Achiziția de companii (M&A): due diligence, SPA și closing

Achiziția unei companii (M&A) este operațiunea prin care un cumpărător preia controlul asupra unei societăți-țintă, de regulă prin cumpărarea părților sociale sau a acțiunilor (share deal). Procesul parcurge trei etape: due diligence (verificarea juridică, fiscală și financiară a țintei), semnarea contractului de vânzare a participațiilor (SPA) și finalizarea tranzacției (closing), când titlurile se transferă și prețul se plătește.

Pe scurt

Achiziția unei companii (M&A) este operațiunea prin care un cumpărător preia controlul asupra unei societăți-țintă, cel mai frecvent prin cumpărarea părților sociale sau a acțiunilor (share deal), mai rar prin cumpărarea activelor (asset deal). Procesul standard parcurge trei etape: due diligence (verificarea juridică, fiscală și financiară a țintei), negocierea și semnarea contractului de vânzare-cumpărare a participațiilor (SPA), urmată de finalizarea tranzacției (closing) — transferul efectiv al titlurilor și plata prețului. Între semnare și closing se îndeplinesc de regulă condiții suspensive esențiale: aprobarea concentrării de către Consiliul Concurenței (dacă se depășesc pragurile din Legea nr. 21/1996) și, după caz, avizul CEISD pentru investiții străine directe (OUG nr. 46/2022).

Cadrul legal

O achiziție de companie nu este reglementată de o lege unică „a M&A”, ci de mai multe corpuri normative care se aplică simultan:

Codul civil (Legea nr. 287/2009) — dreptul comun al vânzării și al obligațiilor: buna-credință în negocieri, viciile de consimțământ, garanțiile vânzătorului, condițiile suspensive și remediile pentru neexecutare. Este temeiul pe care se construiește orice SPA de drept român.
Legea societăților nr. 31/1990 — mecanismul de transfer al participațiilor și aprobările corporative necesare.
Legea concurenței nr. 21/1996 — controlul concentrărilor economice (notificarea la Consiliul Concurenței).
OUG nr. 46/2022 (aprobată și modificată prin Legea nr. 164/2023) — examinarea investițiilor străine directe (screening ISD), care transpune Regulamentul (UE) 2019/452.
Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — impozitarea câștigului din transferul titlurilor.

Obligațiile de bază ale părților (drept comun)

Art. 1672 Cod civil — Vânzătorul are următoarele obligații principale: să transmită proprietatea bunului, să predea bunul și să îl garanteze pe cumpărător contra evicțiunii și contra viciilor. Sursa: Codul civil, Legea 287/2009 (accesat 2026-08-01)

Aceste garanții legale (contra evicțiunii — Art. 1695–1706 — și contra viciilor ascunse — Art. 1707–1715) protejează cumpărătorul cu privire la titlul asupra participațiilor, dar nu acoperă automat starea reală a societății-țintă (datorii ascunse, litigii, pasive fiscale). De aceea, în practica M&A ele sunt completate contractual printr-un regim detaliat de declarații și garanții și de despăgubire.

Transferul participațiilor

La SRL, cesiunea părților sociale către persoane din afara societății este condiționată de aprobarea corporativă:

Art. 202 alin. (2) Legea nr. 31/1990 — Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social. Sursa: Legea societăților nr. 31/1990 (accesat 2026-08-01)

Prin Legea nr. 223/2020, actul constitutiv poate prevedea o majoritate inferioară celei de 3/4 sau poate elimina cerința aprobării; totodată a fost eliminată etapa opoziției creditorilor, iar înregistrarea cesiunii la registrul comerțului se face acum într-o singură etapă. La SA, acțiunile nominative se transmit prin declarație în registrul acționarilor și mențiune pe titlu (Art. 98–99).

Autorizări administrative

Controlul concentrărilor — notificarea la Consiliul Concurenței este obligatorie când cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate depășește 10.000.000 euro și cel puțin două dintre ele au realizat, fiecare în România, o cifră de afaceri de peste 4.000.000 euro (praguri prevăzute de Art. 12 din Legea nr. 21/1996), notificarea prealabilă la Consiliul Concurenței fiind obligatorie potrivit Art. 13. Este interzisă punerea în aplicare a concentrării înainte de decizia de compatibilitate (efect suspensiv).
Screening ISD — investițiile de peste 2.000.000 euro în domenii sensibile se supun examinării și avizării CEISD (Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe), conform OUG nr. 46/2022; Legea nr. 164/2023 a extins controlul și asupra investitorilor din UE.

Surse: Legea concurenței nr. 21/1996; OUG nr. 46/2022 (accesate 2026-08-01)

Explicație detaliată

O tranzacție M&A parcurge un traseu relativ standardizat, indiferent de mărimea țintei. Înțelegerea fiecărei etape ajută atât cumpărătorul, cât și vânzătorul să anticipeze riscurile și documentele necesare.

Share deal (cumpărarea participațiilor) — cumpărătorul dobândește părțile sociale/acțiunile și, odată cu ele, întreaga societate „așa cum este”: cu toate activele, dar și cu toate datoriile, litigiile și obligațiile fiscale, chiar și cele necunoscute la momentul achiziției. Este cea mai frecventă structură, pentru că păstrează continuitatea contractelor, autorizațiilor și a personalului.
Asset deal (cumpărarea activelor) — cumpărătorul preia doar activele și contractele selectate, lăsând pasivele la vânzător. Oferă un control mai bun asupra riscurilor, dar este mai greoi: fiecare contract și autorizație trebuie transferat individual, iar transferul salariaților urmează regulile privind transferul întreprinderii.

Alegerea structurii are consecințe majore asupra riscului preluat și asupra fiscalității; ea se decide de regulă înainte de semnarea scrisorii de intenție.

2. Documentele preliminare

Înainte de due diligence, părțile semnează de obicei:

un acord de confidențialitate (NDA), întemeiat pe obligația legală de a nu divulga informațiile aflate în negociere (Art. 1184 Cod civil);
o scrisoare de intenție (Letter of Intent / Term Sheet) care fixează prețul indicativ, structura și calendarul. Ea este, de regulă, neangajantă cu privire la încheierea tranzacției, dar poate conține clauze obligatorii (exclusivitate, confidențialitate, suportarea costurilor).

Negocierile se poartă cu bună-credință:

Art. 1183 Cod civil — Partea care se angajează într-o negociere este ținută să respecte exigențele bunei-credințe. (...) Este contrară exigențelor bunei-credințe, între altele, conduita părții care inițiază sau continuă negocieri fără intenția de a încheia contractul. Sursa: Codul civil (accesat 2026-08-01)

Ruperea abuzivă a negocierilor sau ascunderea unor informații esențiale poate atrage răspunderea precontractuală și, în cazul dolului (Art. 1214 Cod civil), anularea contractului cu daune-interese.

3. Due diligence

Due diligence este investigația prin care cumpărătorul verifică starea reală a țintei înainte de a se angaja. Se desfășoară pe mai multe planuri:

Juridic — actele constitutive și structura acționariatului; titlul asupra activelor (imobile, proprietate intelectuală); contractele materiale și clauzele de change of control; litigiile în curs; conformitatea cu autorizațiile de funcționare; aspectele de muncă și protecția datelor (GDPR).
Fiscal — obligațiile fiscale restante, riscul de reîncadrare, prețurile de transfer.
Financiar și de afaceri — bilanțuri, fluxuri de numerar, dependența de clienți/furnizori.

Rezultatele se consemnează într-un raport de due diligence, ale cărui concluzii se traduc direct în contract: fie ca ajustare de preț, fie ca declarații și garanții specifice, fie ca condiții ce trebuie remediate înainte de closing, fie ca sume reținute (escrow/holdback) pentru riscuri identificate.

4. Contractul de vânzare-cumpărare a participațiilor (SPA)

SPA (Share Purchase Agreement) este contractul central. Fiind, în esență, o vânzare, i se aplică dreptul comun (Art. 1650 și urm. Cod civil), dar clauzele-cheie sunt negociate în detaliu:

Obiectul și prețul — numărul de titluri, prețul și mecanismul de ajustare (de exemplu locked-box sau ajustare pe baza situațiilor financiare la closing). Prețul trebuie să fie serios și determinat sau determinabil (Art. 1660 Cod civil).
Declarații și garanții (reps & warranties) — afirmații ale vânzătorului privind starea societății (proprietatea asupra participațiilor, absența datoriilor ascunse, conformitatea fiscală, litigii, contracte). Ele înlocuiesc/completează garanțiile legale limitate ale vânzării de titluri și sunt „ancora” răspunderii vânzătorului.
Clauze de despăgubire (indemnities) — obligația vânzătorului de a acoperi prejudiciile din încălcarea garanțiilor sau din riscuri identificate, adesea plafonată (cap), cu prag minim (de minimis / basket) și termen de valabilitate.
Condiții suspensive (conditions precedent) — evenimente care trebuie îndeplinite între semnare și closing: autorizația Consiliului Concurenței, avizul CEISD, consimțăminte ale terților, aprobări corporative. Juridic, ele sunt condiții în sensul Art. 1400 și urm. Cod civil.
Clauze de protecție a valorii — neconcurență și nesolicitare din partea vânzătorului, mecanisme de earn-out (preț suplimentar condiționat de performanțe viitoare), clauză penală (Art. 1538 Cod civil).

5. Semnare (signing) și finalizare (closing)

În tranzacțiile care necesită autorizări, semnarea și finalizarea sunt separate în timp:

La signing părțile semnează SPA și își asumă obligațiile, dar transferul nu operează încă;
În perioada intermediară vânzătorul conduce afacerea „în cursul normal” (interim covenants) și se îndeplinesc condițiile suspensive;
La closing se realizează simultan: transferul titlurilor (mențiuni în registrul asociaților/acționarilor și înregistrarea la registrul comerțului — Art. 202–203, respectiv Art. 98–99 din Legea nr. 31/1990), plata prețului, predarea documentelor societății, numirea noilor administratori și, uneori, eliberarea sumelor din escrow.

Când nu sunt necesare autorizări, signing și closing pot coincide (simultaneous closing).

Mecanisme contractuale de alocare a riscului în SPA

Declarațiile și garanțiile sunt doar punctul de plecare. În practica reală, întinderea răspunderii vânzătorului este modelată de un set de instrumente contractuale care decid cine suportă efectiv fiecare risc.

Scrisoarea de dezvăluire (disclosure letter). Vânzătorul anexează la SPA o listă de excepții care „calificau" declarațiile și garanțiile: un litigiu, o datorie sau o neconformitate dezvăluită corect nu mai poate fundamenta o cerere de despăgubire. Ea funcționează ca reversul garanțiilor — cu cât dezvăluirea este mai amplă, cu atât protecția cumpărătorului scade. Verificarea concordanței dintre raportul de due diligence și scrisoarea de dezvăluire este esențială.
Clauza MAC/MAE (Material Adverse Change/Effect). Permite cumpărătorului să nu finalizeze (sau să renegocieze) dacă între semnare și closing survine o schimbare materială nefavorabilă în situația țintei. Nefiind reglementată legal, ea trebuie definită contractual cu precizie (prag de materialitate, excluderi pentru riscuri generale de piață) pentru a fi aplicabilă.
Clauzele de „sandbagging". Stabilesc dacă un cumpărător care cunoștea o încălcare la semnare mai poate cere despăgubiri: clauza pro-sandbagging îi păstrează dreptul, cea anti-sandbagging i-l refuză. În dreptul român, în lipsa unei stipulații, joacă principiul bunei-credințe (Art. 1170 Cod civil) și regula că nu se garantează contra viciului cunoscut de cumpărător (Art. 1707 alin. ultim Cod civil) — de aceea clauza trebuie negociată explicit.
Asigurarea W&I (Warranty & Indemnity). O poliță prin care un asigurător preia riscul încălcării declarațiilor și garanțiilor, permițând vânzătorului un „clean exit" (fără sume blocate ani de zile) și oferind cumpărătorului un debitor solvabil. Este tot mai frecventă în tranzacțiile românești de dimensiune medie și mare.

Garanția legală nu îl lasă întotdeauna descoperit pe cumpărător

Afirmația că garanția contra viciilor (Art. 1707 Cod civil) privește doar participațiile, nu pasivul ascuns al societății, nu este absolută. Când pasivul ascuns este semnificativ și a fost disimulat cu rea-credință, cumpărătorul poate invoca remedii de drept comun:

eroarea asupra calităților substanțiale ale obiectului (Art. 1207 Cod civil) — dacă valoarea reală a participațiilor este esențial diferită de cea asumată;
dolul prin reticență (Art. 1214 Cod civil) — omisiunea frauduloasă a vânzătorului de a comunica informații determinante, care poate atrage anularea contractului și daune-interese.

Doctrina și practica nu sunt însă uniforme cu privire la întinderea acestor remedii la vânzarea de titluri, iar sarcina probei (a caracterului determinant al erorii, respectiv a intenției de a înșela) este dificilă. Concluzia practică rămâne aceeași: alocarea riscului prin declarații, garanții și indemnizări explicite este mult mai sigură decât mizarea pe remediile generale.

Sursa: Codul civil, Legea 287/2009 — Art. 1170, 1207, 1214, 1707 (accesat 2026-08-01)

Aspecte practice

Cine face ce și în ce ordine

Un calendar tipic al unei achiziții de dimensiuni medii:

NDA → 2. Scrisoare de intenție / Term Sheet (preț indicativ, exclusivitate) → 3. Due diligence (2–8 săptămâni) → 4. Negocierea SPA → 5. Signing → 6. Îndeplinirea condițiilor suspensive (autorizații) → 7. Closing → 8. Integrare post-achiziție.

Greșeli frecvente

Sărirea peste due diligence la ținte „mici” sau „de familie”. Într-un share deal, cumpărătorul preia și datoriile necunoscute — o datorie fiscală descoperită după closing rămâne, economic, în sarcina lui dacă nu există garanții contractuale.
Confundarea garanțiilor legale cu cele contractuale. Garanția legală contra viciilor (Art. 1707 Cod civil) privește bunul vândut (participațiile), nu automat pasivul ascuns al societății. Fără declarații și garanții explicite, cumpărătorul rămâne descoperit.
Ignorarea autorizărilor. Punerea în aplicare a unei concentrări înainte de decizia Consiliului Concurenței (gun jumping) sau realizarea unei investiții supuse screening-ului fără avizul CEISD atrag amenzi de până la 10% din cifra de afaceri și riscul desființării tranzacției.
Clauze de preț neclare. Lipsa unui mecanism precis de ajustare (locked-box vs. completion accounts) generează dispute post-closing.
Neverificarea clauzelor de change of control din contractele materiale ale țintei — o schimbare a controlului poate declanșa rezilierea unor contracte-cheie sau exigibilitatea unor credite.

De urmărit — checklist pentru cumpărător

Titlul asupra participațiilor și absența gajurilor/sechestrelor asupra lor;
Situația fiscală (certificat de atestare fiscală) și eventualele controale ANAF;
Litigiile în curs și garanțiile/fidejusiunile acordate de țintă;
Autorizațiile de funcționare și conformitatea GDPR;
Aprobările corporative necesare (hotărâre AGA pentru cesiune la SRL — Art. 202);
Structurarea prețului cu escrow/holdback pentru riscurile identificate în due diligence.

Fiscalitate

Câștigul din transferul titlurilor se impozitează: pentru persoane fizice, impozit pe venit de 10% pe câștig (preț − cost de achiziție) la un transfer de titluri necotate în afara unui intermediar — regimul redus de 1%/3% (reținut de intermediar, în funcție de perioada de deținere) privește titlurile tranzacționate prin intermediari/pe piața reglementată; pentru persoane juridice, câștigul intră în baza impozitului pe profit de 16%.

Scutirea pentru participații calificate (persoane juridice) se aplică sub condiții cumulative: cumpărătorul/vânzătorul persoană juridică deține cel puțin 10% din capitalul social al țintei, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 1 an — în acest caz câștigul din vânzarea titlurilor este scutit de impozit pe profit. Sub oricare prag, câștigul este impozabil.

Atenție la două situații care schimbă calculul: țintele cu imobile în patrimoniu (unde structura share deal vs. asset deal are efecte fiscale distincte, inclusiv riscul reîncadrării) și transferurile indirecte (vânzarea unei societăți-mamă care deține indirect activele/participațiile din România), care pot intra sub incidența regulilor antiabuz. Structura prețului, componenta de earn-out și sumele reținute în escrow trebuie corelate cu aceste reguli și cu momentul impozitării.

Sursa: Codul fiscal, Legea nr. 227/2015 (accesat 2026-08-01)

Structuri și situații speciale

Transferul salariaților la asset deal

La un share deal, angajatorul (persoana juridică-țintă) rămâne același, așa că raporturile de muncă nu se modifică. La un asset deal, dimpotrivă, operează transferul întreprinderii, reglementat de Legea nr. 67/2006 (care transpune Directiva 2001/23/CE):

drepturile și obligațiile din contractele individuale și colective de muncă existente la data transferului se transmit de drept către cumpărător (cesionar), fără acordul individual al salariaților;
concedierea pentru motivul transferului este interzisă (transferul nu poate constitui, prin el însuși, motiv de concediere — rămân posibile concedierile pentru motive economice, tehnice sau organizatorice);
cedentul și cesionarul au obligația de a informa și consulta reprezentanții salariaților (ori, în lipsă, salariații) cu cel puțin 30 de zile înainte de transfer, privind data, motivele și consecințele juridice, economice și sociale ale operațiunii.

Sursa: Legea nr. 67/2006 (accesat 2026-08-01)

Achiziții cu efect de levier (LBO) și asistența financiară

Într-un LBO, cumpărătorul finanțează achiziția în principal cu datorie, garantată ideal cu activele sau participațiile țintei. Aici intervine interdicția asistenței financiare: potrivit Art. 106¹ din Legea nr. 31/1990, o societate nu poate, ca regulă, să avanseze fonduri, să acorde împrumuturi sau să constituie garanții în vederea dobândirii propriilor acțiuni de către un terț. Regula este prevăzută în regimul societăților pe acțiuni; aplicarea ei la SRL este dezbătută, dar prudența impune același tratament. Consecința: ținta nu poate garanta direct creditul cu care este ea însăși cumpărată. Structurile uzuale de debt push-down (împrumut mutat la nivelul țintei ulterior, adesea printr-o fuziune post-achiziție) trebuie construite astfel încât să nu eludeze această interdicție, sub sancțiunea nulității și a răspunderii administratorilor.

Sursa: Legea nr. 31/1990, Art. 106¹ (accesat 2026-08-01)

Achiziția din insolvență și riscul de anulare

Când ținta sau vânzătorul sunt în dificultate, achiziția se poate face din procedura de insolvență (Legea nr. 85/2014): activele sau participațiile se vând de administratorul/lichidatorul judiciar, sub controlul judecătorului-sindic, de regulă prin licitație, iar bunurile se dobândesc libere de sarcini prin efectul legii — un avantaj important pentru cumpărător.

În afara procedurii, riscul major este acțiunea în anularea actelor frauduloase din perioada suspectă (Art. 117–118 din Legea nr. 85/2014): dacă vânzătorul intră în insolvență ulterior, transferurile încheiate în perioada anterioară deschiderii procedurii (până la 2 ani, în funcție de tipul actului) și care au prejudiciat creditorii pot fi desființate. Cumpărătorul se protejează plătind un preț de piață, documentând temeinic tranzacția și verificând starea de solvabilitate a vânzătorului (certificate fiscale, cazier, litigii).

Sursa: Legea nr. 85/2014 (accesat 2026-08-01)

Cesiunea de părți sociale (SRL) se poate încheia, ca regulă, prin înscris sub semnătură privată; nu este obligatorie forma autentică notarială.
Când însă tranzacția implică transferul unor imobile (tipic la un asset deal), forma autentică este obligatorie (Art. 1244 Cod civil), iar transferul se înscrie în cartea funciară.
Un PFA sau o întreprindere individuală nu are capital social ori părți sociale, deci nu poate fi obiectul unui share deal; achiziția se realizează prin transferul fondului de comerț (clientelă, contracte, mărci, active), cu notificarea creditorilor și, dacă include imobile, în formă autentică.

Sursa: Codul civil, Art. 1244 (accesat 2026-08-01)

Achiziția societăților listate

Acest articol tratează în principal M&A privat (societăți nelistate). Când ținta este o societate listată, se adaugă un strat de reguli de piață de capital, guvernat de Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață și supravegheat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).

Oferta publică de preluare obligatorie. Persoana care dobândește, singură sau împreună cu persoane cu care acționează concertat, peste 33% din drepturile de vot ale unui emitent listat este obligată să lanseze o ofertă publică de preluare adresată tuturor acționarilor, la un preț echitabil (cel puțin cel mai mare preț plătit de ofertant în ultimele 12 luni). Până la derularea ofertei, drepturile de vot ce depășesc pragul sunt, de regulă, suspendate.
Squeeze-out și sell-out. După o ofertă publică, ofertantul care atinge 95% din capital/drepturi de vot poate exercita squeeze-out (retragerea forțată a minoritarilor, la preț echitabil); simetric, acționarii minoritari au dreptul de sell-out (retragere) — de a-i cere ofertantului să le cumpere titlurile.

La achiziția unei participații sub 100% (listată sau nu), raporturile dintre cumpărător și acționarii rămași se reglează printr-un pact al acționarilor, care conține tipic clauze tag-along (dreptul minoritarului de a vinde în aceleași condiții cu majoritarul), drag-along (obligația minoritarului de a vinde odată cu majoritarul), drept de preempțiune și reguli de guvernanță (numiri în consiliu, decizii rezervate).

Sursa: Legea nr. 24/2017 (republicată) (accesat 2026-08-01)

Conformitate: beneficiar real, AML și sancțiuni

O achiziție declanșează obligații de conformitate care nu pot fi ignorate nici de părți, nici de consultanții lor.

Identificarea beneficiarului real și KYC. Legea nr. 129/2019 (prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului) impune entităților raportoare — bănci, notari, avocați, contabili, consultanți — să identifice beneficiarul real al părților (persoana fizică ce deține sau controlează în ultimă instanță clientul, cu un prag indicativ de 25% din capital sau din drepturile de vot) și să aplice măsuri de cunoaștere a clientelei (KYC).
Sursa fondurilor. Cumpărătorul trebuie să poată justifica proveniența legală a fondurilor de achiziție; nelămurirea acestui aspect blochează frecvent finalizarea (mai ales la plăți prin escrow bancar).
Screening de sancțiuni. După 2022, verificarea listelor de sancțiuni ale UE (în special legăturile cu Rusia și Belarus) a devenit un pas standard: o parte, un beneficiar real sau o sursă de fonduri sancționată poate face tranzacția ilegală și neexecutabilă.

Aceste cerințe se traduc în clauze de conformitate în SPA: declarații și garanții privind respectarea legislației AML și a regimului de sancțiuni, absența calității de persoană sancționată, obligații de cooperare la verificări și indemnizări dedicate pentru încălcarea acestor obligații.

Sursa: Legea nr. 129/2019 (accesat 2026-08-01)

Legea aplicabilă și soluționarea litigiilor

Când cumpărătorul este străin, două întrebări devin practice: ce lege guvernează SPA-ul și cum se soluționează eventualele litigii.

Alegerea legii aplicabile. Părțile pot alege legea contractului (Regulamentul (CE) nr. 593/2008 — Roma I), inclusiv o lege străină (de pildă, dreptul englez), pentru clauzele obligaționale — declarații, garanții, indemnizări, mecanisme de preț. Limita esențială: transferul efectiv al participațiilor într-o societate română rămâne supus normelor imperative române — forma cesiunii, aprobările corporative (Art. 202 din Legea nr. 31/1990) și înregistrarea la registrul comerțului. O lege străină nu poate înlătura aceste cerințe.
Arbitraj vs. instanțe. SPA-urile prevăd frecvent arbitraj comercial — la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă CCIR, ori la instituții internaționale precum ICC (Paris) sau VIAC (Viena) — în locul instanțelor de drept comun. Avantajele în M&A: confidențialitate, arbitri specializați, procedură adesea mai rapidă și, mai ales, executarea internațională a hotărârii.
Recunoașterea sentințelor. Sentințele arbitrale străine se recunosc și se execută în temeiul Convenției de la New York din 1958 (ratificată de România prin Decretul nr. 186/1961), cu verificări minime — un regim sensibil mai simplu decât recunoașterea hotărârilor judecătorești străine din afara UE.

Surse: Legea nr. 31/1990; Regulamentul (CE) 593/2008 (Roma I); Convenția de la New York (1958) (accesate 2026-08-01)

Legislație europeană

Tranzacțiile M&A din România se desfășoară într-un cadru puternic europenizat: controlul concentrărilor, restructurările transfrontaliere și filtrele de investiții au toate o sursă în dreptul Uniunii, iar câteva regulamente UE se aplică direct, în paralel cu legea română.

Directive și regulamente aplicabile

Regulamentul (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice (EUMR) — instituie principiul „ghișeului unic": o concentrare cu dimensiune europeană se examinează exclusiv de Comisia Europeană, iar niciun stat membru nu îi aplică dreptul național al concurenței. Pragurile principale (art. 1 alin. 2): cifră de afaceri mondială cumulată > 5 mld EUR ȘI cifra de afaceri la nivelul UE a fiecăreia dintre cel puțin două întreprinderi > 250 mil EUR; există și praguri alternative (art. 1 alin. 3) și „excepția celor 2/3". Sursa: Regulamentul (CE) nr. 139/2004 (accesat 2026-08-01)

Directiva (UE) 2017/1132 (codificarea dreptului societăților), modificată prin Directiva (UE) 2019/2121 — „Directiva Mobilitate" — armonizează procedurile de transformare, fuziune și divizare transfrontalieră în UE/SEE (certificat prealabil emis de autoritatea din statul de plecare, protecția asociaților, creditorilor și salariaților). Sursa: Directiva (UE) 2019/2121; Directiva (UE) 2017/1132 (accesate 2026-08-01)

Regulamentul (UE) 2022/2560 privind subvențiile străine care denaturează piața internă (FSR) — adaugă un al treilea filtru de notificare la Comisie, alături de controlul concentrărilor și de screeningul ISD. Notificarea prealabilă este obligatorie când întreprinderea-țintă are o cifră de afaceri în UE ≥ 500 mil EUR și contribuțiile financiare străine cumulate depășesc 50 mil EUR. Sursa: Regulamentul (UE) 2022/2560 (accesat 2026-08-01)

De asemenea, Regulamentul (UE) 2019/452 (screening ISD, deja tratat la Cadrul legal) și Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 privind societatea europeană (SE) — care permite fuziunea transfrontalieră a unor societăți pe acțiuni din state membre diferite — completează tabloul. În etapa de due diligence, transferul de date cu caracter personal în data room este guvernat de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) (temei legal, minimizare, echipe „clean team", clauze în NDA/SPA).

Transpunerea în dreptul român

Control concentrări. Legea concurenței nr. 21/1996 oglindește mecanismul EUMR (praguri, efect suspensiv). Delimitarea de competență urmează regula ghișeului unic: o concentrare cu dimensiune europeană se notifică Comisiei, nu Consiliului Concurenței; sub aceste praguri se aplică controlul național român.
Operațiuni transfrontaliere. Directiva Mobilitate (UE) 2019/2121 a fost transpusă prin Legea nr. 222/2023 (M.Of. nr. 667/20.07.2023, în vigoare din 23 iulie 2023), care a introdus în Legea societăților nr. 31/1990 trei capitole noi — fuziunea, transformarea și divizarea transfrontalieră — și a modificat Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului. Transpunerea s-a făcut cu întârziere (termenul era 31 ianuarie 2023).
Filtrul ISD. Regulamentul (UE) 2019/452 este pus în aplicare prin OUG nr. 46/2022 (aprobată prin Legea nr. 164/2023).
Aplicare directă. EUMR (139/2004), FSR (2022/2560) și GDPR (2016/679) sunt regulamente — se aplică direct, fără a necesita transpunere.

Sursa transpunere Directiva Mobilitate: avocatnet.ro — Directiva Mobilitate, transpusă oficial (accesat 2026-08-01)

Jurisprudență CJUE

Cauzele conexate C-611/22 P și C-625/22 P, Illumina și Grail/Comisia (Marea Cameră, 3 septembrie 2024, ECLI:EU:C:2024:677) — Curtea a stabilit că art. 22 EUMR nu permite Comisiei să accepte trimiterea unei concentrări de la un stat membru care nu are competență de control conform dreptului național. Consecință directă pentru M&A: tranzacțiile situate sub pragurile europene și naționale nu mai pot fi „recuperate" pentru controlul UE prin art. 22 — un reper esențial în analiza de notificare. Sursa: CJUE, C-611/22 P; comunicat curia.europa.eu (accesate 2026-08-01)

Cauza C-411/03, SEVIC Systems (13 decembrie 2005, ECLI:EU:C:2005:762) — fuziunile transfrontaliere intră sub libertatea de stabilire (art. 49 și 54 TFUE); un stat membru nu poate refuza înregistrarea unei fuziuni transfrontaliere pe care o permite pentru fuziunile interne. Hotărârea a fost unul dintre motoarele care au condus la Directiva Mobilitate. Sursa: CJUE, C-411/03 (accesat 2026-08-01)

Cauza C-106/16, Polbud (25 octombrie 2017, ECLI:EU:C:2017:804) — transferul transfrontalier al sediului social (transformarea) este protejat de libertatea de stabilire, chiar în lipsa unei activități economice în statul gazdă. Sursa: CJUE, C-106/16 (accesat 2026-08-01)

Aspecte practice din perspectivă europeană

Analiză de notificare pe trei paliere. Într-o tranzacție cu element internațional, verificați succesiv: (1) controlul concentrărilor — dimensiune europeană (Comisia) vs. național (Consiliul Concurenței), ghișeul unic evitând dubla notificare; (2) screeningul ISD (CEISD); (3) FSR — notificarea subvențiilor străine la Comisie. Cele trei proceduri sunt cumulative și au fiecare efect suspensiv asupra closing-ului.
Post-Illumina/Grail: tranzacțiile sub praguri (tipic „killer acquisitions" în tech/farma) nu mai sunt captate prin art. 22 EUMR; riscul de intervenție UE a scăzut, dar rămâne relevant controlul național din alte state membre.
Restructurări transfrontaliere: după Legea nr. 222/2023, o societate română poate fuziona, se poate transforma sau diviza transfrontalier în UE/SEE printr-o procedură armonizată, cu certificat prealabil eliberat de registratorul de la Registrul Comerțului.
Due diligence și GDPR: transferul de date în data room trebuie să respecte temeiul legal și minimizarea; nerespectarea poate genera atât riscuri de conformitate, cât și o garanție contractuală (declarații & garanții privind protecția datelor) în SPA.

Întrebări frecvente

1. Care este diferența dintre un share deal și un asset deal? La share deal cumpărătorul preia societatea în întregime — cu activele, dar și cu toate datoriile și riscurile, inclusiv cele necunoscute. La asset deal se preiau doar activele și contractele selectate, pasivele rămânând la vânzător. Share deal-ul păstrează continuitatea contractelor și autorizațiilor; asset deal-ul oferă control mai bun asupra riscului, dar transferul este mai complex.

2. Este obligatorie verificarea de due diligence? Nu există o obligație legală, dar este esențială. Într-un share deal, o datorie sau un litigiu descoperit după achiziție rămâne, economic, în sarcina cumpărătorului dacă nu a fost acoperit prin declarații și garanții sau printr-o ajustare de preț.

3. Ce sunt „declarațiile și garanțiile” și de ce contează? Sunt afirmații ale vânzătorului despre starea reală a societății (proprietatea asupra titlurilor, absența datoriilor ascunse, conformitatea fiscală, litigii). Ele completează garanțiile legale limitate ale vânzării de titluri și fundamentează răspunderea vânzătorului: dacă o afirmație se dovedește falsă, cumpărătorul poate cere despăgubiri conform clauzei de indemnizare.

4. Când trebuie notificată tranzacția la Consiliul Concurenței? Când cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate depășește 10 milioane euro și cel puțin două dintre ele au realizat, fiecare în România, peste 4 milioane euro (Art. 12 din Legea nr. 21/1996; obligația de notificare — Art. 13). Tranzacția nu poate fi finalizată înainte de decizia de compatibilitate.

5. Am nevoie de avizul CEISD dacă investitorul este dintr-un stat UE? Da, dacă investiția depășește 2 milioane euro și vizează un domeniu sensibil. Inițial controlul viza doar investitorii non-UE, dar Legea nr. 164/2023 l-a extins și asupra investitorilor din UE (OUG nr. 46/2022).

6. Ce se întâmplă între semnarea SPA și finalizare (closing)? Se îndeplinesc condițiile suspensive (autorizații, consimțăminte ale terților, aprobări corporative), iar vânzătorul conduce afacerea în cursul normal al activității. Transferul efectiv al titlurilor și plata prețului au loc abia la closing.

7. Cum se transferă efectiv părțile sociale la un SRL? Prin contract de cesiune, aprobat — la cesiunea către terți — de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social (dacă actul constitutiv nu prevede altfel, Art. 202 din Legea nr. 31/1990), urmat de înregistrarea la registrul comerțului, care face cesiunea opozabilă terților.

8. Ce se întâmplă cu salariații la un asset deal? La asset deal operează transferul întreprinderii: contractele de muncă se transmit de drept la cumpărător, concedierea pentru motivul transferului este interzisă, iar salariații trebuie informați și consultați cu cel puțin 30 de zile înainte (Legea nr. 67/2006). La share deal, angajatorul rămâne aceeași persoană juridică, deci raporturile de muncă nu se modifică.

9. Poate ținta să garanteze creditul cu care este cumpărată (LBO)? Ca regulă, nu. Interdicția asistenței financiare (Art. 106¹ din Legea nr. 31/1990) împiedică societatea să avanseze fonduri, să acorde împrumuturi sau garanții pentru dobândirea propriilor acțiuni. Structurile de tip debt push-down trebuie construite atent pentru a nu eluda această interdicție.

10. Contractul de cesiune trebuie autentificat la notar? Cesiunea de părți sociale la SRL se poate face, ca regulă, prin înscris sub semnătură privată. Forma autentică notarială devine obligatorie doar dacă tranzacția transferă și imobile (Art. 1244 Cod civil).

11. Când este obligatorie oferta publică de preluare la o societate listată? Când o persoană depășește 33% din drepturile de vot ale unui emitent listat, trebuie să lanseze o ofertă publică de preluare adresată tuturor acționarilor, la preț echitabil, sub supravegherea ASF (Legea nr. 24/2017). La 95% se poate exercita squeeze-out asupra minoritarilor.

Practică și opinii

Practicienii subliniază câteva tendințe și puncte de atenție în tranzacțiile M&A din România:

⚠️ Opinie specialistă — cabinete de drept al afacerilor (ex. Gruia Dufaut, EY România) Extinderea controlului ISD și asupra investitorilor din UE prin Legea nr. 164/2023 a crescut sensibil numărul tranzacțiilor care necesită avizul CEISD. Pragul de 2 milioane euro este considerat scăzut de practicieni și generează un volum mare de notificări, motiv pentru care au fost formulate propuneri de reformă și au fost emise, în 2025, instrucțiuni metodologice privind calculul valorii investiției și noțiunea de „control”. Sursa: Gruia Dufaut — Controlul ISD; EY România — Noul regim al autorizării investițiilor non-UE (accesate 2026-08-01)

⚠️ Opinie specialistă — practica notarială și registrul comerțului Simplificarea adusă de Legea nr. 223/2020 (eliminarea etapei de opoziție a creditorilor și înregistrarea cesiunii într-o singură etapă) a scurtat semnificativ durata transferului părților sociale la SRL, dar mută accentul pe verificarea prealabilă a situației societății, întrucât protecția procedurală a terților a fost redusă. Sursa: ONRC — intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2020 (accesat 2026-08-01)

Recomandarea constantă a practicienilor: alocarea riscului prin contract (declarații și garanții, indemnizări, escrow) contează adesea mai mult decât prețul brut, întrucât determină cine suportă pasivele descoperite după closing.

Notă: opiniile de mai sus reflectă interpretări doctrinare și de practică; textul legal aplicabil rămâne cel din sursele oficiale citate în secțiunile anterioare.

Referințe

Codul civil (Legea nr. 287/2009), text consolidat — vânzarea și obligațiile: Art. 1183 (buna-credință în negocieri), Art. 1184 (confidențialitate), Art. 1214 (dolul), Art. 1400 și urm. (condiția), Art. 1538 (clauza penală), Art. 1650, 1660, 1672 (vânzarea și obligațiile vânzătorului), Art. 1695–1706 (garanția contra evicțiunii), Art. 1707–1715 (garanția contra viciilor ascunse). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/175630
Legea societăților nr. 31/1990 (republicată), Art. 98–99 (transmiterea acțiunilor), Art. 202–203 (cesiunea părților sociale la SRL), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 223/2020. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/800
Legea concurenței nr. 21/1996 (republicată), Art. 12 (pragurile de notificare a concentrărilor economice), Art. 13 (obligația de notificare prealabilă) și Art. 14 (criteriile de apreciere a compatibilității). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/176165
OUG nr. 46/2022 privind examinarea investițiilor străine directe (transpune Regulamentul (UE) 2019/452), aprobată și modificată prin Legea nr. 164/2023. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/254239
Regulamentul (UE) 2019/452 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32019R0452
Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — impozitarea câștigului din transferul titlurilor de participare. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/172697
Gruia Dufaut Law Office — analize privind controlul ISD (OUG 46/2022, Legea 164/2023). https://www.gruiadufaut.com/ro/postari/controlul-isd-ce-s-a-schimbat-si-ce-impact-pentru-investitori-in-romania
EY România — Noul regim al autorizării investițiilor non-UE în România. https://www.ey.com/ro_ro/insights/law/noul-regim-al-autorizarii-investitiilor-non-ue
ONRC — Intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2020 (simplificarea cesiunii părților sociale). https://www.onrc.ro/index.php/ro/intrarea-in-vigoare-a-legii-nr-223-2020
Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora (transpune Directiva 2001/23/CE). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/70218
Legea nr. 31/1990, Art. 106¹ (interdicția asistenței financiare la dobândirea propriilor acțiuni). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/800
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, Art. 117–118 (anularea actelor frauduloase din perioada suspectă). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286
Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului (beneficiar real, KYC). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/216157
Legea nr. 24/2017 (republicată) privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață (ofertă publică de preluare, squeeze-out/sell-out). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/245244
Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I) privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32008R0593
Convenția de la New York (1958) privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine (ratificată prin Decretul nr. 186/1961).

Achiziția de Companii (M&A) — Due Diligence, SPA și Closing