Casele de marcat electronice (AMEF)

Aparatele de marcat electronice fiscale (AMEF), cunoscute și ca case de marcat electronice, sunt obligatorii pentru operatorii economici care încasează cu numerar sau card contravaloarea bunurilor ori serviciilor vândute direct populației. Regimul este stabilit de OUG nr. 28/1999: aparatele trebuie conectate la sistemul informatic al ANAF, iar la fiecare încasare se emite un bon fiscal. Nerespectarea se sancționează cu amenzi de 8.000–10.000 lei și, după caz, suspendarea activității.

Pe scurt

Aparatele de marcat electronice fiscale (AMEF) — cunoscute și ca case de marcat electronice — sunt obligatorii pentru orice operator economic care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau card, contravaloarea bunurilor vândute cu amănuntul ori a serviciilor prestate direct către populație. Regimul lor este stabilit de OUG nr. 28/1999 și de normele de aplicare (HG nr. 479/2003): aparatele trebuie să fie dotate cu jurnal electronic și conectate la sistemul informatic al ANAF, iar la fiecare încasare (inclusiv la avansuri) se emite și se predă clientului un bon fiscal. Nerespectarea obligațiilor — lipsa aparatului, neemiterea bonului sau neconectarea la ANAF — se sancționează cu amenzi de 8.000–10.000 lei, confiscarea sumelor nejustificate și, după caz, suspendarea activității.

Cadrul legal

Regimul caselor de marcat este reglementat de două acte principale, la care se adaugă ordinele ANAF privind conectarea și structura tehnică:

• OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (republicată în MO nr. 75/2005, cu modificări și completări ulterioare — între care Legea nr. 136/2019, OUG nr. 69/2024 și OUG nr. 125/2024, aprobată prin Legea nr. 119/2025);
• HG nr. 479/2003 — Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 28/1999 (republicată);
• OpANAF nr. 2668/2020 și OpANAF nr. 435/2021 — procedura de conectare a AMEF la sistemul informatic național al ANAF;
• Ordinul ANAF nr. 146/2018 — structura XML a fișierelor și a mesajelor de activare.

Art. 1 din OUG nr. 28/1999 — Operatorii economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit ori a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum și a serviciilor prestate direct către populație, sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale [și] să emită bonuri fiscale [...] și să le predea clienților. Sursa: OUG 28/1999, Portal Legislativ (accesat 2026-09-03)

Obligația vizează încasările în numerar sau cu cardul de la populație. Încasările efectuate exclusiv prin virament bancar nu intră sub incidența art. 1 și nu generează, în sine, obligația de dotare cu AMEF.

Art. 2 din OUG nr. 28/1999 stabilește activitățile exceptate de la obligația de a utiliza casă de marcat (a se vedea secțiunea „Explicație detaliată"). Lista a fost completată succesiv: OUG nr. 69/2024 a introdus o exceptare pentru tranzacțiile B2C raportate prin factura electronică RO e-Factura (lit. n¹), iar OUG nr. 125/2024 (aprobată prin Legea nr. 119/2025) a adăugat exceptarea pentru încărcarea vehiculelor electrice prin automate comerciale plătite exclusiv cu cardul/portofel electronic (lit. s). Sursa: OUG 28/1999, Portal Legislativ (accesat 2026-09-03); completarea prin OUG 125/2024, law-db (accesat 2026-09-04)

Art. 4 alin. (2¹) din OUG nr. 28/1999 (introdus de OUG nr. 69/2024) impune ca bonul fiscal să conțină codul de identificare al beneficiarului, numărul de identificare al bonului și, sub formă de cod QR, datele fiscalului — o componentă a digitalizării bonului. Sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații este suspendată până la 1 septembrie 2025 prin OUG nr. 125/2024 (art. II). Sursa: OUG 125/2024, law-db (accesat 2026-09-04)

Forma consolidată în vigoare a OUG nr. 28/1999 a fost verificată în baza de date legislativă (ultima versiune: eticheta 02.02.2026). Această etichetă este posterioră intrării în vigoare a Legii nr. 119/2025 (1 iulie 2025), care aprobă OUG nr. 125/2024, deci include efectiv modificările OUG 69/2024 și OUG 125/2024. Textul integral și modificările la zi se consultă pe legislatie.just.ro.

Explicație detaliată

Cine este obligat să folosească o casă de marcat

Obligația de a utiliza AMEF apare atunci când se întrunesc cumulativ două condiții:

1. operatorul livrează bunuri cu amănuntul sau prestează servicii direct către populație (adică unei persoane fizice, consumator final); și
2. încasarea se face, integral sau parțial, cu numerar, cu cardul de credit/debit sau cu substitute de numerar (tichete, vouchere).

Forma de organizare nu contează în sine: intră sub obligație societățile comerciale, PFA, întreprinderile individuale și familiale, dacă încasează de la populație în numerar/card. Ce contează este modalitatea de plată și calitatea clientului. Dacă un operator încasează exclusiv prin transfer bancar (ordin de plată), nu are obligația de a se dota cu casă de marcat pentru acele operațiuni.

Activitățile exceptate (art. 2)

OUG nr. 28/1999 exceptează expres o serie de activități, printre care:

• comerțul ocazional cu produse agricole din producție proprie, realizat de producători individuali autorizați, în piețe, târguri, oboare sau alte locuri publice autorizate;
• vânzarea de ziare și reviste prin distribuitori specializați;
• transportul public de călători pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum și cu metroul;
• activitățile pentru care încasarea se face pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite (bilete la spectacole, muzee, expoziții, parcări, jocuri de noroc și altele similare);
• profesiile libere exercitate fără constituirea unei societăți comerciale;
• vânzarea obiectelor și serviciilor de cult;
• comerțul prin comis-voiajori și prin corespondență;
• serviciile de instalații, reparații și întreținere efectuate la domiciliul clientului;
• vânzarea pachetelor de servicii turistice de către agențiile de turism.

Lista de exceptări a fost extinsă recent prin digitalizarea fiscală și prin noile forme de plată:

• tranzacțiile B2C raportate prin RO e-Factura (art. 2 lit. n¹, introdusă de OUG nr. 69/2024) — relația business-consumator (execuții de lucrări, livrări de bunuri, prestări de servicii între operatori economici persoane impozabile și consumatori) pentru care obligația fiscală este onorată prin factura electronică B2C;
• încărcarea vehiculelor electrice prin automate comerciale ale căror contravaloare se încasează exclusiv cu cardul de credit/debit sau prin aplicații de tip portofel electronic (art. 2 lit. s, introdusă de OUG nr. 125/2024, aprobată prin Legea nr. 119/2025).

Atenție: schimbul valutar cu numerar pentru persoane fizice NU este exceptat (în afara operațiunilor punctelor din instituțiile de credit și a automatelor de schimb valutar).

Casa de marcat cu jurnal electronic

Din 2018–2019 sunt admise doar casele de marcat cu jurnal electronic (memorie electronică care înregistrează toate tranzacțiile), în locul vechilor aparate cu rolă-jurnal pe hârtie. Calendarul a fost amânat succesiv; forma consolidată a impus utilizarea exclusivă a AMEF cu jurnal electronic pentru contribuabilii mari și mijlocii de la 1 noiembrie 2018 și pentru contribuabilii mici de la 1 august 2019.

Conectarea la sistemul informatic al ANAF

AMEF cu jurnal electronic trebuie conectate la distanță la sistemul informatic național de supraveghere și monitorizare a datelor fiscale al ANAF, care preia automat datele fiscale (bonuri, rapoarte Z). Procedura este stabilită de OpANAF nr. 2668/2020 și OpANAF nr. 435/2021. Termenele de conectare, pe categorii de contribuabili, au fost:

• contribuabili mari: până la 30 septembrie 2020;
• contribuabili mici și mijlocii: inițial 31 ianuarie 2021, prelungit la 30 noiembrie 2021;
• AMEF achiziționate după 1 februarie 2021: la data instalării aparatului.

Pentru aparatele instalate în zone fără rețea de comunicații electronice („profil 0"), operatorul depune o declarație și transmite periodic datele fiscale în fișiere XML semnate cu certificatul digital, prin exportul pe un mediu de stocare.

Bonul fiscal — ce trebuie să conțină

La fiecare încasare, aparatul emite un bon fiscal care se predă clientului. Potrivit art. 4 din OUG nr. 28/1999, bonul trebuie să conțină cel puțin:

• denumirea și codul de identificare fiscală ale emitentului;
• adresa locului de instalare a aparatului;
• logotipul și seria fiscală ale AMEF;
• numărul de ordine, data și ora emiterii;
• denumirea fiecărui bun/serviciu, prețul unitar și cantitatea;
• valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv TVA, cu indicarea cotei;
• valoarea totală a bonului, inclusiv TVA, și valoarea totală a TVA pe cote de taxă;
• valoarea operațiunilor scutite de TVA.

Din 2024 (Legea nr. 317/2024), pentru încasările cu cardul, comerciantul nu mai este obligat să imprime bonul pe hârtie decât la solicitarea clientului — bonul se înregistrează însă în aparat în toate cazurile.

Tot din 2024, OUG nr. 69/2024 (art. 4 alin. 2¹) introduce pe bonul fiscal elemente de digitalizare: codul de identificare al beneficiarului, numărul de identificare al bonului și, sub formă de cod QR, datele fiscalului prevăzute la acel articol. Sancțiunea pentru emiterea bonului fără aceste elemente este însă suspendată până la 1 septembrie 2025 prin OUG nr. 125/2024 (art. II), pentru a permite operatorilor și distribuitorilor pregătirea tehnică.

Regimul avansurilor

La încasarea unui avans în numerar sau cu cardul (plată parțială înaintea livrării/prestării), operatorul are obligația să emită bon fiscal pentru suma încasată, chiar dacă livrarea are loc ulterior. La decontarea finală, pe bonul emis la livrare se evidențiază contravaloarea integrală a bunului/serviciului și, separat, se stornează (cu semnul minus) avansul deja bonat. Există o restricție tehnică: potrivit art. 34 lit. c) din Normele metodologice (HG nr. 479/2003), AMEF nu poate emite bonuri cu valoare totală negativă, astfel încât totalul bonului de decontare trebuie să rămână pozitiv sau zero.

Aspecte practice

Obligații curente ale utilizatorului

• Emite bon la fiecare încasare în numerar/card și predă-l clientului, indiferent de valoare. Bonul cu date eronate sau incomplete este tratat ca neconform.
• Afișează la loc vizibil anunțul privind obligația clientului de a solicita și păstra bonul fiscal.
• Menține conectarea la ANAF funcțională; aparatul transmite automat datele fiscale.
• Emite raportul Z (raportul fiscal de închidere zilnică) la sfârșitul fiecărei zile de lucru și păstrează registrele impuse de norme.
• Nu depăși capitalul de numerar nejustificat: sumele din sertar care nu se regăsesc în bonuri/registrul special/facturi sunt considerate fără proveniență și se confiscă.

Ce faci când casa de marcat se defectează

Pe durata nefuncționării AMEF (defecțiune, pană de curent), operațiunile se înregistrează într-un registru special și se emit bonuri fiscale imediat după repunerea în funcțiune. Registrul special trebuie păstrat la punctul de lucru pentru control.

Sancțiuni — la ce te expui

Pentru nereguli minore, organul de control aplică mai întâi avertisment și un plan de remediere (Legea prevenirii nr. 270/2017), înainte de amendă.

Controlul se efectuează de structurile din MF/ANAF, de Poliția Română (IGPR) și de ISCTR (în transportul rutier). Împotriva procesului-verbal de contravenție se poate face plângere, în condițiile OG nr. 2/2001.

Sancțiuni suspendate prin OUG nr. 125/2024 (până în 2025)

OUG nr. 125/2024 (aprobată prin Legea nr. 119/2025) suspendă temporar aplicarea unor sancțiuni din OUG nr. 28/1999, pe perioade de tranziție către noile obligații tehnice:

• Bonul fără cod QR / datele art. 4 alin. (2¹) (introduse de OUG nr. 69/2024): aplicarea art. 10 lit. f) și a art. 11 alin. (1) lit. h) se suspendă până la 1 septembrie 2025 pentru fapta de emitere a bonului fără codul de identificare al beneficiarului, numărul de identificare al bonului și codul QR. Până la acea dată, lipsa acestor elemente nu atrage amenda aferentă — dar celelalte obligații privind bonul fiscal rămân aplicabile.
• Nedotarea automatelor comerciale (vending): aplicarea art. 10 lit. cc) și a art. 11 alin. (1) lit. f) se suspendă până la 31 decembrie 2024 pentru operatorii de automate comerciale (plată cu cardul sau bancnote/monede) care, la data controlului, au contracte încheiate pentru achiziționarea AMEF, cu termen de livrare și instalare până la 31.12.2024. Suspendarea privește doar activitatea de vending; pentru celelalte activități supuse fiscalizării ale aceluiași operator, sancțiunile se aplică în mod normal.

⚠️ Interpretare — Suspendarea nu abrogă fapta și nu elimină obligația de dotare; este o măsură tranzitorie care blochează aplicarea amenzii pe perioada indicată. După expirarea termenului (01.09.2025, respectiv 31.12.2024), sancțiunile redevin aplicabile. Pentru individualizarea sancțiunii în procedura fiscală, OUG nr. 125/2024 (art. IV) completează și Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală) cu un nou art. 61². Sursa: OUG 125/2024, law-db (accesat 2026-09-04)

Cumulul amendă + suspendare după hotărârea CJUE MV-98

Sancțiunile din OUG nr. 28/1999 (art. 10–11) prevăd, pentru nedotarea cu AMEF, atât amenda, cât și, complementar, suspendarea activității. Prin hotărârea C-97/21 (MV-98) din 4 mai 2023, CJUE a statuat că aplicarea automată și cumulativă a amenzii și a suspendării, fără posibilitatea individualizării, poate fi disproporționată și contrară dreptului UE.

⚠️ Interpretare — Textul intern al OUG nr. 28/1999 nu a fost modificat expres ca urmare a hotărârii MV-98. În practică, aceasta oferă operatorului un argument de proporționalitate pe care îl poate invoca în plângerea contravențională (OG nr. 2/2001): instanța poate cenzura cumulul automat și individualiza sancțiunea în funcție de gravitatea faptei. Nu vă bazați pe o „neaplicare" din oficiu — cumulul rămâne prevăzut de lege până la o eventuală modificare. Sursa: CJUE, C-97/21 MV-98, eur-lex.europa.eu (accesat 2026-09-03)

Răspunderea când datele nu ajung la ANAF din cauze neimputabile

Neconectarea și netransmiterea datelor se sancționează (amendă 8.000–10.000 lei), dar sancțiunea presupune o faptă imputabilă operatorului. Pentru situațiile obiective (lipsă de semnal/rețea, indisponibilitatea serverelor ANAF, aparat în „profil 0" în zone fără acoperire), operatorul trebuie să poată dovedi că neconectarea nu îi este imputabilă. În practică:

• pentru „profil 0" — depune declarația prevăzută de norme și transmite periodic fișiere XML semnate cu certificatul digital;
• păstrează log-urile de conectare ale aparatului și dovezile de export;
• verifică raportul lunar de conectare disponibil în Spațiul Privat Virtual (SPV), care listează starea de transmitere și eventualele erori.

Sarcina probei revine operatorului; nu există o scutire automată, dar instanța poate anula amenda dacă neconectarea a avut o cauză externă, temeinic dovedită.

Protecția datelor (GDPR) și plafoanele de numerar

• Temeiul GDPR al transmiterii datelor către ANAF este obligația legală — art. 6 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul (UE) 2016/679, completat de Legea nr. 190/2018. Se aplică principiul minimizării (art. 5): bonul transmite date de tranzacție, nu identificarea nominală a clientului; datele personale (nume, CNP) apar doar când clientul cere factură.
• Plafoanele de numerar (Legea nr. 70/2015) se aplică în paralel cu obligația AMEF: încasările în numerar de la o persoană fizică sunt limitate la 5.000 lei/zi (până la 31.12.2024) și 2.500 lei/zi (de la 1 ianuarie 2025), cu interdicția fragmentării. Depășirea se sancționează cu 25% din suma peste plafon (minimum 500 lei) — distinct de sancțiunile pentru casa de marcat.

Sursa: Legea nr. 70/2015, Portal Legislativ (accesat 2026-09-03)

Greșeli frecvente de evitat

• Presupunerea că un PFA sau un neplătitor de TVA nu are nevoie de casă de marcat — dacă încasează numerar/card de la populație, obligația există.
• Neemiterea bonului la încasarea avansului (bonul e obligatoriu din momentul încasării).
• Emiterea bonului doar „la cerere" pentru plățile în numerar — regula scutirii de tipărire la cerere privește doar plățile cu cardul (Legea nr. 317/2024).
• Ignorarea obligației de conectare la ANAF — se sancționează separat de obligația de dotare.
• Automatele comerciale (vending) cu plată card/bancnote: din 2023–2024 intră în obligația AMEF (OUG nr. 115/2023).

Situații speciale

Comerțul online și platformele de intermediere

Obligația casei de marcat este legată de încasarea „direct către populație" la punctul de vânzare (art. 1 din OUG nr. 28/1999). De aceea, regimul comerțului electronic este diferit:

• Vânzări online cu plata online cu cardul (card-not-present, prin procesatori/agregatori de plăți — de exemplu Netopia, PayU, Stripe — sau prin portofele electronice ca Apple Pay și Google Pay): potrivit interpretării ANAF, comerciantul nu are, prin sine, obligația de a folosi casa de marcat pentru aceste încasări, întrucât plata nu se realizează „la ghișeu"; se emite factură.
• Plata la livrare (ramburs) în numerar sau cu cardul la curier: încasarea o realizează cel care preia efectiv banii de la client. Utilizator al AMEF este acela care încasează în nume propriu — comerciantul cu punct fizic sau, după caz, platforma/curierul care încasează în numele său.
• Platformele de intermediere/livrare (Glovo, Tazz, Bolt Food, marketplace): documentul fiscal se emite de cel care încasează efectiv contravaloarea de la consumator; raporturile dintre platformă și comerciant se reglează contractual, dar nu mută obligația legală de fiscalizare a încasării.

⚠️ Atenție — Regimul comerțului electronic depinde de cine încasează și cum. Pentru un magazin online care are și încasări cu numerar/card la un punct fizic (ridicare personală, showroom), pentru acele încasări casa de marcat rămâne obligatorie. Sursa: OUG 28/1999, art. 1, Portal Legislativ (accesat 2026-09-03)

Bon fiscal sau factură? Relația cu clienții persoane juridice

„Direct către populație" înseamnă vânzarea către persoane fizice (consumatori finali). Când clientul este o persoană juridică (are cod de identificare fiscală), nu mai suntem în această ipoteză:

• Se emite factură (art. 319 din Codul fiscal — Legea nr. 227/2015), indiferent de modalitatea de plată. Dacă plata se face în numerar sau cu cardul la punctul de lucru și aparatul emite totuși un bon, bonul se atașează facturii, pentru a nu înregistra de două ori același venit.
• La cererea consumatorului persoană fizică, comerciantul poate emite factură; și în acest caz bonul fiscal se anexează sau se menționează pe factură.
• Plăți mixte (o parte numerar, o parte card sau virament) pentru aceeași tranzacție: un singur document (bon fiscal ori factură) acoperă întreaga contravaloare, cu evidențierea separată a modalităților de plată.

Legătura cu digitalizarea fiscală: RO e-TVA și e-Factura

Datele transmise de casele de marcat nu rămân izolate: ele alimentează decontul precompletat RO e-TVA, introdus prin OUG nr. 70/2024 (modificată prin OUG nr. 87/2024). ANAF generează un decont de TVA precompletat pe baza mai multor surse — e-Factura, e-Transport, declarația 394 și datele AMEF.

• Decontul precompletat nu înlocuiește decontul de TVA (formularul 300), pe care operatorul rămâne obligat să îl depună.
• Când apar diferențe semnificative (cumulativ peste 20% și peste 5.000 lei pe un rând de decont) între decontul depus și cel precompletat, ANAF transmite o Notificare de conformare RO e-TVA, la care operatorul trebuie să răspundă în 20 de zile, explicând divergențele. Obligația de răspuns și sancțiunile aferente (amenzi între 1.000 și 10.000 lei, diferențiat pe mărimea contribuabilului) se aplică de la 1 iulie 2025.
• În paralel, RO e-Factura a devenit obligatorie și în relația B2C de la 1 ianuarie 2025. Riscul practic este al neconcordanțelor între datele AMEF și cele din e-Factura/e-TVA; operatorul le reconciliază la primirea notificării de conformare, pe baza registrelor și a rapoartelor Z.

Sursa: Decontul precompletat RO e-TVA (OUG 70/2024), analiză PwC România (accesat 2026-09-03)

Încetarea activității, insolvența și punctele de lucru temporare

• La suspendarea sau radierea operatorului se efectuează raportul Z final și închiderea fiscală a aparatului; memoria fiscală se arhivează conform normelor și nu mai poate emite bonuri.
• În caz de insolvență/faliment (Legea nr. 85/2014), obligațiile fiscale — inclusiv cele privind memoria fiscală a AMEF — sunt gestionate de practicianul în insolvență/lichidator.
• Comerțul ambulant ocazional și vânzarea de produse agricole din producție proprie sunt exceptate (art. 2 din OUG nr. 28/1999); în schimb, un punct fix pe un târg sau într-o piață sezonieră intră sub obligația AMEF pe durata exploatării.
• Taximetria are un regim special: Legea nr. 38/2003 impune aparate de taxat cu funcție fiscală.

Perspectiva consumatorului și Loteria bonurilor fiscale

Clientul are propria obligație: potrivit art. 1 alin. (11) din OUG nr. 28/1999, consumatorul trebuie să solicite și să păstreze bonul fiscal. Nerespectarea acestei obligații nu este sancționată în sarcina consumatorului — răspunderea pentru neemiterea bonului revine integral comerciantului.

• Când nu i se emite bon, consumatorul poate sesiza ANAF (formularul online de sesizări sau linia telefonică Antifraudă) — o sesizare identificată (nu anonimă) poate declanșa un control.
• Loteria bonurilor fiscale, organizată prin OG nr. 10/2015, este un mecanism de stimulare a conformării: prin extrageri periodice cu premii, cumpărătorii sunt încurajați să ceară bonul, ceea ce presează indirect comercianții să îl emită.

Sursa: OG nr. 10/2015 privind Loteria bonurilor fiscale, Portal Legislativ (accesat 2026-09-03)

Legislație europeană

Casele de marcat electronice nu sunt armonizate la nivelul Uniunii Europene: nu există o directivă UE care să impună un anumit tip de aparat sau un model unic de fiscalizare. Reglementarea AMEF rămâne o competență națională, exercitată însă în cadrul marjei de apreciere oferite de dreptul UE al TVA și limitată de jurisprudența Curții de Justiție.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2006/112/CE (Directiva TVA), art. 273 — Statele membre pot impune „alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea corectă a TVA și a preveni evaziunea", cu respectarea egalității de tratament între operațiunile interne și cele intracomunitare și fără formalități la trecerea frontierei. Sursa: Directiva 2006/112/CE, art. 273 (eur-lex, text consolidat RO) (accesat 2026-09-03)

Acesta este temeiul de drept UE sub care România impune utilizarea AMEF și conectarea lor la ANAF. Complementar, art. 242 din aceeași directivă obligă persoana impozabilă să țină o contabilitate „suficient de detaliată" pentru aplicarea și verificarea TVA — obligație pe care jurnalul electronic al AMEF o materializează la nivelul vânzărilor cu amănuntul.

La nivel de cooperare, Regulamentul (UE) nr. 904/2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul TVA asigură schimbul de informații fiscale între administrațiile statelor membre (recent extins prin Regulamentul (UE) 2026/1743, care deschide accesul EPPO și OLAF la datele TVA la nivelul Uniunii).

Pachetul „TVA în era digitală" (ViDA) — Directiva (UE) 2025/516, Regulamentul (UE) 2025/517 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/518 (adoptate la 11 martie 2025, în vigoare de la 14 aprilie 2025) introduc raportarea digitală în timp real și e-facturarea. Din 1 iulie 2030, e-facturarea și raportarea digitală devin obligatorii pentru tranzacțiile intra-UE B2B (format EN 16931), iar statele membre pot impune deja e-facturare B2B internă fără derogare UE din aprilie 2025. Sursa: ViDA — Directiva (UE) 2025/516 (eur-lex) · Comisia Europeană — VAT in the Digital Age (accesat 2026-09-03)

Transpunerea în dreptul român

Deoarece nu există o „directivă a caselor de marcat", OUG nr. 28/1999, HG nr. 479/2003 și ordinele ANAF privind conectarea la sistemul informatic național nu transpun un act UE anume, ci reprezintă o măsură națională anti-fraudă adoptată în exercitarea marjei permise de art. 273 din Directiva TVA. Conectarea în timp real a AMEF la ANAF depășește minimul cerut de dreptul UE (care nici măcar nu impune casa de marcat) — o formă de gold-plating justificată de obiectivul combaterii evaziunii, permisă atât timp cât respectă proporționalitatea și neutralitatea TVA.

Pe direcția digitalizării, România a mers deja înaintea calendarului ViDA prin RO e-Factura (obligatorie B2B din 2024), SAF-T (declarația D406) și RO e-Transport — sisteme care converg spre logica raportării digitale europene. România fusese printre statele care solicitaseră derogare pentru e-facturarea B2B obligatorie; ViDA elimină, de la aprilie 2025, necesitatea acestei derogări.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-188/09, Profaktor Kulesza, Frankowski, Jóźwiak, Orłowski (Hot. 29 iulie 2010) — Directiva TVA nu se opune ca un stat membru să impună obligația utilizării casei de marcat pentru evidența vânzărilor către populație; statele dispun de latitudine în alegerea măsurilor, inclusiv sancțiuni, sub rezerva neutralității TVA și a proporționalității. Sursa: CJUE, C-188/09 (eur-lex) (accesat 2026-09-03)

Cauza C-97/21, MV-98 (Hot. 4 mai 2023) — Pentru neînregistrarea unei vânzări și neemiterea bonului fiscal, cumulul automat și obligatoriu al unei amenzi cu sigilarea localului (suspendarea activității) este disproporționat și încalcă principiul ne bis in idem (art. 50 din Carta drepturilor fundamentale) coroborat cu art. 49(3) și cu art. 273 din Directiva TVA, atunci când efectul cumulat depășește gravitatea faptei. Sursa: CJUE, C-97/21 (eur-lex) (accesat 2026-09-03)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Fără recunoaștere reciprocă a caselor de marcat. Un operator activ în mai multe state membre respectă regimul de fiscalizare al fiecărui stat; un AMEF fiscalizat în România este valabil doar pentru piața internă românească.
• Proporționalitatea sancțiunilor. În lumina cauzei C-97/21, un operator sancționat simultan cu amendă (8.000–10.000 lei) și suspendarea activității pentru aceeași faptă poate invoca disproporția cumulului; instanța națională este ținută să verifice proporționalitatea și respectarea ne bis in idem.
• Convergența spre raportarea digitală. Pe termen mediu, datele din AMEF, RO e-Factura și SAF-T alimentează sistemele de raportare în timp real vizate de ViDA și schimbul de informații UE (Reg. 904/2010), consolidând lupta împotriva fraudei „carusel" în domeniul TVA.

Întrebări frecvente

1. Un PFA care încasează numerar de la clienți persoane fizice are nevoie de casă de marcat? Da. Obligația se aplică oricărui operator economic — inclusiv PFA, întreprindere individuală sau familială — care livrează bunuri cu amănuntul sau prestează servicii direct către populație și încasează în numerar sau cu cardul. Forma de organizare nu scutește de obligație.

2. Dacă încasez doar prin transfer bancar, tot îmi trebuie casă de marcat? Nu. Încasările efectuate exclusiv prin virament bancar nu intră sub incidența art. 1 din OUG nr. 28/1999. Obligația apare doar dacă încasezi, integral sau parțial, cu numerar, card sau substitute de numerar de la populație.

3. Trebuie să emit bon fiscal și pentru un avans? Da. La încasarea unui avans în numerar sau cu cardul se emite bon fiscal pentru suma încasată, chiar dacă livrarea are loc mai târziu. La decontarea finală, avansul se stornează pe bonul de la livrare, cu condiția ca totalul bonului să rămână pozitiv sau zero.

4. Mai trebuie să tipăresc bonul dacă clientul plătește cu cardul? Din 2024, pentru plățile cu cardul de credit/debit nu mai ești obligat să imprimi bonul pe hârtie decât dacă îl solicită clientul (Legea nr. 317/2024). Bonul se înregistrează însă în aparat în toate cazurile. Pentru plățile în numerar, bonul se emite și se predă clientului.

5. Ce se întâmplă dacă nu conectez casa de marcat la ANAF? Neconectarea la sistemul informatic național al ANAF este contravenție distinctă, sancționată cu amendă de 8.000–10.000 lei, chiar dacă folosești un aparat cu jurnal electronic conform.

6. Ce risc dacă nu emit bon fiscal sau nu am casă de marcat? Amenda este de 8.000–10.000 lei; se confiscă sumele nejustificate, iar în cazul lipsei aparatului se poate dispune suspendarea activității la punctul de lucru până la dotare și dovada plății amenzii. Pentru nereguli minore se aplică mai întâi avertisment și plan de remediere.

7. Casa de marcat s-a defectat. Cum procedez legal? Pe durata nefuncționării aparatului, înregistrezi operațiunile într-un registru special și emiți bonurile imediat după repunerea în funcțiune. Registrul se păstrează la punctul de lucru pentru eventualele controale.

8. Vând online cu plata cu cardul pe site. Îmi trebuie casă de marcat? Nu, pentru încasările online cu cardul (card-not-present, prin procesatori de plăți) sau prin portofele electronice (Apple Pay, Google Pay), potrivit interpretării ANAF nu se aplică obligația de casă de marcat — se emite factură. Casa de marcat rămâne obligatorie doar pentru încasările cu numerar/card la un punct fizic (ridicare personală, showroom).

9. Clientul e o firmă și plătește cu cardul. Emit bon sau factură? Pentru un client persoană juridică (cu CUI) nu ești „direct către populație": emiți factură (art. 319 Cod fiscal). Dacă aparatul emite totuși un bon, îl atașezi facturii, ca să nu înregistrezi de două ori venitul. La cererea unui client persoană fizică poți emite factură + anexa bonul.

10. Nu mi s-a dat bon fiscal. Ce pot face în calitate de client? Poți sesiza ANAF (formularul online de sesizări sau linia telefonică Antifraudă). Ai obligația de a solicita și păstra bonul (art. 1 alin. (11) OUG 28/1999), dar nu ești sancționat dacă nu îl ceri — răspunderea pentru neemitere revine comerciantului. Bonurile pot participa la Loteria bonurilor fiscale.

Practică și opinii

Regimul caselor de marcat a fost, în ultimii ani, unul dintre cele mai instabile capitole ale legislației fiscale românești: trecerea la jurnalul electronic și conectarea la ANAF au fost amânate în mai multe rânduri, iar sancțiunile au fost reașezate pe intervale valorice.

⚠️ Observație (practică administrativă ANAF) — Prin modificările din 2018–2019, legiuitorul a înlocuit amenzile în cuantum fix cu intervale valorice (de ex. 8.000–10.000 lei), invocând principiul proporționalității dintre faptă și sancțiune și corelarea cu Legea prevenirii. În practică, aceasta oferă organului de control o marjă de individualizare, iar pentru abateri minore se aplică mai întâi avertismentul și planul de remediere. Sursa: gov.ro — comunicate privind calendarul caselor de marcat (accesat 2026-09-03)

⚠️ Opinie de specialitate — Comentariile de specialitate (Universul Juridic, CECCAR Business Magazine) subliniază că extinderea obligației la automatele comerciale (vending), prin OUG nr. 115/2023, aliniază România la logica generală a OUG nr. 28/1999: orice încasare în numerar/card de la populație trebuie fiscalizată, indiferent de canalul de vânzare. Surse: Universul Juridic — modificări OUG 28/1999; CECCAR Business Magazine — regimul AMEF (accesat 2026-09-03)

Recomandarea practică pentru orice comerciant este să verifice forma consolidată la zi a OUG nr. 28/1999 și a Normelor (HG nr. 479/2003) înainte de o operațiune atipică (avansuri, automate comerciale, zone fără acoperire de rețea), întrucât textul se modifică frecvent.

Referințe

1. OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (republicată în MO nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/17431 (formă consolidată verificată: versiunea 02.02.2026).
2. Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea OUG nr. 28/1999.
3. Legea nr. 136/2019 — modificarea și completarea OUG nr. 28/1999.
4. HG nr. 479/2003 — Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 (republicată) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/156065.
5. OpANAF nr. 2668/2020 și OpANAF nr. 435/2021 (MO nr. 319/2021) — procedura de conectare a AMEF la sistemul informatic național al ANAF; ANAF — Ghid conectare AMEF (31.03.2021), static.anaf.ro.
6. Ordinul ANAF nr. 146/2018 — structura XML a fișierelor și a mesajelor de activare a AMEF.
7. Legea nr. 317/2024 — modificarea privind imprimarea bonului la plata cu cardul (la solicitarea clientului).
8. OUG nr. 69/2024 — modificări și completări ale OUG nr. 28/1999: introducerea exceptării B2C de la art. 2 lit. n¹ (tranzacții raportate prin RO e-Factura), a obligației de cod QR pe bon (art. 4 alin. 2¹) și a perioadei tranzitorii de la art. 10¹.
9. OUG nr. 125/2024 (MO nr. 1073/2024 din 25 oct. 2024), aprobată prin Legea nr. 119/2025 (1 iul. 2025) — completarea art. 2 din OUG nr. 28/1999 cu exceptarea pentru încărcarea vehiculelor electrice prin automate comerciale plătite cu cardul/portofel electronic (lit. s), suspendarea temporară a sancțiunilor de la art. 10 lit. f) și art. 11 alin. (1) lit. h) până la 01.09.2025 (bon fără cod QR) și a celor de la art. 10 lit. cc) și art. 11 alin. (1) lit. f) până la 31.12.2024 (nedotare automate comerciale), precum și completarea Legii nr. 207/2015 (Cod procedură fiscală, art. 61²) — law-db, document OUG 125/2024; Legea 119/2025, Portal Legislativ.
10. OUG nr. 115/2023 — extinderea obligației AMEF la automatele comerciale.
11. OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (căi de atac).
12. Ministerul Finanțelor — pagina „Aparate de marcat electronice fiscale", mfinante.gov.ro.
13. Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), art. 319 — regulile de facturare — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282.
14. OUG nr. 70/2024 privind decontul precompletat RO e-TVA (MO nr. 582/2024), modificată prin OUG nr. 87/2024 — analiză PwC România.
15. Legea nr. 70/2015 privind disciplina financiară a operațiunilor în numerar (modificată prin Legea nr. 296/2023 și OUG nr. 98/2023) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/167088.
16. OG nr. 10/2015 privind organizarea Loteriei bonurilor fiscale — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/169063.
17. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), art. 6 alin. (1) lit. (c) și art. 5; Legea nr. 190/2018 — eur-lex.europa.eu, CELEX 32016R0679.
18. CJUE, C-97/21 MV-98 (ECLI:EU:C:2023:371) — proporționalitatea cumulului amendă + suspendare — eur-lex.europa.eu, CELEX 62021CJ0097.
19. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență; Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere.