Amortizarea Activelor — Reguli Fiscale și Contabile

Amortizarea este recuperarea treptată a costului unui mijloc fix pe durata sa de utilizare. În România coexistă amortizarea contabilă, reflectată în situațiile financiare, și amortizarea fiscală, deductibilă la impozitul pe profit conform art. 28 din Codul fiscal. Din februarie 2026 pragul de încadrare a crescut la 5.000 lei, iar unele investiții noi beneficiază de amortizare superaccelerată de până la 65% în primul an.

Pe scurt

Amortizarea este recuperarea treptată, pe durata de utilizare, a costului activelor imobilizate (mijloace fixe) folosite în activitatea firmei. În România funcționează două sisteme paralele: amortizarea contabilă (reflectată în situațiile financiare, pe durata economică estimată de firmă) și amortizarea fiscală (deductibilă la calculul impozitului pe profit, reglementată de art. 28 din Codul fiscal). Din februarie 2026, pragul de la care un bun este mijloc fix amortizabil a crescut la 5.000 lei, iar pentru anumite investiții noi din 2026 se poate aplica o amortizare superaccelerată (până la 65% în primul an).

Cadrul legal

Amortizarea activelor este reglementată distinct pe două planuri — contabil și fiscal:

1. Amortizarea fiscală — Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), art. 28. Este norma centrală care stabilește ce active se amortizează, regimurile permise și modul de deducere.

Art. 28 alin. (1) Cod fiscal — Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum și investițiile efectuate la acestea „se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării".

Art. 28 alin. (2) — Un mijloc fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ: (a) este deținut și utilizat în producție, livrarea de bunuri, prestarea de servicii, pentru închiriere sau în scopuri administrative; (b) are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului (în prezent 5.000 lei); (c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Sursa: Codul fiscal, Legea 227/2015, art. 28 (formă consolidată) (accesat 2026-08-06)

2. Majorarea pragului și amortizarea superaccelerată — OUG nr. 8/2026. Ordonanța (M. Of. Partea I nr. 147 din 25 februarie 2026) a majorat pragul de la 2.500 lei la 5.000 lei și a introdus un regim temporar de amortizare superaccelerată pentru anumite investiții noi din 2026.

Sursa: OUG nr. 8/2026 (accesat 2026-08-06)

3. Durata normală de funcționare — HG nr. 2139/2004. Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe (M. Of. nr. 46 din 13 ianuarie 2005) stabilește, pe grupe și subgrupe, intervalele de ani în care se amortizează fiscal fiecare tip de activ.

Sursa: HG 2139/2004 — Catalogul mijloacelor fixe (accesat 2026-08-06)

4. Amortizarea contabilă — Legea contabilității nr. 82/1991 și OMFP nr. 1802/2014. Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale (OMFP 1802/2014) stabilesc metodele contabile de amortizare și principiul recuperării costului pe durata de utilizare economică estimată de entitate. Cadrul general al amortizării capitalului imobilizat este dat de Legea nr. 15/1994 (republicată).

Surse: Legea contabilității 82/1991 · OMFP 1802/2014 · Legea 15/1994 (accesate 2026-08-06)

Explicație detaliată

Amortizare contabilă vs. amortizare fiscală

Deși pornesc de la același activ, cele două amortizări răspund unor scopuri diferite și pot da valori diferite:

• Amortizarea contabilă reflectă consumarea reală a activului în situațiile financiare. Se calculează pe durata de utilizare economică estimată de firmă și influențează rezultatul contabil (profitul din bilanț).
• Amortizarea fiscală este cea recunoscută ca cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit. Se calculează strict după regulile art. 28 din Codul fiscal și după duratele din Catalogul HG 2139/2004.

Când cele două diferă (de exemplu, firma alege contabil o durată mai lungă decât cea fiscală, sau o metodă diferită), diferențele se urmăresc în registrul de evidență fiscală, iar la declarația de impozit pe profit (D101) se fac ajustările corespunzătoare: se scade amortizarea contabilă și se adaugă amortizarea fiscală.

Ce se amortizează și ce nu

Se amortizează imobilizările corporale care îndeplinesc condițiile de la art. 28 alin. (2): sunt utilizate în activitate, depășesc pragul valoric și au durată mai mare de un an (mașini, utilaje, echipamente, computere, clădiri, mijloace de transport, mobilier etc.).

Nu se amortizează (art. 28 alin. 4 Cod fiscal), între altele:

• terenurile, inclusiv cele împădurite (au durată de utilizare nelimitată — se amortizează doar construcțiile de pe ele);
• tablourile și operele de artă;
• fondul comercial;
• lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;
• bunurile din domeniul public finanțate de la buget.

Valoarea de intrare și pragul de 5.000 lei

Amortizarea se calculează la valoarea fiscală de intrare a activului (cost de achiziție, de producție sau de construire, plus investițiile ulterioare). Din 25 februarie 2026, pragul minim pentru încadrarea ca mijloc fix amortizabil este 5.000 lei (anterior 2.500 lei).

Bunurile sub acest prag nu sunt obligatoriu mijloace fixe: de regulă se înregistrează ca obiecte de inventar și se trec integral pe cheltuieli la darea în folosință, rămânând în evidență extracontabilă. Firma poate însă opta, prin politici contabile, să le recupereze tot prin amortizare.

Durata normală de funcționare

Durata pe care se amortizează fiscal un activ nu se alege liber, ci din intervalul prevăzut în Catalogul HG 2139/2004, pe grupe și subgrupe. Durata normală de funcționare este durata în care se recuperează fiscal valoarea de intrare și este, de regulă, mai scurtă decât durata de viață fizică a bunului. Contabil, firma poate estima o durată de utilizare economică proprie.

Regimurile de amortizare

Codul fiscal (art. 28 alin. 5) permite, în funcție de categoria activului:

• Amortizarea liniară — cost recuperat uniform. Cota anuală = 100 / durata normală (în ani), aplicată la valoarea de intrare. Este obligatorie pentru construcții.
• Amortizarea degresivă — recuperare accelerată în primii ani. Cota liniară se multiplică cu un coeficient (art. 28 alin. 7):
  • 1,5 — durată între 2 și 5 ani;
  • 2,0 — durată între 6 și 10 ani;
  • 2,5 — durată peste 10 ani. Se aplică la valoarea rămasă; când amortizarea degresivă anuală devine ≤ amortizarea liniară a valorii rămase, se trece la regimul liniar pe anii rămași.
• Amortizarea accelerată — în primul an se poate deduce până la 50% din valoarea fiscală, iar restul se împarte liniar pe durata rămasă. Se poate folosi pentru echipamente tehnologice, computere și periferice.

Pe categorii: construcțiile → doar liniar; echipamentele tehnologice, computerele și perifericele → liniar, degresiv sau accelerat; orice alt mijloc fix → liniar sau degresiv.

Amortizarea superaccelerată (nou, 2026)

Prin OUG nr. 8/2026 s-a introdus un regim temporar de stimulare a investițiilor: pentru active noi puse în funcțiune între 1 ianuarie și 31 decembrie 2026, din subgrupa 2.1 — Echipamente tehnologice și subgrupa 2.4 — Animale și plantații, în primul an de utilizare amortizarea poate fi de până la 65% din valoarea fiscală, restul repartizându-se pe durata normală rămasă. Este o pârghie de reducere a profitului impozabil în anul investiției.

Sursa: OUG nr. 8/2026 (accesat 2026-08-06)

Când începe și când se oprește amortizarea

Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcțiune (art. 28 alin. 12 lit. a) și încetează când valoarea de intrare a fost recuperată integral sau activul iese din patrimoniu. Contabil, amortizarea începe, de regulă, din luna următoare punerii în funcțiune și continuă pe durata de utilizare economică.

Notă privind numerotarea: pe forma consolidată a Codului fiscal, regimul accelerat (deducere de până la 50% în primul an) este reglementat la art. 28 alin. (8), iar amortizarea superaccelerată de 65% la art. 28 alin. (8¹)–(8³) (introduse prin OUG 8/2026).

Valoarea rămasă neamortizată la ieșirea din patrimoniu

Când un mijloc fix iese din patrimoniu înainte de a fi amortizat integral, tratamentul valorii fiscale rămase neamortizate diferă după modul de ieșire:

• Vânzare — valoarea rămasă neamortizată este cheltuială deductibilă, iar prețul de vânzare este venit impozabil.
• Casare / scoatere din funcțiune — valoarea rămasă este deductibilă pe baza procesului-verbal de casare; materialele sau piesele recuperate și valorificate se înregistrează ca venit.
• Lipsuri sau distrugeri neimputabile — regula generală este de nedeductibilitate (art. 25 alin. (4) lit. c Cod fiscal), cu excepții care fac cheltuiala deductibilă: bunuri distruse de calamități/dezastre naturale, bunuri asigurate (pentru partea acoperită de despăgubire), degradări calitative dovedite cu documente, precum și alte situații expres prevăzute.

Sursa: Codul fiscal, art. 25 alin. (4) lit. c (accesat 2026-08-06)

Amortizarea la leasing (financiar vs. operațional)

La contractele de leasing, cine deduce amortizarea depinde de tipul de leasing (art. 29 Cod fiscal — Contracte de leasing; definițiile la art. 7 pct. 7–8):

• Leasing financiar — utilizatorul este tratat fiscal ca proprietar: el înregistrează activul, deduce amortizarea (după regulile art. 28) și, separat, dobânda din rate. Rata de capital nu este cheltuială.
• Leasing operațional — locatorul rămâne proprietar și deduce amortizarea; utilizatorul deduce rata de leasing integral ca cheltuială de exploatare.

Contabil, OMFP 1802/2014 clasifică leasingul după transferul substanțial al riscurilor și beneficiilor. Entitățile care aplică IFRS 16 recunosc un activ de tip „drept de utilizare" pentru majoritatea contractelor, însă amortizarea fiscală urmează Codul fiscal, nu tratamentul IFRS — diferențele se gestionează prin registrul de evidență fiscală.

Sursa: Codul fiscal, art. 29 — Contracte de leasing (accesat 2026-08-06)

Reevaluarea contabilă și baza de calcul fiscală

Amortizarea fiscală se calculează la valoarea fiscală a activului (noțiune definită în art. 7 din Codul fiscal), care nu include surplusul din reevaluarea contabilă. De aceea amortizarea fiscală nu urmează valoarea reevaluată din bilanț:

• amortizarea aferentă plusului din reevaluare este, ca regulă, nedeductibilă fiscal — o sursă majoră de diferențe contabil/fiscal;
• rezerva din reevaluare devine impozabilă pe măsura amortizării activului reevaluat sau la scoaterea acestuia din evidență (corelat cu art. 26 privind rezervele).

Practic, contribuabilul continuă să deducă amortizarea doar pe baza fiscală inițială, chiar dacă în contabilitate activul figurează la o valoare reevaluată mai mare.

Regimul tranzitoriu al pragului de 5.000 lei

Majorarea pragului la 5.000 lei prin OUG 8/2026 (în vigoare din 25 februarie 2026) nu se aplică retroactiv:

• mijloacele fixe cu valoare între 2.500 și 5.000 lei puse în funcțiune înainte de 25.02.2026 își continuă amortizarea începută, pe durata normală rămasă — nu se trec brusc integral pe cheltuieli;
• noul prag de 5.000 lei privește achizițiile și punerile în funcțiune ulterioare intrării în vigoare: sub prag → obiecte de inventar (dacă entitatea nu optează altfel prin politici contabile), peste prag → mijloc fix amortizabil.

Categorii de contribuabili și limitări specifice

Regulile de la art. 28 sunt scrise din perspectiva impozitului pe profit, dar amortizarea funcționează diferit în funcție de tipul de contribuabil și de anumite plafoane speciale.

PFA / II și veniturile din activități independente (sistem real)

Persoanele fizice cu venituri din activități independente impozitate în sistem real (PFA, întreprinderi individuale, profesii libere) își determină venitul net ca venit brut minus cheltuieli deductibile (art. 68 Cod fiscal), iar amortizarea mijloacelor fixe este o astfel de cheltuială. Regulile de amortizare sunt, în esență, aceleași ca la art. 28: regimurile permise, duratele din Catalogul HG 2139/2004 și pragul de 5.000 lei se aplică identic. Se aplică și plafonul auto de 1.500 lei/lună și limitarea de 50% pentru vehiculele fără utilizare exclusivă. Particularitatea ține de formă — cheltuielile (inclusiv amortizarea) trebuie justificate din evidența contabilă în partidă simplă și cu documente opozabile organului fiscal.

Microîntreprinderi (impozit pe venituri)

Pentru microîntreprinderi, baza impozabilă este cifra de afaceri (veniturile), nu profitul. În consecință, amortizarea fiscală nu reduce impozitul micro — indiferent de regim (liniar, degresiv, accelerat sau superaccelerat). Alegerea unui regim accelerat nu aduce niciun avantaj fiscal cât timp firma este microîntreprindere; devine relevantă doar la trecerea la impozitul pe profit (de exemplu, la depășirea plafonului de venituri). La momentul tranziției, se preiau valorile fiscale rămase neamortizate ale activelor, iar amortizarea continuă, de acolo înainte, în regimul ales sub impozit pe profit. Practic, amortizarea acumulată contează abia din prima zi de plătitor de impozit pe profit.

Plafonul de 1.500 lei/lună pentru autoturisme

Pentru mijloacele de transport de persoane cu cel mult 9 locuri (autoturisme categoria M1), amortizarea deductibilă este plafonată la 1.500 lei/lună pentru fiecare vehicul (art. 28 alin. (14) Cod fiscal). Plafonul este absolut: chiar dacă activul ar fi eligibil pentru regim accelerat sau superaccelerat, deducerea lunară nu poate depăși 1.500 lei — ritmul mai rapid de amortizare nu ridică plafonul, ci doar întinde recuperarea pe mai multe luni. Suplimentar, pentru vehiculele fără utilizare exclusivă în interesul afacerii se aplică și limitarea de 50% a cheltuielilor (art. 25 alin. (3) lit. l pentru impozit pe profit; art. 68 pentru PFA), care se combină cu plafonul de amortizare.

Sursa: Codul fiscal, art. 28 alin. (14) și art. 25 alin. (3) lit. l (accesat 2026-08-06)

Interacțiunea cu impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA)

Contribuabilii cu cifră de afaceri mare pot datora impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA, art. 18¹ Cod fiscal): dacă impozitul pe profit calculat este mai mic decât ~1% din cifra de afaceri ajustată, se plătește IMCA. Aici apare o limită a optimizării: o amortizare accelerată/superaccelerată reduce profitul impozabil, dar dacă firma ajunge oricum să datoreze IMCA, impozitul efectiv plătit rămâne la nivelul IMCA — beneficiul de trezorerie al accelerării este anulat sau diminuat. Înainte de a miza pe deducerea accelerată, o firmă cu CA mare ar trebui să verifice dacă nu cade pe IMCA în anul respectiv.

⚠️ Aplicabilitatea și formula IMCA au fost modificate frecvent — verificați regimul valabil pentru anul fiscal în cauză.

Aspecte practice

Cum stabilești corect amortizarea unui activ nou

1. Verifică pragul (5.000 lei din 2026). Peste prag și cu durată > 1 an → mijloc fix amortizabil; sub prag → de regulă obiect de inventar (pe cheltuieli la darea în folosință).
2. Încadrează activul în Catalogul HG 2139/2004 și alege durata normală din intervalul prevăzut pentru subgrupa/clasa respectivă.
3. Alege regimul permis pentru categoria activului (construcții → doar liniar; echipamente/computere → liniar/degresiv/accelerat; alte active → liniar/degresiv).
4. Începe amortizarea din luna următoare punerii în funcțiune.
5. Documentează alegerea în politicile contabile și în registrul de evidență fiscală.

Un exemplu simplu (liniar)

Un utilaj cumpărat cu 60.000 lei, cu durată normală aleasă de 10 ani:

• cota liniară = 100 / 10 = 10% pe an;
• amortizare anuală = 6.000 lei; lunară = 500 lei;
• recuperare integrală în 10 ani.

În regim degresiv (coeficient 2,0 pentru durata de 6–10 ani), cota din primul an ar fi 20% aplicată la valoarea rămasă, deci o deducere mai mare la început și mai mică spre final.

Optimizare fiscală prin regimul de amortizare

• Degresiv / accelerat / superaccelerat aduc deduceri mai mari în primii ani → profit impozabil mai mic imediat (util când firma are profit și vrea să amâne impozitul). Atenție: recuperarea totală rămâne aceeași; doar ritmul se schimbă.
• Pentru investiții noi din 2026 din subgrupele 2.1 și 2.4, verifică eligibilitatea pentru superaccelerata de 65% — poate reduce semnificativ impozitul pe profit pe 2026.
• Corelează amortizarea accelerată cu alte facilități (de ex. scutirea profitului reinvestit) pentru a nu suprapune greșit beneficiile.

Greșeli frecvente

• Amortizarea terenului. Terenul nu se amortizează; se separă valoarea terenului de cea a construcției.
• Confundarea amortizării contabile cu cea fiscală și omiterea ajustărilor la D101 când diferă.
• Amortizarea construcțiilor în regim degresiv/accelerat — interzis; construcțiile se amortizează doar liniar.
• Durată aleasă în afara intervalului din Catalog → amortizare fiscală nedeductibilă parțial.
• Începerea amortizării din luna punerii în funcțiune în loc de luna următoare.
• Tratarea ca mijloc fix a bunurilor sub 5.000 lei cumpărate după 25.02.2026, fără o opțiune asumată prin politici contabile.

Legislație europeană

Amortizarea are o dublă natură — contabilă și fiscală — iar Uniunea Europeană armonizează, în principiu, doar latura contabilă. Amortizarea fiscală (art. 28 din Codul fiscal, HG 2139/2004) rămâne o competență națională, întrucât impozitarea directă nu este armonizată la nivel UE.

Directive și regulamente aplicabile

Amortizarea contabilă — Directiva 2013/34/UE (Directiva contabilă) este actul-cadru care armonizează situațiile financiare anuale în UE și impune amortizarea sistematică a imobilizărilor pe durata de utilizare:

Directiva 2013/34/UE, art. 12 alin. (5) — „Costul de achiziție sau costul de producție al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare."

Sursa: Directiva 2013/34/UE (accesat 2026-08-06)

Directiva a abrogat vechile Directive 78/660/CEE (a 4-a) și 83/349/CEE (a 7-a). Pentru fondul comercial, art. 12 alin. (11) prevede amortizarea pe durata de utilizare, iar dacă aceasta nu poate fi estimată credibil, pe o perioadă stabilită de statul membru, cuprinsă între 5 și 10 ani.

Amortizarea la societățile listate — Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 (Regulamentul IAS). Art. 4 impune societăților ale căror titluri sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată să întocmească situațiile financiare consolidate conform IFRS, începând cu 1 ianuarie 2005. Standardele IAS 16 („Imobilizări corporale") și IAS 38 („Imobilizări necorporale") cer amortizarea sistematică pe durata de utilizare, reflectând ritmul de consum al beneficiilor economice — și nu permit amortizarea accelerată/superaccelerată de tip fiscal. Standardele aplicabile sunt exclusiv cele adoptate de UE (în prezent codificate prin Regulamentul (UE) 2023/1803).

Sursa: Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 (accesat 2026-08-06)

Transpunerea în dreptul român

• OMFP nr. 1802/2014 transpune Directiva 2013/34/UE. Definește (pct. 139) durata de utilizare economică drept durata de viață utilă a activului și preia regula amortizării sistematice din art. 12 alin. (5). Pentru fondul comercial fixează un prag implicit de maximum 5 ani, cu posibilitatea excepțională de a-l extinde până la 10 ani — o transpunere mai strictă decât marja din directivă (o formă de gold-plating în favoarea prudenței).
• OMFP nr. 2844/2016 preia cadrul IFRS (Reg. 1606/2002) pentru societățile cotate, care întocmesc situații IFRS prin retratarea informațiilor din contabilitatea ținută conform OMFP 1802/2014.
• Amortizarea fiscală (art. 28 Cod fiscal, Catalogul HG 2139/2004, metodele liniară/degresivă/accelerată/superaccelerată) nu derivă din directive UE, ci din competența statului în materie de impozitare directă. De aici și dualitatea contabil–fiscal descrisă mai sus: durata contabilă (revizuibilă) poate diferi de durata normală de funcționare fiscală (fixată la intrarea în patrimoniu).

Jurisprudență CJUE

Nu există o hotărâre CJUE dedicată amortizării fiscale românești; jurisprudența relevantă privește limita competenței naționale în impozitarea directă:

Cauza C-250/95, Futura Participations și Singer (15 mai 1997) — deși fiscalitatea directă ține de competența statelor membre, acestea trebuie să o exercite cu respectarea dreptului UE, abținându-se de la orice discriminare, vizibilă sau disimulată, bazată pe naționalitate (a se vedea și C-279/93, Schumacker). Curtea a admis, sub anumite condiții, principiul teritorialității în determinarea bazei impozabile.

Sursa: CJUE, C-250/95 (accesat 2026-08-06)

Consecință pentru amortizare: statul român poate stabili liber duratele și regimurile de amortizare fiscală, dar nu poate acorda deduceri de amortizare diferențiate după naționalitatea sau rezidența contribuabilului fără o justificare admisă de dreptul UE.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Diferențe temporare și impozit amânat. La societățile IFRS (OMFP 2844/2016), amortizarea contabilă (IAS 16, pe ritmul de consum al beneficiilor) diferă de amortizarea fiscală accelerată/superaccelerată, generând diferențe temporare și impozit amânat (IAS 12).
• ⚠️ Ajutor de stat (art. 107 TFUE) — opinie/doctrină. O amortizare accelerată disponibilă tuturor întreprinderilor face parte din sistemul fiscal de referință „normal" și nu este selectivă. În schimb, superaccelerata 2026, limitată la subgrupele 2.1 (echipamente tehnologice) și 2.4 (animale și plantații), ridică o întrebare de selectivitate materială; ea rămâne compatibilă atâta timp cât se justifică prin natura/economia sistemului fiscal sau se încadrează în regulamentele de exceptare pe categorii. (Analiză doctrinară pe art. 107 alin. (1) TFUE; nu există o decizie CJUE pe acest regim.)
• TVA la bunurile de capital. Distinct de amortizare, deducerea TVA pentru bunurile de capital se ajustează pe o perioadă determinată — 5 ani, respectiv până la 20 de ani pentru bunuri imobile — conform art. 187 din Directiva 2006/112/CE (transpus la art. 305 Cod fiscal), aspect relevant la achiziția și utilizarea activelor.
• ⚠️ Perspectivă de viitor. Propunerile UE de armonizare a bazei impozabile a societăților (CCCTB/CCTB și, mai recent, BEFIT — COM(2023) 532) prevăd reguli comune de amortizare fiscală; acestea nu sunt încă în vigoare, iar amortizarea fiscală rămâne integral națională.

Întrebări frecvente

1. Care este diferența dintre amortizarea contabilă și cea fiscală? Amortizarea contabilă reflectă consumarea reală a activului în situațiile financiare, pe durata de utilizare economică estimată de firmă. Amortizarea fiscală este cea deductibilă la calculul impozitului pe profit, calculată strict după art. 28 Cod fiscal și duratele din Catalogul HG 2139/2004. Când diferă, ajustările se fac la declarația de impozit pe profit (D101).

2. De la ce valoare un bun devine mijloc fix amortizabil? Din 25 februarie 2026, de la 5.000 lei (anterior 2.500 lei), cu condiția unei durate de utilizare mai mari de un an. Sub acest prag, bunul este de regulă obiect de inventar.

3. Se amortizează terenurile? Nu. Terenurile au durată de utilizare nelimitată și nu se amortizează. Se amortizează doar construcțiile edificate pe teren.

4. Ce regim de amortizare pot alege? Depinde de activ: construcțiile — doar liniar; echipamentele tehnologice, computerele și perifericele — liniar, degresiv sau accelerat; celelalte mijloace fixe — liniar sau degresiv.

5. Ce este amortizarea superaccelerată din 2026? Un regim temporar (OUG 8/2026) care permite deducerea a până la 65% din valoare în primul an, pentru active noi din subgrupele 2.1 (echipamente tehnologice) și 2.4 (animale și plantații) puse în funcțiune în 2026.

6. Când începe amortizarea? Începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcțiune.

7. Cum aleg durata de amortizare? Din intervalul (minim–maxim) prevăzut pentru categoria activului în Catalogul HG 2139/2004; nu poate fi aleasă liber în afara acestui interval.

8. La leasing, cine deduce amortizarea? La leasing financiar, utilizatorul — el înregistrează activul și deduce amortizarea plus dobânda (art. 29 Cod fiscal). La leasing operațional, locatorul deduce amortizarea, iar utilizatorul deduce rata de leasing ca cheltuială.

9. Un PFA în sistem real poate amortiza mijloace fixe? Da. Amortizarea este cheltuială deductibilă la calculul venitului net (art. 68 Cod fiscal), după aceleași reguli ca la art. 28 (regimuri, durate din Catalog, prag 5.000 lei, plafon auto 1.500 lei/lună).

10. Amortizarea reduce impozitul unei microîntreprinderi? Nu. Impozitul micro se aplică pe venituri, nu pe profit, deci amortizarea nu-l reduce. Regimurile accelerate contează abia la trecerea la impozit pe profit, când se preiau valorile fiscale rămase neamortizate.

11. Cât pot amortiza dintr-un autoturism de firmă? Amortizarea deductibilă este plafonată la 1.500 lei/lună pentru fiecare autoturism cu ≤ 9 locuri (art. 28 alin. (14) Cod fiscal), plafon care se aplică inclusiv în regim accelerat/superaccelerat.

12. Ce se întâmplă cu valoarea neamortizată când vând sau casez un mijloc fix? La vânzare și la casare (cu proces-verbal), valoarea fiscală rămasă neamortizată este cheltuială deductibilă. La lipsuri/distrugeri neimputabile este, ca regulă, nedeductibilă (art. 25 alin. (4) lit. c), cu excepții (calamități, bunuri asigurate, degradări dovedite).

Practică și opinii

⚠️ Observație de specialitate — practica fiscală curentă Majorarea pragului la 5.000 lei prin OUG nr. 8/2026 și introducerea amortizării superaccelerate (până la 65% în primul an, pentru active noi din subgrupele 2.1 și 2.4) sunt prezentate în analizele cabinetelor de consultanță fiscală drept măsuri temporare de stimulare a investițiilor pe anul 2026. Recomandarea comună este ca firmele care planifică achiziții de echipamente tehnologice să evalueze punerea în funcțiune în cursul anului 2026 pentru a beneficia de deducerea accelerată. Surse orientative: analize pe avocatnet.ro, legestart.ro și universuljuridic.ro privind OUG 8/2026 (accesate 2026-08-06).

⚠️ Atenție la corelarea facilităților Consultanții atrag atenția că amortizarea accelerată/superaccelerată trebuie corelată cu alte facilități (de exemplu scutirea de impozit a profitului reinvestit), pentru a nu aplica greșit beneficii suprapuse pe același activ. Înainte de a opta pentru un regim accelerat, este utilă o simulare a impactului pe mai mulți ani, întrucât deducerea totală rămâne aceeași — se schimbă doar momentul recunoașterii cheltuielii.

Notă de verificare: numerotarea alineatelor art. 28 și datele OUG nr. 8/2026 au fost confirmate pe forma consolidată oficială a Codului fiscal, respectiv pe actul OUG nr. 8/2026 — document legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/307580 (M. Of. Partea I nr. 147 din 25 februarie 2026). Corespondența confirmată: alin. (5) — regimul de amortizare pe categorii; alin. (7) — coeficienții degresivi 1,5 / 2,0 / 2,5; alin. (8) — accelerata (până la 50% în primul an); alin. (8¹)–(8³) — superaccelerata 65% (introdusă prin OUG 8/2026); alin. (12) lit. a) — începutul amortizării în luna următoare punerii în funcțiune; alin. (14) — plafonul de 1.500 lei/lună pentru autoturisme. Confirmate suplimentar de OUG 8/2026: pragul de 5.000 lei (art. 28 alin. (2) lit. b), plafonul de 65% în primul an, subgrupele 2.1 și 2.4, perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2026 și regimul tranzitoriu (art. 45 alin. (21³)). Portalul public legislatie.just.ro a fost temporar indisponibil în timpul redactării, însă numerotarea și cifrele centrale nu mai sunt incerte — au fost validate pe baza legislativă oficială.

Referințe

1. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, Titlul II, Cap. II, art. 28 — Amortizarea fiscală. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282
2. OUG nr. 8/2026 — modificarea Codului fiscal (majorarea pragului mijloacelor fixe la 5.000 lei și amortizarea superaccelerată), M. Of. Partea I nr. 147 din 25 februarie 2026. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/307580
3. HG nr. 2139/2004 — Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, M. Of. nr. 46 din 13 ianuarie 2005. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/58613
4. OMFP nr. 1802/2014 — Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și consolidate. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/165946
5. Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/24466
6. Legea nr. 15/1994 (republicată) — amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/18324
7. HG nr. 276/2013 — privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe (pragul de 2.500 lei, aplicabil până în 2026). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/148545
8. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, art. 68 — Reguli de stabilire a venitului net anual în sistem real (activități independente, PFA/II). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282
9. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, art. 29 — Contracte de leasing și art. 7 pct. 7–8 (definiții leasing financiar/operațional). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282
10. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, art. 25 alin. (4) lit. c (cheltuieli cu bunuri lipsă/degradate neimputabile) și art. 25 alin. (3) lit. l (limitarea de 50% pentru vehicule). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282
11. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, art. 18¹ — Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și Titlul III — Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282