Ce acoperă această secțiune
Această secțiune reunește obligațiile declarative, contabile și de plată pe care persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și companiile le au față de ANAF — de la raportarea veniturilor și a impozitelor, până la facturarea electronică obligatorie, evidența contabilă și mecanismele de corectare, amânare sau recuperare a sumelor datorate. Fundamentul îl dau Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), care definește veniturile, impozitul pe profit, TVA și regulile de deducere a cheltuielilor (text consolidat), și Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), care reglementează depunerea, corectarea și colectarea declarațiilor (sursa). Digitalizarea raportării se sprijină pe OUG nr. 120/2021 privind sistemul RO e-Factura (sursa), iar evidența contabilă pe Legea contabilității nr. 82/1991 (sursa). Secțiunea se adresează antreprenorilor, contabililor și departamentelor financiare care au nevoie de repere clare pentru conformarea fiscală.
Ce găsiți în această secțiune
Persoanele fizice cu venituri din activități independente pornesc de la Declarația Unică (formularul 212), depusă anual până la 25 mai. Companiile declară obligațiile periodice la bugetul de stat prin Declarația 100 (impozit pe profit și rețineri la sursă, prezentată și aici), iar regularizarea anuală a profitului se face prin Declarația 101 — declarație de impozit pe profit, nu de TVA, o confuzie frecventă. Pentru TVA, Declarația 300 este decontul lunar sau trimestrial (variantă de completare), completat de informativa Declarația 394. Angajatorii raportează contribuțiile sociale și impozitul pe venit prin Declarația 112, iar taxele locale ale persoanelor juridice se depun prin declarații ITL la fiscul local, nu printr-un formular 600 național unic. Termenele și sancțiunile sunt sintetizate în calendarul declarațiilor fiscale și în ghidul declarațiilor obligatorii pentru companii.
Pe latura contabilă, deducerea cheltuielilor explică testul scopului economic din art. 25 Cod fiscal, detaliat apoi în articolele despre cheltuielile nedeductibile, plafoanele de deducere și cheltuielile de protocol (reguli de bază și ghid complet, deductibile în limita a 2%). Amortizarea activelor arată cum se recuperează treptat costul mijloacelor fixe (prag de 5.000 lei din 2026), iar registrul de evidență fiscală face legătura dintre contabilitate și baza de impozitare.
Raportarea digitală este tratată în articolele despre facturarea electronică (e-Factura și e-Transport) și regimul RO e-Factura, obligatoriu B2B din 1 iulie 2024 și B2C din 2025, la care se adaugă decontul precompletat RO e-TVA, fișierul SAF-T (Declarația D406), obligatoriu pentru contribuabilii în partidă dublă din 2025, și raportarea DAC7 a platformelor digitale. La încasările în numerar sau cu cardul de la populație rămân obligatorii casele de marcat electronice (AMEF), care emit bon fiscal și sunt conectate la sistemul ANAF conform OUG nr. 28/1999 (sursa). Când apar erori sau dificultăți de plată, declarația rectificativă corectează o declarație greșită, eșalonarea obligațiilor permite achitarea datoriilor restante în rate lunare pe maximum 12 luni, restituirea taxelor recuperează sumele plătite nedatorat, iar cesiunea de creanțe are un tratament fiscal aparte.
Întrebări de orientare
- Sunt PFA sau întreprindere individuală și vreau să știu ce venituri declar și până când? Vedeți Declarația Unică.
- Firma mea trebuie să depună decontul de TVA — cum îl completez și până când? Consultați Declarația 300.
- Am obligații fiscale restante pe care nu le pot achita integral — ce opțiuni am? Vedeți eșalonarea obligațiilor.