Declarații Fiscale — Calendar, Obligații și Sancțiuni

Declarațiile fiscale sunt formularele prin care contribuabilii — firme și persoane fizice — raportează la ANAF impozitele și contribuțiile datorate. Majoritatea declarațiilor lunare și trimestriale (D112, D100, D300, D390) se depun până pe data de 25 a lunii următoare, Declarația unică până pe 25 mai, iar situațiile financiare anuale în 150 de zile. Obligația se menține chiar fără sume de plată, iar nedepunerea atrage amenzi și penalități.

Pe scurt

Orice contribuabil — firmă sau persoană fizică — are obligația legală de a depune declarații fiscale la termenele prevăzute de lege, chiar dacă nu are sume de plată. Cele mai multe declarații lunare/trimestriale (D112, D100, D300, D390) au termenul pe data de 25 a lunii următoare, Declarația unică (D212) se depune până pe 25 mai, iar situațiile financiare anuale în 150 de zile de la închiderea exercițiului. Nedepunerea la termen atrage atât amenzi contravenționale (art. 336 Cod procedură fiscală), cât și dobânzi și penalități pentru sumele neachitate — inclusiv penalitatea de nedeclarare de 0,08%/zi, mult mai severă decât penalitatea de întârziere.

Cadrul legal

Obligațiile declarative și consecințele nerespectării lor sunt reglementate, în principal, de trei acte normative:

1. Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) — stabilește obligația de a depune declarația fiscală, termenele generale și regimul sancțiunilor (dobânzi, penalități, contravenții).

Art. 101 alin. (1) Cod procedură fiscală — „Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea."

Obligația se menține chiar dacă a fost efectuată plata, dacă obligația este scutită sau dacă în perioada de raportare nu rezultă sume de plată, dar există obligația declarativă. Sursa: Codul de procedură fiscală, Legea 207/2015 (accesat 2026-08-07)

2. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — stabilește termenele concrete pentru fiecare impozit, taxă și contribuție (impozit pe profit, pe veniturile microîntreprinderilor, TVA, contribuții sociale etc.).

Sursa: Codul fiscal, Legea 227/2015 (accesat 2026-08-07)

3. Legea contabilității nr. 82/1991 — reglementează întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale (bilanțul contabil).

Art. 36 Legea nr. 82/1991 — situațiile financiare anuale se depun la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor în termen de 150 de zile de la închiderea exercițiului financiar (societăți comerciale, regii autonome, INCD ș.a.), respectiv 120 de zile pentru celelalte persoane juridice. Sursa: Legea contabilității nr. 82/1991 (accesat 2026-08-07)

La acestea se adaugă ordinele președintelui ANAF (OPANAF) care aprobă modelul și instrucțiunile fiecărui formular și, acolo unde legea nu prevede un termen expres, îl stabilesc (art. 101 alin. (2) Cod procedură fiscală).

Explicație detaliată

Cine are obligația de a declara

Obligația de declarare revine oricărei persoane — juridică sau fizică — care realizează venituri impozabile sau are calitatea de plătitor de impozite și contribuții. Un aspect esențial, reglementat de art. 101 Cod procedură fiscală, este că obligația de a depune declarația se menține chiar și atunci când:

• obligația fiscală a fost deja plătită;
• obligația este scutită de la plată potrivit legii;
• în perioada de raportare nu rezultă sume de plată, dar există obligația declarativă (de exemplu, o firmă fără activitate care rămâne plătitoare de TVA trebuie să depună decont „pe zero").

Excepția o constituie inactivitatea temporară înscrisă la Registrul Comerțului: pe perioada respectivă, entitatea nu mai are obligația de a depune declarații, începând cu data de 1 a lunii următoare înscrierii mențiunii. Obligațiile aferente activității desfășurate înainte de suspendare rămân însă valabile.

Calendarul declarațiilor — termenele principale

Pentru contribuabilii cu anul fiscal egal cu anul calendaristic, calendarul-cadru pentru 2026 arată astfel:

Sursa termene: Codul fiscal, Legea 82/1991 și calendarul ANAF 2026 (accesat 2026-08-07)

Regula „datei de 25" este cea mai importantă de reținut: aproape toate declarațiile lunare și trimestriale majore (D100, D112, D300, D390) au acest termen. Excepția notabilă este D394, cu termen pe data de 30.

Noutăți importante în 2026

• Microîntreprinderi: cotă unică de 1% pentru venituri sub 100.000 EUR, cu declarare și plată trimestrială (D100 aferent trimestrului).
• Impozitul pe profit (D101): atenție la termen — termenul de drept comun este 25 martie (Codul fiscal, art. 42). Termenul de 25 iunie NU este regula generală, ci o derogare temporară instituită de OUG nr. 153/2020 (corelată cu bonificațiile pentru creșterea capitalului propriu), aplicabilă anilor fiscali 2021–2025. Pentru exercițiul 2025 (declarat în 2026) se aplică 25 iunie 2026 — ultimul an al derogării; din anul fiscal 2026 (declarat în 2027) se revine la 25 martie, dacă derogarea nu este prelungită. Excepție: contribuabilii cu an fiscal modificat (25 a celei de-a șasea luni) și entitățile reglementate de BNR/ASF.
• RO e-Factura: termenul de transmitere a facturilor în sistem este de 5 zile lucrătoare de la emitere, aplicabil tranzacțiilor B2B și B2C.
• SAF-T (D406): obligația NU a intrat simultan pentru toți — calendarul este eșalonat pe categorii: mari contribuabili de la 1 ianuarie 2022, contribuabili mijlocii de la 1 ianuarie 2023, contribuabili mici (și restul) de la 1 ianuarie 2025 (OPANAF nr. 1.783/2021). La intrarea în obligație există o perioadă de grație fără sancțiuni pentru primele raportări (de regulă 6 luni la depunerea lunară / 3 luni la cea trimestrială, cu grație extinsă pentru contribuabilii mici). Depunerea este lunară sau trimestrială, după perioada fiscală de TVA.
• RO e-TVA: notificarea de conformare a fost eliminată. Într-o primă etapă, de la 1 ianuarie 2026, OUG nr. 89/2025 a desființat obligația de a răspunde la notificare și sancțiunile aferente; ulterior, art. IV din OUG nr. 13/2026 (M.Of. nr. 181 din 9 martie 2026, în vigoare de la acea dată) a abrogat integral notificarea de conformare RO e-TVA — prin abrogarea art. 5, 8 și 16 din OUG nr. 70/2024. În consecință, ANAF nu mai emite notificări la diferențele dintre decontul D300 și decontul precompletat, iar nu mai există termenul de răspuns de 20 de zile ori vreo suspendare până la 30 septembrie 2026. Sistemul rămâne activ, dar doar cu decontul precompletat P300 pus la dispoziție în SPV, cu caracter informativ; diferențele dintre D300 și P300 rămân totuși utile de monitorizat, întrucât pot declanșa controale.

Sursa: OUG nr. 13/2026, art. IV (M.Of. 181/09.03.2026), abrogând art. 5, 8 și 16 din OUG nr. 70/2024 — text oficial ANAF; cf. avocatnet.ro (accesat 2026-08-07)

Sancțiuni: două tipuri de consecințe

Nerespectarea obligațiilor declarative produce două categorii distincte de consecințe, care se pot cumula:

A. Amenzi contravenționale (art. 336 Cod procedură fiscală) — pentru fapta în sine de a nu depune declarația la termen:

• 1.000–5.000 lei pentru persoanele juridice din categoria contribuabililor mijlocii și mari;
• 500–1.000 lei pentru celelalte persoane juridice și pentru persoanele fizice;
• 50–500 lei pentru persoanele fizice care nu depun la termen declarațiile de venit / Declarația unică;
• 12.000–14.000 lei (mijlocii/mari), respectiv 2.000–3.500 lei (alte PJ/PF) pentru nedepunerea Declarației informative 394.

Contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii, pe loc sau în termen de 48 de ore de la încheierea ori comunicarea procesului-verbal.

B. Accesorii pentru sumele neachitate — pentru întârzierea la plata obligației, independent de amendă:

Diferența dintre penalitatea de întârziere și cea de nedeclarare este crucială. Penalitatea de întârziere (0,01%/zi) se aplică atunci când ai declarat corect, dar ai plătit cu întârziere. Penalitatea de nedeclarare (0,08%/zi) — de opt ori mai mare — se aplică obligațiilor principale pe care nu le-ai declarat sau le-ai declarat incorect și care sunt descoperite ulterior de fisc, prin decizie de impunere. Cele două nu se cumulează pe aceeași obligație: unde se datorează penalitate de nedeclarare, nu se mai aplică penalitate de întârziere (art. 176 alin. final).

Penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75% dacă obligațiile sunt stinse în condițiile legii și nu se stabilește dacă valoarea ar fi sub 50 lei.

Sursa: art. 174, 176, 181, 336 Cod procedură fiscală (accesat 2026-08-07)

Când nedeclararea devine infracțiune de evaziune fiscală

Nedepunerea sau declararea incorectă poate depăși sfera contravenției (art. 336) și a accesoriilor civile: dacă omisiunea ori ascunderea intenționată a bazei impozabile este săvârșită în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, fapta este infracțiune de evaziune fiscală (art. 9 din Legea nr. 241/2005). Elementul decisiv nu este un prag valoric, ci intenția de sustragere (frauda) — o simplă întârziere sau eroare rămâne contravenție, pe când ascunderea sursei impozabile, folosirea de evidențe duble sau omisiunea deliberată a evidențierii operațiunilor este infracțiune.

• Pedeapsa de bază: închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi (limite majorate prin Legea nr. 126/2024, de la 2–8 ani).
• Prejudiciu peste 500.000 EUR → limitele pedepsei se majorează cu 3 ani; peste 1.000.000 EUR → cu 5 ani.
• Cauză de nepedepsire (art. 10): pentru un prejudiciu de până la 1.000.000 EUR, dacă acesta este acoperit integral prin plată — majorat cu 15% în termen de 30 de zile de la finalizarea controlului (înainte de sesizarea penalului) sau cu 25% în cursul urmăririi penale, plus dobânzi și penalități — fapta nu se pedepsește. Acoperirea integrală până la primul termen de judecată reduce limitele pedepsei.

Răspunderea penală nu exclude accesoriile fiscale (dobânzi, penalitate de nedeclarare) pe suma sustrasă — sunt de natură diferită (penală vs. reparatorie/administrativă); tocmai plata prejudiciului majorat este mecanismul care înlătură ori atenuează pedeapsa.

Sursa: Legea nr. 241/2005, art. 9 și 10, modificată prin Legea nr. 126/2024 (accesat 2026-08-07)

Proporționalitatea accesoriilor — o tensiune de urmărit ⚠️

Pe aceeași sumă neachitată se pot cumula dobânda de 0,02%/zi (art. 174, natură reparatorie — compensează statul pentru lipsa de folosință a banilor) și penalitatea de nedeclarare de 0,08%/zi (art. 181, natură sancționatorie), rezultând ~0,10%/zi (≈ 36,5%/an). Prin contrast, penalitatea de întârziere (0,01%) și cea de nedeclarare nu se cumulează. ⚠️ Interpretare: CJUE admite cumulul unei măsuri reparatorii cu una sancționatorie doar dacă sunt funcțional distincte și proporționale cu gravitatea faptei (cauzele Grupa Warzywna C-935/19, Rodopi-M 91 C-259/12). Elementele care atenuează riscul de disproporție în sistemul român sunt reducerea cu 75% a penalității de nedeclarare la stingerea obligației și reducerea limitelor prin plata prejudiciului; rămâne discutabil cumulul integral aplicat unei întârzieri remediate rapid, care ar putea fi contestat prin prisma testului de proporționalitate.

Aspecte practice

Cum eviți amenzile și accesoriile

• Marchează „ziua de 25" în calendar. Este termenul pentru majoritatea declarațiilor lunare/trimestriale (D100, D112, D300, D390). Dacă data de 25 cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă în prima zi lucrătoare următoare (regula termenelor din dreptul comun, aplicabilă potrivit Codului civil).
• Depune chiar și „pe zero". Cât timp ești înregistrat ca plătitor (de TVA, de contribuții etc.), obligația declarativă rămâne, chiar dacă nu ai avut activitate sau nu rezultă sume de plată. Nedepunerea unui decont „pe zero" este tot contravenție.
• Dacă ai activitate suspendată, înscrie mențiunea de inactivitate temporară la Registrul Comerțului — abia atunci încetează obligația de a depune declarații, de la data de 1 a lunii următoare.
• Plătește la timp, chiar dacă nu ai toți banii. O plată parțială reduce baza pe care se calculează dobânzile (0,02%/zi) și penalitățile (0,01%/zi). Accesoriile curg zilnic până la stingerea integrală.

Greșeli frecvente

• Confuzia „am plătit, deci nu mai declar". Plata nu înlocuiește declararea — art. 101 prevede expres că obligația declarativă se menține și după plată.
• Ignorarea D394 (termen 30, nu 25). Este ușor de ratat pentru că are alt termen decât restul, iar amenda este substanțială (până la 14.000 lei pentru firmele mari).
• Subestimarea penalității de nedeclarare. A nu declara un venit sperând că fiscul nu îl va descoperi este riscant: penalitatea de nedeclarare (0,08%/zi ≈ 29%/an) este de opt ori mai mare decât penalitatea de întârziere și se adaugă la dobânzi.
• Depunerea situațiilor financiare după termen. Bilanțul are termen de 150 de zile (societăți) / 120 de zile (alte PJ) — separat de calendarul fiscal lunar.

Ce faci dacă ai omis o declarație

• Depune-o cât mai repede, chiar și cu întârziere — cu cât mai devreme, cu atât mai mici accesoriile.
• Dacă ai declarat greșit, corectează prin declarație rectificativă; declararea voluntară, înainte de o inspecție, te poate feri de penalitatea de nedeclarare.
• Verifică în Spațiul Privat Virtual (SPV) dacă ANAF a emis deja decizii de impunere din oficiu sau procese-verbale de contravenție.

Situații speciale

Dincolo de calendarul clasic (D100/D112/D300/D390/D394), câteva situații particulare schimbă cine declară, ce formular se folosește și cum se calculează sancțiunile.

Comerț online: regimurile OSS și IOSS

Comercianții online și afacerile digitale care vând către consumatori din alte state UE au un regim declarativ propriu, adesea omis. Regula de bază este plafonul de 10.000 EUR/an (art. 278^1 Cod fiscal) pentru vânzările intracomunitare de bunuri la distanță și serviciile digitale către persoane fizice: sub plafon, TVA se poate datora în statul furnizorului; peste plafon, TVA se datorează în statul de consum.

Pentru a evita înregistrarea în fiecare stat, se folosesc ghișeele unice:

• OSS (One-Stop-Shop) — regimul UE (art. 315 Cod fiscal): o singură declarație specială de TVA, trimestrială, depusă până la sfârșitul lunii următoare trimestrului, prin care se declară și se plătește TVA datorat în toate statele de consum.
• IOSS (Import One-Stop-Shop) — regimul de import (art. 315^1 Cod fiscal): pentru importuri de bunuri de valoare mică (≤ 150 EUR), cu declarație lunară.

Aceste declarații sunt separate de decontul intern D300 și se depun electronic prin portalul dedicat ANAF.

Sursa: Codul fiscal, art. 278^1, 315, 315^1; Directiva 2006/112/CE (pachetul TVA e-commerce) (accesat 2026-08-07)

Obligații declarative în insolvență și faliment

Deschiderea procedurii de insolvență (Legea nr. 85/2014) nu stinge obligația declarativă (art. 101 Cod procedură fiscală). Declarațiile fiscale se depun în continuare, de:

• administratorul judiciar, în perioada de observație și reorganizare (când debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare) — ori de debitor, sub supraveghere, dacă își păstrează administrarea;
• lichidatorul judiciar, în faliment.

Regimul accesoriilor este însă esențial diferit: potrivit art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii nicio dobândă, majorare sau penalitate nu se mai adaugă creanțelor bugetare născute ANTERIOR deschiderii (regula „înghețării" accesoriilor, dictată de caracterul concursual și colectiv al procedurii). Excepțiile: creanțele garantate, în limita valorificării garanției peste suma înscrisă în tabel (art. 103), și accesoriile la obligațiile ulterioare deschiderii, care în reorganizare se achită conform programului de plăți din plan.

Sursa: Legea nr. 85/2014, art. 80 și 103 (accesat 2026-08-07)

Ce faci dacă sistemele ANAF pică în ziua scadenței

Legea prorogă expres termenul doar pentru zilele nelucrătoare, nu și pentru defecțiunile tehnice ale platformelor (SPV, RO e-Factura, RO e-TVA). În practică:

• Nu operează o prorogare automată generală pentru incidente tehnice; ANAF a prelungit termene doar punctual, prin comunicate/ordine, la incidente majore confirmate (frecvent la RO e-Factura). Verifică anunțurile oficiale de pe anaf.ro în ziua respectivă.
• Contribuabilul de bună-credință (art. 12 Cod procedură fiscală) poate cere ulterior înlăturarea sau anularea sancțiunii invocând eroarea justificată/forța majoră, dacă dovedește indisponibilitatea: captură de ecran cu mesajul de eroare, ora încercărilor și depunerea imediată după restabilirea sistemului. ⚠️ Recomandare practică: nu amâna depunerea pentru ultima zi tocmai pentru a evita expunerea la un incident tehnic.

Cine plătește dacă greșește contabilul

Față de ANAF, contribuabilul rămâne singurul responsabil legal: amenda contravențională (art. 336) și accesoriile se stabilesc în sarcina lui, chiar dacă a delegat evidența unui expert contabil sau unei firme de contabilitate. Externalizarea nu transferă răspunderea fiscală.

Contribuabilul are însă cale de regres împotriva prestatorului:

• răspundere contractuală — pe temeiul contractului de prestări servicii, poate cere daune-interese pentru prejudiciul (amendă + accesorii) cauzat prin neîndeplinirea obligației de depunere la termen (art. 1350, 1530 și urm. Cod civil);
• răspundere profesională — membrii CECCAR au obligația asigurării de răspundere civilă profesională; despăgubirea poate fi recuperată din poliță, iar abaterile pot atrage și răspunderea disciplinară a expertului.

Cum îți afli categoria (mare/mijlociu) și regimul PFA/II

Cuantumul amenzii de la art. 336 depinde de încadrarea contribuabilului. Marii și mijlociii contribuabili sunt stabiliți nominal prin ordin al președintelui ANAF, iar listele sunt publicate pe anaf.ro (marii contribuabili sunt administrați de DGAMC); poți verifica propria încadrare și în Spațiul Privat Virtual. Cine nu figurează pe aceste liste intră în categoria „celorlalți" contribuabili, cu amenzi mai reduse.

PFA/II (persoane fizice) au un calendar propriu:

• Declarația unică (D212) — venitul din activitatea independentă, CAS și CASS, cu plăți anticipate; termen 25 mai pentru anul anterior;
• D112 — dacă au salariați, lunar/trimestrial la data de 25;
• TVA — devin plătitori la depășirea plafonului de scutire de 300.000 lei/an (art. 310 Cod fiscal), moment din care apar D300 și D394.

Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 336; Codul fiscal, art. 310; liste ANAF mari/mijlocii contribuabili (accesat 2026-08-07)

Legislație europeană

Deși obligațiile declarative și calendarul concret sunt stabilite de legea română, o parte importantă a acestora — mai ales în zona TVA — transpune sau aplică direct dreptul Uniunii Europene. Iar regimul sancțiunilor este limitat de principiul european al proporționalității.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva TVA este actul-cadru care armonizează la nivel european obligațiile declarative din materia taxei pe valoarea adăugată.

Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — art. 250 impune depunerea unui decont de TVA cu toate informațiile necesare stabilirii taxei exigibile și a deducerilor, iar art. 252 limitează termenul de depunere la cel mult două luni de la sfârșitul perioadei fiscale. Art. 262–264 reglementează declarația recapitulativă pentru operațiunile intracomunitare (sistemul VIES). Sursa: Directiva 2006/112/CE (accesat 2026-08-07)

Astfel, două formulare din calendarul românesc au temei direct european: decontul de TVA (D300) aplică art. 250, iar declarația recapitulativă (D390) aplică art. 262–264 din Directiva TVA. Termenul românesc — data de 25 — se încadrează în limita europeană de două luni.

Facturarea electronică obligatorie (RO e-Factura) a fost posibilă doar după o autorizare specială din partea Consiliului UE:

Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/1553 a Consiliului din 25 iulie 2023 a autorizat România să deroge de la art. 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE, pentru a impune facturarea electronică B2B obligatorie de la 1 ianuarie 2024, cu valabilitate până la 31 decembrie 2026 sau până la aplicarea reformei ViDA. Sursa: Decizia (UE) 2023/1553 (accesat 2026-08-07)

Transpunerea în dreptul român

• Decontul de TVA (D300) și declarația recapitulativă (D390) sunt reglementate de Codul fiscal (Legea nr. 227/2015, art. 316 privind înregistrarea în scopuri de TVA și art. 323 privind declarația recapitulativă), care preia obligațiile din Directiva 2006/112/CE. Termenul intern (data de 25) respectă plafonul european de două luni.
• RO e-Factura a fost implementată prin OUG nr. 120/2021 și Legea nr. 296/2023, care valorifică derogarea acordată prin Decizia (UE) 2023/1553. Termenul de transmitere de 5 zile lucrătoare menționat mai sus este o măsură națională, în limitele autorizării europene.
• SAF-T (D406), deși inspirat de standardul OECD, este o obligație declarativă pur națională — nu decurge dintr-o directivă UE, ci din opțiunea statului român, exercitată în temeiul marjei permise de art. 273 din Directiva TVA (obligații suplimentare pentru colectarea corectă a TVA).

Un aspect de proporționalitate merită subliniat: penalitatea de nedeclarare de 0,08%/zi este printre cele mai severe accesorii, dar caracterul ei reductibil cu 75% (art. 181 Cod procedură fiscală) o aliniază la exigențele europene — sancțiunile fiscale automate, care nu țin cont de gravitate sau de intenție, sunt contrare dreptului UE (v. jurisprudența de mai jos).

Jurisprudență CJUE

Cauza C-259/12, Rodopi-M 91 (20 iunie 2013) — o amendă pentru declararea tardivă a unei operațiuni de TVA este compatibilă cu principiul neutralității, chiar dacă persoana a plătit ulterior taxa cu dobânzi; revine însă instanței naționale să verifice, în lumina art. 242 și 273 din Directiva TVA, dacă sancțiunea respectă proporționalitatea (perioada de remediere, gravitatea neregulii, existența evaziunii). Sursa: CJUE, C-259/12 (accesat 2026-08-07)

Cauza C-935/19, Grupa Warzywna (15 aprilie 2021) — o penalitate automată de 20%, aplicată indiferent de existența fraudei sau a unui prejudiciu bugetar, încalcă art. 273 și principiul proporționalității. Sancțiunile trebuie modulate după circumstanțele concrete. Sursa: CJUE, C-935/19 (accesat 2026-08-07)

Cauza C-183/14, Salomie și Oltean (9 iulie 2015) — cauză românească: sancțiunile pentru nerespectarea obligațiilor formale de TVA (înregistrare, depunerea declarației) trebuie să fie proporționale cu gravitatea încălcării, iar dreptul de deducere nu poate fi refuzat automat. Sursa: CJUE, C-183/14 (accesat 2026-08-07)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Reforma ViDA schimbă calendarul declarativ. Prin Directiva (UE) 2025/516 (pachetul „VAT in the Digital Age", în vigoare din 14 aprilie 2025), de la 1 iulie 2030 facturarea electronică structurată (standard EN 16931) și raportarea digitală în timp cvasi-real devin obligatorii pentru operațiunile intra-UE B2B și înlocuiesc declarația recapitulativă (D390) pentru tranzacțiile intracomunitare.

  Sursa: Directiva (UE) 2025/516 (accesat 2026-08-07)

• Derogările nu mai sunt necesare pentru e-facturarea internă. Din aprilie 2025, statele membre pot impune facturarea electronică domestică B2B fără autorizare prealabilă din partea Comisiei — ceea ce consolidează definitiv sistemul RO e-Factura.
• Operatorii intracomunitari trebuie să urmărească nu doar termenul de 25 pentru D390, ci și tranziția către raportarea digitală până în 2030, care va impune adaptarea sistemelor de facturare la standardul european EN 16931.
• Proporționalitatea este un scut real. În fața unor accesorii disproporționate față de o simplă întârziere remediată voluntar, contribuabilul poate invoca jurisprudența CJUE (Rodopi-M 91, Grupa Warzywna) — instanța națională este obligată să aplice testul de proporționalitate impus de art. 273 din Directiva TVA.

Întrebări frecvente

Trebuie să depun declarații dacă firma nu a avut activitate? Da, atât timp cât rămâi înregistrat ca plătitor. Obligația declarativă se menține chiar dacă nu rezultă sume de plată (art. 101 Cod procedură fiscală). Scapi de această obligație doar dacă înscrii inactivitatea temporară la Registrul Comerțului.

Care e diferența dintre penalitatea de întârziere și cea de nedeclarare? Penalitatea de întârziere (0,01%/zi, art. 176) se aplică atunci când ai declarat corect, dar ai plătit târziu. Penalitatea de nedeclarare (0,08%/zi, art. 181) — de opt ori mai mare — se aplică sumelor pe care nu le-ai declarat sau le-ai declarat greșit și pe care le descoperă fiscul ulterior. Ele nu se cumulează pe aceeași obligație.

Ce se întâmplă dacă depun declarația cu o zi întârziere? Fapta este contravenție (art. 336) și poate fi sancționată cu amendă, iar pentru eventualele sume neachitate curg dobânzi și penalități din prima zi după scadență. În practică, o întârziere mică, urmată de depunere și plată promptă, limitează consecințele.

Când se depune Declarația unică (D212) în 2026? Până la 25 mai 2026 inclusiv, pentru veniturile realizate în 2025 de persoanele fizice. Nedepunerea la termen se sancționează cu amendă de 50–500 lei, la care se pot adăuga accesorii pentru contribuțiile datorate.

Pot plăti o amendă redusă? Da. Pentru contravențiile din Codul de procedură fiscală poți achita jumătate din minimul amenzii, pe loc sau în termen de 48 de ore de la încheierea/comunicarea procesului-verbal.

Când se depune bilanțul (situațiile financiare anuale)? În 150 de zile de la închiderea exercițiului financiar pentru societăți comerciale (deci, de regulă, până la sfârșitul lunii mai), respectiv 120 de zile pentru celelalte persoane juridice (art. 36 Legea nr. 82/1991). Firmele fără activitate depun o declarație în 60 de zile.

Vând online în alte țări UE — ce declar? Dacă vânzările intracomunitare la distanță depășesc 10.000 EUR/an, TVA se datorează în statul clientului. Pentru a nu te înregistra în fiecare stat, folosești regimul OSS, cu o declarație de TVA trimestrială (art. 315 Cod fiscal); pentru importuri de valoare mică există IOSS, cu declarație lunară.

Când devine nedeclararea infracțiune, nu doar amendă? Când există intenția de sustragere de la plata obligațiilor (ascunderea sursei impozabile, evidențe duble), fapta este evaziune fiscală (art. 9 Legea nr. 241/2005), pedepsită cu 3–10 ani închisoare. O simplă întârziere sau eroare rămâne contravenție. Achitarea prejudiciului (până la 1.000.000 EUR) majorat cu 15–25% poate înlătura pedeapsa (art. 10).

Dacă a greșit contabilul, cine plătește amenda? Față de ANAF răspunde contribuabilul, chiar dacă a externalizat contabilitatea. El poate cere ulterior daune de la expertul/firma de contabilitate, pe temei contractual sau din asigurarea de răspundere civilă profesională (obligatorie pentru membrii CECCAR).

Referințe

1. Codul de procedură fiscală — Legea nr. 207/2015, art. 101 (obligația depunerii declarației fiscale), art. 174 (dobânzi), art. 176 (penalități de întârziere), art. 181 (penalitatea de nedeclarare), art. 336 (contravenții). legislatie.just.ro (accesat 2026-08-07)
2. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015 (termene pe impozite, taxe și contribuții; art. 316, 323 pentru TVA/VIES). legislatie.just.ro (accesat 2026-08-07)
3. Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată), art. 36 — depunerea situațiilor financiare anuale. legislatie.just.ro (accesat 2026-08-07)
4. OUG nr. 153/2020 — termenul de depunere a declarației anuale privind impozitul pe profit (D101).
5. ANAF — Broșura Declarația unică (formular 212), 2026 — termen și obligații de depunere. static.anaf.ro (accesat 2026-08-07)
6. Calendarul obligațiilor fiscale ANAF 2026 — termene pe formular. portalcontabilitate.ro (accesat 2026-08-07)
7. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art. 9–10 (modificată prin Legea nr. 126/2024). legislatie.just.ro · Legea 126/2024 (accesat 2026-08-07)
8. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 80 (accesorii) și art. 103. legislatie.just.ro (accesat 2026-08-07)
9. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, art. 42 (termen D101), art. 278^1 (plafon 10.000 EUR), art. 310 (plafon scutire TVA), art. 315 și 315^1 (regimurile OSS/IOSS). legislatie.just.ro (accesat 2026-08-07)
10. OPANAF nr. 1.783/2021 — SAF-T (D406) și calendarul eșalonat de intrare în obligație pe categorii de contribuabili. (accesat 2026-08-07)