2. Dacă renunț la moștenire, cui revine partea mea?

Partea dumneavoastră revine moștenitorilor pe care i-ați fi înlăturat de la moștenire dacă ați fi acceptat. De exemplu, dacă renunțați la moștenirea părintelui dumneavoastră, partea dumneavoastră va reveni celorlalți copii ai defunctului (frații/surorile dumneavoastră), nu propriilor dumneavoastră copii (nepoții defunctului).

3. Pot renunța la moștenire în favoarea copilului meu?

Nu direct. Renunțarea este întotdeauna „pură și simplă" — nu poate fi făcută în favoarea unei anumite persoane. Dacă doriți ca bunurile să ajungă la copilul dumneavoastră, puteți accepta moștenirea și apoi dona bunurile copilului, dar aceasta are consecințe fiscale diferite.

4. Ce se întâmplă dacă nu fac nimic timp de un an?

Veți fi prezumat renunțător (Art. 1112), dacă ați fost notificat în mod legal despre deschiderea moștenirii și calitatea dumneavoastră de succesibil. Această prezumție poate fi răsturnată prin dovada contrarie.

5. Pot schimba decizia după ce am renunțat la moștenire?

Da, dacă termenul de un an nu s-a împlinit și dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea dumneavoastră. Revocarea renunțării se face tot în formă autentică la notar și valorează acceptare (Art. 1123).

6. Dacă accept moștenirea, răspund cu bunurile mele personale pentru datoriile defunctului?

Nu, conform Codului Civil actual. Moștenitorii legali și legatarii universali răspund pentru datoriile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia (Art. 1114 alin. 2). Excepție face acceptarea forțată (Art. 1119 alin. 2), când moștenitorul fraudulos răspunde și cu propriile bunuri.

7. Pot face inventarul bunurilor fără a accepta moștenirea?

Da. Cererea de întocmire a inventarului nu valorează acceptare. Dimpotrivă, pe durata efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moștenitor, cu excepția cazului în care a acceptat deja (Art. 1104 alin. 2). Inventarul vă ajută să luați o decizie informată.

Referințe

Codul Civil (Legea 287/2009), republicat, consolidat la 19.12.2025, Art. 1100-1124 — legislatie.just.ro
Florian Cristian Curpaș — Drept succesoral: când și cum se acceptă o moștenire potrivit Codului civil, JURIDICE.ro, 4 august 2025 — juridice.ro
Notar Public Stoica — Acceptarea moștenirii — notariatstoica.ro
Notar Public Stoica — Renunțarea la moștenire — notariatstoica.ro
Notari.pro — Acceptarea tacită a moștenirii: definiție, acte și exemple — notari.pro
Avocat Sorin Viziru — Acceptarea tacită a moștenirii — avocatsorinviziru.ro
Avocat MATEI Gabriel — Codul civil: Acceptarea moștenirii — avocatmateigabriel.ro
Avocat MATEI Gabriel — Codul civil: Renunțarea la moștenire — avocatmateigabriel.ro