Declarația 101: impozit pe profit, termene și depunere

Declarația 101 este declarația anuală de impozit pe profit din România, nu declarația de TVA — pentru TVA se folosește Declarația 300. Se depune de plătitorii de impozit pe profit pentru regularizarea anuală, cu termenul standard de 25 martie pentru anul precedent. Contribuabilii cu an fiscal modificat depun până în data de 25 a celei de-a treia luni de la închiderea anului fiscal. Erorile pot fi corectate printr-o D101 rectificativă.

Pe scurt

Declarația 101 este declarația anuală pentru impozitul pe profit, nu declarația periodică de TVA. În practică, confuzia apare frecvent pentru că atât impozitul pe profit, cât și TVA au obligații declarative periodice, dar în formulare diferite: D101 pentru impozit pe profit și D300 pentru TVA.

Dacă firma ta este plătitoare de impozit pe profit, D101 este declarația de regularizare anuală, cu termene diferențiate în funcție de tipul contribuabilului și de anul fiscal (calendaristic sau modificat).

Cadrul legal

1. Cine declară și cum se plătește impozitul pe profit

Art. 41 Cod fiscal stabilește regulile de declarare și plată a impozitului pe profit (regim trimestrial, regim anual cu plăți anticipate, excepții pentru anumite categorii de contribuabili). Sursa: Codul fiscal, art. 41

Art. 42 Cod fiscal stabilește obligația depunerii declarației anuale de impozit pe profit și termenul general de 25 martie. Sursa: Codul fiscal, art. 42

2. Reguli procedurale privind depunerea și corectarea

Art. 101-103 Cod procedură fiscală reglementează obligația depunerii declarațiilor fiscale, forma și modalitatea de transmitere (inclusiv electronic). Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 101, art. 102, art. 103

Art. 105 Cod procedură fiscală reglementează declarația rectificativă și limitele corectării. Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 105

3. Formularul oficial aplicabil

Ordinul ANAF nr. 206/2025 aprobă modelul și instrucțiunile formularelor 101 și 101 Grup fiscal, utilizabile pentru declararea obligațiilor anuale aferente anului fiscal 2024/anului fiscal modificat care începe în 2024. Sursa: Ordinul ANAF nr. 206/2025

Clarificarea esențială: D101 nu este declarația de TVA

Titlul acestui articol include „TVA trimestrială și anuală” în mod intenționat — este formularea greșită sub care mulți contribuabili caută informația. Reținerea corectă este însă fără echivoc: Declarația 101 este declarația anuală de impozit pe profit, NU o declarație de TVA. Nu există o „declarație 101 de TVA”; asocierea D101–TVA este o confuzie frecventă pe care acest ghid o corectează. Tehnic:

D101 = impozit pe profit (Titlul II din Codul fiscal)
D300 = decont de TVA (Titlul VII din Codul fiscal)

TVA are, de regulă, perioada fiscală lunară, cu excepția situațiilor de trimestru calendaristic sau alte perioade permise de lege:

Art. 322 Cod fiscal: perioada fiscală pentru TVA este luna calendaristică, cu excepții. Sursa: Codul fiscal, art. 322

Art. 323 Cod fiscal: decontul de taxă (D300) se depune de persoanele înregistrate în scopuri de TVA. Sursa: Codul fiscal, art. 323

Pentru TVA, vezi și ghidul dedicat: Declarația 300 (TVA).

Cine depune Declarația 101

În linii mari, depun D101 contribuabilii plătitori de impozit pe profit, inclusiv:

persoane juridice române plătitoare de impozit pe profit;
anumite persoane juridice străine cu obligații fiscale în România (prin sedii permanente sau alte situații reglementate);
membri ai grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit (cu obligații specifice individuale și consolidate).

Punctul de pornire pentru încadrare este articolul privind contribuabilii la impozit pe profit:

Art. 13 Cod fiscal. Sursa: Codul fiscal, art. 13

Dacă ești microîntreprindere în anul de raportare și nu ai trecut la impozit pe profit, nu depui D101 pentru perioada în care ai fost strict micro. Dacă ai ieșit din regimul micro în cursul anului și ai devenit plătitor de impozit pe profit (art. 52 Cod fiscal — de ex. prin depășirea plafonului sau prin opțiune), apare obligația D101 pentru fracțiunea de an ca plătitor de profit (de la data ieșirii până la 31 decembrie). Termenul de depunere pentru această declarație rămâne cel general — 25 martie a anului următor (art. 42 Cod fiscal) — nu un termen special de tranziție.

Sursa: Codul fiscal, art. 52 și art. 42 (accesat 2026-07-16).

Termene de depunere: cum se citesc corect

Termenele se stabilesc din combinația Cod fiscal + instrucțiunile formularului (Ordinul 206/2025).

Termenul general

25 martie inclusiv, pentru anul fiscal precedent.

Termene speciale frecvente

25 februarie pentru categoriile de contribuabili prevăzute expres de Codul fiscal (ex.: contribuabilii din art. 41 alin. (5) lit. a) și b));
25 a celei de-a treia luni de la închiderea anului fiscal modificat, pentru contribuabilii cu an fiscal diferit de anul calendaristic (conform art. 16 alin. (5));
termene specifice în caz de dizolvare cu/fără lichidare.

Surse: Codul fiscal, art. 16, art. 41, art. 42, Ordinul 206/2025

Ce ordin / formular folosesc pentru anul de raportare curent

Modelul și instrucțiunile formularului 101 se aprobă prin ordin ANAF, iar ordinul aplicabil poate diferi de la un an de raportare la altul. La data redactării (16.07.2026), pentru anul fiscal 2025 (depunere până la 25 martie 2026) referința rămâne Ordinul ANAF nr. 206/2025; nu a fost identificat un ordin ulterior care să înlocuiască modelul. Regulă practică: înainte de depunere, verifică pe portalul ANAF dacă a fost publicat un ordin nou pentru anul de raportare pe care îl declari — nu presupune că formularul de anul trecut este automat valabil.

Plata impozitului și termenul de regularizare

Depunerea D101 este dublată de o obligație de plată: diferența de impozit pe profit rezultată din regularizarea anuală (impozit anual datorat minus plățile anticipate/trimestriale efectuate) devine exigibilă și se plătește la același termen cu depunerea declarației (25 martie, respectiv termenele speciale de mai sus), conform art. 41–42 Cod fiscal. Neplata la termen atrage dobânzi și penalități de întârziere (art. 173 și urm. Cod procedură fiscală).

Sancțiuni pentru nedepunere sau depunere cu întârziere

Nedepunerea D101 sau depunerea peste termen este contravenție conform art. 336 Cod procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), sancționată cu amendă al cărei cuantum variază în funcție de categoria de contribuabil (mare / mijlociu / restul contribuabililor). În plus, dacă declarația nu este depusă nici după notificare, ANAF poate stabili impozitul din oficiu. Amenda contravențională este distinctă de dobânzile și penalitățile pentru neplata impozitului.

Surse: Codul de procedură fiscală, art. 336, Codul fiscal, art. 41–42 (accesat 2026-07-16).

Ce conține, în practică, formularul 101

D101 nu este doar o „confirmare” a impozitului plătit trimestrial. Este declarația anuală de regularizare și include, în funcție de situația contribuabilului:

date de identificare și perioada de raportare;
indicatori de rezultat contabil/fiscal;
ajustări fiscale (venituri neimpozabile, cheltuieli nedeductibile, elemente similare);
pierdere fiscală de recuperat;
credit fiscal extern, dacă este cazul;
sponsorizări/scăderi admise de lege;
comparații/elemente privind impozitul minim pe cifra de afaceri, unde se aplică;
casete dedicate unor situații speciale (rectificativă, depunere după anularea rezervei, notificare de conformare, grup fiscal etc., în funcție de versiunea formularului).

În practică, calculele din D101 trebuie corelate cu:

evidența contabilă;
vectorul fiscal și declarațiile periodice (de ex. D100);
ajustările rezultate din închidere fiscală anuală.

Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și impozitele suplimentare (ICAS)

Din 2024, formularul 101 integrează și mecanismul impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA), introdus prin Legea nr. 296/2023 (art. 18^1 Cod fiscal). IMCA NU se declară printr-o declarație separată — se determină și se raportează în cadrul aceleiași D101, în casetele/rândurile dedicate din formular. Regula de bază: contribuabilul care intră sub incidența IMCA datorează maximul dintre impozitul pe profit calculat în mod obișnuit și IMCA (aproximativ 1% din cifra de afaceri ajustată). Practic, dacă impozitul pe profit este mai mic decât IMCA (inclusiv în caz de pierdere fiscală), se plătește IMCA.

Pentru instituțiile de credit și pentru contribuabilii din sectorul petrol și gaze naturale există impozite suplimentare specifice (denumite uzual ICAS), reglementate distinct prin art. 18^2 și art. 18^3 Cod fiscal (introduse prin OUG nr. 115/2023). Acestea sunt impozite proprii, cu reguli de calcul și declarare separate față de impozitul pe profit standard.

Surse: Codul fiscal, art. 18^1, art. 18^2 și art. 18^3 (accesat 2026-07-16); Legea nr. 296/2023; OUG nr. 115/2023.

Recuperarea pierderilor fiscale (regimul din 2024)

Rândul „pierdere fiscală de recuperat” trebuie completat conform regimului modificat prin Legea nr. 296/2023 (art. 31 Cod fiscal). Reguli de reținut la completarea D101:

pierderile constituite începând cu 2024 se recuperează în limita a 70% din profitul impozabil al fiecărui an, pe maximum 5 ani consecutivi;
pierderile constituite până la 31.12.2023 beneficiază de un regim tranzitoriu: se recuperează pe perioada rămasă din cei 7 ani inițiali, dar tot cu plafonul de 70% aplicabil din 2024.

Impactul practic: chiar dacă ai pierderi reportate suficiente, nu mai poți „anula” integral profitul impozabil al anului — cel puțin 30% din profitul impozabil rămâne, de regulă, taxabil.

Sursa: Codul fiscal, art. 31 (accesat 2026-07-16); modificat prin Legea nr. 296/2023.

Creditul pentru sponsorizare și legătura cu formularul 177

Sumele de sponsorizare/burse se scad din impozitul pe profit în D101, în limita cumulativă prevăzută de art. 25 alin. (4) lit. i) Cod fiscal: 20% din impozitul pe profit datorat, dar nu mai mult de 0,75% din cifra de afaceri. Ce nu poate fi utilizat în D101 (în limitele de mai sus) poate fi redirecționat ulterior către entități nonprofit/culte prin formularul 177 (art. 42^1 Cod fiscal), în termen de 6 luni de la termenul de depunere a D101. Astfel, D101 stabilește creditul; formularul 177 valorifică soldul redirecționabil — cele două sunt corelate, dar depuse la momente diferite.

Sursa: Codul fiscal, art. 25 alin. (4) lit. i) și art. 42^1 (accesat 2026-07-16).

Declarația rectificativă D101

Rectificarea este permisă, dar în limite clare:

declarația de impunere se poate corecta pe perioada termenului de prescripție;
după anularea rezervei verificării ulterioare, regula este că nu mai poți corecta, cu excepțiile expres prevăzute.

Art. 105 Cod procedură fiscală. Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 105

Practic, dacă depui rectificativă după o notificare de conformare sau după constatarea unei erori materiale importante, trebuie să documentezi intern foarte clar motivul corecției și baza legală.

Situații speciale care creează erori frecvente

1. Confuzia D101 vs D300

Companiile care lucrează intens cu TVA tind să trateze D101 ca o obligație „tot trimestrială de tip TVA”. Nu este cazul: D101 rămâne declarație anuală de impozit pe profit, chiar dacă ai avut plăți anticipate sau declarații periodice conexe.

2. An fiscal modificat

Dacă anul fiscal nu este calendaristic, termenul nu mai este 25 martie „by default”. Trebuie citit corect mecanismul de la art. 16 și instrucțiunile formularului.

3. Dizolvare/lichidare

În procedurile de încetare, termenul D101 este legat de momente procedurale (depunerea situațiilor financiare sau închiderea perioadei impozabile), nu de calendarul clasic.

4. Grup fiscal

Membrii grupului fiscal au atât obligații individuale (formular 101), cât și obligații consolidate la nivelul persoanei juridice responsabile (101 Grup fiscal). Erorile apar când se confundă ce se declară individual vs consolidat.

5. Decalajul față de situațiile financiare anuale

D101 se depune până la 25 martie, dar situațiile financiare anuale se depun la Ministerul Finanțelor abia în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar (≈ 30 mai pentru anul calendaristic), conform Legii contabilității nr. 82/1991 (art. 36). Cele două sunt obligații independente, cu termene diferite: D101 se depune ÎNAINTE de termenul situațiilor financiare. Riscul practic este necorelarea — dacă închiderea contabilă finală (finalizată pentru situațiile financiare) modifică rezultatul deja declarat în D101, poate fi necesară o D101 rectificativă. De aceea, recomandarea de bază este să finalizezi închiderea fiscală înainte de 25 martie, astfel încât cifrele din D101 să nu fie infirmate de situațiile financiare depuse ulterior.

Sursa: Legea contabilității nr. 82/1991, art. 36 (termenul de 150 de zile pentru depunerea situațiilor financiare anuale) — formă consolidată pe legislatie.just.ro (accesat 2026-07-16).

Aspecte practice: checklist de lucru pentru departamentul financiar

Confirmă regimul de impozitare aplicabil pe fiecare perioadă din an (micro vs profit).
Verifică dacă există an fiscal calendaristic sau modificat.
Reconciliază datele contabile finale cu ajustările fiscale de închidere.
Verifică existența sponsorizărilor/creditelor fiscale și limitele lor.
Confirmă dacă există obligație de grup fiscal și fluxul de depunere intern.
Rulează verificări tehnice pe fișierul de depunere înainte de transmitere.
Dacă apare eroare post-depunere, evaluează imediat necesitatea unei rectificative și temeiul legal.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — ghidurile practice pentru contribuabili insistă pe verificarea încadrării corecte între micro și profit înainte de depunerea D101 și pe corelarea cu situațiile financiare anuale. Sursa: StartupCafe - articol practic privind depunerea declarației 101

⚠️ Opinie specialistă — în practică, una dintre cele mai frecvente erori este folosirea termenului standard de 25 martie fără a verifica excepțiile (an fiscal modificat, situații speciale de contribuabili). Sursa: Termene.ro - material practic D101

Aceste materiale sunt utile operațional, dar nu înlocuiesc baza legală din Codul fiscal, Codul de procedură fiscală și ordinul ANAF aplicabil.

Cronologie practică de lucru (model orientativ)

Pentru majoritatea societăților cu an fiscal calendaristic, un flux intern util arată astfel:

ianuarie-februarie: închidere contabilă preliminară și inventarierea ajustărilor fiscale;
februarie-martie: verificarea deductibilităților, sponsorizărilor, creditelor fiscale și a pierderilor reportabile;
cu 1-2 săptămâni înainte de termen: test de consistență între balanță, situații financiare și indicatorii din D101;
ziua depunerii: transmitere electronică, verificarea recipisei și arhivarea documentației de suport;
după depunere: monitorizare notificări ANAF și, dacă e cazul, pregătirea unei rectificative în termen legal.

Cronologia diferă pentru contribuabilii cu an fiscal modificat, pentru grupuri fiscale sau pentru societăți în reorganizare/dizolvare, unde punctul critic este determinarea corectă a termenului legal specific.

Legislație europeană

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2011/96/UE privind regimul fiscal comun aplicabil societăților-mamă și filialelor din state membre diferite.
Directiva 2009/133/CE privind regimul fiscal comun pentru fuziuni, divizări, transferuri de active și schimburi de acțiuni transfrontaliere.
Directiva (UE) 2016/1164 (ATAD) și Directiva (UE) 2017/952 (ATAD 2, elemente hibride).
Directiva (UE) 2022/2523 privind nivelul minim global de impozitare pentru grupurile mari (Pilonul II).
Directiva (UE) 2025/872 (DAC9) privind schimbul automat de informații pentru declarațiile de impozit suplimentar (top-up tax) aferente Pilonului II.

Directiva 2011/96/UE — reglementează neimpozitarea dividendelor intra-grup UE și mecanisme anti-abuz asociate. Sursa: Directiva 2011/96/UE

Directiva 2009/133/CE — stabilește neutralitatea fiscală pentru anumite reorganizări transfrontaliere, cu condiții stricte de continuitate fiscală. Sursa: Directiva 2009/133/CE

Directiva (UE) 2016/1164 și Directiva (UE) 2017/952 — introduc reguli anti-evitare (limitarea dobânzii, exit tax, tratamente hibride). Sursa: Directiva (UE) 2016/1164, Directiva (UE) 2017/952

Directiva (UE) 2022/2523 — impune, pentru grupurile cu venituri consolidate de minimum 750 milioane EUR, mecanismul de calcul și declarare a impozitului suplimentar pentru atingerea cotei efective minime de 15%. Sursa: Directiva (UE) 2022/2523

Transpunerea în dreptul român

În materia relevantă pentru D101, transpunerea principală se regăsește în Codul fiscal:

art. 24 alin. (7): transpune Directiva 2011/96/UE (dividende intra-UE);
art. 33 alin. (13): transpune Directiva 2009/133/CE (reorganizări transfrontaliere);
art. 40^10: confirmă transpunerea Directivei (UE) 2016/1164 și a Directivei (UE) 2017/952.

Practic, aceste norme influențează direct calculul rezultatului fiscal anual declarat în D101 (venituri neimpozabile, ajustări anti-abuz, tratament reorganizări).

Un aspect util de context: transpunerea ATAD a fost etapizată istoric, prin OUG nr. 79/2017, iar ulterior completată în forma actuală a Codului fiscal.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-446/03, Marks & Spencer (13.12.2005) — statele pot limita compensarea pierderilor transfrontaliere, dar trebuie admise „pierderile definitive”, în condiții stricte. Sursa: CJUE - C-446/03

Cauza C-196/04, Cadbury Schweppes (12.09.2006) — măsurile anti-abuz sunt compatibile cu dreptul UE dacă vizează construcții pur artificiale și permit analiză pe substanța economică. Sursa: CJUE - C-196/04

Cauza C-650/16, Bevola (12.06.2018) — pentru sedii permanente din alte state, refuzul deducerii pierderilor definitive poate încălca libertatea de stabilire. Sursa: CJUE - C-650/16

Cauza C-382/16, Hornbach-Baumarkt (31.05.2018) — la ajustări intragrup transfrontaliere, contribuabilul trebuie să poată proba justificarea comercială/economică. Sursa: CJUE - C-382/16

Aspecte practice din perspectivă europeană

Pentru majoritatea contribuabililor români, D101 rămâne declarația anuală centrală; directivele UE influențează conținutul calculului fiscal, nu formularul în sine.
Pentru grupurile mari multinaționale (pragul de 750 milioane EUR), obligațiile din Directiva (UE) 2022/2523 creează un flux suplimentar de conformare (top-up tax), care trebuie reconciliat cu pozițiile fiscale anuale.
Din 1 ianuarie 2026, cadrul DAC9 începe să producă efecte în schimbul de informații fiscale între autorități, ceea ce crește importanța coerenței între raportările transfrontaliere și D101.
Inițiativele UE privind baza fiscală comună (BEFIT) și armonizarea transfer pricing sunt, la data de 17 februarie 2026, în procedură legislativă și nu generează încă obligații directe de declarare în D101.

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Curtea de Apel București, secția a VIII-a CAF, 19.07.2019 (Sentința civilă nr. 2220/2019) — anulare acte administrativ-fiscale privind obligații suplimentare de TVA și impozit pe profit În primă instanță, curtea de apel a admis acțiunea contribuabilului și a anulat decizia de soluționare a contestației, decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală. Pentru practica D101, speța este utilă deoarece confirmă că regularizările fiscale anuale pot fi cenzurate în contencios când baza factuală a impunerii este nelegală. Sursa: https://www.universuljuridic.ro/regularizarea-tva-prin-stornarea-operatiunilor-fiscale-anterioare-limitele-corectarii-si-obligatia-justificarii-documentare-a-ajustarilor/

ÎCCJ, SCAF, 31.01.2024 (Decizia nr. 391/2024) — accesorii fiscale raportate la creanțe principale anulate Potrivit rezumatului de practică publicat, Înalta Curte a reținut că obligațiile accesorii urmează soarta obligațiilor principale: dacă debitul principal este anulat, accesoriile aferente rămân fără temei juridic. Relevanța pentru D101 este directă în litigii post-regularizare anuală (impozit pe profit principal + dobânzi/penalități). Sursa: https://www.universuljuridic.ro/accesorii-aferente-obligatiilor-fiscale-principale-solicitare-in-vederea-anularii-raportului-de-inspectie-fiscala-si-a-deciziei-de-impunere/

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

ÎCCJ, SCAF, 12.03.2018 (Decizia nr. 1044/2018) — contestarea deciziei de impunere și a suspendării contestației administrative Înalta Curte a menținut soluția de respingere a anulării deciziei de suspendare a contestației fiscale și a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea deciziei de impunere în cadrul respectiv. Speța arată că, procedural, contribuabilul trebuie să respecte strict traseul contestației administrative înainte de controlul jurisdicțional pe fond. Instanța a reținut că suspendarea contestației poate fi justificată când există interdependență cu o sesizare penală rezultată din inspecția fiscală. Sursa: https://www.universuljuridic.ro/impozit-pe-profit-suplimentar-solicitare-in-vederea-anularii-deciziei-de-impunere-privind-obligatiile-fiscale-suplimentare-stabilite-de-inspectia-fiscala/

ÎCCJ (RIL), 2017 (Decizia nr. 21/2017) — începutul termenului de prescripție pentru stabilirea impozitului pe profit În recurs în interesul legii, Înalta Curte a stabilit că termenul de prescripție pentru stabilirea impozitului pe profit începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a realizat profitul. Practic, această interpretare limitează apărările contribuabilului întemeiate pe un calcul prematur al prescripției în controalele privind regularizările declarate prin D101. Sursa: https://www.avocatnet.ro/articol_48255/Oficial-ICCJ-a-stabilit-cum-se-calculeaz%C4%83-termenul-de-prescrip%C8%9Bie-pentru-stabilirea-impozitului-pe-profit.html

Nuanțe și cazuri speciale

ÎCCJ, SCAF, 06.06.2024 (Decizia nr. 3180/2024) — corectarea/stornarea operațiunilor fiscale și efectul asupra bazei impozabile Din rezumatul hotărârii rezultă că litigiile de regularizare fiscală trebuie analizate atât prin filtrul realității economice, cât și al disciplinei documentare (corectarea facturilor, înregistrări contabile, legătura cu baza impozabilă). Pentru D101, speța este relevantă în situațiile în care contribuabilul recalculează rezultatul fiscal după corecții contabile sau fiscale. Sursa: https://www.universuljuridic.ro/regularizarea-tva-prin-stornarea-operatiunilor-fiscale-anterioare-limitele-corectarii-si-obligatia-justificarii-documentare-a-ajustarilor/

Tendințe jurisprudențiale

Instanțele validează corecțiile contribuabilului când organul fiscal ignoră realitatea economică ori menține accesorii fără bază principală, însă rămân stricte pe procedură (admisibilitate, contestație administrativă, prescripție). Pentru D101, trendul practic este: argumentație tehnică solidă pe fond + disciplină procedurală strictă pe formă.

Jurisprudență pe fondul impozitului pe profit (relevantă direct pentru D101)

Dincolo de spețele procedurale și de regularizare TVA de mai sus, pentru un cititor care completează efectiv D101 sunt mai relevante deciziile care privesc fondul rezultatului fiscal — deductibilitatea cheltuielilor și tratamentul veniturilor. Linia jurisprudențială constantă a ÎCCJ (Secția de contencios administrativ și fiscal) reține, în esență:

Cheltuieli care nu profită societății. Cheltuielile care nu au fost efectuate în scopul desfășurării activității economice a societății, ci în beneficiul unui terț (de exemplu, al asociatului), sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit (raportat la definiția rezultatului fiscal — art. 19 și regulile de deducere din art. 25 Cod fiscal). Sursa: juridice.ro — caracterul nedeductibil al cheltuielilor care profită asociatului (accesat 2026-07-16). ⚠️ Linie jurisprudențială constantă a ÎCCJ, nu o decizie unică; pentru citarea într-un litigiu, identificați decizia punctuală (an, secție, număr) aplicabilă situației de fapt.

Cheltuieli fictive / nejustificate documentar. Cheltuielile fără substanță economică reală sau fără suport documentar (operațiuni nedovedite) sunt integral nedeductibile, indiferent de înregistrarea lor în contabilitate; deductibilitatea depinde de dovada efectuării reale a operațiunii în scopul activității. Sursa: juridice.ro — imposibilitatea deducerii cheltuielilor fictive (accesat 2026-07-16). ⚠️ Linie jurisprudențială constantă a ÎCCJ, nu o decizie unică; pentru citarea într-un litigiu, identificați decizia punctuală (an, secție, număr) aplicabilă situației de fapt.

Relevanța pentru D101: ajustările fiscale din declarație (venituri neimpozabile, cheltuieli nedeductibile) trebuie documentate riguros, întrucât în control organul fiscal se poate sprijini pe această jurisprudență pentru a reîncadra cheltuieli ca nedeductibile.

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (formă consolidată)
Codul fiscal, art. 13 (contribuabili impozit pe profit)
Codul fiscal, art. 16 (an fiscal)
Codul fiscal, art. 41 (declarare/plată impozit pe profit)
Codul fiscal, art. 42 (depunerea declarației de impozit pe profit)
Codul fiscal, art. 322 (perioada fiscală TVA)
Codul fiscal, art. 323 (decontul de TVA)
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (formă consolidată)
Cod procedură fiscală, art. 101
Cod procedură fiscală, art. 102
Cod procedură fiscală, art. 103
Cod procedură fiscală, art. 105
Ordinul ANAF nr. 206/2025
ANAF - Declarații electronice
StartupCafe - Declarația 101: termen și completare
Termene.ro - Declarația 101: cine depune și când
Codul fiscal, art. 18^1 (impozit minim pe cifra de afaceri - IMCA)
Codul fiscal, art. 18^2 și 18^3 (impozit suplimentar instituții de credit / petrol-gaze)
Codul fiscal, art. 25 alin. (4) lit. i) (sponsorizare)
Codul fiscal, art. 31 (recuperarea pierderilor fiscale)
Codul fiscal, art. 42^1 (redirecționare - formular 177)
Codul fiscal, art. 52 (ieșirea din regimul microîntreprinderii)
Cod procedură fiscală, art. 336 (contravenții - nedepunere declarații)
Legea contabilității nr. 82/1991, art. 36 (termen situații financiare anuale) — legislatie.just.ro
Legea nr. 296/2023 (introducerea IMCA, modificarea regimului pierderilor)
OUG nr. 115/2023 (impozite suplimentare - instituții de credit, petrol/gaze)
ANAF - Formularul 177 (redirecționare impozit pe profit)
juridice.ro - jurisprudență ÎCCJ, cheltuieli nedeductibile
juridice.ro - jurisprudență ÎCCJ, cheltuieli fictive

Articole conexe