Drepturile de autor asupra conținutului generat de AI

În dreptul român, conținutul generat autonom de o inteligență artificială nu este protejat prin drept de autor: dreptul se naște doar în favoarea persoanei fizice care creează o operă originală (art. 1 și 3 din Legea nr. 8/1996). Când omul folosește AI ca unealtă și își pune amprenta creativă, rezultatul poate fi protejat pentru contribuția umană. Rămân esențiale cine deține output-ul, riscul de contrafacere și obligațiile de transparență din AI Act.

Pe scurt

În dreptul român, dreptul de autor se naște doar în favoarea unei persoane fizice care creează o operă originală (art. 1 și art. 3 din Legea nr. 8/1996), astfel că un conținut generat autonom de o inteligență artificială, fără aport creativ uman semnificativ, nu este protejat prin drept de autor și nu are, în sens juridic, un „autor". Când omul folosește AI ca unealtă și își pune amprenta creativă (selecție, aranjare, prelucrare, alegeri expresive), rezultatul poate fi protejat pentru contribuția umană. Pentru firme, mizele practice sunt trei: cine deține output-ul, riscul de a încălca drepturile altora (date de antrenare, opere similare) și noile obligații de transparență din Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act), aplicabile de la 2 august 2026 — toate gestionabile prin clauze contractuale clare.

Cadrul legal

Problema drepturilor de autor asupra conținutului generat de AI se așază la intersecția a două seturi de norme: legislația privind dreptul de autor (care stabilește dacă și cine deține drepturi) și reglementarea AI (care impune obligații de transparență și de conformare privind datele de antrenare).

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe

Legea română condiționează protecția de existența unui autor persoană fizică și a unei creații intelectuale originale.

Art. 1 alin. (1) — „Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial."

Art. 3 alin. (1) — „Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera."

Art. 3 alin. (2) — „În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice, altele decât autorul."

Sursa: Legea nr. 8/1996, republicată (accesat 2026-09-05)

Din aceste texte rezultă regula de bază: numai o persoană fizică poate fi autor; persoanele juridice pot fi doar titulari de drepturi, în cazurile prevăzute de lege (de exemplu prin cesiune). Un sistem AI nu este „persoană" și, prin urmare, nu poate fi autor și nu poate deține drepturi.

La aceasta se adaugă condiția originalității: potrivit art. 7 din lege, obiectul dreptului de autor îl constituie operele originale de creație intelectuală, indiferent de modalitatea de creație, mod sau formă de exprimare și de valoarea ori destinația lor. „Originalitatea" presupune, în interpretarea consacrată (inclusiv la nivel european), o creație intelectuală proprie a autorului, care reflectă alegeri libere și personale.

Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act)

AI Act nu acordă drepturi de autor asupra output-ului AI, dar impune obligații relevante pentru firmele care generează sau folosesc conținut AI:

• Art. 50 — transparență (aplicabil de la 2 august 2026): furnizorii de IA generativă trebuie să asigure marcarea ieșirilor (text, imagine, audio, video) într-un format detectabil și procesabil automat; cei care implementează astfel de sisteme (deployeri) trebuie, în cazul conținutului de tip deepfake, să declare că este generat ori manipulat artificial. Există excepții pentru uzul strict personal/necomercial și pentru textele de interes public cu control editorial uman.
• Art. 53 — modele de uz general (GPAI): furnizorii trebuie să adopte o politică de respectare a dreptului de autor, inclusiv a rezervării de drepturi (opt-out) prevăzute de art. 4(3) din Directiva (UE) 2019/790, și să publice un rezumat suficient de detaliat al conținutului folosit la antrenare.

Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1689 (accesat 2026-09-05)

Calendarul de aplicare este eșalonat — un aspect esențial în practică, pentru că obligațiile nu intră în vigoare simultan:

Distincția practică: o firmă care folosește deja un model GPAI se sprijină pe obligații ale furnizorului active din august 2025, în timp ce obligațiile proprii de marcare a output-ului publicat îi revin de-abia din august 2026. O firmă care verifică abia acum conformitatea furnizorului nu poate invoca eșalonarea ca scuză pentru o neconformitate a furnizorului existentă din 2025.

În România, ANCOM a fost propusă de Guvern ca autoritate națională de supraveghere pentru aplicarea AI Act.

Datele de antrenare: excepțiile de „text and data mining"

Antrenarea modelelor AI pe opere protejate se raportează la excepțiile de text and data mining (TDM) introduse de Directiva (UE) 2019/790 (art. 3 — cercetare, fără posibilitate de opt-out; art. 4 — TDM general/comercial, cu drept de opt-out exprimat prin mijloace citibile automat). Aceste excepții au fost transpuse în dreptul român prin Legea nr. 69/2022, care a modificat și completat Legea nr. 8/1996.

Surse: Directiva (UE) 2019/790; Legea nr. 69/2022 (accesat 2026-09-05)

Cum se exercită efectiv opt-out-ul (art. 4(3)). Rezervarea trebuie exprimată prin „mijloace citibile automat". În practica actuală, un titular român poate folosi: fișierul robots.txt (blocarea crawlerelor de antrenare), TDM Reservation Protocol (TDMRep) — standardul dedicat, promovat la nivel european —, ori metadate încorporate în fișier (de ex. marcajul IPTC „Data Mining" pentru imagini). Standardul C2PA/Content Credentials servește la proveniență și autenticitate, nu ca instrument de rezervare TDM. Limita practică majoră este executarea împotriva unui furnizor GPAI din afara UE: rezervarea este opozabilă juridic, dar remediile efective depind de existența unui punct de legătură cu UE (obligațiile de transparență GPAI din art. 53 AI Act, eventuale acțiuni contractuale sau întemeiate pe GDPR), fiindcă dreptul UE nu se aplică direct unui operator pur extra-UE.

Explicație detaliată

1. De ce output-ul pur AI nu are „autor"

Întregul edificiu al dreptului de autor român este construit în jurul unei persoane fizice care creează. Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 spune expres că autor este „persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera", iar art. 1 alin. (1) leagă dreptul „de persoana autorului". Un sistem AI nu este subiect de drept: nu are personalitate juridică, nu poate exercita drepturi morale (dreptul la nume, la integritatea operei) și nu poate transmite drepturi patrimoniale.

Consecința: dacă un text, o imagine sau o piesă muzicală sunt produse autonom de AI — utilizatorul dând doar o comandă generală (un prompt) și acceptând rezultatul ca atare — lipsește autorul-persoană-fizică și lipsește, de regulă, și originalitatea înțeleasă ca amprentă a alegerilor libere și personale ale unui om. Un asemenea rezultat cade, în principiu, în domeniul public de facto: nimeni nu poate revendica un drept de autor exclusiv asupra lui, dar nici nu există o protecție de care titularul să se poată prevala împotriva copierii.

2. AI ca unealtă vs. AI ca „creator": criteriul aportului uman

Linia de demarcație nu este dacă s-a folosit AI, ci cât de mult control creativ a exercitat omul. Folosirea unui instrument (fie el pensulă, aparat foto sau model generativ) nu exclude protecția — contează contribuția intelectuală umană la forma de exprimare.

• Nu conferă, în principiu, protecție: simpla formulare a unui prompt și acceptarea output-ului. Prompturile sunt, în esență, instrucțiuni care transmit idei, iar ideile nu sunt protejate de dreptul de autor; în plus, între prompt și rezultat rămâne un grad ridicat de imprevizibilitate, ceea ce slăbește legătura dintre alegerile umane și forma finală.
• Poate conferi protecție (pentru contribuția umană): selecția și aranjarea mai multor elemente generate, prelucrarea/editarea substanțială, combinarea output-ului AI cu creație proprie, alegeri de compoziție, montaj, corectură creativă. În aceste cazuri protecția acoperă elementele create de om, nu materialul brut generat de mașină.

Această abordare — „mașina nu poate fi autor, dar omul care folosește AI ca unealtă poate fi" — este convergentă la nivel comparativ (a se vedea blocul Practică și opinii).

3. Cine deține output-ul? Rolul contractului

Pentru că legea nu atribuie automat drepturi asupra output-ului AI, relația dintre utilizator și furnizorul de AI este guvernată în primul rând de termenii și condițiile serviciului. În practică:

• Majoritatea furnizorilor comerciali de AI generativă cedează utilizatorului, prin T&C, orice drepturi pe care le-ar putea avea asupra output-ului și îi permit uzul comercial — dar acest transfer contractual nu creează un drept de autor acolo unde legal el nu există.
• Distincția esențială: una este titularitatea drepturilor (cine le exercită, dacă ele există), alta este existența însăși a unui drept de autor (dacă output-ul e sau nu protejabil). Un contract poate aloca primul aspect, dar nu îl poate „fabrica" pe al doilea.

Pentru operele create de angajați sau colaboratori cu ajutorul AI, se aplică regulile obișnuite de cesiune a drepturilor patrimoniale către angajator/beneficiar (prin contractul de muncă sau de prestări servicii), dar numai în măsura în care există un aport uman care generează un drept transmisibil.

4. Riscul de încălcare a drepturilor terților

Conținutul generat de AI ridică două riscuri distincte de contrafacere:

1. La nivelul datelor de antrenare: modelele sunt antrenate pe cantități mari de opere, potențial protejate. La nivel UE, această utilizare se raportează la excepțiile TDM din Directiva (UE) 2019/790 (transpuse prin Legea nr. 69/2022): pentru TDM comercial (art. 4), titularii pot face opt-out prin mijloace citibile automat, caz în care antrenarea fără autorizare devine ilicită. AI Act (art. 53) obligă furnizorii GPAI să respecte aceste rezervări și să publice un rezumat al datelor de antrenare — riscul juridic principal aparține furnizorului modelului, nu utilizatorului final.
2. La nivelul output-ului: un rezultat AI poate reproduce, integral sau substanțial, o operă existentă (o imagine „în stilul" unui autor care ajunge să semene izbitor cu o lucrare reală, un fragment de text memorat). Dacă utilizatorul exploatează comercial un astfel de output, el poate răspunde pentru contrafacere, chiar dacă nu a avut intenția de a copia. De aceea, verificarea de originalitate a output-ului înainte de publicare este o măsură prudentă.

Regimuri juridice conexe și căi alternative de protecție

Concluzia că output-ul pur AI cade „în domeniul public de facto" privește exclusiv dreptul de autor. Ea nu înseamnă că un asemenea conținut este complet lipsit de orice protecție ori lipsit de orice risc: alte regimuri juridice — drepturi conexe, concurență neloială, secret comercial, drepturile personalității și protecția datelor — se pot suprapune peste același material, cu logici proprii, independente de existența unui autor-persoană-fizică.

1. Dreptul sui generis al fabricantului bazei de date

Există un drept conex care protejează investiția, nu creativitatea: dreptul sui generis al fabricantului bazei de date, reglementat de Directiva 96/9/CE și transpus în art. 122 și urm. din Legea nr. 8/1996. El se naște atunci când constituirea, verificarea sau prezentarea conținutului bazei a necesitat o investiție substanțială (financiară, materială sau umană) și nu cere niciun aport creativ.

Consecința pentru conținutul AI: deși fiecare element generat autonom rămâne neprotejat prin drept de autor, o bază de date sau o compilație în care asemenea elemente sunt colectate, curate, verificate și structurate cu investiție substanțială poate fi protejată sui generis. Protecția vizează însă structura și ansamblul (interzicerea extragerii/reutilizării unei părți substanțiale), nu elementele individuale.

O rezervă importantă: jurisprudența CJUE (C-203/02, British Horseracing Board) distinge investiția în obținerea/verificarea datelor existente (protejată) de cea în crearea datelor noi (neprotejată). Investiția pur generativă — „a produce" date cu AI — riscă să nu califice; contează investiția în curarea și organizarea ulterioară.

Surse: Directiva 96/9/CE; Legea nr. 8/1996, art. 122 și urm. (accesat 2026-09-05)

2. Codul-sursă generat de AI și riscul de „contaminare" copyleft

Programul pentru calculator are un regim special: este protejat ca operă (art. 7 lit. a din Legea nr. 8/1996), cu reguli proprii la art. 72–81, transpunând Directiva 2009/24/CE. Regula autoratului uman rămâne însă valabilă: codul sugerat autonom de un asistent AI (GitHub Copilot, Cursor) urmează același regim ca orice output AI — fără aport uman creativ (arhitectură, structură, alegeri de implementare originale), nu beneficiază de drept de autor. Efortul uman de proiectare, integrare și adaptare a codului rămâne protejabil.

Al doilea risc este contaminarea cu licențe copyleft: dacă datele de antrenare au inclus cod sub licențe de tip GPL/AGPL, modelul poate reproduce secvențe substanțiale care declanșează obligațiile acelei licențe — atribuire, punerea la dispoziție a sursei și licențierea derivatelor sub aceiași termeni. Răspunderea pentru încălcare revine, în principiu, firmei care integrează și distribuie codul, nu modelului. Măsuri prudente:

• clauze de garanție și despăgubire din partea furnizorului de AI;
• scanare de proveniență/licențe (SCA/SBOM) a codului generat înainte de integrare;
• preferința pentru modele antrenate pe date cu licențe permisive (MIT, Apache) sau proprietare;
• documentarea originii codului și evitarea prompturilor care cer reproducerea unui cod-sursă identificabil.

Surse: Directiva 2009/24/CE; Legea nr. 8/1996, art. 7, art. 72–81 (accesat 2026-09-05)

3. Căi alternative de protecție: concurență neloială și secret comercial

Când dreptul de autor nu este disponibil, o firmă are la dispoziție și alte instrumente decât înregistrarea ca marcă:

• Concurența neloială (Legea nr. 11/1991): sancționează copierea servilă, parazitismul economic și însușirea rezultatelor muncii altuia contrar uzanțelor cinstite. Protecția este de facto și condiționată — presupune un raport de concurență și dovada unei practici neloiale; nu creează un drept exclusiv opozabil erga omnes.
• Secretul comercial / know-how (Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 25/2019, care transpune Directiva (UE) 2016/943): protejează informațiile care (i) nu sunt general cunoscute, (ii) au valoare comercială tocmai pentru că sunt secrete și (iii) fac obiectul unor măsuri rezonabile de păstrare a confidențialității. Modelele, seturile de date, prompturile și fluxurile de lucru interne se pot califica. Protecția este robustă cât timp secretul este menținut, dar se pierde iremediabil odată ce conținutul este publicat.
• Clauzele contractuale (confidențialitate, exclusivitate, neconcurență) oferă doar remedii inter partes, nu opozabilitate față de terți.

Surse: Legea nr. 11/1991; OUG nr. 25/2019; Directiva (UE) 2016/943 (accesat 2026-09-05)

4. Deepfake-uri: drepturile personalității și protecția datelor

Când output-ul AI încorporează atributele unei persoane reale identificabile (chip, voce, nume), obligațiile de transparență din AI Act (art. 50) se cumulează cu două regimuri distincte de dreptul de autor:

• Drepturile personalității (Codul civil): dreptul la propria imagine (art. 73), la respectarea vieții private (art. 71) și demnitatea (art. 72) sunt drepturi nepatrimoniale ale persoanei; art. 58 le enumeră. Folosirea neautorizată a imaginii sau vocii unei persoane într-un deepfake poate constitui o încălcare independentă de orice drept de autor. Titularul poate cere, în temeiul art. 252–253 Cod civil, interzicerea/încetarea faptei, măsuri de reparare și daune (materiale și morale).
• Protecția datelor (GDPR — Regulamentul (UE) 2016/679): chipul și vocea sunt date cu caracter personal, iar prelucrarea lor pentru identificarea unică a unei persoane intră sub regimul strict al datelor biometrice (art. 4 pct. 14 și art. 9). Generarea unui deepfake fără o bază legală validă (de regulă, consimțământul explicit — art. 6 și art. 7) este o prelucrare ilicită, cu drept de opoziție și de ștergere pentru persoana vizată (art. 17) și cu amenzi de până la 4% din cifra de afaceri mondială (art. 83).

Practic, un output care „seamănă" cu o persoană reală poate fi liber de drept de autor, dar totuși ilicit pe temeiul drepturilor personalității și/sau al GDPR — două căi de acțiune de care articolul principal nu dispensează.

Surse: Codul civil (Legea nr. 287/2009), art. 58, 71–74, 252–253; Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), art. 4, 9, 17, 83 (accesat 2026-09-05)

5. Conflictul de legi: ce lege guvernează existența dreptului

Frecvent, serviciul AI este oferit de o entitate din afara UE, cu termeni și condiții guvernați de un drept străin, iar output-ul este exploatat în România. Pentru existența și încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, legea aplicabilă se determină după principiul lex loci protectionis, consacrat de art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II): se aplică legea țării pentru care se solicită protecția. Prin urmare, dacă protecția se cere pentru teritoriul României, legea română decide dacă output-ul este ori nu protejat — indiferent de legea aleasă în T&C.

Consecințe:

• Un conținut pur AI „protejat" într-o jurisdicție permisivă (de ex. Regatul Unit) nu devine protejat în România prin simpla exploatare aici; în România rămâne neprotejat dacă nu întrunește condiția creației intelectuale.
• Alegerea legii aplicabile prin contract nu poate deroga de la art. 8 Roma II în privința existenței dreptului (art. 8 alin. (3)); T&C-ul poate aloca titularitatea, dar nu poate „fabrica" un drept inexistent pe teritoriul de protecție.
• Clauzele de cesiune din T&C guvernate de drept străin sunt, în principiu, valabile inter partes, dar opozabilitatea și efectele lor în România se apreciază prin prisma regulilor imperative de cesiune din Legea nr. 8/1996 și a ordinii publice de drept internațional privat: o cesiune nu poate transfera mai multe drepturi decât există efectiv sub lex loci protectionis.

Surse: Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II), art. 8, art. 14; Legea nr. 8/1996 (cesiunea drepturilor patrimoniale) (accesat 2026-09-05)

Aspecte practice

Sarcina probei într-un litigiu de contrafacere

Într-un proces de contrafacere, sarcina probei urmează regula generală din art. 249 Cod procedură civilă: cel care face o afirmație în cursul procesului trebuie să o dovedească. Reclamantul care invocă un drept de autor asupra unui conținut realizat cu AI trebuie deci să dovedească existența unui aport creativ uman semnificativ (alegeri libere și personale asupra formei finale), nu doar folosirea instrumentului.

Poziția reclamantului este ușurată de prezumția de autorat din art. 4 din Legea nr. 8/1996: se prezumă autor persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoștință publică. Este însă o prezumție relativă — pârâtul o poate răsturna probând că rezultatul a fost generat autonom de AI, fără contribuție creativă umană.

Mijloacele de probă utile (admisibile și apreciate de instanță potrivit convingerii sale — art. 264 Cod procedură civilă): variantele intermediare și schițele, logurile de prompturi și istoricul iterațiilor, metadatele fișierelor (timestamp, autor), expertiza tehnică și declarațiile părților. Recomandarea practică decurge direct: cine vrea să își apere un material creat cu AI trebuie să păstreze din timp dovada procesului creativ uman.

Surse: Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), art. 249, 264; Legea nr. 8/1996, art. 4 (accesat 2026-09-05)

Ce ar trebui să facă o firmă care folosește AI generativă

1. Documentează aportul uman. Dacă vrei ca un material generat cu AI să fie protejabil (și defendabil în caz de copiere), păstrează dovezi ale contribuției creative umane: variante intermediare, selecții, editări, decizii de compoziție. Cu cât output-ul brut e mai prelucrat de om, cu atât șansa de protecție crește.

2. Nu presupune că deții „drept de autor" pe output-ul pur AI. Pentru o siglă, un slogan sau o ilustrație generate integral automat, e posibil ca niciun concurent să nu fie împiedicat să le folosească. Pentru elemente de brand esențiale, ia în calcul înregistrarea ca marcă (protecție distinctă de dreptul de autor) sau crearea unei variante cu aport uman semnificativ.

3. Verifică termenii și condițiile furnizorului de AI. Confirmă că T&C îți acordă dreptul de utilizare comercială a output-ului și că nu conțin restricții (de exemplu, interdicția de a folosi rezultatul pentru a antrena modele concurente). Reține că T&C nu îți pot garanta un drept de autor exclusiv.

4. Gestionează riscul de contrafacere. Înainte de a folosi comercial un output (mai ales imagini, muzică, logo-uri), fă o verificare rezonabilă de originalitate (reverse image search, comparație cu opere cunoscute). Evită prompturile care cer explicit reproducerea stilului unui autor identificabil sau a unor personaje/mărci protejate.

5. Pregătește-te pentru obligațiile de transparență (AI Act, art. 50). De la 2 august 2026, dacă publici conținut generat/manipulat artificial (în special deepfake), trebuie să-l marchezi/declari ca atare. Stabilește proceduri interne de etichetare și responsabilități clare.

Greșeli frecvente

• „Am plătit abonamentul, deci output-ul e al meu și e protejat." Plata dă dreptul de folosire conform T&C, nu un drept de autor acolo unde legea nu-l recunoaște.
• „Dacă e generat de AI, nu poate încălca drepturile nimănui." Fals — output-ul poate reproduce opere existente, iar exploatarea lui te poate expune la contrafacere.
• Confuzia titular / autor. O firmă nu devine niciodată „autor"; poate fi cel mult titular de drepturi patrimoniale, prin cesiune, și doar dacă acele drepturi există.
• Ignorarea drepturilor morale. Chiar și pentru operele cu aport uman, drepturile morale (la nume, la integritatea operei) rămân ale persoanei fizice și nu se cedează.

Clauze contractuale recomandate

Într-un contract cu un colaborator, agenție sau angajat care folosește AI, prevede:

• Declararea utilizării AI și lista instrumentelor folosite.
• Garanție de originalitate și neîncălcare din partea prestatorului, cu clauză de despăgubire (indemnizare) pentru contrafacere.
• Cesiunea drepturilor patrimoniale asupra elementelor cu aport uman, în forma cerută de Legea nr. 8/1996 (drepturi, întindere, durată, teritoriu, remunerație).
• Obligația de conformare cu AI Act (marcare/etichetare conținut, unde e cazul).
• Confidențialitate privind prompturile și datele introduse în sistemele AI.

Jurisprudență națională și europeană

La data redactării (septembrie 2026) nu există o hotărâre publicată a unei instanțe românești care să tranșeze direct protecția prin drept de autor a conținutului generat de AI — domeniul este incipient. Cadrul aplicabil în România este însă dat de jurisprudența CJUE privind originalitatea (direct aplicabilă, întrucât noțiunea de „operă" este armonizată la nivelul UE), de o cauză de origine română ajunsă la CJUE (C-598/24) și de primele decizii naționale din UE pe output-ul AI. Toate converg spre aceeași idee: protecția presupune alegeri libere și creative ale unei persoane, nu simpla generare tehnică.

Jurisprudență CJUE (direct aplicabilă în România)

Decizii care fundamentează protecția creației umane (PRO)

CJUE, Cauza C-5/08, Infopaq International, 16 iulie 2009 — noțiunea de „operă" Curtea a stabilit că protecția presupune o „creație intelectuală proprie a autorului", autorul exprimându-și creativitatea prin alegerea, secvența și combinația elementelor. · Instanța a reținut că originalitatea se leagă de aportul intelectual al persoanei, nu de procedeul tehnic de realizare. Sursa: eur-lex.europa.eu — CELEX:62008CJ0005 (accesat 2026-09-05)

CJUE, Cauza C-145/10, Eva-Maria Painer, 1 decembrie 2011 — fotografie O creație este proprie autorului „dacă reflectă personalitatea acestuia", prin „alegeri libere și creative" care imprimă operei o amprentă personală. · Instanța a reținut că libertatea de alegere a autorului (încadrare, unghi, atmosferă) este ceea ce conferă protecție. Sursa: eur-lex.europa.eu — CELEX:62010CJ0145 (accesat 2026-09-05)

Decizii care limitează protecția (CONTRA)

CJUE, Cauza C-683/17, Cofemel, 12 septembrie 2019 — standard unic de originalitate Un obiect nu este original atunci când realizarea sa a fost „determinată de considerente tehnice, reguli sau alte constrângeri care nu lasă loc pentru libertate creativă"; simplul efect estetic nu este suficient. · Transpus la AI: output-ul determinat exclusiv de funcționarea modelului, fără alegeri creative umane, nu întrunește condiția originalității. Sursa: eur-lex.europa.eu — CELEX:62017CJ0683 (accesat 2026-09-05)

Nuanță — cauză de origine română (C-598/24)

CJUE, Cauza C-598/24, Gândul Media Network, 3 septembrie 2026 — trimitere preliminară a ÎCCJ Sesizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea a statuat că un text scurt publicat pe o rețea socială poate fi operă protejată dacă reflectă alegeri libere și creative ale autorului; lungimea, platforma și genul sunt irelevante. CJUE a respins criteriul „componentei artistice". În schimb, textul pur factual, formulările convenționale sau cele dictate de constrângeri practice nu sunt protejate, fiindcă lasă prea puțin loc alegerii creative. · Relevanță directă pentru AI: pragul protecției este alegerea creativă umană, iar un prompt/rezultat dictat de constrângeri rămâne neprotejabil. Sursa: curia.europa.eu — C-598/24 (accesat 2026-09-05)

Jurisprudență națională română

Tribunalul București (aprilie 2022) și Curtea de Apel București (mai 2023) — litigiul de origine al C-598/24 În litigiul care a generat trimiterea preliminară de mai sus, instanțele române au respins protecția textului reținând, în esență, lipsa unei „dimensiuni/componente artistice". Acest raționament a fost invalidat de CJUE, care a clarificat că originalitatea nu presupune un merit artistic, ci alegeri libere și creative. · Este cea mai apropiată jurisprudență românească de testul originalității relevant și pentru conținutul AI. Sursa: curia.europa.eu — C-598/24 (istoricul procesual) (accesat 2026-09-05)

Jurisprudență comparată din UE — conținut generat de AI

Decizie contrară protecției output-ului pur AI (CONTRA)

⚠️ Tribunalul Municipal Praga (Cehia), sent. nr. 10 C 13/2023-1, 11 octombrie 2023 Prima decizie din spațiul UE pe această temă. Instanța a reținut că o imagine generată de DALL-E pe baza unui prompt nu constituie operă (nu este „rezultat unic al activității creative a autorului"), că AI nu poate fi autor (nu este persoană) și că promptul ține de „sfera ideilor", neprotejabilă. Instanța a lăsat deschisă posibilitatea protecției când există un aport uman creativ suficient (dovedit). · Convergentă cu Thaler v. Perlmutter (SUA) și cu standardul CJUE. Sursa: Bird & Bird, „Czech Court denies copyright Protection of AI-Generated Work" (2024) (accesat 2026-09-05)

Tendințe jurisprudențiale

• Autoratul uman rămâne cerință de bază. Atât CJUE (Infopaq, Painer), cât și instanțele naționale din UE (Praga) și din SUA (Thaler) resping calitatea de autor a unui sistem AI; doar o persoană fizică poate fi autor — soluție identică celei din art. 1 și art. 3 din Legea nr. 8/1996.
• Pragul este „alegerea creativă", nu meritul artistic. C-598/24 arată că protecția nu cere valoare artistică, ci alegeri libere și creative; în oglindă, Cofemel exclude protecția când constrângerile tehnice nu lasă loc creativității. Pentru conținutul AI, decisiv este cât și ce fel de control creativ uman intervine.
• Promptul, singur, nu protejează. Praga (promptul = idee) și raportul U.S. Copyright Office converg: instrucțiunile către model transmit idei neprotejabile; protecția poate viza doar elementele de selecție, aranjare ori modificare creativă adăugate de om.
• Zona gri și evoluția așteptată. Rămâne neclar cât aport uman este necesar pentru operele asistate de AI; clarificările vor veni din practica instanțelor naționale și, probabil, dintr-o viitoare trimitere preliminară dedicată la CJUE.

Întrebări frecvente

Cine deține drepturile asupra unei imagini generate de ChatGPT/Midjourney/etc.? Dacă imaginea este produsă autonom, doar pe baza unui prompt, este posibil ca niciun drept de autor să nu existe, pentru că lipsește autorul-persoană-fizică și originalitatea (art. 1 și art. 3 din Legea nr. 8/1996). Termenii serviciului îți acordă, de regulă, dreptul de a o folosi comercial, dar asta nu înseamnă un drept exclusiv opozabil terților.

Pot să pun copyright pe un text scris integral de AI? Nu poți dobândi un drept de autor valabil pe un text pur generat de AI. Dacă însă îl rescrii, editezi și structurezi semnificativ, contribuția ta umană poate fi protejată — protecția vizează partea creată de tine, nu textul brut al mașinii.

Un simplu prompt îmi dă calitatea de autor? În principiu nu. Prompturile transmit idei, iar ideile nu sunt protejate; între prompt și rezultat rămâne și o marjă mare de imprevizibilitate. Autoratul apare doar dacă îți pui amprenta creativă asupra formei finale (selecție, aranjare, prelucrare).

Riscă firma mea să încalce drepturi de autor folosind conținut generat de AI? Da, sunt două riscuri: output-ul poate reproduce o operă existentă (risc de contrafacere pentru cine îl exploatează), iar la nivelul datelor de antrenare pot exista litigii — deși acolo răspunderea principală revine furnizorului modelului. Verifică originalitatea output-ului înainte de publicare.

Ce obligații noi apar din AI Act? De la 2 august 2026, art. 50 din Regulamentul (UE) 2024/1689 impune marcarea conținutului generat artificial și declararea deepfake-urilor. Nerespectarea poate atrage amenzi semnificative.

Cum mă protejez contractual când lucrez cu o agenție care folosește AI? Cere garanție de originalitate și neîncălcare, clauză de despăgubire, cesiunea drepturilor patrimoniale asupra elementelor cu aport uman și declararea instrumentelor AI folosite (vezi Aspecte practice).

Practică și opinii

⚠️ Opinie de specialitate — JURIDICE.ro (noiembrie 2025) Într-o analiză privind operele audiovizuale și provocările inteligenței artificiale, se arată că definițiile din Legea nr. 8/1996 (art. 1 leagă dreptul „de persoana autorului", art. 7 protejează operele originale de creație intelectuală, art. 64 definește opera audiovizuală) nu au fost redactate având în vedere AI. Producțiile generate parțial sau integral cu inteligență artificială tensionează atât condiția originalității, cât și posibilitatea de a atribui statutul de „autor" unei entități non-umane, mai ales când autorul tradițional (scenaristul) este înlocuit. Sursa: JURIDICE.ro, „Drepturile de autor în materia operelor audiovizuale și provocările inteligenței artificiale" (accesat 2026-09-05)

Tendința comparativă: autoratul uman ca cerință de bază

Deși deciziile străine nu se aplică în România, ele arată o convergență utilă de interpretare cu principiile Legii nr. 8/1996.

⚠️ Jurisprudență străină (SUA) — Thaler v. Perlmutter, U.S. Court of Appeals (D.C. Circuit), hotărârea din 18 martie 2025 Instanța a confirmat că autoratul uman este o cerință de bază pentru înregistrarea dreptului de autor și că un sistem AI nu poate fi „autor". Cererea de reexaminare la Curtea Supremă a SUA a fost respinsă la 2 martie 2026. Decizia a lăsat deschisă întrebarea privind gradul de aport uman necesar pentru operele asistate de AI. Sursa: Opinia D.C. Circuit, dosar 23-5233 (accesat 2026-09-05)

⚠️ Guidance (SUA) — U.S. Copyright Office, raportul din ianuarie 2025 Oficiul a reafirmat că prompturile singure sunt insuficiente pentru protecție („instrucțiuni care transmit idei neprotejabile"), dar că operele în care omul selectează, aranjează sau modifică creativ rezultatul pot fi protejate pentru elementele de creație umană. Sursa: rezumat în Skadden, „Appellate Court Affirms Human Authorship Requirement" (2025) (accesat 2026-09-05)

Concluzia practică: atât dreptul român, cât și tendința comparativă converg spre aceeași idee — mașina nu poate fi autor, dar omul care folosește AI ca unealtă, exercitând control creativ, poate obține protecție pentru contribuția sa. Zona gri rămâne cât aport uman este necesar, iar aceasta se va clarifica prin practică și, eventual, jurisprudență CJUE.

Contraargument: jurisdicțiile care protejează „computer-generated works"

Cerința autoratului uman nu este universală. Unele jurisdicții de common law protejează expres operele generate de calculator fără autor uman: Regatul Unit (art. 9(3) din Copyright, Designs and Patents Act 1988 — autor este considerat „persoana care a luat măsurile necesare pentru crearea operei", cu durată de 50 de ani), alături de Irlanda, India și Noua Zeelandă.

Argumentul în favoarea unei asemenea protecții (steel-man): (i) protecția stimulează investiția în producția de conținut asistat de AI; (ii) oferă securitate juridică printr-un titular clar, evitând disputele despre „cât aport uman"; (iii) tratează sistemul AI drept simplu instrument al persoanei care îl operează.

De ce a respins legiuitorul român/UE această abordare: standardul european al „creației intelectuale proprii a autorului", armonizat prin Directiva 2001/29/CE și jurisprudența CJUE (Infopaq, Painer, Cofemel), leagă protecția de amprenta personală a unui om. Extinderea ei la output pur tehnic ar dilua noțiunea de operă și ar restrânge domeniul public. Legea nr. 8/1996 (art. 1, art. 3) urmează aceeași logică.

Pentru conținutul AI protejat legal în afara UE dar exploatat în România: potrivit principiului lex loci protectionis (art. 8 Roma II), protecția se apreciază după legea română — un conținut protejat, de pildă, în Regatul Unit nu devine automat protejat în România (a se vedea blocul Regimuri juridice conexe, secțiunea privind conflictul de legi).

⚠️ Notă de drept comparat — surse: Copyright, Designs and Patents Act 1988 (UK), s. 9(3); Directiva 2001/29/CE (accesat 2026-09-05).

Referințe

1. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (republicată, M. Of. nr. 489 din 14 iunie 2018, cu modificările și completările ulterioare) — art. 1, art. 3, art. 7, art. 64. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/7816
2. Legea nr. 69/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 (transpune Directiva (UE) 2019/790 — excepțiile de text and data mining). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/253526
3. Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act) — art. 50 (transparență, marcarea conținutului generat de AI, aplicabil de la 2 august 2026) și art. 53 (obligații ale furnizorilor de modele de uz general privind dreptul de autor și datele de antrenare). eur-lex.europa.eu — CELEX:32024R1689
4. Directiva (UE) 2019/790 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală — art. 3 și art. 4 (excepțiile TDM și mecanismul de opt-out). eur-lex.europa.eu — CELEX:32019L0790
5. ⚠️ JURIDICE.ro (noiembrie 2025) — „Drepturile de autor în materia operelor audiovizuale și provocările inteligenței artificiale. Perspective asupra reglementării din Legea nr. 8/1996". juridice.ro/805334
6. ⚠️ Thaler v. Perlmutter, U.S. Court of Appeals (D.C. Circuit), dosar 23-5233, hotărârea din 18 martie 2025 (drept comparat SUA). media.cadc.uscourts.gov — 23-5233.pdf
7. ⚠️ U.S. Copyright Office — raportul privind dreptul de autor și inteligența artificială (ianuarie 2025), rezumat în Skadden, „Appellate Court Affirms Human Authorship Requirement" (2025). skadden.com
8. CJUE, C-5/08, Infopaq International (16.07.2009) — noțiunea de „operă"/„creație intelectuală proprie a autorului". eur-lex.europa.eu — CELEX:62008CJ0005
9. CJUE, C-145/10, Painer (01.12.2011) — „alegeri libere și creative"/amprentă personală. eur-lex.europa.eu — CELEX:62010CJ0145
10. CJUE, C-683/17, Cofemel (12.09.2019) — standard unic; constrângerile tehnice exclud originalitatea. eur-lex.europa.eu — CELEX:62017CJ0683
11. CJUE, C-598/24, Gândul Media Network (03.09.2026) — trimitere preliminară a ÎCCJ; originalitatea nu cere merit artistic, ci alegeri libere și creative. curia.europa.eu — C-598/24
12. ⚠️ Tribunalul Municipal Praga (Cehia), sent. nr. 10 C 13/2023-1 (11.10.2023) — output DALL-E neprotejat; AI nu poate fi autor (drept comparat UE). twobirds.com — Bird & Bird
13. Directiva 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date (dreptul sui generis) — transpusă în art. 122 și urm. din Legea nr. 8/1996. eur-lex.europa.eu — CELEX:31996L0009
14. Directiva 2009/24/CE privind protecția juridică a programelor pentru calculator — cf. art. 7 lit. a și art. 72–81 din Legea nr. 8/1996. eur-lex.europa.eu — CELEX:32009L0024
15. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, modificată prin OUG nr. 25/2019 (secretul comercial — transpune Directiva (UE) 2016/943). legislatie.just.ro/…/1440; OUG 25/2019
16. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — drepturile personalității: art. 58, 71–74; mijloace de apărare: art. 252–253. legislatie.just.ro/…/175630
17. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — art. 4 (date biometrice), art. 9, art. 17, art. 83. eur-lex.europa.eu — CELEX:32016R0679
18. Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II) — art. 8 (lex loci protectionis), art. 14. eur-lex.europa.eu — CELEX:32007R0864
19. Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — art. 249 (sarcina probei), art. 264 (aprecierea probelor). legislatie.just.ro/…/243775
20. Directiva 2001/29/CE (InfoSoc) — armonizarea standardului de originalitate la nivel UE. eur-lex.europa.eu — CELEX:32001L0029
21. ⚠️ Copyright, Designs and Patents Act 1988 (Regatul Unit), s. 9(3) — „computer-generated works" (drept comparat, durată 50 de ani).