EUDR — produse fără defrișări

EUDR (Regulamentul UE 2023/1115) interzice plasarea pe piața UE și exportul a șapte produse de bază — vite, cacao, cafea, ulei de palmier, cauciuc, soia și lemn — și al derivatelor lor, dacă provin de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020 sau au fost produse ilegal. Operatorul trebuie să facă diligența necesară și să depună o declarație (DDS) înainte de a plasa produsul pe piață.

Pe scurt

EUDR — Regulamentul (UE) 2023/1115 — interzice plasarea pe piața UE, punerea la dispoziție și exportul a șapte produse de bază (vite, cacao, cafea, ulei de palmier, cauciuc, soia și lemn) și a produselor derivate din ele, dacă provin de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020 sau au fost produse ilegal în țara de origine. Pentru fiecare lot, operatorul trebuie să facă diligența necesară — inclusiv geolocalizarea parcelelor de proveniență — și să depună o declarație de diligență necesară (DDS) într-un sistem informatic al UE înainte de a introduce produsul pe piață. După două amânări, regulamentul se aplică de la 30 decembrie 2026 pentru operatorii mari și mijlocii și de la 30 iunie 2027 pentru micro și micile întreprinderi.

Cadrul legal

EUDR este un regulament european direct aplicabil — produce efecte în România fără a fi nevoie de o lege de transpunere. Actul de bază și principalele acte conexe sunt:

• Regulamentul (UE) 2023/1115 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind produsele asociate cu defrișările și degradarea pădurilor, de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 (fostul „regulament al lemnului" – EUTR).

  Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, eur-lex (accesat 2026-09-18)

• Regulamentul (UE) 2025/2650 — modifică regulamentul de bază: amână datele de aplicare și simplifică obligațiile (categorii noi de operatori, DDS depusă o singură dată de primul care plasează produsul, declarație simplificată pentru micii operatori primari).

  Sursa: Regulamentul (UE) 2025/2650, eur-lex (accesat 2026-09-18)

• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/3084 — funcționarea sistemului de informații EUDR (registrul în care se depune DDS).

  Sursa: Reg. (UE) 2024/3084 (accesat 2026-09-18)

• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1093 — stabilește lista țărilor cu risc scăzut/ridicat (sistemul de benchmarking din art. 29). România și celelalte state UE sunt clasificate risc scăzut.

  Sursa: Reg. (UE) 2025/1093 (accesat 2026-09-18)

• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/1565 — reguli suplimentare de simplificare privind depunerea DDS și declarațiile simplificate.

  Sursa: Reg. (UE) 2026/1565 (accesat 2026-09-18)

Ce impune, pe scurt, regulamentul de bază

• Art. 1 — sfera de aplicare: șapte produse de bază — vite, cacao, cafea, ulei de palmier, cauciuc, soia și lemn — plus produsele derivate enumerate în Anexa I (de ex. piele, ciocolată, cafea prăjită, mobilă, hârtie și carton, anvelope de cauciuc).
• Art. 2 — definiția „fără defrișări": marfa a fost produsă pe teren care nu a fost defrișat după 31 decembrie 2020 (pentru lemn — recoltat fără a induce degradarea pădurii după aceeași dată). Data-limită (cut-off) este 31 decembrie 2020.
• Art. 3 — cele trei condiții cumulative: un produs relevant poate fi plasat pe piață, pus la dispoziție sau exportat numai dacă (a) este fără defrișări, (b) a fost produs conform legislației relevante a țării de producție și (c) este acoperit de o declarație de diligență necesară (DDS).
• Art. 4 + art. 8–11 — obligația de diligență necesară și de depunere a DDS (vezi Explicație detaliată).
• Art. 25 — sancțiuni (vezi Aspecte practice).
• Art. 29 — sistemul de benchmarking al țărilor pe trei niveluri de risc.

Explicație detaliată

Cui se aplică: operatori, comercianți și operatori din aval

EUDR distinge mai multe roluri, iar modificarea din Regulamentul (UE) 2025/2650 a rearanjat obligațiile pe lanțul de aprovizionare:

• Operatorul care plasează primul produsul relevant pe piața UE (îl importă sau îl produce în UE și îl introduce prima dată pe piață) ori îl exportă — acesta poartă obligația principală: face diligența necesară și depune DDS.
• Operatorii și comercianții din aval (care comercializează mai departe produse deja acoperite de o DDS) nu mai depun propria DDS. Ei trebuie doar să păstreze numărul de referință al declarației inițiale și, dacă nu sunt IMM, să se înregistreze în sistemul informatic.
• Micii și microoperatorii primari (persoane fizice sau micro/mici întreprinderi care comercializează produse pe care le-au cultivat/obținut ei înșiși) beneficiază de un regim ușurat: din țări cu risc scăzut pot depune o declarație simplificată unică.

Toți operatorii, indiferent de mărime, trebuie să colecteze și să păstreze 5 ani datele furnizorilor și ale clienților din aval.

Diligența necesară: cei trei pași (art. 8–11)

Inima regulamentului este sistemul de diligență necesară (due diligence) pe care operatorul trebuie să îl parcurgă înainte de plasarea produsului pe piață:

1. Colectarea informațiilor (art. 9) — descrierea produsului, cantitatea, țara de producție și, esențial, coordonatele de geolocalizare ale tuturor parcelelor de teren unde au fost produse mărfurile de bază (pentru vite — toate unitățile de creștere), plus dovezi că marfa este fără defrișări și produsă legal.
2. Evaluarea riscului (art. 10) — analiza riscului de neconformitate, pe baza informațiilor colectate și a criteriilor din regulament (nivelul de risc al țării, prezența pădurilor, complexitatea lanțului etc.).
3. Atenuarea riscului (art. 11) — dacă riscul nu este neglijabil, operatorul ia măsuri (informații suplimentare, audituri, sprijin pentru furnizori) până când riscul devine neglijabil. Abia atunci poate plasa produsul.

Numai după parcurgerea acestor pași operatorul depune declarația de diligență necesară (DDS) în sistemul informatic al UE (art. 4) și își asumă responsabilitatea juridică pentru conformitate. Certificările voluntare (de ex. FSC, PEFC) pot sprijini dosarul de diligență, dar nu înlocuiesc obligația legală — răspunderea rămâne a operatorului.

Geolocalizarea — elementul de noutate

Spre deosebire de vechiul regulament al lemnului (EUTR), EUDR cere trasabilitate până la parcela de teren. Fiecare lot trebuie legat de coordonate geografice (poligoane sau puncte, în funcție de suprafață), care permit verificarea prin imagini satelitare dacă terenul respectiv a fost defrișat după 31 decembrie 2020. Fără geolocalizare validă și fără DDS depusă, lotul nu poate intra pe piața UE.

Sistemul de benchmarking al țărilor (art. 29)

Comisia clasifică țările (și regiunile) în trei niveluri — risc scăzut, standard sau ridicat — prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1093. Nivelul determină intensitatea obligațiilor:

• Risc scăzut — se aplică diligența simplificată (art. 13): operatorul colectează informațiile, dar este scutit de etapele de evaluare și atenuare a riscului. Toate statele membre UE, deci și România, sunt încadrate risc scăzut — relevant pentru lemnul și produsele obținute în România.
• Risc standard — regimul complet de diligență (implicit, până la o altă clasificare).
• Risc ridicat — controale consolidate și verificări sporite din partea autorităților.

Emisii, dar mai ales legalitate: condiția „produs legal"

Pe lângă componenta „fără defrișări", EUDR cere ca marfa să fi fost produsă în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție — drepturi de folosință a terenului, protecția mediului, reguli forestiere, drepturile terților și ale comunităților, muncă și fiscalitate. Un produs poate fi „fără defrișări", dar tot neconform dacă a fost obținut cu încălcarea acestor reguli.

„Risc scăzut" nu înseamnă scutire — ce rămâne obligatoriu pentru operatorii români

Clasificarea României drept țară cu risc scăzut (Reg. (UE) 2025/1093) declanșează diligența simplificată (art. 13), dar aceasta este doar o scutire de etapele de evaluare (art. 10) și atenuare (art. 11) a riscului. Rămân integral aplicabile, chiar și la risc scăzut:

• Colectarea informațiilor și geolocalizarea parcelelor (art. 9) — obligație de bază, nescutită.
• Condiția „produs legal" (art. 3 lit. b) — marfa trebuie produsă conform legislației țării de producție.
• Depunerea DDS în sistemul informatic de către operatorul care plasează primul produsul.

Mai mult, diligența simplificată nu se aplică dacă operatorul deține sau ia cunoștință de informații care indică un risc de neconformitate, o complexitate neobișnuită a lanțului de aprovizionare ori indicii de eludare/circumvenție (art. 13 coroborat cu obligația de a nu ignora astfel de informații). În acel caz, operatorul revine la regimul complet de diligență. Prin urmare, „relaxarea" pentru operatorii români este reală, dar limitată: sarcina de trasabilitate (geolocalizare + legalitate + DDS) rămâne.

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 3, 9 și 13, eur-lex (accesat 2026-09-18)

Ce intră și ce NU intră: ambalaje, prag de minimis, produse compozite

Domeniul de aplicare se determină prin codurile NC/TARIC enumerate în Anexa I — un produs este vizat dacă se încadrează la un astfel de cod, indiferent de proporția de materie primă relevantă pe care o conține:

• Fără prag de minimis. EUDR nu prevede un conținut minim sub care produsul ar fi exceptat. Chiar și o fracțiune de materie primă relevantă atrage obligațiile, dacă produsul finit se încadrează la un cod din Anexa I.
• Produse compozite. Încadrarea urmează codul NC al produsului comercializat, nu componenta minoritară. Un scaun din lemn (cod de mobilă din Anexa I) atrage obligațiile pentru componenta de lemn; o carte tipărită (cod 4901, neinclus în Anexa I) nu devine „produs relevant" doar pentru că are copertă de hârtie. Verificarea concretă se face pe codul NC din Anexa I.
• Ambalaje. Ambalajul folosit exclusiv pentru a susține, proteja sau transporta un alt produs nu este el însuși „produs relevant". Devine vizat doar dacă ambalajul este el însuși un produs din Anexa I comercializat ca atare (de ex. lăzi, paleți sau ambalaje din lemn vândute ca produs).

Materiale reciclate și produse anterioare intrării în vigoare

Două excluderi importante pentru industriile românești ale hârtiei, mobilei și anvelopelor:

• Materiale reciclate / la sfârșitul ciclului de viață. Sunt excluse produsele fabricate integral din material care și-a încheiat ciclul de viață și ar fi fost altfel eliminat ca deșeu — hârtie și carton reciclate din deșeuri, cauciuc reciclat din anvelope uzate, lemn recuperat din deșeuri, produse second-hand (considerentul 40 EUDR, prin trimitere la definiția deșeului din art. 3 pct. 1 al Directivei 2008/98/CE). ⚠️ Excluderea nu acoperă sub-produsele de proces care nu au devenit deșeu, nici materialul virgin.
• Produse fabricate înainte de intrarea în vigoare. Regulamentul nu se aplică produselor relevante produse înainte de data intrării sale în vigoare (29 iunie 2023) — art. 1(2) coroborat cu art. 38(1). Aceasta protejează stocurile vechi și nu trebuie confundată cu data-limită de defrișare (31 decembrie 2020, art. 2 pct. 13), care privește terenul, nu produsul.

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 1(2) și considerentul 40, eur-lex; Directiva 2008/98/CE, art. 3 (accesat 2026-09-18)

Răspunderea pe lanțul de aprovizionare: aval vs. amonte

După modificarea din Reg. (UE) 2025/2650, operatorul din aval nu redepune DDS, ci se bazează pe numărul de referință al declarației inițiale. Aceasta nu transferă integral răspunderea în amonte:

• Operatorul din aval trebuie să se asigure că diligența a fost efectuată (art. 4) și să păstreze referința.
• Dacă deține sau află informații care indică o neconformitate (de ex. dovezi de defrișare ori de producție ilegală ascunse în amonte), nu poate plasa/pune la dispoziție produsul și trebuie să informeze autoritatea competentă și, după caz, ceilalți operatori din lanț.
• Protecția oferită de simplul transfer al referinței se pierde exact atunci când operatorul din aval ignoră astfel de informații — răspunderea nu se „transferă", ci se distribuie pe lanț, proporțional cu ce știe și cu ce face fiecare verigă.

Practic: o firmă din România care revinde un produs acoperit de o DDS eronată sau frauduloasă răspunde dacă avea indicii de neconformitate și nu a reacționat; dacă a acționat cu bună-credință și fără astfel de indicii, răspunderea principală rămâne la operatorul din amonte care a depus declarația.

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 4, eur-lex (accesat 2026-09-18)

EUDR și protecția datelor (GDPR)

Coordonatele de geolocalizare ale parcelelor și datele furnizorilor pot fi date cu caracter personal atunci când parcela aparține unei persoane fizice, unui PFA sau unui mic fermier identificabil (GDPR, Reg. (UE) 2016/679). Regulamentul concilierii:

• Temei legal: prelucrarea se face în baza unei obligații legale (art. 6 alin. (1) lit. c GDPR), obligația fiind chiar EUDR (art. 9).
• Păstrare 5 ani a informațiilor și a DDS (art. 9), cu aplicarea principiilor minimizării și limitării scopului — se colectează doar ce cere regulamentul, folosit doar pentru conformitatea EUDR.
• Acces și publicare: datele sunt accesibile autorităților competente pentru control; art. 33 EUDR trimite expres la regimul de protecție a datelor, iar transparența publică nu presupune publicarea nominală a hărților de parcele ale fermierilor.

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 9 și 33, eur-lex; Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) (accesat 2026-09-18)

Aspecte practice

Calendarul de aplicare (după cele două amânări)

Regulamentul a fost adoptat în 2023, cu aplicare inițială de la 30 decembrie 2024. A fost amânat de două ori — prima dată cu un an (Reg. (UE) 2024/3234), apoi din nou prin Regulamentul (UE) 2025/2650. Datele în vigoare sunt:

⚠️ EUDR a mai fost amânat de două ori; verificați întotdeauna varianta consolidată de pe eur-lex înainte de a lua o decizie de conformitate, întrucât calendarul s-a schimbat de mai multe ori.

Ce trebuie să facă o firmă din România

1. Verifică dacă intră sub incidență — comercializează sau exportă unul dintre cele 7 produse de bază ori un produs derivat din Anexa I (lemn și mobilă, cafea, cacao/ciocolată, produse din piele, hârtie, anvelope etc.).
2. Stabilește-și rolul — este operator care plasează primul produsul pe piață (obligație de DDS) sau operator/comerciant din aval (doar înregistrare + păstrarea numărului de referință)?
3. Colectează geolocalizarea parcelelor de la furnizori și dovezile de legalitate.
4. Se înregistrează în sistemul de informații EUDR și, unde e cazul, depune DDS înainte de fiecare plasare pe piață/export.
5. Păstrează documentația 5 ani și o pune la dispoziția autorității competente la cerere.

Interfața cu autoritatea vamală (import/export)

Pentru mărfurile care intră sau ies din Uniune, aplicarea devine efectivă la vamă (art. 26–28 EUDR):

• În declarația vamală, operatorul indică numărul de referință și numărul de verificare ale DDS.
• Sistemul de informații EUDR este interconectat cu mediul aferent ghișeului unic vamal al UE — EU Single Window Environment for Customs (Reg. (UE) 2022/2399) — astfel încât vama poate verifica electronic statutul DDS.
• Dacă DDS lipsește, este invalidă sau autoritatea competentă a semnalat un risc, autoritatea vamală suspendă punerea în liberă circulație sau exportul lotului. Blocajul este concret: marfa nu tranzitează până la clarificare, iar operatorul suportă costurile de staționare/retur.

Așadar, pentru importuri, controlul nu depinde exclusiv de bunăvoința operatorului — verificarea numărului DDS la vamă este mecanismul prin care un lot neconform este oprit fizic.

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 26–28, eur-lex (accesat 2026-09-18)

Autoritățile competente în România

Desemnarea autorităților naționale se face prin Hotărâre de Guvern, repartizat pe tipuri de produse:

• ⚠️ Garda Forestieră Națională (în subordinea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor), cu gărzile forestiere regionale — pentru produsele pe bază de lemn.
• ⚠️ ANSVSA — pentru produsele alimentare vizate (carne/vite, soia, ulei de palmier, cacao, cafea, cauciuc natural).
• ⚠️ Garda Națională de Mediu — pentru alte produse relevante.

⚠️ Notă practică (guidance) — repartizarea autorităților este descrisă în ghidurile de conformitate (PEFC România, SGS România); numărul exact al Hotărârii de Guvern de desemnare trebuie confirmat în Monitorul Oficial. Autoritățile efectuează controale, iar responsabilitatea principală rămâne la operatorul care plasează produsul pe piață.

Sancțiuni (art. 25)

Nerespectarea EUDR atrage sancțiuni descurajante, stabilite de fiecare stat membru pe baza cadrului minim din art. 25:

• Amenzi proporționale cu prejudiciul, cu un maxim de cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală totală a operatorului la nivelul UE (baza este cifra de afaceri la nivelul întregii UE, nu doar pe linia de produs neconformă).
• Confiscarea produselor relevante și a veniturilor obținute din ele.
• Excludere temporară (până la 12 luni) din procedurile de achiziții publice și de la finanțare publică.
• Interdicție temporară de a plasa/pune la dispoziție/exporta produse relevante, în caz de încălcări grave sau repetate.
• Pierderea accesului la diligența simplificată.

Sunt amenzile aplicabile în România fără o normă internă?

Art. 25 EUDR nu stabilește el însuși cuantumul concret și procedura — cere statelor membre să adopte sancțiuni „efective, proporționale și disuasive" și să le notifice Comisiei. La data redactării, actul intern de desemnare a autorităților (Hotărâre de Guvern) și, mai ales, actul care fixează cuantumul și procedura de sancționare nu sunt confirmate în Monitorul Oficial.

⚠️ Analiză juridică. Deși EUDR este direct aplicabil, amenda contravențională presupune o normă internă care să o individualizeze (cuantum, criterii, procedură), în acord cu principiul legalității contravenției din OG 2/2001. În lipsa acestei norme, în intervalul dintre 30 decembrie 2026 și adoptarea legislației naționale de sancționare, obligațiile de fond EUDR (fără defrișări, produs legal, DDS) rămân aplicabile și controlabile — inclusiv blocajul la vamă și confiscarea, care decurg direct din regulament — dar amenda propriu-zisă riscă să nu fie executabilă până când statul stabilește concret sancțiunea. Este un vid de individualizare, nu de obligație: nerespectarea rămâne ilicită, chiar dacă amenda internă întârzie.

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 25, eur-lex; OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (accesat 2026-09-18)

Când trasabilitatea nu funcționează: scenarii de eșec

Regulamentul presupune o trasabilitate care funcționează, dar operatorii trebuie să aibă un plan pentru situațiile în care nu:

• Sistemul informatic al UE (registrul DDS / TRACES) indisponibil la 30.12.2026. Operatorul păstrează dovezile de diligență (facturi, certificate, geolocalizare) și depune DDS de îndată ce sistemul revine; până atunci, lotul nu poate fi plasat/vămuit fără o DDS validă. ⚠️ Comisia a semnalat că va oferi ghidare și flexibilitate operațională, însă nicio derogare formală de la obligația DDS nu trebuie presupusă — se lucrează pe ipoteza că sistemul este funcțional.
• Furnizorii din amonte nu pot furniza geolocalizarea (de ex. mici fermieri de cafea/cacao din țări terțe). Opțiunile practice: (i) măsuri contractuale — clauze care obligă furnizorul să transmită coordonatele; (ii) sprijin pentru colectarea geolocalizării agregate prin cooperative; (iii) în ultimă instanță, excluderea furnizorului neconform. Riscul social real este excluderea de pe piața UE a micilor producători care nu pot documenta trasabilitatea — un efect semnalat critic la nivel european.

Concluzie practică: pregătirea sistemelor de trasabilitate și contractarea din amonte a datelor de geolocalizare trebuie începute din timp, tocmai pentru a evita blocajele de la 30 decembrie 2026.

Surse: Reg. (UE) 2024/3084 — funcționarea sistemului de informații EUDR; Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 9, eur-lex (accesat 2026-09-18)

Greșeli frecvente de evitat

• Presupunerea că o certificare voluntară (FSC/PEFC) „acoperă" automat conformitatea — nu înlocuiește DDS.
• Ignorarea produselor derivate (mobilă, hârtie, anvelope, ciocolată) — și acestea intră sub incidență.
• Colectarea geolocalizării abia la final — datele trebuie obținute de la furnizori din amonte, contractual.
• Confuzia dintre rolul de operator (primul care plasează) și cel din aval — determină cine depune DDS.

Legislație europeană

EUDR este, integral, un act de drept al Uniunii Europene: articolul de față descrie deja cadrul de regulamente (vezi Cadrul legal). Această secțiune adaugă încadrarea de drept UE — temeiul juridic, raportul cu regulamentul-predecesor și, mai ales, jurisprudența CJUE care orientează interpretarea obligațiilor.

Directive și regulamente aplicabile

Nu există o directivă în materie — regimul este construit exclusiv pe regulamente direct aplicabile, deci fără lege de transpunere în România.

Regulamentul (UE) 2023/1115 (EUDR) — adoptat în temeiul art. 192 alin. (1) TFUE (competența de mediu a Uniunii), ca parte a Pactului verde european și a angajamentelor din Acordul de la Paris. Fiind regulament, produce efecte directe în toate statele membre (art. 288 TFUE). Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, eur-lex (accesat 2026-09-18)

EUDR abrogă (art. 37) fostul Regulament (UE) nr. 995/2010 — „regulamentul lemnului" (EUTR). Continuitatea este importantă: noțiunile de „operator", „plasare pe piață" și mecanismul de diligență necesară au fost dezvoltate sub EUTR și preluate, extinse, în EUDR — motiv pentru care jurisprudența CJUE pe EUTR rămâne orientativă. Actele conexe (Reg. 2024/3084, 2025/1093, 2025/2650, 2026/1565) sunt detaliate în secțiunea Cadrul legal.

Transpunerea în dreptul român

Regulamentul nu se transpune — se aplică direct. România intervine legislativ doar cu măsuri naționale complementare, obligatorii conform regulamentului:

• Desemnarea autorităților competente (prin Hotărâre de Guvern) — Garda Forestieră Națională (lemn), ANSVSA (produse alimentare vizate), Garda Națională de Mediu (alte produse). Vezi Aspecte practice.
• Stabilirea sancțiunilor — art. 25 EUDR fixează un cadru minim (amenzi de minimum 4% din cifra de afaceri UE, confiscare, excludere din achiziții publice etc.), dar cuantumul și procedura concretă se stabilesc în dreptul intern.

Ca stat UE, România este clasificată risc scăzut (Reg. (UE) 2025/1093), deci pentru mărfurile de origine românească se aplică diligența simplificată (art. 13). Nu se pune problema unui gold-plating, întrucât un regulament nu poate fi „completat" restrictiv de statul membru dincolo de măsurile de aplicare permise.

Jurisprudență CJUE

EUDR se aplică efectiv abia din 30 decembrie 2026, astfel că nu există încă hotărâri pe textul său. Există însă jurisprudență recentă pe EUTR (Reg. 995/2010), direct relevantă pentru interpretarea obligațiilor preluate de EUDR:

Cauza C-117/24, JYSK Kereskedelmi Kft. (Hotărârea din 13 noiembrie 2025, Camera întâi) — operatorul care plasează lemn pe piață trebuie să utilizeze, să mențină și să evalueze propriul sistem de diligență necesară; simplul acces la sistemul societății-mamă nu este suficient (cu excepția recurgerii la o organizație de monitorizare recunoscută). Confirmă caracterul personal și ne-delegabil al răspunderii de diligență — relevant pentru art. 8-11 EUDR și pentru regula din articol potrivit căreia certificările voluntare (FSC/PEFC) nu înlocuiesc obligația operatorului. Sursa: CJUE, C-117/24, eur-lex (accesat 2026-09-18)

Cauza C-370/23, Mesto Rimavská Sobota (Hotărârea din 21 noiembrie 2024, Camera a cincea) — lemnul pe picior (arbori nerecoltați) nu figurează în anexă și rămâne în afara noțiunii de „lemn și produse din lemn"; regulamentul nu reglementează dreptul de proprietate, astfel că dreptul național determină cine este „operatorul" care „plasează pe piață". Delimitarea sferei și a rolului de operator este cu atât mai sensibilă sub EUDR, care a redefinit rolurile pe lanțul de aprovizionare (Reg. (UE) 2025/2650). Sursa: CJUE, C-370/23, eur-lex (accesat 2026-09-18)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Aplicabilitate uniformă, fără frontiere interne. DDS depusă de primul operator „urmează" produsul în toată Uniunea, iar numărul de referință circulă pe lanțul din aval — o firmă din România care revinde un produs deja acoperit nu redepune DDS, indiferent de statul membru de origine.
• Contestabilitate limitată pentru operatori. EUDR fiind un act legislativ (procedura legislativă ordinară), o firmă nu îl poate ataca ușor în anulare la CJUE: conform doctrinei Inuit Tapiriit Kanatami (C-583/11 P), particularii trebuie să dovedească „interes direct și individual". Calea realistă rămâne trimiterea preliminară (art. 267 TFUE) printr-un litigiu național — exact mecanismul din cauzele de mai sus.
• Evoluții preconizate. ⚠️ O analiză ClientEarth (14.11.2025) semnalează un risc de proporționalitate legat de amânările succesive (lipsa unei evaluări de impact), care ar putea face amendamentele vulnerabile la o contestare — opinie de specialitate, nu hotărâre. EUDR conține și o clauză de revizuire, iar discuțiile UE vizează simplificări suplimentare (vezi Practică și opinii).

Sursa: ClientEarth – riscuri de validitate ale amânării EUDR (accesat 2026-09-18)

Întrebări frecvente

Ce produse sunt vizate de EUDR? Cele șapte produse de bază — vite, cacao, cafea, ulei de palmier, cauciuc, soia și lemn — și produsele derivate din ele enumerate în Anexa I (de ex. piele, ciocolată, cafea, mobilă, hârtie și carton, anvelope de cauciuc). Dacă produsul tău conține sau este obținut din aceste mărfuri, verifică lista din Anexa I.

De când se aplică efectiv? De la 30 decembrie 2026 pentru operatorii mari și mijlocii și de la 30 iunie 2027 pentru micro și micile întreprinderi și persoanele fizice, după amânarea introdusă de Regulamentul (UE) 2025/2650.

Ce este declarația de diligență necesară (DDS)? O declarație electronică, depusă în sistemul de informații al UE, prin care operatorul confirmă că a efectuat diligența necesară și că produsul este fără defrișări și produs legal. Fără o DDS validă, produsul nu poate fi plasat pe piața UE sau exportat.

Trebuie să depună DDS orice firmă din lanț? Nu. După modificarea din 2025, obligația de a depune DDS revine operatorului care plasează primul produsul pe piață. Operatorii și comercianții din aval doar păstrează numărul de referință al DDS inițiale și, dacă nu sunt IMM, se înregistrează în sistem.

Ce înseamnă „data-limită" de 31 decembrie 2020? Un produs este „fără defrișări" doar dacă marfa de bază provine de pe teren care nu a fost defrișat după 31 decembrie 2020. Defrișările anterioare acestei date nu blochează, prin ele însele, plasarea pe piață.

România este țară cu risc scăzut — ce înseamnă asta? Toate statele membre UE, inclusiv România, sunt clasificate risc scăzut prin Regulamentul (UE) 2025/1093. Pentru mărfurile provenite din țări cu risc scăzut se aplică diligența simplificată (art. 13): se colectează informațiile, dar operatorul este scutit de etapele de evaluare și atenuare a riscului.

Ce riscă cine nu se conformează? Amenzi de până la cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală la nivelul UE, confiscarea produselor și a veniturilor, excludere temporară din achiziții publice și interdicția de a plasa/exporta produsele (art. 25).

Ambalajele și produsele cu puțin lemn/hârtie intră sub EUDR? Ambalajul folosit exclusiv pentru a susține, proteja sau transporta alt produs nu este vizat (intră doar dacă este el însuși un produs din Anexa I). Nu există un prag de minimis: încadrarea se face după codul NC din Anexa I — un scaun din lemn intră, o carte tipărită cu copertă de hârtie nu.

Materialele reciclate și produsele second-hand sunt exceptate? Da. Sunt excluse produsele fabricate integral din material care și-a încheiat ciclul de viață și ar fi fost eliminat ca deșeu (hârtie/carton reciclate, cauciuc reciclat, lemn recuperat, produse second-hand) — considerentul 40 EUDR. La fel, produsele fabricate înainte de 29 iunie 2023 nu intră sub incidență (art. 1(2)).

Firma din aval răspunde dacă operatorul din amonte a depus o DDS falsă? Operatorul din aval care se bazează de bună-credință pe numărul de referință și nu deține indicii de neconformitate nu răspunde pentru o încălcare ascunsă în amonte. Își pierde însă protecția dacă deține sau află informații care indică nerespectarea și nu reacționează (nu oprește produsul, nu informează autoritatea) — art. 4.

Practică și opinii

⚠️ Opinie / guidance de specialitate — PEFC România & SGS România (ghiduri de conformitate EUDR pentru sectorul forestier) Pentru operatorii din sectorul lemnului, principala provocare practică nu este interdicția în sine, ci trasabilitatea până la parcela de teren: colectarea coordonatelor de geolocalizare de la furnizorii din amonte și integrarea lor în sistemele de management. Chiar dacă România este țară cu risc scăzut (diligență simplificată), operatorul rămâne responsabil de exactitatea datelor și de depunerea DDS. Surse: PEFC România – EUDR; SGS România – Implementarea EUDR în sectorul forestier (accesat 2026-09-18)

⚠️ Context instituțional — pentru a-și consolida capacitatea de control necesară aplicării EUDR (și în contextul aderării la OCDE), Guvernul a aprobat în 2025 suplimentarea schemei de personal a Gărzii Forestiere Naționale. Măsura semnalează că verificările pe teren vor crește în intensitate odată cu intrarea în aplicare. Sursă: Green Report – consolidarea Gărzii Forestiere (accesat 2026-09-18)

Ce se anticipează. Regulamentul conține o clauză de revizuire (art. 34) cu repere concrete: evaluarea extinderii domeniului la alte terenuri împădurite („cel târziu la un an" de la intrarea în vigoare) și la alte ecosisteme naturale (pajiști, turbării, zone umede), la materii prime suplimentare și la o eventuală acoperire a instituțiilor financiare („cel târziu la doi ani"), alături de o revizuire generală ulterioară (considerentul 82 EUDR). ⚠️ În paralel, discuțiile la nivelul UE din 2025–2026 vizează simplificări suplimentare, o posibilă nouă categorie „fără risc" (no-risk) și — dat fiind că datele de aplicare au fost deja amânate de două ori — un risc real al unei a treia amânări sau al includerii EUDR într-un pachet omnibus; aceste direcții nu erau confirmate normativ la data redactării. Operatorii ar trebui să urmărească în continuare modificările publicate în Jurnalul Oficial și versiunea consolidată de pe eur-lex, fără a amâna pregătirea sistemelor de trasabilitate — acestea au nevoie de timp de implementare.

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1115, art. 34 și considerentul 82, eur-lex (accesat 2026-09-18)

Referințe

1. Regulamentul (UE) 2023/1115 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind punerea la dispoziție pe piața Uniunii și exportul din Uniune a anumitor produse de bază și produse asociate cu defrișările și degradarea pădurilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 — eur-lex, CELEX 32023R1115 · ELI
2. Regulamentul (UE) 2025/2650 — modificarea EUDR (amânarea datelor de aplicare și simplificări) — eur-lex, CELEX 32025R2650
3. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/3084 — funcționarea sistemului de informații EUDR — ELI reg_impl/2024/3084
4. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1093 — lista țărilor cu risc scăzut/ridicat (benchmarking) — ELI reg_impl/2025/1093
5. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/1565 — simplificarea depunerii DDS și declarațiile simplificate — ELI reg_impl/2026/1565
6. Comisia Europeană — Access2Markets, Delay until December 2026 and other developments in the implementation of the EUDR Regulation — trade.ec.europa.eu (accesat 2026-09-18)
7. ⚠️ PEFC România — Ghid EUDR pentru companii — pefc.ro/eudr (accesat 2026-09-18)
8. ⚠️ SGS România — Implementarea Regulamentului EUDR în sectorul forestier din România — sgs.com (accesat 2026-09-18)
9. Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (definiția deșeului, art. 3 pct. 1 — relevantă pentru excluderea materialelor reciclate) — eur-lex, CELEX 32008L0098
10. Regulamentul (UE) 952/2013 — Codul vamal al Uniunii — eur-lex, CELEX 32013R0952
11. Regulamentul (UE) 2022/2399 — mediul aferent ghișeului unic vamal al UE (EU Single Window Environment for Customs) — eur-lex, CELEX 32022R2399
12. Regulamentul (UE) 2016/679 — Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) — eur-lex, CELEX 32016R0679
13. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (individualizarea sancțiunii în dreptul intern)