Penalitățile pentru obligațiile de a face

Penalitățile pentru obligațiile de a face sunt sume pe zi de întârziere prin care instanța de executare îl constrânge pe debitor să îndeplinească o obligație pe care doar el o poate executa (intuitu personae). Potrivit art. 906 din Codul de procedură civilă, ele sunt de 100–1.000 lei pe zi ori de 0,1–1% pe zi din valoare, iar după 3 luni de neexecutare instanța fixează suma definitivă datorată.

Pe scurt

Când un debitor nu execută de bunăvoie o obligație de a face sau de a nu face care nu poate fi îndeplinită de altcineva (obligație intuitu personae), creditorul îl poate constrânge indirect prin penalități pe zi de întârziere, stabilite de instanța de executare potrivit art. 906 din Codul de procedură civilă. Penalitatea este între 100 și 1.000 lei/zi dacă obligația nu este evaluabilă în bani și între 0,1% și 1%/zi din valoarea obiectului dacă este evaluabilă în bani, iar după 3 luni de neexecutare instanța fixează, la cerere, suma definitivă datorată. Penalitatea are rol de constrângere, nu de reparare a prejudiciului, și se cumulează cu despăgubirile.

Cadrul legal

Penalitățile pentru neexecutarea obligațiilor de a face își au temeiul în două planuri: dreptul substanțial (Codul civil, care garantează executarea în natură) și dreptul procesual (Codul de procedură civilă, care oferă mecanismul de constrângere).

Temeiul substanțial — Codul civil

Art. 1516 Cod civil („Drepturile creditorului”) — Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Dacă debitorul nu execută fără justificare și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, să ceară executarea silită a obligației, rezoluțiunea/rezilierea ori reducerea propriei prestații, sau orice alt mijloc prevăzut de lege.

Sursa: Codul civil — Legea 287/2009, art. 1516 (formă consolidată) (accesat 2026-09-08)

Art. 1527 alin. (1) Cod civil („Executarea silită în natură”) — Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.

Sursa: Codul civil, art. 1527 (accesat 2026-09-08)

Când obligația de a face poate fi realizată și de altcineva, art. 1528 Cod civil permite creditorului să o execute el însuși ori prin terți, pe cheltuiala debitorului (după înștiințarea acestuia). Problema apare la obligațiile intuitu personae — cele care presupun aptitudinile personale ale debitorului și nu pot fi îndeplinite prin altă persoană. Aici constrângerea fizică a debitorului este exclusă, iar legea recurge la o constrângere patrimonială indirectă: penalitățile.

Temeiul procesual — Codul de procedură civilă

Executarea silită directă a obligațiilor de a face (altele decât predarea de bunuri) și a obligațiilor de a nu face este reglementată în Cartea a V-a, Titlul III, Capitolul IV — „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face” (art. 903–914) din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată). Codul distinge după cum obligația poate sau nu să fie îndeplinită prin altă persoană:

• obligații ce pot fi îndeplinite prin altă persoană — art. 904 (a face) și art. 905 (a nu face): creditorul este autorizat de instanță să le aducă la îndeplinire el însuși sau prin terți, pe cheltuiala debitorului;
• obligații intuitu personae — art. 906: se aplică penalități pe zi de întârziere.

Art. 906 alin. (1) Cod de procedură civilă („Aplicarea de penalități”) — Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.

(2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

(3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților. (...)

(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea.

(6) Acordarea de penalități nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 892 sau ale dreptului comun.

Sursa: Codul de procedură civilă — Legea 134/2010, art. 906 (formă consolidată) (accesat 2026-09-08)

Actualul art. 906 a fost introdus ca noutate a Codului de procedură civilă din 2013 (fostul art. 905, renumerotat 906 după republicarea din 2015), iar alin. (4) a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, care permite acum creditorului cereri repetate de fixare a sumei definitive, la fiecare interval de 3 luni de neexecutare.

Explicație detaliată

De ce există penalitățile: constrângere, nu despăgubire

Într-o executare silită „clasică” (o datorie de bani), creditorul urmărește bunurile sau conturile debitorului. La obligațiile de a face care presupun fapta personală a debitorului — un arhitect care trebuie să predea un proiect, un asociat obligat să semneze un act, un fost angajat obligat să restituie documente pe care numai el le deține — nimeni nu poate fi forțat fizic să „facă”. Dreptul modern interzice constrângerea corporală a debitorului.

Soluția Codului de procedură civilă este o presiune patrimonială: cu cât debitorul întârzie mai mult, cu atât datorează mai mult. Penalitatea de la art. 906 nu repară un prejudiciu și nu depinde de existența vreunei pagube; ea este o sancțiune de drept procesual menită doar să-l determine pe debitor să execute în natură. Tocmai de aceea penalitățile se pot cumula cu despăgubirile propriu-zise pe care creditorul le-ar putea cere pentru neexecutare (art. 906 alin. (6), raportat la art. 892 CPC și la dreptul comun).

Acest mecanism a înlocuit vechile daune cominatorii din practica anterioară Codului actual — sume fără o bază legală clară, pe care instanțele le acordau tot ca mijloc de presiune, dar care ridicau probleme la executare.

Condiția esențială: obligația să fie intuitu personae

Art. 906 se aplică numai obligațiilor „care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană”. Distincția este decisivă:

• Dacă obligația de a face poate fi realizată de un terț (de ex. efectuarea unor lucrări de construcție, demolarea unei lucrări făcute cu încălcarea unei obligații de a nu face), creditorul nu cere penalități, ci autorizarea de a o executa el însuși sau prin altcineva, pe cheltuiala debitorului — art. 904, respectiv art. 905 CPC.
• Dacă obligația nu poate fi îndeplinită decât de debitor (implică aptitudinile, calitatea sau voința lui personală), singura cale de constrângere la executarea în natură este art. 906.

Alegerea temeiului greșit este o cauză frecventă de respingere a cererii: penalitățile cerute pentru o obligație care putea fi executată de un terț sunt inadmisibile.

Cele două etape ale procedurii

Etapa 1 — aplicarea penalității pe zi de întârziere. După ce a fost încuviințată executarea și a trecut termenul de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare fără ca debitorul să execute, creditorul sesizează instanța de executare. Aceasta, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, stabilește penalitatea:

• 100–1.000 lei/zi dacă obligația nu este evaluabilă în bani (alin. 2);
• 0,1%–1%/zi din valoarea obiectului dacă obligația este evaluabilă în bani (alin. 3).

Penalitatea curge „până la executarea obligației” — este un cuantum pe zi, nu o sumă fixă totală.

Etapa 2 — fixarea sumei definitive. Penalitatea pe zi nu este, ca atare, un titlu pentru o sumă concretă. Dacă au trecut 3 luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalității și debitorul tot nu a executat, creditorul cere instanței să fixeze suma definitivă datorată (tot prin încheiere definitivă, cu citarea părților). Calculul este o operațiune matematică: penalitatea zilnică × numărul de zile de întârziere din interval. Abia această încheiere de fixare devine titlu executoriu pentru sumă și se poate pune în executare.

De la modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018, cererea de fixare a sumei definitive poate fi reiterată la fiecare nou termen de 3 luni de neexecutare, până la stingerea completă a obligației — depășindu-se astfel limitarea din jurisprudența anterioară (Decizia ÎCCJ nr. 16/2017), care admitea o singură cerere de fixare.

Reducerea sau înlăturarea penalității

Penalitatea nu este imuabilă. Pe calea contestației la executare, debitorul poate obține înlăturarea sau reducerea ei, dar cumulativ trebuie: (a) să execute obligația din titlu și (b) să dovedească motive temeinice care au justificat întârzierea (art. 906 alin. 5). Este o supapă de echitate: penalitatea urmărește executarea, nu îmbogățirea creditorului, așa că, odată executată obligația, o penalitate disproporționată acumulată din motive scuzabile poate fi temperată de instanță.

Debitorul de bună-credință și imposibilitatea de executare

Penalitatea nu ignoră buna-credință a debitorului. Pe planul dreptului substanțial, imposibilitatea fortuită de executare stinge obligația (art. 1634 Cod civil), dacă este definitivă și nu îi este imputabilă debitorului; dacă imposibilitatea este doar temporară, ea suspendă executarea. Pe planul executării silite, aceeași realitate se valorifică prin „motivele temeinice" din art. 906 alin. (5): debitorul care execută, fie și tardiv sau parțial, și dovedește că întârzierea s-a datorat unui fapt exterior — dependența de un terț, o autorizație administrativă neeliberată la timp, o cauză independentă de voința lui — poate obține reducerea ori înlăturarea penalității.

Există totuși o limită structurală în favoarea creditorului: reducerea pe temeiul alin. (5) presupune executarea obligației. Atunci când imposibilitatea este definitivă și stinge obligația (art. 1634 Cod civil), calea firească nu mai este reducerea penalității, ci contestația la executare pentru lipsa obiectului executării. La executarea parțială sau tardivă, penalitatea curge până la momentul executării, iar instanța cântărește buna-credință și diligența debitorului la stabilirea sau reducerea cuantumului.

Limitele mecanismului și alternativele creditorului

Întregul mecanism se bazează pe presiunea patrimonială; el devine ineficient când debitorul este insolvabil ori refuză categoric o obligație strict personală (semnarea unui act, o prestație artistică). În aceste situații, creditorul nu rămâne fără soluții:

• Hotărârea care ține loc de act (sau de contract). Dacă obligația de a face constă în încheierea unui act — tipic, perfectarea unei vânzări în baza unei promisiuni de a contracta — creditorul poate cere instanței o hotărâre care ține loc de contract, în temeiul art. 1279 alin. (3) și art. 1669 Cod civil. Instanța suplinește consimțământul debitorului, astfel încât fapta personală a acestuia nu mai este necesară.
• Conversia în daune-interese. Când executarea în natură nu mai poate fi obținută, creditorul poate cere executarea prin echivalent — daune-interese compensatorii (art. 1516 și art. 1527 Cod civil, coroborate cu art. 1530 și urm. Cod civil). Penalitățile deja acumulate se pot cumula cu aceste despăgubiri (art. 906 alin. 6, art. 892 CPC).

Prescripția

Penalitatea nu poate fi urmărită la nesfârșit. Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în 3 ani (art. 706 CPC). Aplicat mecanismului art. 906: dreptul creditorului de a cere fixarea sumei definitive se exercită în acest termen de 3 ani, iar, o dată fixată, suma devine titlu ce trebuie pus în executare tot în termenul de prescripție. Prin analogie cu Decizia ÎCCJ (DCD) nr. 12/2018 (dată în materia art. 24 din Legea nr. 554/2004), termenul curge de la data executării obligației sau, în caz de neexecutare, de la expirarea termenului de 3 luni în care debitorul putea executa. Actele de executare întrerup prescripția (art. 708 CPC).

Aspecte practice

Pentru creditor — cum obții efectiv penalitățile

1. Verifică natura obligației. Penalitățile art. 906 funcționează doar dacă obligația este intuitu personae. Dacă un terț o poate executa, mergi pe art. 904/905 (autorizarea executării pe cheltuiala debitorului) — vei ajunge la rezultat mai repede și mai sigur.
2. Pornește executarea silită printr-un executor judecătoresc și obține încuviințarea executării. Termenul de 10 zile curge de la comunicarea încheierii de încuviințare.
3. Sesizează instanța de executare (etapa 1) pentru aplicarea penalității pe zi de întârziere. Solicită un cuantum descurajant, motivat prin natura și miza obligației.
4. Așteaptă 3 luni, apoi cere fixarea sumei definitive (etapa 2). Fără acest pas nu ai un titlu pentru o sumă concretă și nu poți încasa nimic.
5. Dacă debitorul persistă, reia cererea de fixare la fiecare 3 luni (posibilitate deschisă de Legea nr. 310/2018), până la executarea obligației.

Pentru debitor — cum limitezi expunerea

• Execută cât mai repede. Penalitatea curge zilnic; fiecare zi de amânare crește datoria. Executarea oprește curgerea penalității pentru viitor.
• Dacă întârzierea a avut motive temeinice (imposibilitate temporară, cauze independente de voința ta), execută obligația și formulează contestație la executare pentru reducerea/înlăturarea penalității (art. 906 alin. 5). Ambele condiții — executare + motiv temeinic — trebuie îndeplinite.
• Contestă din timp cuantumul vădit disproporționat față de valoarea reală a obiectului obligației.

Greșeli frecvente

• Temei greșit: a cere penalități pentru o obligație pe care o putea executa un terț — cererea se respinge ca inadmisibilă.
• A confunda penalitatea cu despăgubirea: penalitatea nu acoperă prejudiciul; dacă ai suferit pagube, ceri separat despăgubiri (art. 892 CPC / dreptul comun).
• A omite etapa a doua: creditorul care obține doar penalitatea pe zi, dar nu cere fixarea sumei definitive, rămâne fără un titlu pentru o sumă certă.
• A crede că penalitatea se acumulează la nesfârșit indiferent de conduită: odată obligația executată, instanța poate reduce penalitatea pentru motive temeinice.

Diferența față de clauza penală și de dobânda penalizatoare

Penalitatea de la art. 906 este stabilită de instanță ca mijloc de constrângere procesuală, distinct de clauza penală (art. 1538 și urm. Cod civil — sumă convenită contractual pentru neexecutare) și de dobânda penalizatoare (pentru obligații bănești). Ea vizează obligații nepecuniare și nu depinde de un acord al părților.

Situații speciale de aplicare

Mecanismul general al art. 906 CPC se intersectează cu regimuri speciale care fie îl completează, fie îl înlocuiesc. Distincțiile de mai jos sunt decisive pentru alegerea temeiului corect.

Reintegrarea salariatului concediat nelegal (dreptul muncii)

Reintegrarea în funcția deținută anterior, dispusă odată cu anularea concedierii (art. 80 din Codul muncii — Legea nr. 53/2003), este o obligație de a face intuitu personae: numai angajatorul o poate îndeplini. De aceea, dacă angajatorul refuză reintegrarea, salariatul o poate obține indirect prin penalitățile art. 906 CPC, pe zi de întârziere, plătite lui însuși.

Trebuie separată însă de a doua obligație născută din anularea concedierii — plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat (art. 80 alin. (1) Codul muncii). Aceasta este o obligație de a da (o sumă de bani), care nu intră sub incidența art. 906 și se execută prin mijloacele obișnuite (poprire etc.). Practica instanțelor a reținut expres că penalitățile art. 906 se aplică doar obligațiilor de a face/a nu face, nu și celor de a da. Cele două se cumulează: penalități pentru neexecutarea reintegrării + despăgubirea salarială datorată până la reintegrarea efectivă.

Sursa: Refuzul angajatorului de a reintegra salariatul — executarea silită a obligației de a face, Revista Universul Juridic (accesat 2026-09-08)

Debitorul este o autoritate publică (contencios administrativ)

Când obligația de a face rezultă dintr-o hotărâre de contencios administrativ (obligarea autorității să emită/modifice un act ori să efectueze o operațiune administrativă), executarea nu urmează art. 906 CPC ca temei autonom, ci regimul special al art. 24 din Legea nr. 554/2004 (modificat prin Legea nr. 138/2014). Acesta funcționează tot în două etape, dar adaugă o sancțiune specifică:

• Etapa 1 (art. 24 alin. (3)): la cererea creditorului, instanța de executare aplică conducătorului autorității (sau persoanei obligate) o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere — care se face venit la bugetul de stat — și acordă reclamantului penalități în condițiile art. 906 CPC.
• Etapa 2 (art. 24 alin. (4)): dacă în 3 luni obligația tot nu este executată culpabil, instanța fixează, prin hotărâre, atât suma datorată statului (amenda), cât și suma datorată creditorului (penalitățile).

Prin Decizia ÎCCJ (DCD) nr. 12/2018 (M.Of. nr. 418/16.05.2018) s-a stabilit că cererea de fixare a sumei se poate formula în termenul de prescripție a executării silite (3 ani, art. 706 CPC). Prin Decizia ÎCCJ (DCD) nr. 2/2023 (M.Of. nr. 141/20.02.2023) procedura a fost extinsă și la obligația de adoptare a unui act administrativ individual. Așadar: în raporturile obișnuite de drept privat se aplică art. 906 CPC; în contenciosul administrativ se aplică art. 24 din Legea nr. 554/2004, care preia penalitățile în „condițiile art. 906" și adaugă amenda pe numele conducătorului autorității.

Sursa: Decizia ÎCCJ (DCD) nr. 2/2023 — art. 24 din Legea nr. 554/2004, Universul Juridic (accesat 2026-09-08)

Obligații privitoare la minori

Executarea hotărârilor privitoare la minori — stabilirea locuinței, programul de relații personale, înapoierea minorului — are un regim special (art. 910 și urm. CPC), cu proceduri proprii care nu există în executarea de drept comun: executorul procedează cu participarea unui reprezentant al direcției de asistență socială și protecția copilului și, dacă este necesar, a unui psiholog; se ține seama de refuzul minorului; folosirea forței fizice asupra minorului este exclusă.

Textul special nu exclude penalitățile: acestea se aplică tot în temeiul art. 906, dar completat de dispozițiile speciale privind minorii (de pildă situația refuzului minorului, reglementată la art. 913 CPC). Curtea Constituțională a analizat, de altfel, împreună art. 906 alin. (2), (4) și (6) și art. 913 alin. (5) CPC într-o cauză privind refuzul minorului de a-l părăsi pe debitor (Decizia CCR nr. 627/2025). Practic, creditorul unei hotărâri privind minorii nu se rezumă la art. 906, ci urmează procedura specială, în care presiunea patrimonială este dublată de garanții pentru interesul superior al copilului.

Sursa: CCR — executarea hotărârilor referitoare la minori, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-08)

Insolvența debitorului

Deschiderea procedurii de insolvență (Legea nr. 85/2014) schimbă radical regulile. Conform art. 75 alin. (1), de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, iar la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere executările suspendate încetează. Cum penalitățile art. 906 operează exclusiv în cadrul executării silite individuale, mecanismul de constrângere prin penalități este, în principiu, incompatibil cu procedura colectivă și concursuală a insolvenței.

Trebuie distins: obligația de a face nepatrimonială (de exemplu pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act) poate excede sfera art. 75, dar orice creanță bănească — precum suma definitivă deja fixată cu titlu de penalități — intră sub suspendare și se valorifică prin înscriere la masa credală, potrivit regulilor colective, nu prin urmărire individuală. ⚠️ Nu există o decizie ÎCCJ care să tranșeze direct ipoteza combinată (fixarea penalităților art. 906 după deschiderea insolvenței), chestiunea fiind analizată deocamdată la nivel doctrinar; interpretarea art. 75 a fost totuși clarificată prin Decizia ÎCCJ (RIL) nr. 22/2024.

Sursa: Despre articolul 75 din Legea nr. 85/2014, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-08)

Legislație europeană

Penalitățile pe zi de întârziere din art. 906 din Codul de procedură civilă sunt un mecanism de drept procesual național — cuantumul, plafoanele și procedura de aplicare nu sunt armonizate de vreo directivă sau vreun regulament european, statele membre păstrându-și propriile forme de constrângere indirectă (astreinte). Dimensiunea europeană apare însă la executarea transfrontalieră: atunci când debitorul sau bunurile sale se află în alt stat membru, penalitatea stabilită de instanța română trebuie pusă în executare potrivit dreptului Uniunii.

Directive și regulamente aplicabile

Cadrul relevant este Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles Ia) privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, direct aplicabil hotărârilor pronunțate începând cu 10 ianuarie 2015. Regulamentul conține o regulă specială pentru penalitățile cominatorii:

Art. 55 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 — Hotărârea pronunțată într-un stat membru prin care se dispune plata unor penalități este executorie în statul membru solicitat numai dacă suma a fost stabilită în mod definitiv de instanța de origine.

Sursa: Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, art. 55 (accesat 2026-09-08)

Regula este esențială pentru astreinte: o penalitate exprimată doar ca sumă pe zi de întârziere nu poate fi executată într-un alt stat membru cât timp rămâne „deschisă”. Ea devine executorie transfrontalier numai după ce a fost lichidată într-o sumă totală definitivă de instanța statului de origine. În plus, regulamentul a eliminat procedura de exequatur: o hotărâre executorie în statul de origine este executorie de drept în celelalte state membre (art. 39), pe baza unui certificat emis de instanță (art. 42 și 53).

Transpunerea în dreptul român

Fiind un regulament, actul european se aplică direct, fără transpunere. Ceea ce prezintă interes este corespondența dintre cerința europeană și dreptul procesual român: condiția „sumei stabilite în mod definitiv” din art. 55 este satisfăcută tocmai prin mecanismul art. 906 alin. (4) CPC, care prevede că, dacă în 3 luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută, instanța de executare fixează, la cererea creditorului, suma definitivă datorată, prin încheiere definitivă. Practic, încheierea de fixare a sumei definitive este actul care transformă penalitatea română pe zi de întârziere într-un titlu apt de executare și în alte state membre — încheierea de aplicare a penalității (art. 906 alin. (2)–(3)), care stabilește doar un tarif zilnic, nu îndeplinește singură condiția din art. 55.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-406/09, Realchemie Nederland BV / Bayer CropScience AG (Marea Cameră, 18 octombrie 2011) — Curtea a statuat că noțiunea autonomă de „materie civilă și comercială” acoperă recunoașterea și executarea unei hotărâri prin care se dispune o măsură coercitivă (în speță, o amendă) menită să asigure respectarea unei hotărâri pronunțate într-un litigiu civil. Natura dreptului de executare depinde de natura dreptului subiectiv a cărui încălcare a fost sancționată; un raport juridic între particulari rămâne „civil și comercial” chiar dacă măsura de constrângere are caracter punitiv.

Sursa: CJUE, C-406/09, ECLI:EU:C:2011:668 (accesat 2026-09-08)

⚠️ Precizare: cauza privea o amendă de drept public plătibilă statului german (§890 ZPO), nu o penalitate plătibilă creditorului precum cea de la art. 906 CPC; principiul calificării măsurii coercitive după raportul juridic de bază este însă direct transpozabil astreinte-ului civil român, confirmând că penalitățile pentru neexecutarea obligațiilor de a face se circumscriu regimului de executare al Regulamentului Bruxelles Ia.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Nu executați „la zi” peste graniță. Un creditor care urmărește un debitor cu bunuri în alt stat membru trebuie să obțină mai întâi de la instanța română încheierea de fixare a sumei definitive (art. 906 alin. (4) CPC); abia aceasta, însoțită de certificatul art. 53 din Regulamentul 1215/2012, poate fi pusă în executare în statul solicitat, conform art. 55.
• Cereri repetate. După modificarea art. 906 alin. (4) prin Legea nr. 310/2018, creditorul poate solicita fixarea sumei definitive la fiecare interval de 3 luni de neexecutare; fiecare încheiere definitivă astfel obținută devine, la rândul ei, executorie transfrontalier.
• Fără exequatur, dar cu apărări. Debitorul din statul solicitat poate invoca motivele limitate de refuz al recunoașterii/executării (în special ordinea publică — art. 45 din regulament), însă nu poate repune în discuție fondul penalității.
• Limită de domeniu. Regulamentul acoperă doar materia civilă și comercială; penalitățile aplicate în litigii excluse (de ex., materie fiscală sau administrativă) urmează alte regimuri de cooperare.

Sursa: Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (text consolidat) (accesat 2026-09-08)

Întrebări frecvente

Ce este o obligație „de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană”? Este o obligație intuitu personae — a cărei executare depinde de aptitudinile, calitatea sau fapta personală a debitorului (de ex. semnarea unui act de către o anumită persoană, predarea unui proiect creat de un anumit specialist). Doar pentru acestea se aplică penalitățile art. 906 CPC; obligațiile pe care le poate face un terț se execută pe art. 904/905.

Cât pot fi penalitățile? Între 100 și 1.000 lei pe zi dacă obligația nu este evaluabilă în bani, sau între 0,1% și 1% pe zi din valoarea obiectului obligației dacă aceasta este evaluabilă în bani (art. 906 alin. 2 și 3). Cuantumul exact îl stabilește instanța.

Din ce moment curg penalitățile? După ce debitorul nu execută în 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate cere instanței aplicarea penalității, care curge pe zi de întârziere până la executarea obligației.

Cum ajung efectiv să încasez banii? Penalitatea pe zi nu este, singură, un titlu pentru o sumă concretă. După 3 luni de neexecutare, ceri instanței fixarea sumei definitive (penalitatea zilnică × zilele de întârziere). Această a doua încheiere este titlul pe care îl pui în executare. Cererea poate fi reînnoită la fiecare 3 luni.

Pot fi reduse penalitățile dacă până la urmă execut obligația? Da. Pe calea contestației la executare, penalitatea poate fi înlăturată sau redusă dacă execuți obligația și dovedești motive temeinice care au justificat întârzierea (art. 906 alin. 5).

Penalitățile înlocuiesc despăgubirile pentru pagubele suferite? Nu. Penalitatea este un mijloc de constrângere, nu de reparare. Poți cere și despăgubiri pentru prejudiciul efectiv, în condițiile art. 892 CPC sau ale dreptului comun (art. 906 alin. 6).

Ce cale de atac am împotriva încheierii instanței de executare? Încheierea prin care se aplică penalitatea (art. 906 alin. 1-2) este definitivă — nu poate fi atacată cu apel, indiferent de soluție (Decizia ÎCCJ nr. 73/2017). Nemulțumirile privind executarea se valorifică prin contestație la executare.

Se aplică penalitățile dacă angajatorul refuză să mă reintegreze? Da. Reintegrarea este o obligație de a face intuitu personae, așa că poate fi obținută prin penalitățile art. 906 CPC. Plata salariilor restante (despăgubirea din art. 80 din Codul muncii) este însă o obligație de a da, care nu se execută prin art. 906, ci prin mijloacele obișnuite; cele două se cumulează.

Dacă debitorul este o autoritate publică, tot art. 906 se aplică? Nu direct. În contenciosul administrativ se aplică regimul special al art. 24 din Legea nr. 554/2004: pe lângă penalitățile „în condițiile art. 906", instanța aplică o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina conducătorului autorității, venit la bugetul de stat.

Se prescriu penalitățile? Da. Dreptul de a cere fixarea sumei definitive și de a o executa se supune termenului de prescripție a executării silite de 3 ani (art. 706 CPC). Actele de executare întrerup prescripția.

Ce se întâmplă dacă debitorul intră în insolvență? Deschiderea procedurii de insolvență suspendă de drept, apoi face să înceteze, executările silite individuale (art. 75 din Legea nr. 85/2014), astfel încât mecanismul de constrângere prin penalități devine, în principiu, incompatibil cu procedura colectivă; sumele bănești deja stabilite se valorifică prin înscriere la masa credală.

Practică și opinii

Interpretarea art. 906 CPC a fost clarificată prin mai multe hotărâri prealabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (dezlegări de chestiuni de drept), utile pentru a înțelege limitele mecanismului:

• Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 73/2017 — încheierea prin care instanța de executare se pronunță asupra cererii de aplicare a penalităților (art. 906 alin. 1-2) este definitivă, indiferent dacă cererea creditorului este admisă sau respinsă.

  Sursa: Decizia ÎCCJ nr. 73/2017 — art. 906 alin. (1) și (2) CPC (accesat 2026-09-08)

• Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 16/2017 — sub forma art. 906 alin. (4) anterioară anului 2018, nu era admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive. Regula a fost ulterior schimbată legislativ prin Legea nr. 310/2018, care permite cereri repetate la fiecare 3 luni.

  Sursa: Decizia ÎCCJ — fixarea sumei definitive cu titlu de penalități (accesat 2026-09-08)

• Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 30/2023 (M.Of. nr. 418/16.05.2023) — dacă debitorul execută obligația chiar și pe parcursul soluționării cererii întemeiate pe art. 906 alin. (4), creditorul nu mai poate obține stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate, iar verificarea motivelor temeinice ale întârzierii se poate face direct în acel litigiu, nu doar pe calea contestației la executare.

  Sursa: Decizia ÎCCJ nr. 30/2023 privind art. 906 alin. (4) CPC (accesat 2026-09-08)

⚠️ Opinie de specialitate — doctrina de drept procesual (sinteze în Revista Universul Juridic și pe JURIDICE.ro) subliniază că penalitatea de la art. 906 are natura unei sancțiuni de drept procesual civil, distinctă de daunele-interese: ea nu urmărește repararea prejudiciului, ci constrângerea la executarea în natură, motiv pentru care se poate acorda independent de existența unei pagube și se cumulează cu despăgubirile. Sursa: Aspecte jurisprudențiale în materia penalităților de întârziere — art. 906 CPC, Revista Universul Juridic (accesat 2026-09-08)

Proporționalitatea penalității și controlul de constituționalitate

Penalitatea maximă de 1%/zi poate atinge circa 365% pe an, ceea ce ridică problema proporționalității. Dezbaterea are o particularitate: reducerea pe temeiul art. 906 alin. (5) este condiționată cumulativ de executarea obligației, așa că debitorul care nu execută niciodată nu poate obține reducerea pe această cale, oricât de mare ar fi suma acumulată. Rămân, în schimb, două filtre: stabilirea inițială a cuantumului de către instanță, între limitele legale și proporțional cu miza obligației, și contestația la executare (după executare).

Curtea Constituțională a respins în mod constant excepțiile de neconstituționalitate a art. 906 CPC:

• Decizia CCR nr. 5/2017 (M.Of. nr. 329/8.05.2017) — finalitatea reglementării este determinarea debitorului rău-platnic să execute obligația pe care numai el o poate îndeplini; caracterul definitiv al încheierii (lipsa unei căi de atac) nu încalcă accesul liber la justiție (art. 21 din Constituție), întrucât acesta nu presupune accesul la toate căile de atac.
• Decizia CCR nr. 326/2018 — respinge critica întemeiată pe proporționalitate (art. 53 din Constituție), reținând că debitorul dispune de supapa art. 906 alin. (5): înlăturarea ori reducerea penalității dacă execută obligația și dovedește motive temeinice care au justificat întârzierea.

Sursa: Aplicarea de penalități în cadrul executării silite. Constituționalitate, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-08)

Tratamentul fiscal — repere și incertitudini

Nicio normă fiscală nu vizează expres penalitățile art. 906, iar natura lor specială (sancțiune de drept procesual, nu clauză penală contractuală și nici daune-interese) face ca încadrarea să fie discutabilă și să se analizeze de la caz la caz:

• La creditor: suma încasată constituie, în principiu, venit impozabil; pentru persoana fizică, orientativ în categoria „venituri din alte surse" (art. 114 din Codul fiscal — Legea nr. 227/2015).
• La debitor: deductibilitatea este incertă — spre deosebire de penalitățile de întârziere contractuale (deductibile, altele decât cele către autorități), penalitatea art. 906 este o sancțiune dispusă de instanță, ceea ce apropie regimul de cel al sumelor nedeductibile.
• TVA: nefiind contravaloarea unei livrări/prestări, ci un mijloc de constrângere, penalitatea art. 906 se situează, în principiu, în afara sferei TVA.

⚠️ Aceste repere sunt orientative; pentru o situație concretă se recomandă consultarea unui specialist fiscal. Sursa: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015); ghid ANAF privind majorările și penalitățile (accesat 2026-09-08)

Referințe

1. Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată) — Cartea a V-a, Titlul III, Cap. IV „Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face”, art. 903–906 (în special art. 906 „Aplicarea de penalități”; art. 892 „Despăgubiri”). Formă consolidată: legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/140265 (accesat 2026-09-08).
2. Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată) — art. 1516 (drepturile creditorului), art. 1527 (executarea silită în natură), art. 1528 (executarea obligației de a face), art. 1538 și urm. (clauza penală). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/109884 (accesat 2026-09-08).
3. Legea nr. 310/2018 pentru modificarea Codului de procedură civilă — modificarea art. 906 alin. (4) (cereri repetate de fixare a sumei definitive).
4. Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 73/2017 — caracterul definitiv al încheierii pronunțate în temeiul art. 906 alin. (1)-(2) CPC: universuljuridic.ro (accesat 2026-09-08).
5. Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 16/2017 — fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalități: juridice.ro (accesat 2026-09-08).
6. Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 30/2023 (M.Of. nr. 418/16.05.2023) — art. 906 alin. (4) CPC: juridice.ro (accesat 2026-09-08).
7. Revista Universul Juridic — „Aspecte jurisprudențiale în materia penalităților de întârziere reglementate de dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă”: revista.universuljuridic.ro (accesat 2026-09-08).
8. JURIDICE.ro — Alin Liviu Andruț, „Considerații privind executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face prevăzute de art. 903-909 NCPC”: juridice.ro (accesat 2026-09-08).
9. Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată) — art. 80 (efectele anulării concedierii: reintegrare + despăgubire): legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/238450 (accesat 2026-09-08). Aplicare: Refuzul angajatorului de a reintegra salariatul, Revista Universul Juridic.
10. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 — art. 24 (executarea hotărârilor împotriva autorităților publice: amendă + penalități): legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/58734 (accesat 2026-09-08). Decizia ÎCCJ (DCD) nr. 12/2018 și nr. 2/2023: universuljuridic.ro.
11. Codul de procedură civilă, art. 910 și urm. (executarea hotărârilor privitoare la minori; art. 913 — refuzul minorului) și art. 706 (prescripția executării silite, 3 ani). Executare minori: JURIDICE.ro.
12. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — art. 75 (suspendarea acțiunilor și a executărilor silite): legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/258230 (accesat 2026-09-08). Comentariu: JURIDICE.ro.
13. Codul civil — art. 1279 alin. (3) și art. 1669 (hotărârea care ține loc de contract), art. 1530 și urm. (daune-interese), art. 1634 (imposibilitatea fortuită de executare).
14. Curtea Constituțională — Decizia nr. 5/2017 (M.Of. nr. 329/8.05.2017) și Decizia nr. 326/2018 privind constituționalitatea art. 906 CPC: JURIDICE.ro.
15. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — regimul fiscal general al penalităților (venit, deductibilitate, TVA): legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/171282; ghid ANAF (accesat 2026-09-08).