Ce acoperă această secțiune
Această secțiune reunește instituțiile de drept civil substanțial care stau la baza celor mai frecvente litigii patrimoniale: mecanismul prin care creditorul îl constrânge pe debitor să execute o obligație scadentă și temeiul general al obligației de a repara un prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Ambele își găsesc reglementarea în Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată), Cartea a V-a „Despre obligații", și trebuie stăpânite înainte de a alege calea procesuală — notificare, chemare în judecată, executare silită sau acțiune în despăgubiri.
Sursa comună a ambelor materii: Codul civil, Legea 287/2009
Secțiunea se adresează creditorilor și debitorilor care vor să înțeleagă de la ce moment se produc consecințele întârzierii, precum și victimelor unor prejudicii extracontractuale (accidente, produse cu defecte, daune de mediu) care caută temeiul reparării integrale.
Ce găsiți în această secțiune
Notificarea și punerea în întârziere explică formalitatea prin care creditorul îi pretinde oficial debitorului executarea obligației ajunse la scadență (art. 1521–1526 Cod civil). Articolul pornește de la principiul dies non interpellat pro homine — simpla împlinire a termenului nu îl pune, de regulă, pe debitor în întârziere — și detaliază atât punerea în întârziere la cererea creditorului (notificare scrisă sau cerere de chemare în judecată), cât și cazurile de întârziere de drept din art. 1523. Aici aflați de la ce moment curg daunele moratorii (art. 1535, coroborat cu O.G. nr. 13/2011 și Legea nr. 72/2013), când trece riscul pieirii fortuite a bunului (art. 1525) și cum se leagă punerea în întârziere de rezoluțiune, executare silită sau întreruperea prescripției.
Răspunderea civilă delictuală tratează obligația de a repara prejudiciul cauzat altei persoane în afara oricărui contract (art. 1349–1395 Cod civil). Articolul expune cele patru condiții cumulative ale răspunderii pentru fapta proprie — faptă ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătură de cauzalitate (art. 1349 și 1357) — dar și formele de răspundere fără culpă ori pentru fapta altuia (părinți, comitenți, lucruri, animale, ruina edificiului). Sunt tratate întinderea reparării integrale (inclusiv daunele morale), termenul general de prescripție de 3 ani (art. 2517 și 2528) și regimurile speciale instituite de Legea nr. 240/2004 (produse cu defecte), Legea nr. 132/2017 (RCA) sau OUG nr. 68/2007 (răspunderea de mediu).
Întrebări de orientare
- Trebuie să notific debitorul înainte de a cere daune moratorii sau pot merge direct în instanță? Vedeți punerea în întârziere.
- Ce condiții trebuie dovedite pentru a obține despăgubiri pentru un prejudiciu produs în afara unui contract? Vedeți răspunderea civilă delictuală.
- În ce termen se prescrie acțiunea în repararea unui prejudiciu delictual și de când începe el să curgă?