Ce acoperă această secțiune
Această secțiune explică executarea silită — procedura prin care un creditor obține, prin forța publică și sub supravegherea executorului judecătoresc, îndeplinirea unei obligații pe care debitorul refuză sau nu poate să o execute de bunăvoie. Materia este reglementată în Cartea a V-a a Codului de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată, art. 622–914), completată de Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și, pentru executarea în natură, de Codul civil (Legea nr. 287/2009).
Surse principale: Codul de procedură civilă, formă consolidată și Codul civil, formă consolidată (accesat 2026-09-08).
Secțiunea se adresează creditorilor care vor să recupereze o creanță, dar și debitorilor sau terților care vor să înțeleagă limitele legale ale urmăririi și căile de apărare pe care le au la dispoziție.
Ce găsiți în această secțiune
Punctul de plecare este pagina despre procedura de executare silită, care arată cum se declanșează urmărirea pe baza unui titlu executoriu, ce presupune somația și cum se ajunge la poprire, sechestru sau vânzare la licitație. Executarea nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă (art. 662 CPC) și numai în temeiul unui titlu executoriu (art. 632 CPC).
Fără titlu, executarea nu poate începe — de aceea articolul despre titlurile executorii detaliază principiul nulla executio sine titulo și enumerarea limitativă din art. 632–643 CPC: hotărâri judecătorești și arbitrale, acte notariale, titluri de credit (cambia, biletul la ordin, cecul), contracte de credit și alte înscrisuri cărora legea le recunoaște expres putere executorie. O simplă factură sau un contract obișnuit nu sunt titluri executorii.
Din perspectiva debitorului sau a terțului vătămat, pagina despre contestația la executare explică principalul mijloc de apărare: termenul de decădere de 15 zile (art. 715 CPC), condițiile de admisibilitate (art. 713), suspendarea executării cu cauțiune (art. 719) și întoarcerea executării atunci când titlul este desființat.
În fine, pentru obligațiile intuitu personae care nu pot fi îndeplinite de altcineva, articolul despre penalitățile pentru obligațiile de a face prezintă mecanismul de constrângere indirectă din art. 906 CPC — penalități de 100–1.000 lei/zi sau 0,1%–1%/zi din valoare, urmate de fixarea sumei definitive după 3 luni de neexecutare.
Întrebări de orientare
- Am o hotărâre sau un act notarial — este suficient pentru a porni urmărirea? Vedeți titlurile executorii și procedura de executare.
- Cred că executarea pornită împotriva mea este nelegală — ce pot face și în cât timp? Vedeți contestația la executare.
- Debitorul refuză o obligație strict personală — cum îl pot constrânge? Vedeți penalitățile pentru obligațiile de a face.