Declarația 394 - Obligații Informative pentru Tranzacții Intra-Grup

Declarația 394 este declarația informativă prin care plătitorii de TVA raportează tranzacțiile interne din România, inclusiv cele intra-grup.

Publicat: Actualizat:

Declarația 394 este declarația informativă prin care persoanele înregistrate în scopuri de TVA raportează toate livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, inclusiv tranzacțiile intra-grup dintre firme afiliate. Se depune electronic, prin SPV, până în data de 30 a lunii următoare perioadei de raportare, chiar și „pe zero". Rolul ei este verificarea încrucișată a TVA de către ANAF: datele vânzătorului se compară cu cele ale cumpărătorului.

Pe scurt

Declarația 394 este declarația informativă prin care persoanele înregistrate în scopuri de TVA raportează lunar sau trimestrial toate livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, inclusiv tranzacțiile dintre firme afiliate (intra-grup) desfășurate în România. Se depune electronic, prin SPV, până în data de 30 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare, chiar și „pe zero" atunci când nu au existat operațiuni. Scopul ei este verificarea încrucișată a TVA: ANAF compară datele declarate de vânzător cu cele declarate de cumpărător, iar neconcordanțele generează notificări și cresc riscul unei inspecții fiscale.

Declarația 394 poartă denumirea oficială de „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA" (cod MFP 14130102/f).

Actul normativ care aprobă formularul

Modelul, conținutul și instrucțiunile de completare sunt aprobate prin Ordinul președintelui ANAF (OPANAF) nr. 3769/2015, emis în temeiul Codului de procedură fiscală și corelat cu obligațiile de raportare TVA din Codul fiscal.

OPANAF nr. 3769/2015 — privind declararea livrărilor/prestărilor și achizițiilor efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA și pentru aprobarea modelului și conținutului formularului 394. Sursa: Portal Legislativ – OPANAF 3769/2015 (accesat 2026-08-06)

Ordinul a fost modificat succesiv, cele mai importante actualizări fiind:

  • OPANAF nr. 77/2022 (M. Of. nr. 95/31.01.2022) — a introdus operațiunile supuse taxării inverse adăugate prin Legea nr. 296/2020 (de exemplu livrarea de gaze naturale către un comerciant persoană impozabilă). Vezi OPANAF 77/2022.
  • OPANAF nr. 2194/2025 (M. Of. nr. 852/17.09.2025) — a actualizat formularul pentru noile cote de TVA aplicabile de la 1 august 2025: cota standard 21% și cota redusă 11%. Vezi OPANAF 2194/2025.

Temeiul din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015)

Obligația și sfera raportării se sprijină pe mai multe articole din Codul fiscal:

  • Art. 316 — înregistrarea în scopuri de TVA; stabilește cine are calitatea de persoană obligată să depună D394.
  • Art. 322 — perioada fiscală (lună sau trimestru), care determină periodicitatea declarației, identică cu cea a decontului de TVA (D300).
  • Art. 307 — persoana obligată la plata TVA (furnizor/prestator sau, după caz, beneficiar).
  • Art. 331 — măsurile de simplificare (taxare inversă), raportate distinct în formular.
  • Art. 275 și art. 278 — locul livrării de bunuri, respectiv al prestării de servicii, criteriu pentru condiția „pe teritoriul național".

Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal (accesat 2026-08-06)

⚠️ Limitare la data redactării: portalul legislatie.just.ro a fost temporar inaccesibil din mediul de lucru; textul a fost confirmat pe surse oficiale/recunoscute (comunicări ANAF, CECCAR, PwC, reproduceri ale instrucțiunilor). Linkurile oficiale de mai sus rămân reperele de verificat la consolidarea finală.

Explicație detaliată

Ce raportează, de fapt, Declarația 394

Declarația 394 este o declarație informativă, nu una de plată: prin ea nu se stabilește și nu se achită TVA, ci se transmit ANAF datele detaliate ale tranzacțiilor interne, pentru a permite verificarea încrucișată. Practic, pentru fiecare partener de afaceri din România se raportează numărul de facturi, baza impozabilă și TVA-ul aferent, defalcate pe cote (21%, 11%, respectiv 0% / scutit / neimpozabil, după caz).

Ideea centrală este simplă: dacă firma A declară că a vândut către firma B mărfuri cu TVA de 10.000 lei, firma B ar trebui să declare o achiziție simetrică. Când cele două declarații nu se potrivesc, sistemul informatic ANAF semnalează neconcordanța.

Cine are obligația de a depune

Depun formularul toate persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România conform art. 316 din Codul fiscal: societăți (SRL, SA), PFA și profesii liberale plătitoare de TVA, alte entități cu cod valid de TVA. Nu depun D394 persoanele neînregistrate în scopuri de TVA (de exemplu firmele sub plafonul de scutire pentru întreprinderi mici).

Obligația privește și persoanele impozabile nestabilite în România, dar înregistrate în scopuri de TVA aici — direct sau printr-un reprezentant fiscal, în temeiul art. 316 din Codul fiscal. Acestea depun D394 pentru operațiunile cu locul livrării/prestării în România pentru care sunt persoană obligată la plata TVA (art. 307). Partenerii lor se reflectă în cartușele corespunzătoare statutului fiecăruia (C, D, E sau F); cartușele E și F descriu, de altfel, partenerii nestabiliți ai declarantului, nu calitatea declarantului însuși.

Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, art. 307 și 316 (accesat 2026-08-06)

Ce se declară și ce NU se declară

Se raportează operațiunile interne pentru care s-a emis sau s-a primit factură în perioada de raportare, inclusiv:

  • livrări/prestări și achiziții taxabile pe teritoriul național (cu cota de TVA aplicabilă);
  • operațiuni cu taxare inversă (art. 331 Cod fiscal) și cu TVA la încasare;
  • avansurile facturate;
  • operațiunile cu TVA nedeductibil (de exemplu cheltuielile de protocol);
  • operațiunile cu persoane neînregistrate în scopuri de TVA (inclusiv B2C — bonuri fiscale fără factură, borderouri de achiziție de la persoane fizice, autofacturare).

Nu se declară în formularul 394:

  • importurile și exporturile de bunuri;
  • achizițiile și livrările intracomunitare — acestea se raportează în Declarația 390 (VIES), declarația recapitulativă;
  • operațiunile care nu au locul livrării/prestării în România.

Această distincție este esențială: D394 acoperă numai fluxul intern, în timp ce tranzacțiile transfrontaliere din interiorul UE merg în D390.

Raportare integrală, fără praguri valorice. Versiunea actuală a formularului nu prevede un prag sub care operațiunile ar fi scutite de raportare sau ar trece de la raportare detaliată la una agregată: se declară toate facturile emise/primite în perioada de raportare, indiferent de valoare. Nivelul de detaliere este dat de tipul partenerului (înregistrat vs. neînregistrat în scopuri de TVA), nu de cuantumul tranzacției. Cartușele conțin, ce-i drept, totaluri agregate pe fiecare partener (CUI), dar niciun partener și nicio operațiune nu sunt excluse pe criteriul valorii.

Regimuri speciale de TVA. Operațiunile derulate în regimuri speciale se raportează în D394, cu particularitatea că formularul reflectă valorile din documente, nu întotdeauna baza impozabilă efectivă:

  • Regimul marjei — agenții de turism (art. 311 Cod fiscal), respectiv bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități (art. 312): deși baza impozabilă este marja, D394 rămâne o declarație informativă brută, în care operațiunile apar cu regimul special marcat, fără a evidenția separat marja.
  • Regimul special pentru agricultori (art. 315¹ Cod fiscal): achizițiile de la agricultorii care aplică regimul (cu compensație forfetară în locul deducerii TVA) se raportează în cartușul D (persoane neînregistrate în scopuri de TVA), cu valoarea achiziției.

Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, art. 311, 312 și 315¹ (accesat 2026-08-06)

Structura formularului (cartușe)

Formularul este organizat pe secțiuni, denumite uzual „cartușe":

  • Date de identificare ale declarantului și tipul de operațiuni.
  • Cartuș rezumativ (A) — totalurile operațiunilor cu persoane înregistrate în scopuri de TVA.
  • Cartuș C — detalierea, pe fiecare partener (CUI), a livrărilor/achizițiilor cu persoane înregistrate în scopuri de TVA: număr de facturi, bază impozabilă și TVA, pe cote.
  • Cartuș D — operațiuni cu persoane neînregistrate în scopuri de TVA (inclusiv consumatori finali, B2C).
  • Cartușele E și F — operațiuni cu persoane nestabilite în România (stabilite în alt stat membru, respectiv în afara UE), neînregistrate și neobligate să se înregistreze în România.
  • Secțiuni pentru bonuri fiscale fără factură, borderouri de achiziții și file din carnetele de comercializare a produselor agricole.

Tranzacții intra-grup (între persoane afiliate)

Pentru un grup de firme, D394 capturează tranzacțiile interne dintre membrii grupului: dacă două societăți afiliate, ambele înregistrate în scopuri de TVA în România, își facturează reciproc bunuri sau servicii, aceste operațiuni apar în cartușul C, pe CUI-ul partenerului afiliat, la fel ca orice altă tranzacție B2B internă. Vânzarea intra-grup și achiziția corespondentă trebuie să se „oglindească" perfect între cele două declarații.

Grupul fiscal unic în scopuri de TVA (art. 269 alin. (9) Cod fiscal) nu schimbă modul de raportare în D394. Grupul fiscal unic de TVA reunește persoane impozabile stabilite în România, independente juridic dar strâns legate, care sunt tratate ca un singur contribuabil doar pentru decontul de TVA (D300) consolidat, depus prin reprezentantul grupului. Fiecare membru își păstrează însă CUI-ul/codul de TVA propriu, iar operațiunile dintre membri rămân operațiuni taxabile obișnuite (spre deosebire de „grupul TVA" complet din alte state membre, unde fluxurile interne sunt în afara sferei TVA). În consecință, tranzacțiile interne dintre membrii unui grup fiscal unic se raportează normal, în cartușul C, pe CUI-ul fiecărui membru — nu există un cartuș sau un tratament special pentru grup. A nu se confunda cu grupul fiscal pentru impozit pe profit (art. 42¹ și urm. Cod fiscal), o instituție complet distinctă.

Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, art. 269 alin. (9) (accesat 2026-08-06)

Trebuie reținute două delimitări importante:

  1. Intra-grup transfrontalier ≠ D394. Livrările/achizițiile intracomunitare dintre firme afiliate din state membre diferite nu intră în D394, ci în Declarația 390 (VIES).
  2. D394 ≠ dosarul prețurilor de transfer. Raportarea informativă a valorii tranzacțiilor în D394 este distinctă de obligația de justificare a caracterului de piață a prețurilor practicate între persoane afiliate (dosarul prețurilor de transfer, reglementat separat prin Codul de procedură fiscală și OPANAF nr. 442/2016). D394 arată și cu ce valoare s-a tranzacționat; dosarul prețurilor de transfer arată dacă prețul a fost la nivel de piață.

Cele două nu sunt însă complet independente în practică: valorile agregate ale tranzacțiilor cu afiliați declarate în D394 sunt printre datele pe care ANAF le folosește în analiza de risc pentru selecția contribuabililor la inspecție, inclusiv pentru verificarea prețurilor de transfer. Un volum semnificativ de operațiuni intra-grup, corelat cu alți indicatori (marje reduse, pierderi recurente, tranzacții cu jurisdicții cu fiscalitate redusă), poate contribui la selectarea firmei pentru un control în care i se va cere dosarul prețurilor de transfer. Astfel, deși D394 nu justifică prin ea însăși caracterul de piață al prețurilor, o raportare intra-grup consistentă poate declanșa, indirect, o astfel de verificare.

Datele cu caracter personal și RGPD

Cartușul D și borderourile de achiziție transmit ANAF date cu caracter personal ale persoanelor fizice neînregistrate în scopuri de TVA de la care s-au făcut achiziții (nume, cod numeric personal, valorile tranzacționate). Această raportare are un temei legal solid în sensul Regulamentului (UE) 2016/679 (RGPD): îndeplinirea unei obligații legale a operatorului (art. 6 alin. (1) lit. c) și, respectiv, un interes public în domeniul fiscal (lit. e), obligație pusă în sarcina contribuabilului prin OPANAF nr. 3769/2015 și Codul de procedură fiscală. Datele se prelucrează exclusiv în scop fiscal (verificarea încrucișată a TVA), cu respectarea principiului minimizării datelor (art. 5 alin. (1) lit. c) RGPD) — se colectează doar informațiile necesare identificării operațiunii și a părților.

Aspecte practice

Termenul de depunere

Declarația 394 se depune până în data de 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare (lună sau trimestru), adică pentru aceeași perioadă fiscală ca decontul de TVA (D300). Ordinea logică este: mai întâi se depune decontul de TVA (termen ziua 25), apoi Declarația 394 (termen ziua 30).

  • Excepție pentru contribuabilii cu perioadă fiscală lunară: pentru luna ianuarie, termenul este 28 (sau 29, în an bisect) februarie.
  • Dacă termenul cade într-o zi nelucrătoare, el se prorogă până în prima zi lucrătoare următoare.

Notă privind temeiul termenului: ziua 30 nu este o simplă practică de calendar, ci termenul normativ prevăzut de art. 8 din OPANAF nr. 3769/2015 în forma sa în vigoare. Textul de bază din 2015 prevedea inițial ziua 25; acesta a fost modificat expres, printr-un ordin ANAF ulterior de modificare a OPANAF 3769/2015, la ziua 30 — termen confirmat constant prin comunicatele oficiale ANAF (de exemplu, termen-limită „30 octombrie 2025", respectiv „30 ianuarie 2026"). Verificați totuși calendarul ANAF al anului în curs pentru eventuale prorogări.

Cum se depune

  • Electronic, prin Spațiul Privat Virtual (SPV), ca fișier PDF cu XML atașat, semnat cu certificat digital calificat.
  • Se folosește ultima versiune a soft-ului de validare ANAF (formularul „inteligent"), care verifică automat corelațiile și cotele de TVA. După modificările de cote din 2025, asigurați-vă că folosiți versiunea care conține cotele 21% și 11%.

Depunerea „pe zero"

Declarația este obligatorie inclusiv atunci când nu au existat operațiuni în perioada de raportare. În acest caz se bifează caseta „nu au fost efectuate operațiuni" și se depune formularul necompletat. Omiterea depunerii „pe zero" este o greșeală frecventă care atrage sancțiuni.

Corectarea erorilor

Nu există „declarație rectificativă" separată: dacă, după depunere, constatați omisiuni sau erori, depuneți o nouă declarație, completă și corectă, care înlocuiește integral declarația anterioară pentru acea perioadă. Nu se depune doar diferența.

Situații speciale: insolvență și schimbarea calității de plătitor de TVA

  • Insolvență și faliment. După deschiderea procedurii, obligațiile declarative — inclusiv D394 — sunt îndeplinite de administratorul judiciar sau, în faliment, de lichidatorul judiciar desemnat, în condițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Atât timp cât societatea își păstrează codul de TVA, declarația se depune în continuare (inclusiv „pe zero").
  • Înregistrarea sau anularea codului de TVA în cursul perioadei. Se raportează numai operațiunile aferente intervalului în care persoana a avut un cod valid de TVA (perioadă fracționată). O firmă care se înregistrează în scopuri de TVA pe parcursul lunii declară doar operațiunile ulterioare înregistrării; una căreia i s-a anulat codul nu mai are obligația D394 pentru operațiunile de după data anulării.

Greșeli frecvente de evitat

  • Neconcordanțe cu partenerii — baze impozabile sau CUI-uri diferite față de ce declară cealaltă parte; sunt principala cauză a notificărilor ANAF.
  • Neconcordanțe cu e-Factura și cu decontul de TVA (D300) — de la generalizarea RO e-Factura, ANAF corelează automat datele; diferențele ridică scorul de risc fiscal.
  • Omiterea operațiunilor B2C (bonuri fiscale fără factură) sau a achizițiilor de la persoane fizice.
  • Cote de TVA greșite după 1 august 2025 (folosirea vechilor cote 19%/9% în loc de 21%/11%).
  • Uitarea depunerii „pe zero" în lunile fără activitate.
  • CUI incomplet sau eronat al partenerului (validați cu Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA).

Sancțiuni

Nedepunerea, depunerea cu întârziere sau depunerea cu date incorecte ori incomplete a Declarației 394 constituie contravenție conform art. 336 din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015). Fiind o declarație prin care se transmit informații periodice cerute de organul fiscal, D394 este încadrată în practica ANAF la art. 336 alin. (1) lit. h), sancționată potrivit art. 336 alin. (2) lit. c), cu amendă diferențiată pe categorii de contribuabili:

Categoria contribuabilului Amendă
Persoane juridice — contribuabili mari și mijlocii 12.000 – 14.000 lei
Celelalte persoane juridice și persoanele fizice 2.000 – 3.500 lei

Sancțiunea acoperă atât nedepunerea, cât și depunerea cu date incorecte/incomplete — nu doar simpla omisiune. Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii (art. 338 alin. (3) din Legea nr. 207/2015); în anumite situații, organul fiscal poate aplica și doar un avertisment.

⚠️ Atenție: încadrarea exactă (litera din art. 336) și cuantumul depind de situația concretă și de categoria contribuabilului; unele notificări ANAF invocă, pentru simpla nedepunere a declarațiilor, și tierul mai mic de la art. 336 alin. (2) lit. d) (1.000–5.000 lei / 500–1.000 lei). Valorile de mai sus reflectă practica dominantă pentru declarațiile informative de tip 394. Dincolo de amendă, neconcordanțele repetate cresc riscul fiscal al firmei și pot declanșa un control. Sursa: Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală, art. 336 (accesat 2026-08-06)

Legislație europeană

Declarația 394 este un instrument național de raportare informativă a TVA, nu o obligație impusă direct de dreptul Uniunii. Ea se sprijină însă pe cadrul comun al TVA din UE, iar limitele sale sunt fixate de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Directive și regulamente aplicabile

Temeiul care permite D394. Sistemul comun al TVA este reglementat de Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. Aceasta nu impune o declarație de tip 394, dar articolul 273 permite expres statelor membre să instituie obligații suplimentare:

Directiva 2006/112/CE, art. 273 — „Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA și a preveni evaziunea fiscală, sub rezerva respectării tratamentului egal al operațiunilor interne și al operațiunilor efectuate între statele membre de către persoane impozabile și cu condiția ca respectivele obligații să nu genereze, în comerțul dintre statele membre, formalități legate de trecerea frontierelor." Sursa: Directiva 2006/112/CE – versiune consolidată (CELEX 32006L0112) (accesat 2026-08-06)

D394 este, așadar, o obligație informativă strict internă, adoptată de România sub „umbrela" art. 273: ea urmărește colectarea corectă a TVA și combaterea evaziunii prin verificare încrucișată, fără a crea formalități la trecerea frontierelor.

Diferența față de raportarea intracomunitară. Spre deosebire de D394, declarația recapitulativă D390 (VIES) decurge direct din dreptul UE: art. 262–271 din Directiva 2006/112/CE obligă persoanele impozabile să declare livrările și achizițiile intracomunitare, iar Regulamentul (UE) nr. 904/2010 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA organizează schimbul electronic al acestor date între administrațiile fiscale (sistemul VIES).

Regulamentul (UE) nr. 904/2010 — cadrul cooperării administrative și al combaterii fraudei în domeniul TVA; stă la baza schimbului de informații VIES pentru operațiunile transfrontaliere. Sursa: Regulamentul (UE) nr. 904/2010 (CELEX 32010R0904) (accesat 2026-08-06)

Aceasta explică delimitarea din blocurile anterioare: fluxul intern → D394 (competență națională, art. 273), iar fluxul intracomunitar → D390/VIES (armonizat la nivel UE, art. 262–271 coroborat cu Regulamentul 904/2010).

Transpunerea în dreptul român

România nu „transpune" D394 dintr-o directivă — formularul este o creație a legiuitorului național (OPANAF nr. 3769/2015, cu modificările ulterioare), permisă de art. 273 din Directiva TVA. În schimb, articolele-cadru din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) invocate în blocul „Cadrul legal" (art. 307, 316, 322, 331) reprezintă transpunerea în dreptul intern a obligațiilor generale de TVA din Directiva 2006/112/CE (persoana obligată la plată, înregistrarea, perioada fiscală, taxarea inversă).

Din această perspectivă, D394 poate fi privit ca un element de „gold-plating" administrativ: o cerință de raportare mai amplă decât minimul impus de UE, justificată prin obiectivul anti-evaziune. Validitatea sa depinde de respectarea limitelor trasate de art. 273 și de principiul proporționalității (a se vedea jurisprudența de mai jos).

Jurisprudență CJUE

CJUE a stabilit constant că obligațiile formale de TVA (inclusiv cele de raportare/declarare) nu pot anula un drept substanțial, precum dreptul de deducere, și trebuie să respecte proporționalitatea. Aceste principii încadrează modul în care ANAF poate valorifica neconcordanțele din D394.

Cauza C-101/16, SC Paper Consult SRL (Hot. din 19 octombrie 2017, trimitere preliminară română, ECLI:EU:C:2017:775) — dreptul de deducere este un principiu fundamental al sistemului comun de TVA; verificarea unor obligații suplimentare (ex. statutul de contribuabil inactiv al furnizorului) este admisibilă și proporțională, dar Directiva se opune unei refuzări sistematice și definitive a deducerii, fără posibilitatea de a dovedi lipsa fraudei sau a pierderii de venituri fiscale. Sursa: CJUE – C-101/16 (CELEX 62016CJ0101) (accesat 2026-08-06)

Cauza C-516/14, Barlis 06 (Hot. din 15 septembrie 2016) — administrația fiscală nu poate refuza dreptul de deducere doar pentru că o factură nu îndeplinește toate cerințele formale, atâta timp cât dispune de informațiile necesare pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de fond. Sursa: CJUE – C-516/14 (CELEX 62014CJ0516) (accesat 2026-08-06)

Cauzele conexate C-95/07 și C-96/07, Ecotrade (Hot. din 8 mai 2008) — în regimul de taxare inversă, neîndeplinirea unor obligații formale (de contabilizare/declarare) nu poate conduce, prin ea însăși, la pierderea dreptului de deducere, dacă sunt îndeplinite condițiile de fond; sancțiunile trebuie să fie proporționale. Sursa: CJUE – C-95/07 și C-96/07 (CELEX 62007CJ0095) (accesat 2026-08-06)

Cauza C-146/05, Collée (Hot. din 27 septembrie 2007) — o cerință pur formală nu poate repune în discuție un drept substanțial atunci când condițiile de fond sunt îndeplinite; măsura națională nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru a asigura colectarea corectă a taxei. Sursa: CJUE – C-146/05 (CELEX 62005CJ0146) (accesat 2026-08-06)

Concluzie practică: o neconcordanță în D394 (de exemplu între vânzătorul și cumpărătorul intra-grup) este un indiciu de risc, care poate declanșa notificări și controale, dar nu justifică, prin ea însăși, refuzul deducerii TVA dacă operațiunea reală și condițiile de fond sunt dovedite.

Aspecte practice din perspectivă europeană

  • Domeniul de aplicare rămâne intern. Conform art. 273, D394 nu poate genera formalități la trecerea frontierelor; de aceea tranzacțiile transfrontaliere (inclusiv cele intra-grup între firme afiliate din state membre diferite) nu intră în D394, ci în D390/VIES.
  • Reforma „TVA în era digitală" (ViDA). Directiva (UE) 2025/516 a Consiliului din 11 martie 2025, de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele privind TVA pentru era digitală, introduce treptat cerințe de raportare digitală (Digital Reporting Requirements – DRR) și facturarea electronică structurată ca sistem implicit, cu aplicare eșalonată (etape începând din 2027 și raportare digitală pentru operațiunile intracomunitare din 1 iulie 2030).

    Sursa: Directiva (UE) 2025/516 (CELEX 32025L0516) (accesat 2026-08-06)

  • ⚠️ Perspectivă (opinie de specialitate). Pe termen mediu, generalizarea raportării digitale în timp real la nivel UE (ViDA) și, la nivel intern, sistemul RO e-Factura (obligatoriu B2B din 2024) tind să facă redundantă raportarea agregată de tip D394: datele tranzacțiilor ar putea fi colectate direct din facturile electronice. Este de așteptat o convergență și o eventuală reconfigurare a D394 în anii următori, deși forma și calendarul exact la nivel național nu sunt încă stabilite.

Întrebări frecvente

1. Cine trebuie să depună Declarația 394? Toate persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România (art. 316 Cod fiscal): SRL-uri, SA-uri, PFA și profesii liberale plătitoare de TVA. Firmele neînregistrate în scopuri de TVA nu depun acest formular.

2. Care este termenul de depunere? Până în data de 30 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare (lunară sau trimestrială, ca la decontul de TVA). Excepție: pentru luna ianuarie, la depunerea lunară, termenul este 28/29 februarie.

3. Trebuie să depun Declarația 394 dacă nu am avut nicio operațiune? Da. Declarația se depune și „pe zero", bifând caseta care atestă că nu au fost efectuate operațiuni în perioada respectivă.

4. Diferența dintre Declarația 394 și Declarația 390? D394 raportează operațiunile interne (pe teritoriul României). D390 (VIES) raportează operațiunile intracomunitare (livrări/achiziții de bunuri și servicii cu parteneri din alte state membre UE). Aceeași tranzacție nu se raportează în ambele.

5. Tranzacțiile dintre firmele din același grup se declară? Da, dacă sunt interne (ambele firme înregistrate în scopuri de TVA în România): apar în cartușul C, pe CUI-ul partenerului afiliat. Tranzacțiile intra-grup intracomunitare merg însă în D390, nu în D394. Declarația 394 nu înlocuiește dosarul prețurilor de transfer.

6. Cum corectez o Declarație 394 depusă greșit? Se depune o nouă declarație, completă și corectă, care înlocuiește integral declarația anterioară pentru acea perioadă. Nu se depune doar diferența.

7. Ce cote de TVA folosesc în 2026? Cota standard de 21% și cota redusă de 11%, aplicabile de la 1 august 2025. Folosiți ultima versiune a soft-ului de validare ANAF (actualizat prin OPANAF nr. 2194/2025).

8. Ce amendă riscă dacă nu depun sau greșesc Declarația 394? Fapta este contravenție conform art. 336 din Codul de procedură fiscală. Pentru declarațiile informative de tip 394, amenda este de regulă de la 12.000 la 14.000 lei pentru contribuabilii mari și mijlocii și de la 2.000 la 3.500 lei pentru celelalte persoane juridice și persoanele fizice. Se sancționează atât nedepunerea, cât și depunerea cu date incorecte. Se poate achita jumătate din minim în 48 de ore.

9. Cum se raportează tranzacțiile într-un grup fiscal unic de TVA? Normal, în cartușul C. Grupul fiscal unic de TVA (art. 269 alin. (9) Cod fiscal) depune un singur decont de TVA prin reprezentant, dar fiecare membru păstrează CUI propriu, iar operațiunile dintre membri rămân taxabile și se declară individual în D394, pe CUI-ul fiecăruia. Nu există un cartuș special pentru grup.

10. Trebuie să depună D394 o firmă în insolvență sau al cărei cod de TVA s-a anulat în cursul lunii? În insolvență/faliment, declarația se depune de administratorul sau lichidatorul judiciar, cât timp codul de TVA este valid. Dacă codul de TVA se anulează sau se înregistrează în cursul perioadei, se raportează doar operațiunile din intervalul în care firma a avut cod valid (perioadă fracționată).

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — PwC România (Tax & Legal Alerts) Prin OPANAF nr. 2194/2025 (M. Of. nr. 852/17.09.2025), formularul 394 a fost adaptat la noile cote de TVA aplicabile de la 1 august 2025 (21% și 11%). Consultanții subliniază că firmele trebuie să folosească versiunea actualizată a soft-ului de validare, întrucât raportarea pe cotele vechi generează erori de validare și neconcordanțe cu decontul de TVA. Sursa: Modificarea formularului 394: OPANAF nr. 2194/2025 (accesat 2026-08-06)

⚠️ Opinie specialistă — CECCAR Business Magazine Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați semnalează, în comentariile privind actualizarea formularului, importanța corelării D394 cu celelalte raportări de TVA (decont, e-Factura), pentru a evita declanșarea automată a notificărilor de neconcordanță. Sursa: A fost actualizat formularul 394 — CECCAR Business Magazine (accesat 2026-08-06)

Tendință practică: odată cu extinderea RO e-Factura și a decontului precompletat RO e-TVA (reglementat prin OUG nr. 70/2024), ANAF dispune de tot mai multe surse de date pe care le compară cu Declarația 394. În consecință, rolul D394 evoluează dinspre o simplă raportare informativă către un instrument-cheie de verificare încrucișată, iar acuratețea corelării cu e-Factura devine un factor direct al scorului de risc fiscal al firmei.

Există un plan oficial de abrogare a D394? La data redactării (2026) nu există un act normativ sau un calendar oficial ANAF / Ministerul Finanțelor care să prevadă abrogarea sau simplificarea Declarației 394 în contextul RO e-Factura, RO e-TVA sau al pachetului european „TVA în era digitală" (ViDA — Directiva (UE) 2025/516). Dimpotrivă, semnalele oficiale indică menținerea formularului pe termen mediu: prin OPANAF nr. 2194/2025 (septembrie 2025) ANAF a actualizat, nu a eliminat, formularul, adaptându-l noilor cote de TVA. Prin urmare, D394 rămâne, deocamdată, în paralel cu noile sisteme digitale; o eventuală convergență (de exemplu, precompletarea sau înlocuirea cu date din e-Factura/e-TVA) ar presupune o modificare legislativă expresă, precedată de comunicare publică oficială — inexistentă până acum. Afirmațiile privind „dispariția" iminentă a D394 au, la acest moment, caracter speculativ.

Referințe

  1. OPANAF nr. 3769/2015 — privind declararea livrărilor/prestărilor și achizițiilor efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA și aprobarea modelului și conținutului formularului 394 (cod MFP 14130102/f). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/250746
  2. OPANAF nr. 77/2022 — modificarea modelului formularului 394 (M. Of. nr. 95/31.01.2022). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/251237
  3. OPANAF nr. 2194/2025 — actualizarea formularului 394 pentru noile cote de TVA (M. Of. nr. 852/17.09.2025). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/302310
  4. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — art. 266, 275, 278, 307, 316, 322, 331. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282
  5. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală — temei procedural și regim contravențional (art. 336 — sancțiuni declarații informative; art. 338 — plata redusă). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/194831
  6. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — obligațiile declarative ale administratorului/lichidatorului judiciar. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/158649
  7. OPANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor și dosarul prețurilor de transfer. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/175705
  8. Regulamentul (UE) 2016/679 (RGPD) — temeiul prelucrării datelor cu caracter personal din cartuș D / borderouri (art. 5, art. 6). eur-lex.europa.eu – 32016R0679
  9. PwC România — „Modificarea formularului 394: OPANAF nr. 2194/2025". pwc.ro
  10. PwC România — „Noul model al formularului 394: OPANAF nr. 77/2022". pwc.ro
  11. CECCAR Business Magazine — „A fost actualizat formularul 394…". ceccarbusinessmagazine.ro

Notă: linkurile către legislatie.just.ro au fost verificate ca identificatori de document; portalul a fost temporar indisponibil la data accesării (2026-08-06) și se recomandă recitirea textelor consolidate la o eventuală revizuire.

Articole conexe