Drepturile de imagine în activitatea comercială

Folosirea în scop comercial a imaginii unei persoane — angajat, client sau colaborator — necesită, ca regulă, consimțământul acesteia. În România, imaginea este protejată pe trei paliere: dreptul la propria imagine (art. 73 Cod civil), regula portretului din dreptul de autor (art. 89 din Legea nr. 8/1996) și protecția datelor personale (GDPR). Acordul pentru realizarea fotografiei nu acoperă și difuzarea ei, iar consimțământul poate fi retras oricând.

Pe scurt

Folosirea în scop comercial a imaginii unei persoane — angajat, client sau colaborator — în fotografii de marketing, pe site, în social media sau în materiale publicitare necesită, ca regulă, consimțământul persoanei reprezentate. În România, imaginea este protejată pe trei paliere care se suprapun: dreptul la propria imagine ca drept al personalității (art. 73 Cod civil), regula portretului din legea dreptului de autor (art. 89 din Legea nr. 8/1996, ex-art. 88) și protecția datelor cu caracter personal (GDPR), imaginea fiind o dată personală. Acordul dat pentru realizarea fotografiei nu înseamnă și acord pentru difuzarea ei, iar persoana își poate retrage oricând consimțământul.

Cadrul legal

Utilizarea comercială a imaginii unei persoane este reglementată de trei corpuri normative care se aplică simultan, nu alternativ.

1. Codul civil — dreptul la propria imagine (drept al personalității)

Imaginea este, în primul rând, un drept al personalității, inalienabil și imprescriptibil.

Art. 58 Cod civil — „Orice persoană are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și alte asemenea drepturi recunoscute de lege."

Art. 73 Cod civil — Dreptul la propria imagine — „(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 75 rămân aplicabile."

Sursa: Codul civil, Legea nr. 287/2009 (accesat 2026-09-05)

Textul acoperă atât captarea (reproducerea), cât și utilizarea imaginii sau a vocii. Completează tabloul:

• Art. 74 — enumeră atingerile aduse vieții private, între care „captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia" (lit. c);
• Art. 75 — limitele: nu constituie încălcare atingerile permise de lege sau de convențiile internaționale privind drepturile omului;
• Art. 76 — prezumția de consimțământ — consimțământul este prezumat doar când persoana însăși pune materialul la dispoziția cuiva care activează în domeniul informării publicului; această prezumție nu acoperă utilizarea comercială/publicitară obișnuită a unei firme.

2. Legea dreptului de autor — regula portretului

Fotograful deține dreptul de autor asupra fotografiei, dar acesta nu suplinește dreptul la imagine al persoanei fotografiate.

Art. 89 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 (republicată; ex-art. 88) — „Utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret, în condițiile prevăzute de art. 73, 74 și 79 din Codul civil. De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimțământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea și a dispozițiilor art. 79 din Codul civil."

Sursa: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor, republicată (accesat 2026-09-05)

Textul instituie așadar și o regulă a succesorilor: timp de 20 de ani după decesul persoanei reprezentate, utilizarea operei care conține portretul ei necesită consimțământul succesorilor (vezi și secțiunea despre persoanele decedate).

Alineatul (2) prevede două excepții: consimțământul nu e necesar „dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza pentru acel portret", iar existența consimțământului „se prezumă în condițiile art. 76 din Codul civil". (Textul legal nu conține o excepție de tip „detaliu al unei manifestări/adunări/peisaj public" — apariția pur incidentală se discută separat, ca chestiune de calitate de „persoană reprezentată", nu ca excepție a acestui alineat.)

3. GDPR — imaginea ca dată cu caracter personal

Imaginea identificabilă a unei persoane este o dată cu caracter personal (art. 4 pct. 1 din Regulamentul (UE) 2016/679). Prin urmare, o firmă care publică fotografii cu persoane devine operator și are nevoie de un temei legal (art. 6 GDPR): de regulă consimțământul (art. 6 alin. 1 lit. a) sau interesul legitim (lit. f). Consimțământul trebuie să respecte condițiile din art. 7 (liber, specific, informat, neechivoc, demonstrabil), poate fi retras oricând la fel de simplu ca acordarea (art. 7 alin. 3), iar pentru marketing direct persoana are un drept de opoziție necondiționat (art. 21 alin. 2-3).

Surse: ANSPDCP — informare GDPR; EUR-Lex — Reg. (UE) 2016/679 (accesat 2026-09-05)

Explicație detaliată

Trei „straturi" de protecție care nu se anulează reciproc

Multe firme cred că, dacă au plătit fotograful și dețin fotografiile, le pot folosi liber. Este o greșeală. Cele trei paliere — drept al personalității (Cod civil), dreptul de autor (Legea 8/1996) și protecția datelor (GDPR) — funcționează cumulativ:

• Fotograful îți poate ceda drepturile patrimoniale de autor asupra fotografiei (dreptul de a o reproduce, distribui, publica);
• dar persoana din fotografie păstrează un drept propriu, distinct, asupra propriei imagini.

Așadar, pentru o utilizare comercială legală ai nevoie de două acorduri diferite: cel al autorului (fotograful) și cel al subiectului (persoana reprezentată). Regula portretului din art. 89 (ex-art. 88) din Legea nr. 8/1996 spune exact acest lucru, trimițând înapoi la art. 73, 74 și 79 din Codul civil.

Acordul pentru realizare ≠ acordul pentru difuzare

Cea mai frecventă capcană. Faptul că o persoană a acceptat să fie fotografiată (a pozat, a zâmbit, nu s-a opus) nu echivalează cu acordul ca acea imagine să fie folosită în publicitate, pe site sau în social media. Doctrina este constantă: acordul dat pentru captarea imaginii nu acoperă și difuzarea ei comercială. De aceea consimțământul trebuie formulat clar pentru scopul concret (marketing, reclamă plătită, ambalaj de produs etc.) și pentru canalele vizate.

Prezumția de consimțământ (art. 76) NU salvează marketingul

Art. 76 Cod civil prezumă consimțământul doar când persoana pune ea însăși materialul la dispoziția cuiva din domeniul informării publicului (presă, jurnalism). O firmă care folosește imaginea în scop comercial/publicitar nu se încadrează, ca regulă, în această prezumție — are nevoie de consimțământ efectiv.

Imaginea angajaților: consimțământul este un temei fragil

În relația de muncă există un dezechilibru de putere între angajat și angajator. De aceea, un consimțământ „liber" al salariatului este discutabil: dacă angajatul se teme de consecințe, acordul nu mai este cu adevărat liber, iar temeiul devine anulabil.

Recomandările practice, aliniate ghidurilor preluate de ANSPDCP:

• Nu îngropa clauza de imagine în contractul de muncă; folosește o declarație separată, clar diferențiată, într-un limbaj simplu;
• utilizarea imaginii în marketing nu trebuie să condiționeze angajarea sau menținerea postului;
• pentru anumite scopuri (ex. fotografii de echipă cu unghi larg, la evenimente) poate fi mai potrivit interesul legitim (art. 6 alin. 1 lit. f GDPR) — dar acesta cere un test de echilibrare documentat și nu funcționează pentru reclame în care persoana este „vedeta" mesajului;
• la încetarea contractului, dacă temeiul a fost consimțământul și acesta este retras, imaginile trebuie retrase din circulație dacă nu există alt temei valabil.

Imaginea clienților și testimonialele

Aceleași reguli se aplică fotografiilor cu clienți (ex. „clienți mulțumiți", testimoniale video, poze de la evenimente). Este nevoie de un consimțământ specific pentru scopul de marketing, ideal în scris, cu menționarea canalelor și a duratei. Pentru fotografiile de grup de la evenimente publice, o persoană care apare doar incidental, ca simplu detaliu/fundal al scenei, nu este, în principiu, „persoana reprezentată" în sensul portretului, astfel că regula portretului nu se declanșează. Atenție însă: acest principiu al apariției incidentale nu este o excepție statutară a art. 89 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 (alineatul respectiv privește doar modelul remunerat și prezumția din art. 76 Cod civil), iar el nu acoperă situația în care o persoană identificabilă devine subiectul central al unei reclame.

Retragerea consimțământului

Sub GDPR (art. 7 alin. 3), persoana își poate retrage oricând consimțământul, iar procedura trebuie să fie la fel de simplă ca acordarea. Retragerea:

• nu afectează legalitatea prelucrărilor deja efectuate (ex. o revistă tipărită și distribuită anterior);
• obligă firma să înceteze utilizarea viitoare și să șteargă imaginile, dacă nu există un alt temei legal care să justifice păstrarea lor.

Pentru marketing direct, art. 21 GDPR adaugă un drept de opoziție necondiționat: la simpla opoziție a persoanei, prelucrarea în scop de marketing trebuie să înceteze.

Situații speciale și repartizarea răspunderii

Modelul remunerat: excepția din Legea 8/1996 nu înlătură temeiul GDPR

Art. 89 alin. (2) (ex-art. 88) din Legea nr. 8/1996 spune că nu este necesară o autorizare suplimentară a persoanei dacă aceasta este model de profesie ori a fost remunerată spre a poza. Atenție însă la ce anume înlătură această excepție: ea operează pe palierul dreptului de autor și al dreptului la propria imagine (regula portretului), nu pe palierul protecției datelor.

Sub GDPR, modelul remunerat rămâne „persoană vizată”, iar imaginea sa identificabilă rămâne dată cu caracter personal. Prin urmare, prelucrarea are nevoie oricum de un temei la art. 6 GDPR — doar că, aici, temeiul nu mai este consimțământul, ci de regulă executarea contractului (art. 6 alin. 1 lit. b GDPR): contractul de ședință foto/colaborare pe care modelul l-a semnat. Concluzia practică: excepția din legea dreptului de autor te scutește de un acord separat pentru portret, dar nu te scutește de a avea un temei GDPR valid și de a respecta drepturile persoanei vizate (informare, acces, ștergere, opoziție).

Surse: Legea nr. 8/1996 (republicată); GDPR, art. 6 (accesat 2026-09-05)

Imaginea persoanelor decedate

GDPR nu se aplică datelor persoanelor decedate (considerentul 27), lăsând materia în seama dreptului național. În România, imaginea persoanelor decedate este protejată pe două paliere care se completează:

1. Palierul dreptului de autor — regula celor 20 de ani (consimțământul succesorilor). Art. 89 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 prevede expres că autorul, proprietarul sau posesorul operei „nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimțământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia". Deci, în primii 20 de ani de la deces, utilizarea comercială a unei opere (fotografie) care conține portretul persoanei decedate necesită acordul moștenitorilor — legea fixează un termen clar.

2. Palierul dreptului civil — protecția memoriei (fără termen). Independent de termenul de 20 de ani, memoria persoanei decedate este protejată prin Codul civil:

Art. 79 Cod civil — Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate — „Memoria persoanei decedate este protejată în aceleași condiții ca și imaginea și reputația persoanei aflate în viață."

Sursa: Codul civil, Legea nr. 287/2009 (accesat 2026-09-05)

Art. 89 din Legea nr. 8/1996 trimite el însuși la art. 79 Cod civil, iar protecția memoriei prin art. 79 se realizează „în aceleași condiții" ca imaginea și reputația persoanei în viață — adică prin mecanismele art. 73–76 Cod civil, invocabile de persoanele apropiate (soț, descendenți, alte rude). În consecință: în primii 20 de ani de la deces trebuie obținut consimțământul succesorilor (art. 89 Legea 8/1996), iar după expirarea acestui termen rămâne aplicabilă protecția memoriei prin art. 79 Cod civil, pe care persoanele apropiate o pot invoca împotriva unei folosiri lezante. Concluzie practică: o firmă care vrea să folosească imaginea unei persoane decedate ar trebui, pentru siguranță juridică, să obțină acordul moștenitorilor/persoanelor apropiate.

Imaginea minorilor

Pentru minori, consimțământul se dă sau se autorizează de titularii răspunderii părintești (de regulă ambii părinți/reprezentanții legali), nu de copil. La aceasta se adaugă o regulă de vârstă relevantă în mediul online:

Art. 8 GDPR stabilește că, pentru oferta directă de servicii ale societății informaționale către un copil, consimțământul este valabil de la 16 ani, statele putând coborî pragul până la 13 ani. România a fixat pragul la 16 ani prin Legea nr. 190/2018, art. 2.

Reguli practice pentru utilizarea comercială a imaginii copiilor:

• sub 16 ani, temeiul (consimțământ) se obține de la părinți; când răspunderea părintească e comună, este prudent acordul ambilor părinți;
• utilizarea comercială (reclamă, ambalaj, produse cu imaginea copilului) cere un consimțământ explicit și specific — nu se prezumă dintr-o poză de grup;
• în context școală/grădiniță/creșă, o fotografie de activitate nu acoperă publicarea comercială; instituția (sau firma) are nevoie de informare + acord separat pentru scopul comercial;
• imaginea copiilor beneficiază de o sensibilitate sporită: interesul superior al copilului cântărește puternic în orice evaluare, iar folosirea publicitară a chipului unui minor este dintre cele mai riscante utilizări.

Surse: GDPR, art. 8; Legea nr. 190/2018, art. 2 (accesat 2026-09-05)

Interesul legitim: de ce nu acoperă „vedeta" reclamei

Articolul invocă mai sus interesul legitim (art. 6 alin. 1 lit. f GDPR) ca temei posibil pentru unele utilizări. Acest temei nu este un „cec în alb": el trece un test de echilibrare în trei pași, conform Ghidului EDPB 1/2024:

1. interes legitim real și actual al operatorului (ex. promovarea activității);
2. necesitate — prelucrarea imaginii chiar este necesară pentru acel scop și nu există un mijloc mai puțin intruziv;
3. echilibrare — interesul firmei nu poate prevala asupra drepturilor și așteptărilor rezonabile ale persoanei vizate, ținând cont de măsurile de atenuare.

Când persoana este „vedeta" reclamei — apare în prim-plan, iar mesajul comercial este construit pe imaginea ei — echilibrarea înclină decisiv spre persoana vizată: nimeni nu se așteaptă rezonabil ca imaginea sa să devină centrul unei campanii fără acord. De aceea, în aceste cazuri, temeiul corect este consimțământul (art. 6 alin. 1 lit. a), nu interesul legitim. Interesul legitim poate acoperi cel mult apariția incidentală (persoana ca detaliu/fundal al unui eveniment), cu documentarea testului de echilibrare.

Cine răspunde: fotograful, agenția și platforma

În lanțul tipic de marketing intervin mai mulți actori, iar rolurile GDPR trebuie clarificate contractual — „firma devine operator" este doar începutul poveștii:

• Operatori asociați (art. 26 GDPR) — când firma și agenția de marketing stabilesc împreună scopurile și mijloacele campaniei, sunt operatori asociați și trebuie să încheie un acord care repartizează transparent obligațiile, în special informarea persoanei vizate (art. 13/14) și punctul de contact pentru exercitarea drepturilor.
• Persoană împuternicită (art. 28 GDPR) — cine prelucrează doar pe instrucțiunile operatorului (ex. un fotograf care execută strict comanda firmei, fără a decide scopul) este împuternicit și semnează un contract de prelucrare (art. 28 alin. 3). În schimb, fotograful care alege singur ce/cum fotografiază și își administrează propriul portofoliu este operator pentru propriile prelucrări.
• Platforma online este, de regulă, operator distinct pentru prelucrările proprii.
• Răspunderea (art. 82 GDPR) poate fi solidară: persoana prejudiciată se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre operatorii implicați, care apoi se regresează între ei potrivit repartizării convenite.

Sursa: GDPR, art. 26, 28, 82 (accesat 2026-09-05)

Aspecte practice

Checklist înainte de a publica o imagine în scop comercial

1. Persoana este identificabilă? Dacă da, ai nevoie de temei legal (GDPR) + acordul pentru imagine (Cod civil / Legea 8/1996).
2. Ai acordul fotografului (cesiune drepturi de autor) — separat de acordul subiectului?
3. Ai consimțământul persoanei reprezentate, formulat pentru scopul concret (marketing) și canalele vizate (site, social media, print, reclame plătite)?
4. Consimțământul este scris, specific, informat și — pentru angajați — separat de contractul de muncă?
5. Ai prevăzut o procedură simplă de retragere și un responsabil care o operează?

Model minimal de clauză de consimțământ (imagine în marketing)

„Subsemnatul/a __________, îmi exprim consimțământul liber, specific și informat ca [Firma SRL] să prelucreze imaginea mea (fotografii/înregistrări video realizate la data/în perioada ______) în scop de marketing și promovare, prin publicare pe: site-ul firmei, paginile de social media, materiale tipărite și reclame plătite. Am fost informat/ă că îmi pot retrage oricând consimțământul, la fel de simplu cum l-am acordat, printr-o cerere la ________, retragerea neafectând legalitatea prelucrărilor anterioare. Consimțământul este valabil ___ ani / până la retragere."

Adaptează durata, canalele și datele de contact; pentru angajați, păstrează declarația într-un document distinct.

Greșeli frecvente

• „Am plătit fotograful, deci pot folosi pozele oricum." Fals — îți lipsește acordul persoanei reprezentate.
• Consimțământ ascuns în contractul de muncă. Riscant și, în raportul de muncă, adesea neliber.
• Reutilizarea în scopuri noi. Acordul pentru catalogul din 2023 nu acoperă o campanie plătită din 2026 pe alt canal.
• Poze cu foști angajați rămase pe site după plecare — dacă temeiul era consimțământul retras, trebuie eliminate.
• Ignorarea minorilor — pentru copii, consimțământul îl dau părinții/reprezentanții legali.
• Testimoniale de clienți publicate fără acord scris specific pentru marketing.

Ce faci la o cerere de retragere / opoziție

1. Oprește imediat utilizarea viitoare a imaginii în noile materiale;
2. Retrage/șterge imaginea de pe canalele online controlate de firmă;
3. Verifică dacă există alt temei legal pentru păstrare (ex. obligație legală) — dacă nu, șterge;
4. Confirmă persoanei, în scris, măsura luată (dovada conformării GDPR).

Testimoniale: și dreptul consumatorului, nu doar consimțământul

Un testimonial nu ridică doar problema acordului persoanei filmate, ci și pe cea a corectitudinii comerciale. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților (care transpune Directiva 2005/29/CE) interzice testimonialele și afirmațiile false ori înșelătoare despre aprobarea unui produs de către consumatori. Directiva „Omnibus" (UE) 2019/2161, transpusă în România prin OUG nr. 58/2022, a adăugat reguli exprese pe recenzii: este interzisă publicarea de recenzii false, iar comerciantul care afișează recenzii trebuie să comunice dacă și cum verifică autenticitatea lor. Practic: un testimonial „de client mulțumit" trebuie să fie real și verificabil — un testimonial fabricat sau plătit și neprezentat ca atare este, pe lângă o problemă de imagine, o practică comercială incorectă sancționabilă.

Tratamentul fiscal al plăților pentru drepturi de imagine

Când firma plătește o persoană pentru folosirea imaginii, suma este un venit impozabil pentru persoana fizică (impozit pe venit 10%, conform Codului fiscal — Legea nr. 227/2015). Încadrarea depinde de situație: activitate independentă (dacă persoana face aceasta cu caracter de continuitate) sau venit din alte surse (ocazional), cu posibile contribuții sociale (CAS, CASS) la atingerea plafoanelor anuale.

⚠️ Încadrarea exactă (natura venitului, reținerea la sursă, contribuțiile datorate) se stabilește caz-cu-caz; tratați această secțiune ca reper de orientare și confirmați regimul cu un consultant fiscal.

Când imaginea a ajuns deja „peste tot": ștergerea la scară și riscul cuantificabil

O întrebare frecventă este ce se întâmplă când o imagine a fost deja diseminată la scară — redistribuită de terți, salvată local, indexată de motoarele de căutare. Obligația de ștergere (art. 17 GDPR) este o obligație de mijloace, nu de rezultat absolut:

• firma trebuie să șteargă imaginea de pe canalele proprii și, dacă a făcut-o publică, să ia măsuri rezonabile — inclusiv tehnice — de a informa ceilalți operatori/platforme despre cererea de ștergere a linkurilor și copiilor (art. 17 alin. 2 GDPR);
• firma nu răspunde însă pentru copiile scăpate de sub controlul său (repostări ale unor terți independenți), atâta vreme cât și-a îndeplinit propriile obligații de ștergere și notificare.

Cât de mare este riscul, în cifre? Reperul cert este plafonul de amendă din art. 83 GDPR: până la 20.000.000 EUR sau 4% din cifra de afaceri mondială anuală (paliere de 10 mil./2% și 20 mil./4%). În practica ANSPDCP, amenzile concrete pentru prelucrarea imaginii (foto/video) fără temei legal sunt, de regulă, mult mai mici — de ordinul câtorva mii de euro — dar se adaugă costul reputațional și obligarea la conformare.

⚠️ Practică ANSPDCP (ilustrativ) — în spețe de imagine/supraveghere video fără temei, cuantumurile publicate se situează frecvent în intervalul ~500–5.000 EUR (2023–2024), variind cu gravitatea și cifra de afaceri. Surse: avocatnet.ro — spețe ANSPDCP; ANSPDCP (accesat 2026-09-05)

Legislație europeană

Dreptul la propria imagine ca drept al personalității nu este armonizat la nivelul Uniunii — rămâne de competența dreptului național (art. 73–76 Cod civil; art. 88/89 din Legea nr. 8/1996). Uniunea reglementează însă două paliere care se suprapun peste utilizarea comercială a imaginii: protecția datelor (GDPR) și dreptul de autor al fotografului (Directiva InfoSoc).

Directive și regulamente aplicabile

Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — direct aplicabil, fără transpunere. Imaginea unei persoane identificabile este o „dată cu caracter personal" (art. 4 pct. 1); orice utilizare comercială necesită un temei legal (art. 6), iar consimțământul trebuie să respecte art. 7 și poate fi retras oricând (art. 7 alin. 3). Pentru concilierea cu libertatea de exprimare, art. 85 lasă statelor o marjă de derogare (scopuri jurnalistice, artistice, literare, academice). Sursa: EUR-Lex — Reg. (UE) 2016/679 (accesat 2026-09-05)

Directiva 2001/29/CE (InfoSoc) — armonizează drepturile fotografului (reproducere, comunicare publică), transpusă în România prin Legea nr. 8/1996. Ea nu acoperă dreptul la imagine al persoanei fotografiate — de aici cumulul de acorduri (autor + subiect) explicat mai sus. Sursa: EUR-Lex — Directiva 2001/29/CE (accesat 2026-09-05)

Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act) — relevant pentru firmele care prelucrează imagini prin sisteme de inteligență artificială: definește „identificarea biometrică" (fața, vocea) și restrânge recunoașterea facială. Etichetarea automată sau recunoașterea facială aplicată portofoliului foto intră sub reguli suplimentare, cu aplicare eșalonată 2025–2027. Sursa: EUR-Lex — Reg. (UE) 2024/1689 (accesat 2026-09-05)

Imagini sintetice și deepfake-uri în publicitate

Dincolo de recunoașterea facială, AI Act atinge și generarea de imagini publicitare. Tot mai multe reclame folosesc chipuri sau avataruri produse cu IA, uneori pornind de la asemănarea unei persoane reale. Aici se suprapun două obligații:

• Transparența AI Act (art. 50 Reg. 2024/1689). Conținutul generat ori manipulat artificial — inclusiv „deepfake"-urile care reproduc chipul, vocea sau înfățișarea unei persoane — trebuie marcat/etichetat ca atare, astfel încât publicul să nu fie indus în eroare. Aceste obligații de transparență se aplică de la 2 august 2026, în calendarul eșalonat al Regulamentului: intrare în vigoare la 1 august 2024; interdicțiile pentru practicile de risc inacceptabil + alfabetizarea IA de la 2 februarie 2025; obligațiile pentru modelele de uz general (GPAI) de la 2 august 2025; transparența (art. 50) și sistemele cu grad ridicat de risc de la 2 august 2026.
• Dreptul la imagine rămâne intact. Etichetarea impusă de AI Act nu înlocuiește consimțământul: dacă imaginea sintetică reproduce chipul/asemănarea unei persoane reale identificabile, folosirea ei publicitară rămâne supusă dreptului la propria imagine (art. 73–76 Cod civil) și GDPR (temei la art. 6). Un „model AI" construit pe fața unei persoane reale, fără acordul acesteia, este ilegal chiar dacă este corect etichetat drept conținut generat.

Sursa: EUR-Lex — Reg. (UE) 2024/1689, art. 50 (accesat 2026-09-05)

La publicarea imaginilor pe site sau pe platforme se aplică și Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic (regimul de răspundere pentru conținutul online).

Transpunerea în dreptul român

• GDPR se aplică direct, fără act intern de transpunere. Legea nr. 190/2018 doar completează Regulamentul: art. 7 valorifică marja din art. 85 GDPR, instituind derogarea pentru prelucrarea în scopuri jurnalistice ori de exprimare academică, artistică sau literară — o derogare care nu acoperă utilizarea publicitară/comercială obișnuită a unei firme.

  Sursa: Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a GDPR (M.Of. nr. 651/26.07.2018), art. 7 (accesat 2026-09-05)

• Directiva 2001/29/CE este transpusă prin Legea nr. 8/1996; regula portretului (art. 88/89) este un adaos național peste acquis-ul de drept de autor, nu o cerință a directivei. România suprapune astfel protecția imaginii-drept-al-personalității (Cod civil) peste palierul UE de protecție a datelor — o construcție cu trei niveluri mai protectoare decât minimul european, fără a constitui însă „gold-plating" al vreunei directive (palierul personalității fiind, prin ipoteză, în afara competenței UE).

Jurisprudență CJUE

Cauza C-212/13, František Ryneš (11.12.2014) — imaginea unei persoane înregistrată de o cameră constituie dată cu caracter personal, întrucât permite identificarea. Excepția „activitate exclusiv personală sau domestică" (art. 2 alin. 2 lit. c GDPR) se interpretează restrictiv și nu se aplică atunci când captarea acoperă, chiar și parțial, un spațiu public. Sursa: EUR-Lex — C-212/13 (accesat 2026-09-05)

Cauza C-345/17, Sergejs Buivids (14.02.2019) — imaginile persoanelor identificabile dintr-un clip video sunt date personale, iar publicarea lor pe o platformă cu acces nelimitat (YouTube) reprezintă o prelucrare ce iese din excepția domestică. Ea poate beneficia de derogarea pentru scopuri jurnalistice doar dacă unicul obiectiv este comunicarea către public de informații sau idei — apreciere lăsată instanței naționale. Sursa: EUR-Lex — C-345/17 (accesat 2026-09-05)

Ambele hotărâri au fost pronunțate sub Directiva 95/46/CE, dar principiile lor se aplică integral sub GDPR (care a abrogat directiva).

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Valabilitate la nivelul UE. GDPR fiind regulament, cerințele privind temeiul legal, consimțământul și retragerea sunt identice în toate statele membre — o clauză de consimțământ conformă în România este validă și pentru difuzarea imaginii în alte state UE.
• Prelucrări transfrontaliere și ghișeul unic. O firmă care difuzează imagini în mai multe state UE (campanii pan-europene, agenții cu sedii în mai multe țări) intră sub mecanismul one-stop-shop (art. 56 GDPR): autoritatea de supraveghere principală este cea de la sediul principal, coordonând cu celelalte autorități interesate.
• Excepția jurnalistică ≠ marketing. Derogarea din art. 85 GDPR / art. 7 din Legea 190/2018 nu poate fi invocată pentru fotografia publicitară comercială; ea vizează presa și creația artistică/academică (cf. logicii din Buivids).
• Recunoaștere facială și IA. Odată cu aplicarea AI Act, folosirea sistemelor de recunoaștere facială pentru etichetarea sau selecția imaginilor comerciale devine o zonă de risc juridic sporit — de evaluat separat de simplul consimțământ pentru imagine.

Întrebări frecvente

Pot folosi pozele făcute de fotograful plătit de firmă fără acordul persoanelor din ele? Nu. Acordul fotografului (dreptul de autor) și acordul persoanei fotografiate (dreptul la propria imagine) sunt distincte. Ai nevoie de ambele — art. 89 (ex-art. 88) din Legea nr. 8/1996 coroborat cu art. 73 Cod civil.

Dacă un angajat a acceptat să fie fotografiat, pot folosi poza în reclame? Nu automat. Acordul pentru realizarea fotografiei nu înseamnă și acord pentru difuzarea ei comercială. Ai nevoie de un consimțământ separat, pentru scopul de marketing și canalele concrete.

Consimțământul din contractul de muncă este suficient? Riscant. În raportul de muncă, din cauza dezechilibrului de putere, consimțământul poate fi considerat neliber. Recomandarea (aliniată ANSPDCP) este o declarație separată, care să nu condiționeze angajarea.

Un fost angajat cere să-i scot poza de pe site. Sunt obligat? Dacă temeiul folosirii a fost consimțământul și acesta este retras (art. 7 alin. 3 GDPR), da — trebuie să încetezi utilizarea și să elimini imaginea, dacă nu există alt temei legal.

Am nevoie de acord pentru pozele de grup de la un eveniment public? O persoană care apare doar incidental, ca simplu detaliu/fundal al scenei, nu este, în principiu, „persoana reprezentată" în sensul regulii portretului, deci acordul ei nu se impune. Acest principiu ține însă de apariția incidentală, nu de o excepție statutară a art. 89 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 (care privește doar modelul remunerat și prezumția din art. 76 Cod civil). Regula nu se aplică atunci când o persoană identificabilă devine subiectul central al reclamei — acolo ai nevoie de consimțământ.

Ce risc am dacă folosesc imaginea fără acord? Persoana poate cere încetarea folosirii și daune în temeiul Codului civil (drepturile personalității), iar ANSPDCP poate aplica amenzi GDPR pentru prelucrarea fără temei legal sau pentru proceduri greoaie de retragere.

Pot publica testimoniale video cu clienți? Da, dar cu consimțământ scris, specific pentru marketing, cu menționarea canalelor și a duratei; clientul îl poate retrage ulterior. Atenție: testimonialul trebuie să fie real — recenziile sau testimonialele false/înșelătoare sunt practici comerciale incorecte (Legea nr. 363/2007, modificată prin OUG nr. 58/2022).

Am plătit un model să pozeze — mai am nevoie de acord? Pe palierul dreptului de autor, nu: art. 89 alin. (2) (ex-art. 88) din Legea nr. 8/1996 înlătură acordul suplimentar pentru un model remunerat. Dar sub GDPR modelul rămâne persoană vizată, iar temeiul prelucrării devine, de regulă, executarea contractului (art. 6 alin. 1 lit. b) — deci ai nevoie de un contract clar, nu de „niciun temei".

Pot folosi imaginea unei persoane decedate în reclame? Nu liber. Legea fixează un termen: în primii 20 de ani de la deces, utilizarea unei opere (fotografii) care conține portretul persoanei decedate necesită consimțământul succesorilor (art. 89 alin. 1 din Legea nr. 8/1996). Chiar și după acest termen, art. 79 Cod civil protejează memoria persoanei decedate, iar persoanele apropiate se pot opune unei folosiri lezante. Practic: obține acordul moștenitorilor/persoanelor apropiate.

Ce reguli speciale se aplică imaginii copiilor? Pentru minori, consimțământul îl dau părinții/reprezentanții legali (de preferat ambii). În mediul online, pragul consimțământului propriu este 16 ani (art. 8 GDPR + Legea nr. 190/2018, art. 2). Utilizarea comercială a imaginii unui copil cere acord explicit și specific și este dintre cele mai sensibile utilizări.

Trebuie să etichetez o reclamă cu imagini generate de IA (deepfake)? Da — art. 50 din AI Act (Reg. UE 2024/1689) cere marcarea conținutului generat/manipulat artificial (aplicabil de la 2 august 2026). În plus, dacă imaginea reproduce chipul unei persoane reale, ai nevoie și de acordul acesteia (drept la imagine + GDPR).

Dacă imaginea a fost deja distribuită peste tot, ce pot face? Ștergi de pe canalele proprii și notifici platformele/motoarele de căutare (art. 17 GDPR). Este o obligație de mijloace: nu răspunzi pentru copiile terților scăpate de sub control, dacă ți-ai îndeplinit obligațiile proprii de ștergere și notificare.

Practică și opinii

⚠️ Opinie/doctrină — juridice.ro (analiză a dreptului la imagine în distribuirea fotografiilor) Acordul dat pentru realizarea imaginii nu înseamnă și acord pentru difuzarea acesteia, iar cel care reproduce imaginea trebuie să facă dovada acordului subiectului — nu este suficient să fi dobândit drepturile fotografului. Sursa: juridice.ro — Dreptul la imagine în contextul distribuirii fotografiilor pe rețelele de socializare (accesat 2026-09-05)

⚠️ Opinie specialistă — juridice.ro („Stimați angajatori, fugiți de consimțământul angajaților...") În raportul de muncă, consimțământul este un temei juridic fragil din cauza dezechilibrului de putere; angajatorii ar trebui să evite să se bazeze pe el și să caute, unde este posibil, un alt temei (ex. interes legitim), fără a condiționa relația de muncă. Sursa: juridice.ro (accesat 2026-09-05)

⚠️ Practică ANSPDCP — Autoritatea Națională de Supraveghere Autoritatea a sancționat prelucrarea imaginii unui salariat fără consimțământ (fotografiere pentru un dosar disciplinar), reținând încălcarea principiilor legalității, proporționalității și transparenței; de asemenea, a atras atenția că procedurile greoaie de retragere a consimțământului pot atrage amenzi. Sursa: avocatnet.ro — GDPR și angajatorii: spețe; ANSPDCP (accesat 2026-09-05)

⚠️ Opinie/doctrină — Revista Universul Juridic Dreptul la propria imagine are o natură duală: este un drept al personalității, dar poate dobândi și o componentă patrimonială (exploatarea comercială a imaginii), ceea ce justifică protecția fermă a consimțământului pentru utilizări comerciale. Sursa: Revista Universul Juridic — Natura juridică a dreptului la imagine (accesat 2026-09-05)

Referințe

Legislație

1. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — art. 58 (drepturi ale personalității), art. 73 (dreptul la propria imagine), art. 74 (atingeri aduse vieții private), art. 75 (limite), art. 76 (prezumția de consimțământ), art. 79. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109884
2. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (republicată, M.Of. 489/2018) — art. 88 (art. 89 în forma republicată): regula portretului. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/201472
3. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — art. 4 pct. 1, art. 6 (inclusiv lit. b – contract și lit. f – interes legitim), art. 7 (inclusiv alin. 3 – retragerea consimțământului), art. 8 (consimțământul copilului), art. 9, art. 17 (dreptul la ștergere), art. 21 (opoziția la marketing direct), art. 26/28 (operatori asociați / împuterniciți), art. 82/83 (răspundere și amenzi); considerentul 27 (persoane decedate). eur-lex.europa.eu — CELEX 32016R0679
4. Legea nr. 190/2018 de punere în aplicare a GDPR — art. 2 (pragul de 16 ani pentru consimțământul copilului), art. 7 (derogarea jurnalistică/artistică). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203151
5. Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act) — art. 50 (transparența conținutului generat/manipulat de IA, deepfake); calendar de aplicare eșalonat (1 aug. 2024 – 2 aug. 2026). eur-lex.europa.eu — CELEX 32024R1689
6. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților (transpune Directiva 2005/29/CE), modificată prin OUG nr. 58/2022 (Directiva „Omnibus" (UE) 2019/2161 – recenzii false). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/88788
7. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — impozitarea venitului din exploatarea imaginii. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/172697
8. EDPB — Guidelines 1/2024 privind prelucrarea în temeiul art. 6 alin. 1 lit. f GDPR (testul de echilibrare al interesului legitim). edpb.europa.eu

Doctrină, practică și articole de specialitate

9. juridice.ro — Respectul vieții private și al demnității persoanei conform noului Cod civil. Aspecte generale. link
10. juridice.ro — Dreptul la imagine în contextul distribuirii fotografiilor pe rețelele de socializare. link
11. juridice.ro — Stimați angajatori, fugiți de consimțământul angajaților privind prelucrarea datelor cu caracter personal. link
12. Revista Universul Juridic — Natura juridică a dreptului la imagine. link
13. avocatnet.ro — GDPR și angajatorii: Spețe interesante de care să ții cont. link
14. ANSPDCP — Informare privind protecția datelor conform GDPR. dataprotection.ro