Fuziunea și Divizarea Societăților Comerciale

Pe scurt

Fuziunea și divizarea sunt operațiuni juridice de reorganizare prin care societățile comerciale își unesc sau împart patrimoniul. Fuziunea se realizează prin absorbție (o societate absoarbe alta) sau prin contopire (mai multe societăți creează una nouă), iar divizarea presupune împărțirea patrimoniului între două sau mai multe entități. Ambele operațiuni implică dizolvarea fără lichidare și transferul universal de patrimoniu, necesitând aprobarea adunării generale extraordinare și parcurgerea unei proceduri complexe de 3-6 luni.

Cadrul legal

Fuziunea și divizarea societăților comerciale în România sunt reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, articolele 238-251, în versiunea consolidată la data de 18.12.2025.

Art. 238 alin. (1) și (2) din Legea 31/1990: „(1) Fuziunea se face prin absorbirea unei societăți de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăți pentru a alcătui o societate nouă. (2) Divizarea se face prin împărțirea întregului patrimoniu al unei societăți care își încetează existența între două sau mai multe societăți existente sau care iau astfel ființă."

Sursa: Legea 31/1990, Art. 238

Fuziunea și divizarea transfrontalieră (între societăți din state membre UE diferite) sunt reglementate de Legea nr. 222/2023.

Tipuri de fuziune

Fuziunea prin absorbție

Fuziunea prin absorbție (fuziune statutară) este cea mai frecventă în practică. O societate existentă absoarbe una sau mai multe alte societăți:

Societatea absorbantă își mărește patrimoniul cu activele și pasivele societății absorbite
Societatea absorbită se dizolvă fără lichidare și încetează să existe
Asociații societății absorbite primesc acțiuni/părți sociale la societatea absorbantă
Poate include o sultă în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor atribuite

Efecte juridice (Art. 250):

„Societatea absorbantă dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societății pe care o absoarbe."

Fuziunea prin contopire

Fuziunea prin contopire (fuziune-criere, consolidare) presupune:

Două sau mai multe societăți își încetează existența prin dizolvare
Se constituie o societate nouă care preia întreg patrimoniul
Asociații vechilor societăți primesc acțiuni/părți sociale la noua entitate
Drepturile și obligațiile tuturor societăților care se contopesc trec asupra societății nou-înființate

Tipuri de divizare

Divizarea totală

Divizarea totală (Art. 238 alin. 2) presupune:

Împărțirea întregului patrimoniu al unei societăți
Societatea divizată își încetează existența
Patrimoniul este preluat de două sau mai multe societăți (existente sau nou-înființate)
Asociații primesc acțiuni/părți sociale la societățile beneficiare

Răspunderea pentru obligații (Art. 251):

„Societățile care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditori pentru obligațiile societății care și-a încetat existența prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, în afară de cazul în care prin actul de divizare s-au stabilit alte proporții."

Divizarea parțială prin desprindere

Divizarea parțială (Art. 238 alin. 3 și Art. 251 alin. 3) presupune:

O parte din patrimoniu se desprinde
Societatea de origine nu își încetează existența, ci continuă să funcționeze
Partea desprinsă se transmite către una sau mai multe societăți (existente sau noi)
Asociații primesc acțiuni/părți sociale la societățile beneficiare

Procedura de fuziune și divizare

Etapa 1: Pregătirea și decizia inițială

Decizia adunării generale extraordinare (Art. 239):

Fuziunea/divizarea se hotărăște de fiecare societate participantă
Se aplică condițiile pentru modificarea actului constitutiv
Dacă există mai multe categorii de acțiuni, este necesar vot pe categorii

Etapa 2: Proiectul de fuziune/divizare

Administratorii întocmesc un proiect care trebuie să cuprindă (Art. 241):

a) Forma, denumirea și sediul social al tuturor societăților participante b) Fundamentarea și condițiile operațiunii c) Stabilirea și evaluarea activului și pasivului transmis d) Modalitățile de predare a acțiunilor și data de la care dau dreptul la dividende e) Raportul de schimb al acțiunilor/părților sociale și cuantumul sultei (dacă e cazul) f) Cuantumul primei de fuziune/divizare g) Drepturile obligatarilor și alte avantaje speciale h) Data situației financiare de fuziune/divizare i) Orice alte date de interes

Etapa 3: Depunerea și publicarea proiectului

Depunere la Registrul Comerțului (Art. 242):

Proiectul se depune la oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate
Se însoțește de o declarație despre modul de stingere a pasivului

Publicare în Monitorul Oficial (Art. 242 alin. 2):

Proiectul vizat de judecătorul delegat se publică în Monitorul Oficial, Partea a IV-a
Publicarea se face cu cel puțin 30 de zile înainte de ședințele adunărilor generale

Etapa 4: Dreptul de opoziție al creditorilor

Opoziția creditorilor (Art. 243):

„Oricare creditor al societății care fuzionează sau se divide, având o creanță anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opoziție."

Termenul de opoziție: 30 de zile de la publicare
Opoziția suspendă executarea fuziunii/divizării până la soluționarea definitivă
Excepție: dacă societatea plătește datoriile, oferă garanții acceptate sau convine un aranjament de plată

Etapa 5: Documentația pentru asociați

Administratorii pun la dispoziție (Art. 244), cu cel puțin o lună înainte de adunarea generală:

a) Proiectul de fuziune/divizare b) Darea de seamă a administratorilor justificând economic și juridic operațiunea c) Situațiile financiare pe ultimele 3 exerciții + situația cu 3 luni înainte de proiect d) Raportul cenzorilor și al auditorilor financiari e) Raportul experților independenți asupra raportului de schimb (pentru SA, SCA, SRL) f) Evidența contractelor cu valori peste 100.000.000 lei în curs de executare (pentru divizare)

Etapa 6: Aprobarea finală

Adunarea generală extraordinară (Art. 246):

Se convoacă în cel mult 2 luni de la expirarea termenului de opoziție
Aprobă fuziunea/divizarea cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv
Dacă operațiunea mărește obligațiile asociaților, este necesară unanimitate (Art. 247)

Etapa 7: Înregistrarea și efectele juridice

Înregistrarea la Registrul Comerțului (Art. 248-249):

Actul modificator al societății absorbante se înregistrează și se publică în Monitorul Oficial
Societățile absorbite/divizate se radiază

Data producerii efectelor (Art. 249):

Pentru societăți nou-înființate: la data înmatriculării societății noi (sau a ultimei dintre ele)
Pentru absorbție: la data înscrierii menținerii privind majorarea capitalului societății absorbante

Efectul juridic (Art. 240):

„Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fără lichidare, a societății care își încetează existența și transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societățile beneficiare, în starea în care se găsește la data fuziunii sau a divizării."

Aspecte practice

Termene orientative

Din practică, procedura completă durează între 3 și 6 luni:

Pregătire proiect și aprobare inițială: 1-2 luni
Publicare și termen opoziție creditori: minimum 30 zile
Termen documentație asociați: minimum 30 zile
Aprobare finală: maximum 2 luni de la expirarea termenului de opoziție
Înregistrare și finalizare: 2-4 săptămâni

Condiții speciale

Societăți care pot fuziona/se pot diviza (Art. 238 alin. 4-5):

Operațiunile se pot face între societăți de forme diferite (de ex. SRL cu SA)
Societățile în lichidare pot fuziona/se pot diviza dacă nu a început repartizarea părților către asociați

Societăți în proceduri de insolvență: Conform Legii 85/2014 privind insolvența, o societate aflată în procedura de concordat preventiv sau reorganizare judiciară poate participa la fuziuni sau divizări, dar numai dacă:

Operațiunea este inclusă în planul de redresare/reorganizare
Este aprobată de adunarea creditorilor
Se obține avizul administratorului judiciar
Se obține aprobarea judecătorului-sindic
Sunt protejate drepturile creditorilor conform rangurilor de prioritate

Răspunderea administratorilor și experților (Art. 245):

În fuziunea prin absorbție, administratorii societății absorbite și experții răspund civil față de asociați pentru pagubele cauzate prin erori

Aspecte fiscale și contabile

Condiții pentru neutralitate fiscală:

Conform Codului Fiscal (Legea 227/2015, Art. 32-33), fuziunile și divizările beneficiază de tratament fiscal neutru (fără impozitare imediată asupra diferenței dintre valoarea de piață și valoarea fiscală a activelor transferate) doar dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Menținerea valorii fiscale: Entitatea beneficiară păstrează valoarea fiscală a activelor preluate la același nivel ca la societatea cedentă
Menținerea metodelor de amortizare: Duratele și metodele de depreciere continuă ca și cum reorganizarea nu ar fi avut loc
Transfer complet: Transmiterea tuturor activelor și pasivelor, sau cel puțin a unei ramuri complete de activitate
Contrapartidă în acțiuni: Compensația pentru asociați se realizează prin titluri de participare (maximum 10% sultă în numerar)
Substanță economică reală: Operațiunea trebuie justificată prin motive economice valabile (consolidare, sinergii, optimizare operațională, acces la noi piețe) — NU doar avantaje fiscale

Testul anti-abuz (Art. 11 din Codul Fiscal):

ANAF poate refuza neutralitatea fiscală și poate recalifica fuziunea ca transfer ordinar de bunuri (cu impozitare imediată) dacă:

Operațiunea are caracter artificial și nu poate fi justificată prin motive economice reale
Scopul esențial este obținerea unui avantaj fiscal, nu derularea unei activități economice legitime
Lipsește substanța de afaceri demonstrabilă

Pentru conformitate, administratorii trebuie să pregătească documentație economică solidă care justifică fuziunea prin beneficii comerciale reale, nu doar prin reducerea sarcinii fiscale.

Aspecte contabile:

Se întocmește inventar complet și reevaluare a activelor
Se verifică creanțele și provizioanele
Se calculează prima de fuziune/divizare (diferența între valoarea contabilă și nominală)
Societățile beneficiare preiau drepturile și obligațiile fiscale (inclusiv pierderi fiscale report, dacă operațiunea respectă testul anti-abuz)

Autorizarea Consiliului Concurenței

Obligația de notificare:

Nu toate fuziunile necesită autorizarea Consiliului Concurenței. Notificarea este obligatorie doar dacă operațiunea depășește următoarele praguri cumulative (Legea Concurenței nr. 21/1996):

Prag agregat: Cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor participante depășește echivalentul în lei de 10.000.000 euro
Prag individual: Cel puțin două din întreprinderile participante au realizat fiecare pe teritoriul României o cifră de afaceri mai mare de 4.000.000 euro

Procedura și termene:

Notificarea trebuie făcută înainte de implementarea fuziunii (după semnarea acordului, dar înainte ca actul de fuziune să producă efecte juridice)
Consiliul Concurenței examinează concentrarea în:
- Faza I (preliminară): Maximum 30 de zile — decizie de compatibilitate sau deschidere investigație aprofundată
- Faza II (investigație aprofundată): Maximum 5 luni — dacă se consideră că fuziunea poate afecta semnificativ concurența
Fuziunea nu poate fi finalizată la Registrul Comerțului fără dovada autorizării Consiliului Concurenței (pentru concentrări care depășesc pragurile)

Fuziunile realizate fără autorizație (când era obligatorie) pot fi anulate prin decizie a Consiliului Concurenței.

Protecția acționarilor minoritari

Dreptul de retragere cu compensație în numerar:

Acționarii care nu votează în favoarea fuziunii sau divizării (inclusiv cei care se abțin sau sunt absenți) au dreptul de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către companie, atât pentru fuziuni interne cât și pentru fuziuni transfrontaliere.

Calcularea compensației:

Se desemnează un expert independent autorizat
Expertul aplică cel puțin două metode de evaluare recunoscute (Activul Net Reevaluat, Fluxul de Numerar Actualizat, Valoarea de Piață) și calculează media
Societatea suportă cheltuielile evaluării

Remedii pentru compensații inadecvate:

Dacă acționarul consideră prețul insuficient, poate cere tribunalului să oblige societatea la plata unei compensații bănești mai mari
Cererea se judecă de urgență și cu precădere
Termenul pentru exercitarea dreptului: 30 de zile de la adoptarea hotărârii adunării generale (fuziuni interne) sau conform termenelor specifice din Legea 222/2023 (fuziuni transfrontaliere)

Greșeli frecvente de evitat

Evaluare incorectă a raportului de schimb — poate duce la litigii cu asociații nemulțumiți
Documentație incompletă pentru asociați — întârzie aprobarea și creează probleme juridice
Ignorarea dreptului de opoziție al creditorilor — poate bloca operațiunea
Contracte nerepartizate clar în divizare — generează dispute post-operațiune
Nerespectarea termenelor legale — anulează procedura și necesită reluare de la început
Lipsa justificării economice pentru fuziune — risc de recalificare fiscală și pierderea neutralității fiscale
Nenotificarea Consiliului Concurenței când pragurile sunt depășite — risc de anulare a fuziunii

Aspecte interdisciplinare

Transferul drepturilor de proprietate intelectuală

Principiul succesiunii universale:

Deși fuziunea operează pe baza succesiunii universale (toate drepturile și obligațiile se transferă de plin drept), drepturile de proprietate intelectuală necesită înregistrare formală la autoritățile competente pentru a fi opozabile față de terți.

Brevete (Legea 64/1991):

Transferul produce efecte față de terți doar de la data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială
Notificarea la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) trebuie făcută în maximum 30 de zile de la finalizarea fuziunii

Mărci (Legea 84/1998, modificată prin Legea 112/2020):

Transferul trebuie înregistrat la OSIM pentru a fi opozabil
Perioada de opoziție la înregistrarea unei mărci: 2 luni de la publicare, extinsibilă cu încă 3 luni
Fuziunea nu suspendă procedurile de opoziție în curs

Drepturi de autor (Legea 8/1996):

Doar drepturile patrimoniale sunt transferabile (drepturile morale rămân cu autorul)
Pentru drepturi înregistrate la ORCA (Oficiul Român de Drepturi de Autor), transferul trebuie înregistrat

Know-how și secrete comerciale (Legea 11/1991):

Se transferă prin succesiune universală
Trebuie luate măsuri specifice de confidențialitate post-transfer pentru a păstra caracterul secret

Procedură practică:

Inventariați toate activele IP înainte de fuziune
Menționați explicit transferul IP în proiectul de fuziune
În 60-90 zile post-fuziune: notificați OSIM și publicați transferurile în Buletinul Oficial

Transferul drepturilor de proprietate imobiliară

Succesiune universală vs. intabulare:

Deși Art. 249 din Legea 31/1990 prevede transferul universal de patrimoniu, intabularea individuală la cartea funciară este OBLIGATORIE pentru fiecare imobil (conform Art. 24(5) din Legea 7/1996 privind cadastrul).

Documentația necesară:

Proiectul de fuziune în formă autentică (act notarial)
Încheierea de la Registrul Comerțului care confirmă fuziunea
Identificarea precisă a fiecărui imobil prin număr cadastral și număr de carte funciară

Procedura:

Notarul întocmește actele în formă autentică
Se depune cerere de intabulare pentru fiecare imobil la biroul de cadastru
Registratorul verifică documentația și efectuează înscrierea

Practică unitară (2024-2026): Transferul universal are valabilitate civilă, dar pentru efecte erga omnes (opozabile terților), intabularea individuală este obligatorie.

Clauzele de schimbare a controlului în contracte

Interacțiunea cu succesiunea universală:

Contractele comerciale se transferă prin succesiunea universală către societatea beneficiară, dar cu toate restricțiile pe care le conțin. Dacă un contract include o clauză de schimbare a controlului (change of control clause), contraparte poate:

Refuza executarea contractului (dacă clauza prevede reziliere)
Solicita renegocierea termenilor
Cere plăți accelerate sau alte remedii prevăzute contractual

Gestionarea riscului în practică:

Due diligence complet: Identificarea tuturor contractelor importante cu clauze de schimbare a controlului
Obținerea consimțământului anticipat: Solicitarea de scrisori de confirmare de la contrapărți înainte de finalizarea fuziunii
Indemnizații și garanții: Negocierea în acordul de M&A a compensațiilor pentru costurile de renegociere
Structurarea tranzacției: Alegerea între fuziune (succesiune automată) și vânzare de active (care necesită consimțământ explicit)

Transferul bazelor de date cu clienți și angajați:

Fuziunea implică transferul de date cu caracter personal, declanșând obligații conform GDPR:

Obligația de notificare (Art. 14 GDPR):

Când se transferă baze de date, noul controller (societatea beneficiară) trebuie să notifice persoanele vizate în termen rezonabil (maximum 1 lună)
Excepție: dacă notificarea necesită efort disproporționat sau ar compromite confidențialitatea tranzacției — dar notificarea trebuie efectuată după finalizare

Schimbarea controller-ului:

Noua entitate devine responsabilă integral pentru conformitatea GDPR
Trebuie stabilită o bază legală pentru prelucrarea datelor (de obicei interesul legitim — Art. 6(1)(f) GDPR)

Actualizarea politicilor de confidențialitate:

Obligatorie, deoarece identitatea controller-ului s-a schimbat
Se comunică prin email individual, publicare pe website sau în aplicații

Pași practici de conformitate:

Audit GDPR complet înainte de fuziune
Evaluare de impact asupra protecției datelor (DPIA) dacă procesarea implică risc ridicat
Notificare către persoanele vizate cu noua politică de confidențialitate
Implementarea de măsuri tehnice și organizatorice de securitate

Fuziuni cu entități din state non-UE

Restricții legale:

Legea 222/2023 (transpoziția Directivei UE 2017/1132) permite fuziuni transfrontaliere exclusiv cu entități din state membre UE și EEA (Spațiul Economic European). Nu există mecanism legal pentru fuziunea directă cu societăți din state non-UE (SUA, Regatul Unit post-Brexit, Elveția în anumite situații).

Alternative juridice:

Dizolvare urmată de înființare nouă: Societatea românească se dizolvă, iar activele se transferă unei entități noi înființată de entitatea non-UE
Vânzare de active și pasive (Asset Purchase Agreement): Transfer contractual individual de drepturi și obligații, urmat de dizolvarea societății inițiale
Spin-off urmat de vânzare de acțiuni: Divizare internă, apoi vânzarea entității nou-create către cumpărătorul non-UE (Share Purchase Agreement)

Screening FDI: Pentru orice tranzacție care implică o valoare >2 milioane euro cu un investitor non-UE, este necesară autorizație de screening pentru riscuri de securitate națională.

Tratamentul opțiunilor pe acțiuni și pensiilor ocupaționale

Opțiuni pe acțiuni (stock options):

Legislația română (Legea 31/1990) nu conține prevederi specifice privind stock options în fuziuni, deoarece aceste planuri sunt de obicei emise de societăți-mamă străine pentru angajații români.

Tratamentul opțiunilor în fuziuni este stabilit contractual prin planul de opțiuni și acordul de fuziune:

Opțiuni vested (deja dobândite): De obicei se plătesc în numerar la valoarea intrinsecă sau se convertesc la raportul de schimb al fuziunii
Opțiuni unvested (în curs de dobândire): Pot fi:
- Accelerate (dobândite imediat la fuziune — 66% din planuri folosesc „double-trigger acceleration")
- Convertite în opțiuni echivalente la societatea absorbantă, menținând calendarul de vesting original
- Anulate (mai rar în practică)

Calculul conversiei: (Preț acțiune la închidere) / (Preț de exercițiu original), ajustat pentru raportul de schimb al fuziunii.

Pensii ocupaționale (Pilon IV — Legea 1/2020):

Legea 1/2020 reglementează pensiile ocupaționale (contribuții voluntare ale angajatorului pentru angajați). În caz de fuziune:

Vesting (dobândirea drepturilor): Angajații dobândesc proprietatea contribuțiilor angajatorului după maximum 3 ani de la aderare
Participanți cu drepturi dobândite (peste 3 ani): Sumele acumulate rămân proprietatea lor și se pot transfera la noua entitate sau la alt fond de pensii
Participanți fără drepturi dobândite: Tratamentul depinde de regulamentul fondului și de acordul de fuziune

Soluții practice:

Transfer direct: Fondul de pensii continuă sub noul angajator
Consolidare: Participanții se transferă în planul Pilon IV al societății absorbante
Transferabilitate individuală: Angajații pot transfera soldurile către alt fond de pensii

Legea română nu impune obligația menținerii condițiilor de vesting, dar Directiva IORP II (transpusă în România) protejează drepturile membrilor fondurilor de pensii ocupaționale în caz de consolidare/fuziune a fondurilor.

Legislație europeană

Directive și regulamente aplicabile

Fuziunea și divizarea societăților comerciale în Uniunea Europeană sunt reglementate de Directiva (UE) 2017/1132 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (Directiva consolidată privind dreptul societăților), modificată prin Directiva (UE) 2019/2121 cunoscută sub numele de „Directiva privind mobilitatea companiilor" (Company Mobility Directive).

Directiva (UE) 2017/1132 — Directiva consolidată privind dreptul societăților comerciale Codifică legislația UE privind societățile comerciale, incluzând norme comune pentru constituire, capital social, publicitate și protecția acționarilor. Stabilește cadrul juridic armonizat pentru operațiunile societăților comerciale în UE. Sursa: Directive (EU) 2017/1132

Directiva (UE) 2019/2121 — Directiva privind mobilitatea companiilor (27 noiembrie 2019) Modifică Directiva 2017/1132 pentru a introduce norme armonizate privind fuziunile transfrontaliere, divizările transfrontaliere și conversiile transfrontaliere de societăți comerciale în UE. Directiva urmărește eliminarea barierelor juridice pentru reorganizarea transfrontalieră, asigurând în același timp protecția adecvată a asociaților, creditorilor și angajaților.

Principii cheie:

Armonizare procedurală: stabilește pași uniformi pentru fuziuni/divizări transfrontaliere (proiect comun, rapoarte pentru asociați/angajați, evaluare independentă, aprobare AGEA)

Protecția asociaților: drept de retragere cu compensație în numerar pentru asociații care votează împotriva operațiunii transfrontaliere

Protecția creditorilor: drept de notificare și opoziție pentru creditorii afectați

Protecția angajaților: informare, consultare și drepturi de participare conform legislației muncii

Control preventiv: autorități competente din statele membre implicate verifică legalitatea operațiunii înainte de efectuare

Sursa: Directive (EU) 2019/2121

Transpunerea în dreptul român

România a transpus Directiva 2019/2121 prin Legea nr. 222/2023 care modifică și completează Legea 31/1990 privind societățile comerciale. Legea introduce trei capitole noi în Legea 31/1990:

Capitolul IV — Fuziunea transfrontalieră (Art. 251²⁰-251³⁹)
Capitolul V — Transformarea transfrontalieră (Art. 251⁴⁰-251⁵⁸)
Capitolul VI — Divizarea transfrontalieră (Art. 251⁵⁹-251⁸⁰)

Specificul transpunerii românești:

Societăți eligibile: SA, SCA, SRL și societățile europene cu sediul social în România pot participa la operațiuni transfrontaliere cu entități similare din alte state membre UE
Procedură armonizată: proiect comun de fuziune/divizare, rapoarte pentru asociați și angajați (secțiuni distincte), evaluare de expert independent
Drept de retragere: asociații care votează împotriva fuziunii/divizării transfrontaliere au drept de retragere cu compensație în numerar (Art. 251³⁰, 251⁴⁹, 251⁶⁹)
Protecția angajaților: drept de formulare a opiniei asupra raportului destinat angajaților, răspuns motivat obligatoriu din partea administratorilor
Control preventiv: Oficiul Registrului Comerțului verifică legalitatea operațiunii și emite certificat prealabil

Diferențe față de normele UE minime:

Transpunerea românească respectă standardele minime ale Directivei 2019/2121. România nu a introdus restricții suplimentare (gold-plating) semnificative, menținând un regim procedural echilibrat între protecția părților interesate și facilitarea mobilității companiilor.

Sursa: Legea nr. 222/2023

Jurisprudență CJUE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a avut un rol esențial în dezvoltarea jurisprudenței privind fuziunile și divizările transfrontaliere, interpretând libertatea de stabilire (Art. 49 și 54 TFUE) și obligațiile statelor membre.

Cauza C-411/03, SEVIC Systems AG (13 decembrie 2005) Decizie fundamentală în care CJUE a statuat că statele membre nu pot refuza înregistrarea unei fuziuni transfrontaliere doar pentru că legislația națională nu prevede o astfel de procedură. Germania refuzase înregistrarea fuziunii dintre SEVIC Systems (companie germană) și Security Vision Concept (companie din Luxemburg) pe motiv că dreptul german nu reglementează fuziunile transfrontaliere. CJUE a decis că refuzul constituie o restricție nejustificată a libertății de stabilire (Art. 43 și 48 din Tratatul CE, acum Art. 49 și 54 TFUE).

Impact: Această hotărâre a determinat modificarea legislației UE și a condus la Directiva privind fuziunile transfrontaliere (acum integrată în Directiva 2017/1132 și modificată prin 2019/2121).

Sursa: CJEU Case C-411/03

Cauza C-210/06, Cartesio Oktató és Szolgáltató bt (16 decembrie 2008) CJUE a clarificat că transferul sediului statutory (fără schimbarea legii aplicabile) intră sub incidența libertății de stabilire, dar statele membre păstrează dreptul de a determina „connecting factor" (legătură cu ordinea juridică națională) pentru societățile comerciale. Decizia face distincție între conversie transfrontalieră (schimbarea legii aplicabile) și simpla mutare a sediului administrativ.

Relevanță: Această hotărâre a fundamentat nevoia armonizării normelor UE privind conversiile transfrontaliere, ducând la adoptarea Directivei 2019/2121 care reglementează expres conversiile.

Sursa: CJEU Case C-210/06

Cauza C-378/10, VALE Építési kft (12 iulie 2012) CJUE a confirmat că operațiunile de divizare parțială (scission parțială) intră sub incidența libertății de stabilire și că legislația națională care blochează astfel de operațiuni transfrontaliere constituie o restricție a libertății de stabilire, cu excepția situației în care restricția este justificată de motive imperative de interes general (prevenirea abuzurilor, protecția creditorilor, angajaților și asociaților minoritari).

Principiu: Statele membre trebuie să permită divizarea transfrontalieră cu respectarea garantiilor procedurale pentru protecția părților interesate.

Sursa: CJEU Case C-378/10

Aspecte practice din perspectivă europeană

1. Fuziuni și divizări transfrontaliere — aplicabilitate

Societățile românești (SA, SCA, SRL, SE) pot fuziona sau se pot diviza cu societăți din alte state membre UE, urmând procedura armonizată din Legea 222/2023:

Validitate transfrontalieră automată: operațiunea validă într-un stat membru este recunoscută în toate statele UE
Certificat prealabil: emis de autoritatea competentă din statul de plecare (pentru România: Oficiul Registrului Comerțului)
Termen: procedura transfrontalieră durează în general 4-8 luni (mai mult decât fuziunea domestică din cauza coordonării între autorități din state diferite)

2. Libertatea de stabilire și restructurare

Directivele UE reflectă jurisprudența CJUE care garantează:

Dreptul companiilor de a se reorganiza transfrontalier fără bariere administrative nejustificate
Statele membre nu pot refuza înregistrarea unei fuziuni/divizări transfrontaliere doar pe motiv că legislația internă nu o prevede (principiul SEVIC)
Protecția echilibrată între libertatea de stabilire (Art. 49 TFUE) și interesele legitime (creditori, angajați, asociați minoritari, fiscalitate)

3. Regimul fiscal al fuziunilor/divizărilor transfrontaliere

La nivel UE, Directiva 2009/133/CE (Directiva privind fuziunile fiscale) prevede neutralitate fiscală pentru fuziunile, divizările și transferurile de active între societăți din state membre diferite, cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe. În România, neutralitatea fiscală este transpusă în Codul Fiscal (Legea 227/2015).

Reguli cheie:

Transferul de active nu generează impozitare imediată dacă operațiunea este motivată economic (nu doar fiscal)
Preluarea creanțelor și obligațiilor fiscale de către societatea beneficiară
Obligație de notificare către autoritățile fiscale din ambele state membre

4. Protecția angajaților în operațiuni transfrontaliere

Directiva 2019/2121 impune standarde înalte de protecție:

Informare și consultare obligatorie a reprezentanților angajaților
Transferul contractelor de muncă conform principiului transferului universal de patrimoniu
Participarea angajaților la conducerea societății (board representation) trebuie menținută sau negociată conform Directivei 2001/86/CE (pentru SE) și normelor naționale

5. Modificări legislative viitoare

Comisia Europeană monitorizează implementarea Directivei 2019/2121 (termenul de transpunere a fost 31 ianuarie 2023). Sunt în dezbatere:

Simplificarea procedurilor pentru IMM-uri
Digitalizarea dosarelor de fuziune/divizare transfrontalieră
Extinderea mobilității companiilor la cooperativele europene

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Judecătoria Moinești, 9 octombrie 2025 — modificări acte constitutive persoane juridice (fuziune) Instanța a admis cererea de fuziune, în procedură necontencioasă, după verificarea cadrului formal al dosarului și a reprezentării petentei. Soluția a confirmat că, în practică, atunci când documentația este completă și procedura de citare/înregistrare este regulară, fuziunea este aprobată de judecător. Sursa: https://www.rejust.ro/juris/84d9337e9

Judecătoria Sectorului 2 București, 29 mai 2025 — modificări acte constitutive persoane juridice (fuziune) Cererea privind fuziunea a fost admisă prin încheiere civilă, cu validarea obiectului și a formalităților de cameră de consiliu. Instanța a tratat fuziunea ca operațiune ce necesită rigoare procedurală, dar care poate fi autorizată rapid în lipsa unor neregularități. Sursa: https://www.rejust.ro/juris/236799272

Judecătoria Piatra-Neamț, 3 aprilie 2025 — modificări acte constitutive persoane juridice (fuziune) Instanța a admis cererea după verificarea competenței și a actelor depuse pentru operațiunea de fuziune. Practica indică o linie constantă de admitere când cererea este corect structurată și susținută cu înscrisurile necesare. Sursa: https://www.rejust.ro/juris/3958d27g9

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Judecătoria Sectorului 4 București, 8 aprilie 2024 — modificări acte constitutive persoane juridice (fuziune prin absorbție) Instanța a respins cererea formulată în materia fuziunii prin absorbție. Soluția evidențiază că simpla formulare a cererii nu este suficientă: instanța menține un control efectiv de legalitate și poate respinge operațiunea când apar deficiențe procedurale ori de documentație. Sursa: https://www.rejust.ro/juris/59e23g668

Judecătoria Sectorului 4 București, 20 martie 2024 — modificări acte constitutive persoane juridice (fuziune prin absorbție) Cererea de fuziune prin absorbție a fost respinsă în procedură de dezinvestire. Soluția confirmă linia jurisprudențială potrivit căreia neregularitățile constatate în dosar duc la respingerea cererii chiar în materia necontencioasă. Sursa: https://www.rejust.ro/juris/g872e6g95

Judecătoria Sectorului 4 București, 26 februarie 2024 — modificări acte constitutive persoane juridice (fuziune prin absorbție) Instanța a respins cererea într-o cauză privind fuziunea prin absorbție între asociații. Practic, această speță arată că verificarea judecătorului se concentrează pe regularitatea formală a întregului dosar, nu doar pe acordul de principiu al petenților. Sursa: https://www.rejust.ro/juris/de2563222

Tendințe jurisprudențiale

Filtrul procedural este decisiv: în spețele rejust cu soluții de respingere (în special Judecătoria Sectorului 4 București, 2024), instanța tratează strict conformitatea formală a cererii de fuziune.
Există un val de admitere în 2025: cererile de fuziune bine documentate sunt frecvent admise în procedură necontencioasă (Moinești, Sectorul 2 București, Piatra-Neamț).
Practică predominantă la nivel de judecătorii: pe rejust, pentru această temă apar preponderent încheieri de fond pe „modificări acte constitutive persoane juridice”, ceea ce reflectă caracterul tehnic-procedural al litigiilor.
Concluzie practică: pentru a evita soluțiile de respingere, accentul trebuie pus pe completitudinea dosarului (acte constitutive, reprezentare, regularitatea procedurii în camera de consiliu).

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Accace România „Procesul de fuziune prin absorbție necesită o planificare atentă, mai ales în ceea ce privește evaluarea patrimoniului și raportul de schimb. Diferențele de evaluare între experți pot crea tensiuni între asociați și pot întârzia semnificativ procesul. Recomandăm implicarea unor evaluatori cu experiență încă din faza inițială."

Sursa: Procesul de fuziune prin absorbție în România: aspecte juridice și fiscale

⚠️ Opinie specialistă — JURIDICE.ro „Unul dintre aspectele critice în divizare este repartizarea contractelor în curs de executare. Art. 244 lit. f) cere evidența contractelor peste 100 milioane lei, dar în practică toate contractele importante trebuie analizate și alocate clar în proiectul de divizare. Altfel, pot apărea litigii privind executarea obligațiilor contractuale după divizare."

Sursa: Divizarea societății comerciale. Operațiuni, documente, procedura și contabilitate

⚠️ Opinie specialistă — JURIDICE.ro, analiză academică „Fuziunea și divizarea reprezintă instrumente esențiale pentru dezvoltarea economică a societăților comerciale. Motivațiile principale includ crearea de sinergii (când valoarea combinată depășește suma componentelor), accesul la active intangibile (capital uman, baze de clienți, know-how) și optimizarea fiscală legală. Totuși, operațiunile trebuie evaluate cu atenție — studiile arată că multe fuziuni eșuează în a realiza sinergiile estimate, în principal din cauze organizaționale și culturale."

Sursa: Fuziunea societăților comerciale - modalitatea de dezvoltare economică a acestora

Întrebări frecvente

1. Care este diferența principală între fuziune prin absorbție și fuziune prin contopire?

La fuziunea prin absorbție, o societate existentă continuă să funcționeze și absoarbe alta, în timp ce la contopirea (fuziunea prin creare) toate societățile participante își încetează existența și se înființează o societate nouă.

2. Cât durează procedura de fuziune/divizare?

În condiții normale, între 3 și 6 luni, în funcție de complexitatea societăților, numărul de asociați și eventualele opoziții ale creditorilor. Termenele legale minime sunt: 30 zile publicare, 30 zile documentație asociați, maximum 2 luni pentru aprobare finală.

3. Pot creditorii să blocheze o fuziune sau divizare?

Da, creditorii cu creanțe anterioare publicării proiectului pot face opoziție în termen de 30 de zile. Opoziția suspendă operațiunea până la soluționarea definitivă de către instanță, cu excepția cazului în care societatea plătește datoriile sau oferă garanții acceptabile.

4. Este nevoie de un evaluator independent?

Da, pentru societățile pe acțiuni (SA), în comandită pe acțiuni (SCA) și cu răspundere limitată (SRL), este obligatoriu raportul unui expert independent desemnat de judecătorul delegat, care evaluează corectitudinea raportului de schimb al acțiunilor/părților sociale.

5. Ce se întâmplă cu angajații în caz de fuziune sau divizare?

Contractele de muncă se transferă către societatea absorbantă sau societățile beneficiare, conform principiului transferului universal de patrimoniu. Angajații își păstrează vechimea și drepturile acumulate. În cazul fuziunii transfrontaliere, există reguli speciale pentru participarea angajaților la decizie (Legea 222/2023).

6. Poate o SRL să fuzioneze cu o SA?

Da, Art. 238 alin. (4) permite expres fuziunea și divizarea între societăți de forme juridice diferite. Forma finală va fi stabilită prin proiectul de fuziune și aprobată de adunările generale.

7. Care este valoarea maximă a sultei în numerar?

Maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale atribuite asociaților societății care își încetează existența (Art. 240).

Referințe

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale — forma consolidată la 18.12.2025, articolele 238-251
Legea nr. 222/2023 privind fuziunea și divizarea transfrontalieră
Fuziunea societăților comerciale - modalitatea de dezvoltare economică — JURIDICE.ro
Procesul de fuziune prin absorbție în România — Accace România
Divizarea societății comerciale. Operațiuni, documente, procedura — JURIDICE.ro
Fuziunea prin absorbție a firmelor: etapele procedurii — Avocatnet.ro