Facturare Electronică — RO e-Factura, Obligativitate și Implementare

RO e-Factura este sistemul național prin care facturile se emit și se transmit ca fișier electronic structurat de tip XML, printr-o platformă a Ministerului Finanțelor și ANAF. Utilizarea este obligatorie cu instituțiile publice (B2G) din 2022, între firme (B2B) din 1 iulie 2024 și cu consumatorii persoane fizice (B2C) din 1 ianuarie 2025. Cadrul legal este OUG nr. 120/2021, iar nerespectarea atrage amenzi, inclusiv 15% din valoarea facturii în relația B2B.

Pe scurt

RO e-Factura este sistemul național prin care facturile se emit, se transmit și se primesc într-un format electronic structurat de tip XML, printr-o platformă gestionată de Ministerul Finanțelor și ANAF. Utilizarea sistemului este obligatorie în relația cu instituțiile publice (B2G) din 2022, în relația între firme (B2B) din 1 iulie 2024 și în relația cu consumatorii persoane fizice (B2C) din 1 ianuarie 2025. Cadrul legal principal este OUG nr. 120/2021, iar nerespectarea obligațiilor atrage amenzi semnificative, inclusiv o amendă de 15% din valoarea facturii în relația B2B.

Cadrul legal

Sistemul RO e-Factura este reglementat printr-un act de bază, completat succesiv de mai multe ordonanțe de urgență adoptate între 2023 și 2025.

Actul de bază este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2021 privind administrarea, funcționarea și implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și factura electronică în România (publicată în Monitorul Oficial nr. 960 din 7 octombrie 2021, aprobată cu modificări prin Legea nr. 139/2022).

Art. 2 din OUG nr. 120/2021 — „factură electronică — factura emisă, transmisă și primită într-un format electronic structurat de tip XML, care permite prelucrarea sa electronică și automată." Sursa: OUG nr. 120/2021, formă actualizată (accesat 2026-08-07)

Obligația de transmitere în relația între firme este stabilită de articolul 10:

Art. 10 alin. (1) din OUG nr. 120/2021 — În relația comercială B2B, între persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Codul fiscal, emitentul facturii electronice are obligația de a o transmite destinatarului utilizând sistemul RO e-Factura. Fac excepție facturile simplificate emise conform art. 319 alin. (12) din Codul fiscal. Sursa: OUG nr. 120/2021 (accesat 2026-08-07)

Actele care completează cadrul legal:

• OG nr. 199/2020 — factura electronică în domeniul achizițiilor publice (relația B2G);
• Legea nr. 296/2023 — a instituit obligația raportării B2B în RO e-Factura din 2024;
• OUG nr. 115/2023 — a introdus art. 10 alin. (7) (termenul de transmitere de 5 zile) și actualul regim de sancțiuni, renunțând la vechea amendă „egală cu valoarea TVA";
• OUG nr. 69/2024 — a introdus relația B2C [art. 2 lit. n^1) și art. 10^1];
• OUG nr. 116/2023, OUG nr. 70/2024, OUG nr. 87/2024 — măsuri de digitalizare fiscală conexe (RO e-TVA, RO e-Transport);
• OUG nr. 138/2024 — a clarificat obligativitatea B2C de la 1 ianuarie 2025;
• OUG nr. 89/2025 — a modificat termenul de transmitere din „zile calendaristice" în „zile lucrătoare" începând cu 1 ianuarie 2026.

Standardul tehnic aplicabil este standardul european EN 16931 (aplicat prin specificația națională RO_CIUS). După validarea automată, Ministerul Finanțelor aplică sigiliul electronic și comunică factura destinatarului.

Explicație detaliată

Ce este, de fapt, o factură electronică

În sensul OUG nr. 120/2021, factura electronică nu este un simplu PDF trimis prin e-mail. Este un fișier XML structurat, conform standardului european EN 16931, care poate fi prelucrat automat de sistemele informatice. Factura se încarcă în platforma RO e-Factura (accesibilă prin Spațiul Privat Virtual — SPV al ANAF sau prin softul de facturare al firmei, conectat prin API). Sistemul validează structura fișierului; dacă factura este conformă, Ministerul Finanțelor aplică sigiliul electronic și o comunică destinatarului. Din acel moment, factura este considerată originalul legal al documentului.

Cele trei tipuri de relații și calendarul obligativității

Obligativitatea a fost introdusă etapizat, în funcție de tipul relației comerciale:

1. B2G (Business to Government) — relația cu instituțiile publice

Emiterea facturilor către autorități și instituții publice prin RO e-Factura este obligatorie din 1 iulie 2022. Acesta a fost primul segment în care sistemul a devenit obligatoriu, în baza OG nr. 199/2020 coroborată cu OUG nr. 120/2021.

2. B2B (Business to Business) — relația între firme

• din 1 ianuarie 2024 — obligația de raportare în sistem a tuturor facturilor emise de persoanele impozabile stabilite în România (cu o perioadă fără sancțiuni în primul trimestru);
• din 1 iulie 2024 — factura electronică devine exclusivă: între persoane impozabile stabilite în România, numai factura transmisă prin RO e-Factura este considerată factură validă. Din acest moment se aplică și amenda de 15%.

3. B2C (Business to Consumer) — relația cu consumatorii persoane fizice

• 1 iulie – 31 decembrie 2024 — transmiterea a fost opțională (art. 10^1 din OUG nr. 120/2021, introdus prin OUG nr. 69/2024);
• din 1 ianuarie 2025 — transmiterea a devenit obligatorie (clarificată prin OUG nr. 138/2024), cu o perioadă fără sancțiuni până la 30 iunie 2025.

Termenul de transmitere

Factura trebuie încărcată în sistem într-un termen strict de la data emiterii:

• 1 iulie 2024 – 31 decembrie 2025: 5 zile calendaristice de la data emiterii, dar nu mai târziu de 5 zile calendaristice de la data-limită de emitere prevăzută la art. 319 alin. (16) din Codul fiscal;
• din 1 ianuarie 2026: termenul se schimbă în 5 zile lucrătoare (prin OUG nr. 89/2025), ziua emiterii nefiind luată în calcul.

Impactul asupra dreptului de deducere a TVA

Efectul cel mai important al obligativității B2B este de natură fiscală: din 1 iulie 2024, pentru operațiunile între persoane impozabile stabilite în România, sunt considerate facturi numai facturile electronice conforme OUG nr. 120/2021. În consecință, o factură primită „pe hârtie" sau prin e-mail (PDF), în afara sistemului, de la un furnizor din România, nu îndeplinește condiția legală de factură — ceea ce afectează dreptul de deducere a TVA și corecta înregistrare în contabilitate a beneficiarului.

Aspecte practice

Cum transmiți efectiv o factură

Ai două căi principale de lucru cu RO e-Factura:

• Manual, prin SPV — încarci fișierul XML direct în Spațiul Privat Virtual al ANAF. Potrivit pentru firme cu volum mic de facturi.
• Automat, prin API — softul de facturare / ERP se conectează la platformă și transmite facturile automat. Recomandat pentru volume medii și mari; elimină erorile de încărcare manuală și respectarea termenului.

Pentru autentificare ai nevoie de un certificat digital calificat înrolat în SPV.

Regimul sancțiunilor

Nerespectarea obligațiilor este sancționată contravențional (regim stabilit prin OUG nr. 120/2021, în forma dată de OUG nr. 115/2023):

• Amendă de 15% din valoarea totală a facturii — în relația B2B, atât pentru emitentul care nu transmite factura prin sistem, cât și pentru destinatarul (persoană impozabilă stabilită în România) care primește și înregistrează o factură emisă de un operator din România altfel decât prin RO e-Factura.
• Amendă pentru nerespectarea termenului de transmitere (aplicabilă atât B2B, cât și B2C):
  • 5.000 – 10.000 lei — contribuabili mari;
  • 2.500 – 5.000 lei — contribuabili mijlocii;
  • 1.000 – 2.500 lei — celelalte persoane juridice și persoanele fizice.

Greșeli frecvente de evitat

• Confuzia PDF ↔ factură electronică. Un PDF trimis prin e-mail nu este o factură electronică în sensul legii. Doar fișierul XML validat și sigilat de sistem contează.
• Înregistrarea în contabilitate a facturilor primite în afara sistemului de la furnizori din România — expune beneficiarul la amenda de 15% și la riscul pierderii deducerii TVA.
• Depășirea termenului de transmitere — chiar dacă factura ajunge în sistem, transmiterea cu întârziere este sancționabilă separat.
• Ignorarea excepțiilor — facturile simplificate [art. 319 alin. (12) Cod fiscal] beneficiază de un regim distinct; verifică încadrarea înainte de a presupune că ești exceptat.
• Neverificarea „mesajelor" din SPV — sistemul poate respinge o factură neconformă; dacă nu urmărești răspunsul platformei, poți rămâne, în fapt, fără factura transmisă în termen.

Bune practici

• Automatizează transmiterea prin soft conectat prin API și păstrează dovada încărcării (identificatorul de mesaj din sistem).
• Solicită furnizorilor din România exclusiv facturi prin RO e-Factura și verifică primirea lor în SPV înainte de înregistrarea în contabilitate.
• Ține evidența termenelor de 5 zile pentru fiecare factură emisă.

Situații speciale și conformare

Cine este obligat: neplătitori de TVA, PFA și profesii liberale

Obligația RO e-Factura în relația B2B se aplică tuturor persoanelor impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate în scopuri de TVA. Textul OUG nr. 120/2021 (astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 69/2024) este explicit pe acest punct.

• Neplătitorii de TVA (persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA) care emit facturi către alte firme au aceeași obligație de transmitere prin sistem și de la aceleași date (raportare din 1 ianuarie 2024, factură exclusivă din 1 iulie 2024). Nu a existat o amânare separată pentru această categorie.
• PFA, întreprinderile individuale și profesiile liberale (avocați, medici, notari, consultanți) sunt persoane impozabile atunci când desfășoară activitate economică independentă; prin urmare, facturile pe care le emit intră sub obligația RO e-Factura — B2B către firme, respectiv B2C către persoane fizice. Criteriul determinant este calitatea de persoană impozabilă stabilită în România, nu forma de organizare.

Sursa: OUG nr. 69/2024 (modificarea OUG nr. 120/2021), art. 10^1; OUG nr. 120/2021, formă actualizată; Codul fiscal, art. 266 alin. (2) (accesat 2026-08-07)

Operatori nestabiliți, dar înregistrați în scopuri de TVA în România

Derogarea din Decizia (UE) 2023/1553 vizează strict persoanele impozabile stabilite în România. „Stabilit" nu înseamnă același lucru cu „înregistrat în scopuri de TVA":

• un operator nestabilit, dar care deține doar un cod de TVA românesc (înregistrare directă în scopuri de TVA), nu intră în sfera obligației de a transmite facturile B2B prin RO e-Factura; el poate însă opta voluntar pentru înrolarea în sistem;
• un operator care are un sediu fix în România (o structură cu suficiente resurse tehnice și umane) este considerat stabilit și intră integral sub obligație.

Granița dintre simpla înregistrare în scopuri de TVA și existența unui sediu fix se apreciază după criteriile art. 266 alin. (2) din Codul fiscal.

Sursa: Decizia (UE) 2023/1553; Codul fiscal, art. 266 alin. (2) (accesat 2026-08-07)

Ce se întâmplă când platforma este indisponibilă

OUG nr. 120/2021 prevede o supapă pentru situațiile de nefuncționare a sistemului: pe perioada în care platforma RO e-Factura este indisponibilă, obligația de transmitere se suspendă, iar termenul de 5 zile se reia după restabilirea funcționării. Ministerul Finanțelor și ANAF anunță perioadele de nefuncționare (mentenanță programată sau incidente) pe canalele oficiale. Pentru întârzierea cauzată exclusiv de indisponibilitatea sistemului nu se aplică amenda pentru depășirea termenului. Factura rămâne validă și trebuie încărcată imediat ce sistemul redevine operațional.

Sursa: OUG nr. 120/2021, formă actualizată; comunicări oficiale ANAF privind perioadele de nefuncționare (accesat 2026-08-07)

Corectarea și anularea unei facturi transmise

O factură transmisă și sigilată în RO e-Factura nu poate fi ștearsă din sistem. Erorile se remediază prin emiterea unui document nou, transmis tot prin sistem:

• factură de storno (factură cu valori negative, care anulează factura greșită);
• notă de credit sau factură de corecție, care fac referire la factura inițială (seria, numărul și data acesteia).

Dacă destinatarul identifică o eroare, poate respinge factura printr-un mesaj în SPV; respingerea nu șterge factura, ci semnalează emitentului necesitatea unei facturi de corecție. Ambele documente (cel inițial și cel de corecție) rămân în evidența sistemului și reflectă împreună operațiunea finală netă.

Sursa: OUG nr. 120/2021; ghidurile tehnice ANAF privind tipurile de facturi în RO e-Factura (accesat 2026-08-07)

Arhivare, decontul RO e-TVA și SAF-T (D406)

Originalul legal al facturii este fișierul XML validat și sigilat de sistem; forța sa probatorie decurge din sigiliul electronic aplicat de Minister (temei: Regulamentul (UE) nr. 910/2014 — eIDAS). Fișierele se arhivează în formă electronică (Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică), cu respectarea termenelor generale de păstrare a documentelor justificative din legislația contabilă (Legea nr. 82/1991) și a termenului de prescripție fiscală.

RO e-Factura se integrează în ecosistemul de digitalizare fiscală:

• alimentează decontul precompletat RO e-TVA (OUG nr. 70/2024), care preia automat datele din facturile transmise;
• furnizează date pentru declarația informativă SAF-T (D406), reducând introducerea manuală și erorile de transcriere.

Sursa: OUG nr. 70/2024 (RO e-TVA); Legea nr. 135/2007; Regulamentul (UE) 910/2014 (accesat 2026-08-07)

Protecția datelor cu caracter personal (GDPR)

În relația B2C, facturile pot conține date cu caracter personal (nume, adresă, uneori CNP). Prelucrarea acestor date prin platforma statului are drept temei legal obligația legală a operatorului [art. 6 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) 2016/679 — GDPR]: emitentul transmite factura pentru că legea îl obligă, nu în baza consimțământului. În arhitectura sistemului, Ministerul Finanțelor/ANAF are calitatea de operator pentru prelucrările realizate prin platformă, iar emitentul facturii rămâne operator pentru propriile prelucrări. Datele se păstrează pe durata impusă de legislația fiscală și contabilă. Persoanele vizate își pot exercita drepturile GDPR și se pot adresa Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Sursa: Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), art. 6 (accesat 2026-08-07)

Remedii pentru beneficiar când furnizorul nu transmite factura

Când un furnizor din România a livrat bunurile sau a prestat serviciile, dar refuză ori omite să transmită factura prin RO e-Factura, beneficiarul are la dispoziție mai multe pârghii:

• nu înregistrează în contabilitate o factură primită în afara sistemului de la un furnizor român — altfel se expune amenzii de 15% și riscului de a pierde deducerea;
• notifică formal furnizorul și îi solicită transmiterea prin sistem;
• sesizează ANAF cu privire la omisiunea de transmitere; nerespectarea obligației este sancționată contravențional în sarcina furnizorului;
• păstrează dovezile operațiunii (contract, comandă, corespondență, dovada plății). Potrivit jurisprudenței CJUE (C-516/14 Barlis, C-518/14 Senatex), dreptul de deducere nu poate fi refuzat pentru simple vicii de formă dacă operațiunea de fond este dovedită, iar factura corectată/transmisă ulterior produce efect retroactiv.

Emiterea unei autofacturi de către beneficiar este posibilă numai în condițiile art. 319 din Codul fiscal (pe baza unui acord prealabil de autofacturare între părți), nu ca remediu unilateral la refuzul furnizorului.

Sursa: OUG nr. 120/2021; Codul fiscal, art. 319; CJUE C-516/14, C-518/14 (accesat 2026-08-07)

Cum funcționează concret transmiterea B2C

În relația cu consumatorii persoane fizice:

• emitentul nu este obligat să solicite CNP-ul; dacă acesta nu este furnizat, se utilizează un cod de identificare format din 13 de zero („0000000000000") în câmpul destinatarului;
• consumatorul accesează factura prin Spațiul Privat Virtual (dacă are cont) sau o primește direct de la comerciant, la cerere, pe suport hârtie ori electronic;
• bonul fiscal rămâne obligatoriu și se emite în paralel, potrivit legislației privind casele de marcat electronice; factura electronică nu îl înlocuiește.

Sursa: OUG nr. 69/2024 și OUG nr. 138/2024 (relația B2C); clarificări ANAF privind identificarea beneficiarului persoană fizică (accesat 2026-08-07)

Legislație europeană

Sistemul RO e-Factura nu este o inițiativă pur națională: el se sprijină pe cadrul european al facturării electronice și, mai ales, pe o autorizare specială obținută de România de la Consiliul UE pentru a impune factura electronică B2B obligatorie.

Directive și regulamente aplicabile

1. Facturarea electronică în achizițiile publice (B2G)

Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice a impus tuturor autorităților contractante din UE obligația de a primi și procesa facturi electronice conforme unui standard comun. Directiva a mandatat elaborarea unui standard european — EN 16931 — pentru modelul semantic al elementelor esențiale ale facturii (cu sintaxele UBL și UN/CEFACT CII). Sursa: Directiva 2014/55/UE (accesat 2026-08-07)

Acesta este actul-sursă al standardului EN 16931, aplicat în România prin specificația națională RO_CIUS menționată în cadrul legal.

2. Autorizarea e-facturii B2B obligatorii (derogare de la Directiva TVA)

Regula europeană de bază — art. 218 și art. 232 din Directiva 2006/112/CE (Directiva TVA) — impunea statelor să accepte drept factură atât documentele pe hârtie, cât și cele electronice, iar utilizarea facturii electronice era condiționată de acceptarea destinatarului. Pentru a putea impune factura electronică exclusivă (fără hârtie/PDF), România a avut nevoie de o derogare:

Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/1553 a Consiliului din 25 iulie 2023 a autorizat România, prin derogare de la art. 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE, (a) să accepte drept facturi doar documente în format electronic emise de persoane impozabile stabilite în România și (b) să renunțe la cerința acceptării de către destinatar. Măsura este valabilă 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2026 (sau până la transpunerea modificărilor ViDA). Sursa: Decizia (UE) 2023/1553 (accesat 2026-08-07)

Fără această decizie, obligativitatea B2B din OUG nr. 120/2021 / Legea nr. 296/2023 nu ar fi fost conformă cu dreptul UE.

3. Sigiliul electronic — Regulamentul eIDAS

Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (eIDAS) reglementează serviciile de încredere, inclusiv sigiliul electronic. Acesta este temeiul european al „sigiliului electronic" pe care Ministerul Finanțelor îl aplică facturii după validarea în platformă. Sursa: Regulamentul (UE) 910/2014 (accesat 2026-08-07)

Transpunerea în dreptul român

• B2G: Directiva 2014/55/UE a fost transpusă prin OG nr. 199/2020 privind factura electronică în achizițiile publice, coroborată cu OUG nr. 120/2021 — de aici obligativitatea B2G din 1 iulie 2022.
• B2B: temeiul european este Decizia (UE) 2023/1553, pusă în aplicare în plan intern prin Legea nr. 296/2023 și OUG nr. 120/2021 (raportare din 1 ianuarie 2024, factură exclusivă din 1 iulie 2024).
• Standardul tehnic: EN 16931 este preluat prin RO_CIUS.

Gold-plating / depășirea minimului european. Derogarea din Decizia 2023/1553 acoperă strict relația B2B între persoane impozabile stabilite în România. România a mers însă mai departe decât cerea autorizarea europeană, extinzând obligația și la relația B2C (din 1 ianuarie 2025, prin OUG nr. 138/2024) și impunând un termen strict de transmitere (5 zile) și un model de tip clearance (validare + sigiliu de către Minister înainte de comunicarea către destinatar) — elemente care țin de opțiunea națională, nu de o cerință directă a dreptului UE.

Natura juridică a obligației B2C și de ce nu a fost necesară o derogare. Articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE reglementează exclusiv relația dintre persoane impozabile — acceptarea drept factură a unui document electronic de către un destinatar persoană impozabilă. Obligația B2C nu privește o astfel de relație: ea este, prin natura ei, o obligație internă de raportare/transmitere în sistem a facturii emise către o persoană neimpozabilă, iar nu impunerea unei „facturi electronice exclusive" în sensul derogării. Din acest motiv, obligativitatea B2C nu necesita o autorizare de la Consiliu, temeiul ei fiind pur intern (OUG nr. 69/2024 și OUG nr. 138/2024).

Continuitatea temeiului UE după 31 decembrie 2026. Decizia 2023/1553 este valabilă până la 31 decembrie 2026. Continuitatea obligației B2B nu depinde însă de o nouă derogare: prin ViDA (Directiva (UE) 2025/516), articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE au fost modificate astfel încât, de la 14 aprilie 2025, statele membre pot impune factura electronică internă fără autorizare prealabilă din partea Consiliului sau a Comisiei. După expirarea deciziei, temeiul european al obligativității B2B devine chiar Directiva 2006/112/CE în forma modificată prin ViDA, iar obligația internă din OUG nr. 120/2021 rămâne aplicabilă neîntrerupt — firmele nu au de făcut nimic special în această tranziție.

Jurisprudență CJUE

Deși nu vizează direct RO e-Factura, jurisprudența Curții privind factura și dreptul de deducere a TVA rămâne relevantă pentru modul în care viciile formale afectează (sau nu) deducerea:

Cauza C-516/14, Barlis 06 (hot. 15 septembrie 2016) — deținerea unei facturi cu mențiunile art. 226 din Directiva 2006/112/CE este o condiție formală; autoritățile fiscale nu pot refuza dreptul de deducere doar pentru deficiențe formale, dacă dispun de informațiile necesare pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de fond. Sursa: CJUE, C-516/14 (accesat 2026-08-07)

Cauza C-518/14, Senatex (hot. 15 septembrie 2016) — corectarea unei facturi deficitare produce efect retroactiv, raportat la data facturii inițiale; dreptul de deducere nu poate fi, în principiu, limitat pentru un viciu formal ulterior remediat. Sursa: CJUE, C-518/14 (accesat 2026-08-07)

⚠️ Atenție la limita principiului: în cauza C-664/16, Vadan, Curtea a confirmat că posesia unei facturi rămâne esențială — flexibilitatea „substance over form" privește viciile de conținut, nu absența documentului. În contextul RO, unde din 1 iulie 2024 factura B2B validă este exclusiv cea transmisă prin RO e-Factura, o factură emisă în afara sistemului riscă să nu îndeplinească condiția legală de factură.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• ViDA — viitorul apropiat. Prin Directiva (UE) 2025/516 din 11 martie 2025 („VAT in the Digital Age"), în vigoare de la 14 aprilie 2025, statele membre pot impune factura electronică internă fără avizul prealabil al Comisiei (derogările de tip 2023/1553 devin inutile), iar acceptarea destinatarului nu mai este necesară. Din 1 iulie 2030, factura electronică (EN 16931) și raportarea digitală devin obligatorii și pentru tranzacțiile intra-UE B2B.

Sursa: Directiva (UE) 2025/516 (ViDA) (accesat 2026-08-07)

• Continuitate. România a fost printre statele „pioniere": sistemul RO e-Factura anticipează modelul pe care ViDA îl va generaliza la nivelul UE, ceea ce reduce riscul unor schimbări majore de arhitectură pentru firmele deja conforme.
• Interoperabilitate transfrontalieră. Fundamentarea pe EN 16931 facilitează schimbul de facturi cu parteneri din alte state membre care folosesc același standard semantic; totuși, obligativitatea RO e-Factura vizează, prin derogarea 2023/1553, tranzacțiile între persoane impozabile stabilite în România — nu operațiunile pur intracomunitare, care vor intra sub incidența ViDA din 2030.

Întrebări frecvente

Este obligatorie e-Factura pentru toate firmele? Da, în relația B2B obligația se aplică generalizat tuturor persoanelor impozabile stabilite în România, din 1 iulie 2024. Pentru relația cu instituțiile publice (B2G) obligația există din 2022, iar pentru relația cu consumatorii persoane fizice (B2C) din 1 ianuarie 2025.

Un PDF trimis prin e-mail este o factură electronică? Nu. În sensul OUG nr. 120/2021, factura electronică este un fișier XML structurat validat și sigilat de sistemul RO e-Factura. Un PDF sau un scan nu îndeplinește condiția legală.

În cât timp trebuie transmisă factura? În 5 zile de la data emiterii. Până la 31 decembrie 2025 termenul se calculează în zile calendaristice; din 1 ianuarie 2026 se calculează în zile lucrătoare (OUG nr. 89/2025).

Ce amenzi risc dacă nu respect obligația? În relația B2B, amenda este de 15% din valoarea totală a facturii, aplicabilă atât emitentului, cât și beneficiarului care înregistrează o factură primită în afara sistemului. Pentru depășirea termenului de transmitere, amenzile sunt între 1.000 și 10.000 lei, în funcție de categoria de contribuabil.

Pot deduce TVA dintr-o factură primită pe hârtie de la un furnizor român? Din 1 iulie 2024, între persoane impozabile stabilite în România sunt considerate facturi numai cele electronice conforme OUG nr. 120/2021. O factură primită în afara sistemului nu îndeplinește condiția legală, ceea ce afectează dreptul de deducere și înregistrarea în contabilitate.

Există excepții? Da. Facturile simplificate emise conform art. 319 alin. (12) din Codul fiscal fac excepție de la obligația de transmitere în relația B2B. Există și clarificări ANAF privind situația persoanelor fizice fără cod fiscal.

Un PFA sau un neplătitor de TVA trebuie să folosească e-Factura? Da. Obligația B2B se aplică tuturor persoanelor impozabile stabilite în România, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate în scopuri de TVA. PFA, întreprinderile individuale și profesiile liberale (avocați, medici, notari) care emit facturi intră sub aceeași obligație, de la aceleași date ca orice altă firmă.

Ce se întâmplă dacă platforma RO e-Factura nu funcționează? Pe perioada în care sistemul este indisponibil, obligația de transmitere se suspendă, iar termenul de 5 zile se reia după restabilirea funcționării. Pentru întârzierea cauzată exclusiv de nefuncționarea platformei nu se aplică amenda. Ministerul Finanțelor și ANAF anunță perioadele de nefuncționare pe canalele oficiale.

Cum se corectează o factură greșită deja transmisă? Factura transmisă și sigilată nu se poate șterge. Corectarea se face prin emiterea, tot prin sistem, a unei facturi de storno (cu valori negative) sau a unei note de credit / facturi de corecție care face referire la factura inițială. Dacă destinatarul respinge factura printr-un mesaj în SPV, emitentul trebuie să transmită o factură de corecție.

Cum emit o factură B2C dacă clientul nu îmi dă CNP-ul? Nu ești obligat să ceri CNP-ul. Dacă nu este furnizat, se folosește codul de identificare format din 13 de zero („0000000000000"). Consumatorul accesează factura din Spațiul Privat Virtual (dacă are cont) sau o primește direct de la comerciant. Bonul fiscal rămâne obligatoriu și se emite în paralel.

Practică și opinii

Aplicarea RO e-Factura a generat dezbateri practice importante, în special în privința impactului asupra dreptului de deducere a TVA și a naturii sancțiunilor.

⚠️ Opinie specialistă — Universul Juridic Doctrina fiscală a subliniat că, din 1 iulie 2024, condiționarea calității de „factură" de transmiterea prin RO e-Factura mută riscul și asupra beneficiarului: acesta trebuie să refuze înregistrarea facturilor primite din România în afara sistemului, pentru a nu-și periclita dreptul de deducere a TVA și pentru a evita amenda de 15%. Sursa: Despre e-Factura și dreptul de deducere al TVA (accesat 2026-08-07)

⚠️ Opinie specialistă — EY România (Buletin fiscal nr. 52, iulie 2024) Consultanții EY au evidențiat că RO e-Factura face parte dintr-un ecosistem mai larg de digitalizare fiscală (alături de RO e-TVA și RO e-Transport) și au recomandat firmelor integrarea automată prin API și verificarea sistematică a stării facturilor în SPV, pentru respectarea termenelor și evitarea sancțiunilor. Sursa: Buletin fiscal EY nr. 52 — iulie 2024 (accesat 2026-08-07)

⚠️ Notă practică — avocatnet.ro Analizele de specialitate au atras atenția că amenda de 15% se aplică „per abatere constatată", iar regimul termenelor s-a modificat succesiv (zile calendaristice → zile lucrătoare din 2026), astfel încât firmele trebuie să urmărească permanent forma consolidată a OUG nr. 120/2021. Sursa: Sistemul e-Factura în 2026: termenul de transmitere și amenzile (accesat 2026-08-07)

Referințe

1. OUG nr. 120/2021 privind administrarea, funcționarea și implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și factura electronică în România — Monitorul Oficial nr. 960 din 7 octombrie 2021. Formă inițială: legislatie.just.ro/247243; formă actualizată: legislatie.just.ro/255162.
2. Legea nr. 139/2022 — pentru aprobarea OUG nr. 120/2021.
3. OG nr. 199/2020 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (B2G).
4. Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare — obligația raportării B2B.
5. OUG nr. 115/2023 — termenul de transmitere [art. 10 alin. (7)] și regimul de sancțiuni.
6. OUG nr. 69/2024 — introducerea relației B2C [art. 2 lit. n^1) și art. 10^1].
7. OUG nr. 138/2024 — obligativitatea B2C de la 1 ianuarie 2025.
8. OUG nr. 89/2025 — termen de 5 zile lucrătoare de la 1 ianuarie 2026.
9. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — art. 266 alin. (2), art. 319 alin. (12) și (16).
10. Standardul european EN 16931 privind factura electronică (specificația națională RO_CIUS).
11. EY România — Buletin fiscal nr. 52, iulie 2024.
12. avocatnet.ro — Sistemul e-Factura în 2026: termene și amenzi.
13. Universul Juridic — Despre e-Factura și dreptul de deducere al TVA.
14. fiscalitatea.ro — Sancțiuni pentru neconformarea cu e-Factura B2C de la 1 iulie 2025.
15. OUG nr. 70/2024 privind decontul precompletat RO e-TVA — legislatie.just.ro/284214.
16. Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică.
17. Legea nr. 82/1991 — legea contabilității (păstrarea documentelor justificative).
18. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — eur-lex, CELEX 32016R0679.
19. Declarația informativă SAF-T (D406) — obligația de raportare standardizată către ANAF.