NDA în due diligence și tranzacții M&A

NDA-ul de due diligence este acordul de confidențialitate semnat înainte ca ținta să deschidă cumpărătorului accesul la informațiile sensibile necesare evaluării unei tranzacții M&A. El stabilește cine accesează informația, în ce scop permis, pe ce durată și cu ce remedii în caz de încălcare. În România dublează obligația legală din art. 1184 Cod civil și protecția secretelor comerciale (OUG nr. 25/2019), adăugând mecanisme specifice: clean team, data room și standstill.

Pe scurt

NDA-ul de due diligence este acordul de confidențialitate semnat înainte ca vânzătorul (ținta) să deschidă accesul cumpărătorului la informațiile sensibile necesare evaluării unei tranzacții M&A — situații financiare, contracte, proprietate intelectuală, date de personal. El delimitează cine poate accesa informația, în ce scop permis (doar evaluarea tranzacției), pe ce durată și cu ce remedii în caz de încălcare. În România, obligația de confidențialitate în negocieri există deja prin lege (art. 1184 Cod civil) și este dublată de protecția secretelor comerciale (OUG nr. 25/2019) și de regimul concurenței neloiale (Legea nr. 11/1991), dar NDA-ul rămâne esențial pentru a le concretiza și pentru a adăuga mecanisme specifice M&A: clean team, data room, standstill, non-solicit și returnarea/distrugerea informațiilor.

Cadrul legal

Un NDA de due diligence se sprijină pe mai multe straturi normative care se completează reciproc.

Obligația de confidențialitate în negocieri (Codul civil)

Chiar în lipsa unui contract semnat, legea impune confidențialitatea informațiilor schimbate în cursul tratativelor.

Art. 1184 Cod civil — Obligația de confidențialitate în negocierile precontractuale „Când o informație confidențială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor, cealaltă parte este ținută să nu o divulge și să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul. Încălcarea acestei obligații atrage răspunderea părții în culpă." Sursa: Codul civil (Legea nr. 287/2009), legislatie.just.ro (accesat 2026-08-17)

Această obligație se coroborează cu buna-credință în negocieri (art. 1183 Cod civil) și cu principiul general al bunei-credințe la încheierea și executarea contractelor (art. 1170 Cod civil). NDA-ul nu creează, deci, obligația „din nimic" — el o concretizează: definește ce anume este „confidențial", pe ce durată se aplică, cine sunt destinatarii permiși și ce se întâmplă la încălcare. Răspunderea pentru încălcare urmează regimul răspunderii contractuale (art. 1350 și art. 1516 și urm. Cod civil), iar părțile pot predetermina prejudiciul printr-o clauză penală (art. 1538–1543 Cod civil).

Protecția secretelor comerciale (OUG nr. 25/2019)

Multe dintre informațiile dezvăluite în due diligence sunt secrete comerciale în sens legal. OUG nr. 25/2019 — care transpune Directiva (UE) 2016/943 — le protejează dacă îndeplinesc cumulativ trei condiții:

• caracter secret — nu sunt, în ansamblu sau în configurația exactă, în general cunoscute ori ușor accesibile persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informații;
• valoare comercială — dobândită tocmai pentru că sunt secrete;
• măsuri rezonabile de protecție — luate de deținătorul legitim pentru a le menține în regim de secret.

Sursa: OUG nr. 25/2019, legislatie.just.ro (accesat 2026-08-17)

Consecința practică: semnarea unui NDA și marcarea materialelor din data room drept „secret comercial" reprezintă tocmai măsura rezonabilă de protecție cerută de a treia condiție. Fără astfel de măsuri, informația riscă să nu mai fie calificată ca secret comercial, iar deținătorul pierde remediile statutare — încetarea/interzicerea utilizării, retragerea sau distrugerea materialelor și daune-interese proporționale cu prejudiciul real.

Concurența neloială (Legea nr. 11/1991)

Folosirea abuzivă a informațiilor obținute în cadrul unei tranzacții poate constitui act de concurență neloială. Legea nr. 11/1991 sancționează, între altele, deturnarea clientelei prin folosirea unor secrete comerciale și folosirea de informații despre care autorul știa că reprezintă secrete comerciale ori informații confidențiale și a căror dezvăluire poate dăuna. Faptele grave pot atrage răspundere contravențională (art. 4) sau penală (art. 5), cumulate cu răspunderea civilă pentru prejudiciu.

Sursa: Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, text — cdep.ro (accesat 2026-08-17)

Protecția datelor cu caracter personal (RGPD)

Data room-ul conține adesea date cu caracter personal (dosare de personal, contracte cu persoane fizice, date ale clienților). Transmiterea lor către cumpărător este o prelucrare supusă Regulamentului (UE) 2016/679 (RGPD), care trebuie să aibă un temei legal, să respecte minimizarea datelor și, de regulă, să fie însoțită de anonimizare/pseudonimizare și de clauze de confidențialitate specifice în NDA.

Explicație detaliată

Ce este due diligence și de ce NDA-ul vine primul

Due diligence este procesul de verificare prin care cumpărătorul (sau investitorul) examinează situația reală a țintei înainte de a se angaja la un preț: situații financiare, contracte cu clienți și furnizori, litigii, portofoliul de proprietate intelectuală, autorizații, obligații de mediu, dosare de personal. Prin natura sa, procesul obligă vânzătorul să dezvăluie exact informațiile cele mai sensibile ale afacerii sale — adesea unui potențial concurent.

De aceea NDA-ul (numit frecvent și confidentiality agreement) se semnează înaintea oricărei dezvăluiri. El este „primul strat" de protecție: fără el, vânzătorul nu are un cadru clar care să limiteze folosirea informației dacă tranzacția eșuează, iar informația sa riscă să nu mai fie tratată ca secret comercial (lipsa „măsurilor rezonabile de protecție").

Cine sunt părțile și în ce sens curge confidențialitatea

În M&A, NDA-ul este de regulă unilateral în etapa inițială (vânzătorul dezvăluie, cumpărătorul se obligă), dar devine adesea bilateral (mutual) când și cumpărătorul transmite informații — de exemplu despre planul de integrare, sursele de finanțare sau propria strategie. În tranzacțiile competitive (mai mulți ofertanți), fiecare ofertant semnează propriul NDA cu vânzătorul.

Elementele-cheie ale unui NDA de due diligence

Un NDA de tranzacție bine construit acoperă, dincolo de definiția clasică a informației confidențiale, câteva elemente specifice contextului M&A:

• Scopul permis (purpose) — informația poate fi folosită exclusiv pentru evaluarea și negocierea tranzacției propuse, nu în activitatea curentă a cumpărătorului. Aceasta este piesa centrală: limitarea scopului este ceea ce transformă accesul într-o folosire legitimă.
• Destinatarii permiși (permitted recipients) — cercul restrâns care poate accesa informația: consultanți (avocați, auditori, consultanți financiari), finanțatori, membri desemnați ai echipei. NDA-ul prevede că receptorul răspunde pentru încălcările comise de aceștia (need-to-know).
• Durata obligației — de regulă distinctă de durata negocierilor: obligația de confidențialitate supraviețuiește eșecului tranzacției, uzual 2–5 ani; pentru secretele comerciale propriu-zise, protecția durează cât timp informația rămâne secretă (OUG nr. 25/2019).
• Returnarea sau distrugerea informațiilor — la finalul procesului (sau la cerere), receptorul returnează ori distruge materialele și confirmă în scris; se reglementează și copiile de arhivă/back-up și cele impuse de lege.
• Clauza de non-solicitare (non-solicit) — interdicția de a recruta angajați-cheie ai țintei sau de a contacta anumiți clienți/furnizori, pentru o perioadă determinată.
• Clauza de standstill — în tranzacțiile cu societăți listate, interdicția temporară ca potențialul cumpărător să achiziționeze acțiuni sau să lanseze o ofertă ostilă folosind informațiile obținute.
• Remedii — clauză penală (daune predeterminate), dreptul de a cere măsuri provizorii (ordonanță președințială/măsuri de încetare), alături de remediile statutare din OUG nr. 25/2019.

Data room-ul și „clean team"

Accesul la informații se organizează, în practică, printr-un data room — astăzi aproape întotdeauna un virtual data room (VDR): o platformă securizată unde vânzătorul încarcă documentele, iar accesul este controlat pe utilizatori și urmărit prin jurnale de acces (cine, ce document, când). Regulile data room-ului (accesul, descărcarea, watermarking-ul, interdicția de copiere) sunt de obicei anexate NDA-ului.

Când cumpărătorul este un concurent al țintei, simplul NDA nu este suficient, pentru că transmiterea de date strategice (prețuri, marje, clienți, capacități de producție) poate încălca dreptul concurenței — chiar sub NDA. Soluția este mecanismul clean team (sau clean room):

• un grup restrâns format din terți externi (avocați, consultanți) și, eventual, angajați ai cumpărătorului fără rol operațional;
• clean team-ul examinează informațiile sensibile din punct de vedere concurențial și livrează către decidenții cumpărătorului doar rapoarte agregate și anonimizate, curățate de datele care ar putea denatura concurența;
• membrii semnează un Clean Team NDA (CTA) separat, care completează NDA-ul de bază și restrânge și mai mult cine vede informația brută.

⚠️ De reținut: un NDA nu oferă imunitate în materie de concurență. Schimbul de informații comercial sensibile între concurenți înainte de finalizarea tranzacției poate fi tratat drept coordonare anticoncurențială („gun-jumping"). Clean team-ul și anonimizarea sunt tocmai mecanismele care reduc acest risc.

Aspecte practice

Ce să urmărești când negociezi NDA-ul (checklist)

• Definește strict scopul permis. „Evaluarea și negocierea tranzacției propuse" — nimic mai larg. Un scop vag deschide ușa folosirii informației în activitatea curentă.
• Marchează materialele „secret comercial". Marcarea și controlul accesului nu sunt formalități: ele constituie „măsurile rezonabile de protecție" fără de care informația își pierde statutul de secret comercial (OUG nr. 25/2019).
• Leagă destinatarii permiși de răspunderea receptorului. Receptorul trebuie să răspundă pentru încălcările consultanților și angajaților săi și să le impună aceleași obligații.
• Setează o durată realistă. 2–5 ani pentru informația confidențială obișnuită; „cât timp rămâne secret" pentru secretele comerciale propriu-zise.
• Include returnarea/distrugerea + confirmare scrisă, cu excepția expresă a copiilor de arhivă/back-up și a celor impuse legal.
• Adaugă clauză penală. Prejudiciul din divulgare este notoriu greu de dovedit; clauza penală (art. 1538 Cod civil) predetermină daunele. Atenție: instanța o poate reduce dacă este vădit excesivă (art. 1541 Cod civil).
• Prevezi non-solicit și, la nevoie, standstill, cu durată și arie rezonabile.
• Reglementează data room-ul: reguli de acces, watermarking, interdicția descărcării necontrolate și păstrarea jurnalelor de acces ca probă.

Greșeli frecvente

• Deschiderea data room-ului înainte de semnarea NDA-ului — informația dezvăluită „pe încredere" e greu de recuperat juridic.
• NDA generic, nepotrivit pentru M&A — fără scop permis clar, fără non-solicit/standstill, fără reguli de data room.
• Ignorarea riscului antitrust când cumpărătorul e concurent — lipsa unui clean team poate transforma due diligence-ul într-o problemă de concurență.
• Neglijarea RGPD — transmiterea de dosare de personal neanonimizate în data room, fără temei legal și fără minimizarea datelor.
• Clauză penală nefundamentată — o sumă disproporționată poate fi redusă de instanță, slăbind efectul disuasiv.

De ce contează dovada

Dacă tranzacția eșuează și apare o folosire abuzivă, principalul recurs practic rămâne răspunderea contractuală + clauza penală, susținute de jurnalele de acces din data room (ce a văzut fiecare receptor și când). De aceea disciplina data room-ului nu este birocrație, ci construirea din timp a probei.

Dimensiuni de reglementare în M&A

Un NDA de due diligence nu operează izolat: în funcție de profilul tranzacției, peste răspunderea contractuală se suprapun regimuri de reglementare imperative — dreptul concurenței, piețele de capital și controlul investițiilor străine. Un NDA bine redactat nu le înlocuiește, ci trebuie articulat cu ele.

1. Controlul național al concentrărilor economice (Legea nr. 21/1996)

Pe lângă dimensiunea de „gun-jumping" din dreptul UE (Regulamentul (CE) nr. 139/2004, cauza Altice), tranzacțiile care ating pragurile naționale intră sub controlul Consiliului Concurenței. Concentrarea este notificabilă când cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate depășește echivalentul a 10 milioane EUR și cel puțin două dintre ele au realizat fiecare în România peste 4 milioane EUR (art. 12–14 din Legea nr. 21/1996; praguri exprimate în lei la cursul BNR).

Odată notificabilă, concentrarea nu poate fi pusă în aplicare înainte de autorizare (efect suspensiv / standstill). Exercitarea prematură a influenței în cursul due diligence — preluarea de decizii operaționale ale țintei, drepturi de veto largi, alinierea strategiilor — poate fi calificată drept punere în aplicare anticipată, sancționabilă cu amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală a anului anterior.

Consecință pentru NDA/DD: limitarea strictă la scopul de evaluare, mecanismul clean team și evitarea preluării deciziilor țintei nu sunt doar bune practici — ele reduc riscul de gun-jumping național, distinct de cel UE. Sursa: Legea nr. 21/1996 (republicată), legislatie.just.ro (accesat 2026-08-17)

2. Ținte listate: informații privilegiate și MAR (Regulamentul (UE) nr. 596/2014)

Când ținta este o societate listată, informațiile din data room pot constitui informații privilegiate (art. 7 MAR). Peste restricția contractuală de standstill se adaugă interdicții legale:

• interdicția insider dealing — cine deține informații privilegiate nu poate tranzacționa instrumentele financiare ale țintei și nu le poate divulga ilegal (art. 8, 10, 14 MAR);
• liste ale persoanelor cu acces — emitentul/persoanele care acționează în numele său întocmesc și actualizează insider lists (art. 18 MAR); practic, accesul la data room se corelează cu aceste liste;
• riscul divulgării selective — transmiterea de informații către unii ofertanți și nu către alții, ori difuzarea în afara cercului de insideri, poate încălca MAR.

În România, supravegherea revine ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), regimul sancționator MAR fiind pus în aplicare prin Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață.

Sursa: Regulamentul (UE) nr. 596/2014 (MAR), eur-lex.europa.eu (accesat 2026-08-17)

3. Tranzacții transfrontaliere: screening-ul investițiilor străine (OUG nr. 46/2022)

Când cumpărătorul este un investitor extra-UE, accesul la informații sensibile poate fi condiționat de mecanismul de examinare a investițiilor străine directe. OUG nr. 46/2022 pune în aplicare Regulamentul (UE) 2019/452 și instituie CEISD (Comisia pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe, cu secretariat la Consiliul Concurenței). Sunt vizate investițiile care pot afecta securitatea ori ordinea publică — apărare, infrastructură critică (energie, transport, comunicații), tehnologii cu dublă utilizare, acces la date sensibile.

Consecință pentru NDA/DD: structura NDA-ului trebuie să permită etapizarea sau suspendarea accesului la data room până la avizul CEISD; anumite categorii de documente (apărare, infrastructură critică) pot rămâne accesibile doar unui clean team restrâns ori după autorizare. Depunerea cererii atrage o contribuție de examinare de 10.000 EUR (introdusă prin OUG nr. 108/2023). Sursa: OUG nr. 46/2022, legislatie.just.ro (accesat 2026-08-17)

(Legea aplicabilă NDA-ului și forul competent în tranzacțiile transfrontaliere sunt tratate în secțiunea următoare, „Protecția datelor, remedii și executare".)

4. Clauza de non-solicitare și dreptul concurenței; Data Act

Clauzele de non-solicitare/„no-poach" (nerecrutare de angajați) sunt tratate tot mai des de Comisia Europeană și de autoritățile naționale drept posibile restricții de concurență prin obiect (art. 101 TFUE / art. 5 Legea nr. 21/1996). O astfel de clauză dintr-un NDA de DD rămâne validă doar dacă se încadrează în restricțiile accesorii (ancillary restraints): direct legată de și necesară pentru tranzacție, cu durată rezonabilă (uzual ≤ 2–3 ani), arie limitată și restrânsă la un cerc de angajați-cheie nominalizați — nu o interdicție generală, autonomă, de recrutare.

⚠️ Notă de practică: o non-solicit formulată larg („niciun angajat", fără legătură cu tranzacția) riscă să fie tratată ca acord de nerecrutare anticoncurențial, nu ca protecție legitimă a tranzacției.

Distinct, Data Act (Regulamentul (UE) 2023/2854, aplicabil de la 12 septembrie 2025) reglementează accesul la datele generate de produse conectate și servicii aferente, portabilitatea în cloud și echitatea clauzelor de partajare a datelor B2B. Pentru DD, relevanța sa este că o parte din „activele de date" ale țintei pot fi supuse unor obligații de acces/portare (afectând exclusivitatea presupusă), iar clauzele de partajare pot fi cenzurate ca abuzive. (Data Act nu transformă dosarele de personal în date portabile — acelea rămân guvernate de RGPD.)

Sursa: Regulamentul (UE) 2023/2854 (Data Act), eur-lex.europa.eu (accesat 2026-08-17)

5. Tranzacția competitivă: prevenirea coluziunii între ofertanți

Într-o licitație M&A cu mai mulți ofertanți concurenți, vânzătorul trebuie să împiedice ca data room-ul comun să devină un canal de coordonare între ei (art. 5 Legea nr. 21/1996 / art. 101 TFUE). Instrumente:

• NDA-uri individuale cu fiecare ofertant, care interzic expres contactul între ofertanți pe tema tranzacției;
• controlul granular al accesului la data room (permisiuni pe utilizator, jurnale), astfel încât ofertanții să nu-și poată deduce reciproc pozițiile;
• clean team la vânzător, care standardizează și controlează informația difuzată, fără a permite compararea ofertelor între concurenți.

Din perspectiva angajaților țintei ale căror dosare de personal ajung la un potențial cumpărător-concurent, simpla clauză de confidențialitate dintre părți nu este suficientă — protecția efectivă vine din minimizare/pseudonimizare, informarea persoanelor vizate și un clean team dedicat pe date de personal (a se vedea secțiunea următoare, RGPD).

Protecția datelor, remedii și executare

Dincolo de cadrul de reglementare, un NDA de tranzacție ridică patru chestiuni practice adesea subestimate: cum se transmit legal datele personale, ce se întâmplă când ținta este în insolvență, cum interacționează clauza penală cu remediul statutar al secretelor comerciale și cum se dovedește și se execută efectiv o încălcare — transfrontalier.

1. RGPD concret în data room

Data room-ul conține aproape întotdeauna date cu caracter personal (dosare de personal, contracte cu persoane fizice, date de clienți). Tratarea lor corectă presupune:

• Temeiul legal — transmiterea către cumpărător se întemeiază de regulă pe interesul legitim (art. 6(1)(f) RGPD), după un test de echilibrare documentat (interesul economic al părților vs. drepturile persoanelor vizate), dublat de minimizare și pseudonimizare/anonimizare (art. 5). Datele din categorii speciale (sănătate, apartenență sindicală) impun prudență sporită.
• Rolurile — vânzătorul și cumpărătorul sunt, de regulă, operatori independenți (fiecare stabilește propriul scop), nu operator–împuternicit; prin urmare nu este necesar un contract de împuternicire (art. 28), ci un acord de partajare a datelor cu obligații de confidențialitate și de securitate (art. 32).
• Transferul în afara SEE (Cap. V RGPD) — către un cumpărător din afara SEE sunt necesare clauze contractuale standard (SCC — Decizia (UE) 2021/914) și, după caz, o evaluare a impactului transferului cu măsuri suplimentare.
• Informarea și incidentele — persoanele vizate (angajați, clienți) trebuie informate (art. 13/14); un incident de securitate la nivelul data room-ului se notifică autorității (ANSPDCP) în 72 de ore (art. 33) și se comunică persoanelor vizate dacă riscul este ridicat (art. 34).

Sursa: RGPD (Reg. (UE) 2016/679), eur-lex.europa.eu; SCC — Decizia (UE) 2021/914 (accesat 2026-08-17)

2. Due diligence în insolvență (tranzacții „distressed")

Când ținta este în insolvență (Legea nr. 85/2014), NDA-ul nu este semnat de management, ci de administratorul judiciar (în reorganizare) sau de lichidatorul judiciar (în faliment), care conduc vânzarea de active/afacere în reprezentarea averii debitorului, sub controlul judecătorului-sindic și al comitetului creditorilor.

Apare o tensiune specifică: procedura este publică prin Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI) — se publică anunțul de vânzare, regulamentul de valorificare, prețul de pornire — în timp ce secretul comercial trebuie protejat. Reconcilierea practică:

• se publică doar informația impusă de procedură (obiectul vânzării, condiții, preț);
• datele sensibile (liste de clienți, know-how, IP) se dezvăluie selectiv, sub NDA și, la nevoie, clean team, doar ofertanților calificați și membrilor comitetului creditorilor ținuți ei înșiși de confidențialitate;
• termenele sunt comprimate, iar oferta este adesea „as is", cu garanții reduse din partea vânzătorului.

Sursa: Legea nr. 85/2014, legislatie.just.ro (accesat 2026-08-17)

3. Clauza penală vs. daune-interese OUG nr. 25/2019: cumul și reducere

Există o tensiune reală între cele două remedii. Clauza penală permite creditorului să pretindă suma predeterminată fără a dovedi prejudiciul (art. 1538 Cod civil). În schimb, remediul statutar din OUG nr. 25/2019 acordă daune-interese proporționale cu prejudiciul real — o logică reparatorie, nu punitivă.

• Reducerea (art. 1541 Cod civil): instanța poate reduce penalitatea când este vădit excesivă față de prejudiciul previzibil la încheiere. Standardul de proporționalitate al OUG nr. 25/2019 oferă tocmai un reper concret pentru „excesiv": o clauză penală fixată mult peste prejudiciul dovedibil riscă să fie redusă.
• Interdicția dublei reparări: pentru același prejudiciu nu se cumulează penalitatea cu daune-interese (de drept comun sau statutare). Cumulul este admisibil doar pentru prejudicii distincte ori, dacă părțile au prevăzut expres, pentru partea de prejudiciu ce depășește penalitatea.

Recomandare de redactare: stabiliți penalitatea la un nivel fundamentat (ancorat în valoarea informației, nu simbolic-punitiv) și precizați expres raportul cu daunele — „penalitate SAU daune-interese, la alegerea creditorului" ori „penalitate + prejudiciul ce o depășește, pentru prejudicii distincte" — pentru a evita atât reducerea, cât și dubla reparare. Surse: Cod civil art. 1538–1541, legislatie.just.ro; OUG nr. 25/2019, legislatie.just.ro (accesat 2026-08-17)

4. Legea aplicabilă, forul și executarea transfrontalieră; proba cauzalității

În tranzacțiile cu un cumpărător străin, NDA-ul trebuie să rezolve din start legea aplicabilă și forul:

• Legea aplicabilă — părțile o pot alege (art. 3 din Roma I, Reg. (CE) 593/2008); în lipsă, se aplică legea prestației caracteristice (art. 4).
• Forul și executarea — competența și clauzele atributive de jurisdicție urmează Bruxelles I bis (Reg. (UE) 1215/2012, art. 7 și 25), iar o hotărâre dintr-un stat membru se recunoaște automat (art. 36) și se execută fără exequatur (art. 39) în UE. Pentru un receptor din afara UE, arbitrajul (cu executare sub Convenția de la New York, 1958) oferă adesea o executare mai largă și mai confidențială.

Proba și cauzalitatea (stress-test). Jurnalele VDR dovedesc accesarea unui document, nu utilizarea lui ulterioară. Când informația a fost deja „asimilată" în know-how-ul cumpărătorului ori folosirea abuzivă apare în altă jurisdicție, practicienii combină: analiză forensic a sesiunilor VDR (cine, ce, cât timp), corelare cronologică (lansarea unui produs/ofertă la scurt timp după acces) și prezumții contractuale prestabilite în NDA. Remediul provizoriu (ordonanța președințială — art. 7 Legea nr. 11/1991) se poate obține rapid intern, dar executarea împotriva unui receptor străin depinde de Bruxelles I bis (hotărâri UE) sau de Convenția de la New York (sentințe arbitrale).

Surse: Roma I — Reg. (CE) 593/2008; Bruxelles I bis — Reg. (UE) 1215/2012 (accesat 2026-08-17)

Jurisprudență națională

Instanțele române tratează confidențialitatea din negocieri și protecția secretelor comerciale ca pe obligații reale, cu remedii proprii — de la măsuri provizorii rapide până la daune-interese. Practica arată însă și limitele obligației: ea nu poate fi invocată abuziv, împotriva folosirii legitime a informației.

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, 2016 — ordonanță președințială, concurență neloială prin utilizarea de secrete comerciale Prezentată drept prima ordonanță președințială de acest tip după modificarea Legii nr. 11/1991 din 2016, decizia a dispus, cu titlu provizoriu, încetarea și interzicerea actelor de deturnare a clientelei prin utilizarea secretelor comerciale ale unui concurent (reclamant — o societate de servicii IT), până la soluționarea cererii pe fond. · Instanța a reținut, în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 11/1991, că partea vătămată se poate adresa direct instanței, inclusiv pentru măsuri provizorii care previn producerea sau amplificarea unui prejudiciu greu de reparat. De ce contează pentru NDA-ul de due diligence: informația din data room folosită abuziv poate fi oprită rapid, pe cale de ordonanță președințială, fără a aștepta procesul pe fond — cu condiția ca titularul să fi luat măsuri rezonabile de protecție (NDA + marcarea materialelor drept secret comercial). Sursa: juridice.ro (accesat 2026-08-17)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Curtea de Apel București, Secția a VII-a, Decizia civilă nr. 2485 din 05.06.2018 — limitele clauzei de confidențialitate Angajatorul a concediat un salariat invocând încălcarea clauzei de confidențialitate, după ce acesta folosise înscrisuri interne pentru a se apăra într-un litigiu cu chiar angajatorul. Curtea a respins temeiul concedierii, apreciind-o discreționară. · Instanța a calificat drept „afirmație de tip speculativ, lipsită de semnificație în cauză" ideea că apărarea cu asemenea documente ar echivala cu o stocare improprie a datelor confidențiale. De ce contează: obligația de confidențialitate nu este absolută — nu poate fi transformată într-un instrument care să blocheze folosirea legitimă a informației pentru valorificarea sau apărarea unui drept. Un NDA de tranzacție bine redactat prevede explicit excepții (dezvăluiri impuse de lege, de o autoritate sau necesare într-un litigiu între părți). Sursa: juridice.ro (accesat 2026-08-17)

Nuanțe și cazuri speciale

Testul cumulativ al secretului comercial (OUG nr. 25/2019 coroborată cu Legea nr. 11/1991) — În litigiile pe fond, protecția statutară nu operează automat: reclamantul trebuie să dovedească toate cele trei condiții — caracter secret, valoare comercială tocmai pentru că este secret și măsuri rezonabile de protecție. Simpla deturnare de clientelă, fără dovada utilizării abuzive a unui secret comercial, nu constituie concurență neloială (clientul poate alege liber, intuitu personae). NDA-ul și disciplina data room-ului sunt exact proba „măsurilor rezonabile". Sursa: legislatie.just.ro — OUG nr. 25/2019 (accesat 2026-08-17)

Jurisprudență CJUE (dacă este relevantă)

În tranzacțiile M&A între concurenți, schimbul de informații din due diligence are și o dimensiune de drept al concurenței, distinctă de răspunderea contractuală din NDA.

Cauza C-746/21 P, Altice Group Lux Sàrl v Comisia (CJUE, 09.11.2023, ECLI:EU:C:2023:836) — Curtea a confirmat sancționarea pentru gun-jumping: drepturile de veto largi asupra activității țintei și schimbul de informații sensibile comercial înainte de autorizare, în afara cadrului unui acord de confidențialitate, au contribuit la exercitarea prematură a influenței decisive, cu încălcarea obligațiilor de notificare și de standstill (art. 4(1) și 7(1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004). Curtea a respins argumentul că schimbul de informații sensibile nu ar fi contribuit la o astfel de influență. Sursa: eur-lex.europa.eu (accesat 2026-08-17)

Cauza C-633/16, Ernst & Young P/S v Konkurrencerådet (CJUE, 31.05.2018, ECLI:EU:C:2018:371) — O concentrare este „pusă în aplicare" doar prin operațiuni care contribuie la o schimbare durabilă a controlului asupra țintei; actele pregătitoare uzuale nu constituie, prin ele însele, punere în aplicare. Decizia trasează granița: due diligence-ul legitim, desfășurat sub NDA și cu garanții (clean team), este permis — interzisă este preluarea anticipată a deciziilor operaționale ale țintei. Sursa: eur-lex.europa.eu (accesat 2026-08-17)

Tendințe jurisprudențiale

• Remedii pe două paliere. Pentru încălcarea confidențialității/secretelor comerciale, instanțele române oferă atât măsuri provizorii rapide (ordonanță președințială — art. 7 Legea nr. 11/1991), cât și, pe fond, remediile OUG nr. 25/2019 (încetare/interzicere, retragere/distrugere, daune proporționale cu prejudiciul real, ședințe în camera de consiliu pentru a proteja secretul în cursul procesului).
• Sarcina probei pe titular. Protecția nu este prezumată: cine invocă secretul comercial trebuie să demonstreze măsurile rezonabile de protecție. De aici valoarea probatorie a NDA-ului, a marcării materialelor și a jurnalelor data room.
• Confidențialitatea nu este absolută. Clauza cedează în fața folosirii legitime a informației (apărare în litigiu, obligații legale de dezvăluire) — de unde necesitatea unor excepții clare în NDA.
• Dimensiunea antitrust în M&A între concurenți. Linia CJUE (Altice, Ernst & Young) confirmă că schimbul necontrolat de informații sensibile pre-closing poate atrage sancțiuni de concurență separat de răspunderea contractuală — motiv pentru care mecanismul clean team și limitarea informației la scopul evaluării nu sunt opționale.

Întrebări frecvente

Este nevoie de NDA dacă legea deja impune confidențialitatea în negocieri? Da. Art. 1184 Cod civil impune o obligație generală, dar nu definește ce este „confidențial", pe ce durată se aplică, cine sunt destinatarii permiși sau ce daune se plătesc. NDA-ul concretizează aceste elemente și adaugă remedii (clauza penală) și mecanisme specifice M&A (clean team, data room, standstill).

Trebuie autentificat notarial NDA-ul de due diligence? Nu. Este un contract consensual, valabil prin simplul acord de voință (art. 1174 Cod civil). Poate fi semnat și electronic (Regulamentul eIDAS / Legea nr. 455/2001). Forma scrisă este însă recomandată ca probă.

Ce este un „clean team" și când este obligatoriu? Este un grup restrâns de terți și angajați fără rol operațional care examinează informațiile sensibile concurențial și transmit decidenților doar rapoarte agregate/anonimizate. Nu este impus de o lege anume, dar devine practic necesar când cumpărătorul este concurent al țintei, pentru a evita încălcarea dreptului concurenței prin schimbul de date strategice.

Cât timp durează obligația de confidențialitate după eșecul tranzacției? De regulă 2–5 ani pentru informația confidențială obișnuită. Pentru secretele comerciale în sensul OUG nr. 25/2019, protecția durează cât timp informația îndeplinește condițiile de secret comercial.

Ce se întâmplă cu documentele din data room dacă tranzacția nu se încheie? NDA-ul prevede returnarea sau distrugerea materialelor și confirmarea în scris, cu excepția copiilor de arhivă/back-up și a celor impuse de lege. Jurnalele de acces se păstrează ca eventuală probă.

Ce riscă receptorul care folosește abuziv informația? Răspundere contractuală și plata clauzei penale, măsuri provizorii și corective și daune-interese conform OUG nr. 25/2019, precum și, în cazuri grave, răspundere pentru concurență neloială (contravențională sau penală, Legea nr. 11/1991).

NDA-ul mă protejează și în raport cu dreptul concurenței? Nu. Un NDA nu oferă imunitate antitrust. Schimbul de date comercial sensibile între concurenți poate fi problematic chiar sub NDA — de aici rolul clean team-ului și al anonimizării.

Tranzacția trebuie notificată la Consiliul Concurenței și cum afectează asta due diligence-ul? Da, dacă atinge pragurile din Legea nr. 21/1996 (cifră de afaceri cumulată peste 10 milioane EUR și cel puțin două întreprinderi cu peste 4 milioane EUR fiecare în România). Până la autorizare, concentrarea nu poate fi pusă în aplicare (efect suspensiv). Exercitarea prematură a influenței asupra țintei în cursul DD („gun-jumping" național) se sancționează cu amenzi de până la 10% din cifra de afaceri.

Ce se schimbă dacă ținta este o societate listată? Informațiile din data room pot fi „informații privilegiate" în sensul Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (MAR): apar interdicția de insider dealing, obligația de a ține liste ale persoanelor cu acces (art. 18) și riscul divulgării selective. NDA-ul se coroborează cu obligațiile MAR, sub supravegherea ASF.

Care este temeiul legal pentru a pune date personale în data room? De regulă interesul legitim (art. 6(1)(f) RGPD), după un test de echilibrare, cu minimizare și pseudonimizare. Vânzătorul și cumpărătorul sunt operatori independenți; pentru un cumpărător din afara SEE sunt necesare clauze contractuale standard (SCC). Persoanele vizate trebuie informate.

Cine semnează NDA-ul dacă ținta este în insolvență? Administratorul judiciar (în reorganizare) sau lichidatorul judiciar (în faliment), în reprezentarea averii debitorului (Legea nr. 85/2014). Informația sensibilă se dezvăluie selectiv, sub NDA/clean team, în ciuda publicității procedurii (BPI).

Ce lege guvernează NDA-ul și cum îl execut împotriva unui cumpărător străin? Legea aleasă de părți (Roma I); forul și executarea urmează Bruxelles I bis (recunoaștere automată, fără exequatur, în UE), iar pentru receptori extra-UE se preferă arbitrajul, executabil sub Convenția de la New York (1958).

Practică și opinii

⚠️ Practică de specialitate — cabinete internaționale M&A (Noerr, Nixon Peabody, Azmi & Associates) NDA-ul este descris ca „primul strat" de protecție a informațiilor dezvăluite în due diligence, iar Clean Team Agreement-ul ca „al doilea strat", destinat să împiedice ca un cumpărător-concurent să folosească abuziv informațiile sensibile concurențial. Rolul membrilor clean team este să „evalueze, filtreze și elimine" informațiile sensibile din fluxul care ajunge de la vânzător la decidenții cumpărătorului, livrând rapoarte agregate și anonimizate. Surse: Noerr — The clean team approach in M&A & PE; Nixon Peabody — Ensuring confidentiality in M&A negotiations (accesat 2026-08-17)

⚠️ Notă de practică — riscul „gun-jumping" Comentariile de specialitate subliniază că un NDA „nu exonerează părțile de dreptul concurenței": partajarea de date strategice (prețuri viitoare, capacități, alocarea clienților) între concurenți poate crea expunere antitrust chiar sub un acord de confidențialitate. De aceea, când schimbul este necesar, se recurge la clean team și la redactarea (anonimizarea) informațiilor. Sursa: Nixon Peabody, 2024 (accesat 2026-08-17)

Opiniile de mai sus reflectă practica internațională standard în tranzacțiile M&A; ele trebuie adaptate cadrului român (art. 1183–1184 Cod civil, OUG nr. 25/2019, Legea nr. 11/1991) și verificate în fiecare tranzacție concretă.

Referințe

1. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — art. 1170 (buna-credință), art. 1183 (buna-credință în negocieri), art. 1184 (obligația de confidențialitate în negocierile precontractuale), art. 1350 și art. 1516 și urm. (răspunderea contractuală), art. 1538–1543 (clauza penală). legislatie.just.ro
2. OUG nr. 25/2019 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale (transpune Directiva (UE) 2016/943). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/212998
3. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale — definiția secretului comercial, deturnarea clientelei, art. 4 (contravenții), art. 5 (infracțiuni). text — cdep.ro
4. Regulamentul (UE) 2016/679 (RGPD) — prelucrarea datelor cu caracter personal în data room. eur-lex.europa.eu
5. Directiva (UE) 2016/943 privind protecția secretelor comerciale. eur-lex.europa.eu
6. Noerr — The clean team approach in M&A & PE. noerr.com
7. Nixon Peabody — Ensuring confidentiality in M&A negotiations (2024). nixonpeabody.com
8. Azmi & Associates — Clean Team Agreements. azmilaw.com
9. Legea nr. 21/1996 a concurenței (republicată) — controlul concentrărilor economice (praguri, efect suspensiv, sancțiuni gun-jumping). legislatie.just.ro
10. OUG nr. 46/2022 privind examinarea investițiilor străine directe (pune în aplicare Reg. (UE) 2019/452; CEISD). legislatie.just.ro
11. Regulamentul (UE) nr. 596/2014 (MAR) — informații privilegiate, insider dealing, liste ale persoanelor cu acces (art. 7, 8, 14, 18). eur-lex.europa.eu
12. Regulamentul (UE) 2023/2854 (Data Act) — accesul la date și partajarea B2B (aplicabil din 12.09.2025). eur-lex.europa.eu
13. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. legislatie.just.ro
14. Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I) — legea aplicabilă obligațiilor contractuale. eur-lex.europa.eu
15. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) — competență, recunoaștere și executare fără exequatur. eur-lex.europa.eu
16. Decizia (UE) 2021/914 — clauze contractuale standard (SCC) pentru transferul datelor în afara SEE. eur-lex.europa.eu