Executarea hotărârilor străine în UE

O hotărâre în materie civilă sau comercială pronunțată în alt stat membru UE se recunoaște automat și se execută în România fără exequatur, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis). Creditorul are nevoie doar de o copie a hotărârii și de certificatul prevăzut de art. 53, cu care se adresează direct executorului judecătoresc. Debitorul poate bloca executarea doar formulând o cerere de refuz, pentru motive limitate.

Pe scurt

O hotărâre judecătorească pronunțată într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în materie civilă și comercială, se recunoaște automat și se execută în România fără procedura de exequatur (fără o încuviințare prealabilă a instanței), în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis). Creditorul are nevoie doar de o copie a hotărârii și de certificatul prevăzut de art. 53, emis de instanța de origine, cu care se adresează direct executorului judecătoresc. Debitorul care vrea să blocheze executarea trebuie el să formuleze o cerere de refuz, pentru motive limitate (în principal ordinea publică).

Cadrul legal

Regimul executării hotărârilor provenite din alte state membre UE este stabilit de un regulament european direct aplicabil — el nu trebuie transpus în dreptul intern și se aplică nemijlocit de instanțele și executorii judecătorești din România.

Actul central este Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare), cunoscut ca „Bruxelles I bis”. El a abrogat și înlocuit Regulamentul (CE) nr. 44/2001 („Bruxelles I”).

Art. 39 — Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 — „O hotărâre pronunțată într-un stat membru care este executorie în statul membru respectiv este executorie în celelalte state membre fără a fi necesară o hotărâre de încuviințare a executării.” Sursa: Regulamentul (UE) 1215/2012, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Dispozițiile-cheie din Capitolul III (Recunoaștere și executare):

• Art. 36 — recunoașterea de plin drept, fără nicio procedură specială;
• Art. 39 — caracterul executoriu fără încuviințarea executării (suprimarea exequatur-ului);
• Art. 42 și art. 37 — documentele necesare: o copie a hotărârii și certificatul de la art. 53;
• Art. 43 — comunicarea certificatului către debitor înainte de prima măsură de executare;
• Art. 44 — măsuri de protecție a debitorului (limitare la măsuri de conservare, garanții, suspendare);
• Art. 45 și art. 46 — motivele și cererea de refuz al recunoașterii/executării;
• Art. 52 — interdicția revizuirii pe fond a hotărârii străine;
• Art. 53 — certificatul emis de instanța de origine pe formularul din anexa I;
• Art. 66 — aplicarea temporală (de la 10 ianuarie 2015).

Art. 53 — Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 — la cererea oricărei părți interesate, „instanța de origine emite certificatul, utilizând formularul prevăzut în anexa I”. Sursa: Regulamentul (UE) 1215/2012, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Cadrul intern român completează regulamentul doar pe aspectul organizării judiciare: OUG nr. 119/2006, aprobată prin Legea nr. 191/2007, desemnează tribunalul drept instanța competentă în România pentru cererile întemeiate pe regulament (refuzul recunoașterii sau al executării, constatarea absenței motivelor de refuz, adaptarea măsurilor). Pentru hotărârile din state din afara UE, se aplică în schimb procedura de recunoaștere/exequatur din Codul de procedură civilă (art. 1098 și urm.).

Explicație detaliată

Ce înseamnă „recunoaștere” și ce înseamnă „executare”

Cele două noțiuni sunt distincte. Recunoașterea înseamnă că hotărârea străină produce în România aceleași efecte ca o hotărâre românească (de exemplu, autoritatea de lucru judecat: nu se mai poate rejudeca aceeași cauză). Potrivit art. 36, recunoașterea operează de plin drept, fără să fie nevoie de vreo procedură. Executarea înseamnă punerea în aplicare silită a hotărârii (poprire, urmărirea bunurilor, evacuare etc.) prin intermediul executorului judecătoresc.

Marea schimbare: suprimarea exequatur-ului

Sub vechiul Regulament 44/2001, creditorul trebuia mai întâi să obțină în statul de executare o hotărâre de încuviințare a executării (exequatur) — o etapă judiciară suplimentară, costisitoare și de durată. Regulamentul Bruxelles I bis a eliminat această etapă: o hotărâre executorie în statul de origine este, prin ea însăși, executorie în celelalte state membre (art. 39).

Practic, întreaga formalitate se mută în statul de origine, care emite certificatul ce atestă caracterul executoriu al titlului. Creditorul nu mai trece printr-o instanță din România; se adresează direct executorului judecătoresc.

Certificatul de la art. 53 — documentul-cheie

Instanța care a pronunțat hotărârea eliberează, la cerere, certificatul standardizat din anexa I a regulamentului (art. 53). Acesta rezumă hotărârea și confirmă că este executorie. Fiind un formular tipizat, comun în toată UE, el înlătură nevoia de interpretări suplimentare din partea autorității de executare.

Pentru a declanșa executarea în România, creditorul prezintă executorului (art. 42):

1. o copie a hotărârii care întrunește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității ei;
2. certificatul art. 53 emis de instanța de origine;
3. după caz, o traducere autorizată a certificatului (și, dacă executorul o cere, a hotărârii).

Comunicarea prealabilă către debitor

Înainte de prima măsură de executare, certificatul de la art. 53 trebuie comunicat debitorului (persoana împotriva căreia se cere executarea), potrivit art. 43. Dacă hotărârea nu i-a fost deja comunicată, i se comunică împreună cu certificatul. Această garanție îi permite debitorului să afle de titlu și, eventual, să reacționeze.

Inversarea sarcinii procesuale

Consecința directă a eliminării exequatur-ului este că inițiativa contestării trece la debitor. Sub vechiul regim, creditorul trebuia să „câștige” încuviințarea; acum, hotărârea este executorie automat, iar cel care vrea să o blocheze — debitorul — trebuie să formuleze o cerere de refuz al executării (art. 46), pe care o soluționează, în România, tribunalul.

Motivele de refuz (art. 45)

Motivele sunt limitate și de strictă interpretare. Recunoașterea sau executarea se refuză, la cerere, dacă:

• hotărârea este vădit contrară ordinii publice a statului solicitat;
• hotărârea a fost pronunțată în lipsă, iar actul de sesizare nu i-a fost comunicat pârâtului în timp util și într-un mod care să îi permită să își pregătească apărarea;
• hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată între aceleași părți în statul solicitat sau cu o hotărâre anterioară dintr-un alt stat, susceptibilă de recunoaștere;
• hotărârea încalcă anumite reguli de competență protective (asigurări, contracte cu consumatorii, contracte de muncă) sau competențele exclusive.

Instanța din statul solicitat nu poate revizui hotărârea pe fond (art. 52): nu verifică dacă instanța de origine a aplicat corect legea sau a apreciat corect probele. Ordinea publică rămâne o excepție de ultimă instanță, iar simpla neconformitate cu dreptul intern nu o justifică.

Măsurile de protecție a debitorului (art. 44)

În cursul unei cereri de refuz, la cererea debitorului, instanța poate: limita executarea la măsuri de conservare; condiționa executarea de constituirea unei garanții; sau suspenda, total ori parțial, procedura de executare. În plus, executarea se suspendă dacă forța executorie a hotărârii a fost suspendată în statul de origine.

Nu doar hotărârile: acte autentice și tranzacții judiciare (art. 58–60)

Regulamentul nu privește exclusiv hotărârile judecătorești. Actele autentice executorii (de exemplu un act notarial cu formulă/clauză executorie) și tranzacțiile judiciare dintr-un alt stat membru se execută în România în același regim simplificat, fără exequatur:

• Art. 58 — un act autentic care este executoriu în statul de origine este executoriu și în celelalte state membre; autoritatea de origine eliberează, la cerere, certificatul din anexa II;
• Art. 59–60 — o tranzacție judiciară aprobată de o instanță sau încheiată în fața ei, executorie în statul de origine, se execută în aceleași condiții, pe baza certificatului din anexa III.

Diferența esențială față de hotărâri: pentru aceste titluri, singurul motiv de refuz al executării este contrarietatea vădită cu ordinea publică (art. 58 alin. (1) teza finală) — nu se aplică celelalte motive de la art. 45 (hotărârea în lipsă, hotărâri ireconciliabile etc.). Practic, creditorul urmează aceiași pași ca la o hotărâre (certificat + copie a actului + traducere, adresare la executor), iar marja de contestare a debitorului este și mai îngustă.

Sursa: Regulamentul (UE) 1215/2012, art. 58–60, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Măsuri necunoscute în dreptul român: adaptarea (art. 54) și penalitățile (art. 55)

Dacă hotărârea străină conține o măsură sau un ordin necunoscut în dreptul român (de pildă o astreinte franceză), autoritatea de executare adaptează acea măsură, potrivit art. 54, la o măsură din dreptul intern cu efecte echivalente și care urmărește obiective și interese similare — fără ca adaptarea să producă efecte mai extinse decât cele prevăzute în statul de origine. Orice parte poate contesta adaptarea în fața unei instanțe.

Pentru plățile periodice cu titlu de penalitate (daune cominatorii / astreinte), art. 55 adaugă o condiție: ele sunt executorii în statul solicitat numai dacă suma a fost stabilită definitiv de instanța de origine. Cât timp cuantumul rămâne nelichidat, titlul nu poate fi pus în executare pentru acele penalități; creditorul trebuie să obțină mai întâi, în statul de origine, cuantificarea definitivă a sumei.

Sursa: Regulamentul (UE) 1215/2012, art. 54–55, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Protecția debitorului „parte slabă" (consumator, angajat, asigurat)

Regulamentul acordă o atenție specială părții considerate mai slabe economic. Art. 45 alin. (1) lit. e) permite refuzul recunoașterii/executării atunci când hotărârea încalcă normele de competență protectoare din secțiunile 3, 4 și 5 ale capitolului II — în materie de asigurări, contracte încheiate de consumatori și contracte individuale de muncă — dar numai când debitorul este chiar deținătorul poliței/asiguratul, consumatorul sau angajatul. Considerentul (18) confirmă că protecția părții mai slabe rămâne un obiectiv declarat al regulamentului.

Limita practică este însă reală: suprimarea exequatur-ului mută inițiativa pe umerii părții slabe. Consumatorul sau angajatul debitor trebuie să afle el însuși de titlul executoriu (prin comunicarea certificatului, art. 43) și să formuleze el cererea de refuz (art. 46), adesea cu asistență juridică și în termenele procedurale interne. Spre deosebire de vechiul exequatur — unde un control se făcea înainte de executare — garanția devine acum una pe care partea slabă trebuie să o activeze, ceea ce îi reduce eficacitatea dacă persoana nu cunoaște procedura sau termenele.

Sursa: Regulamentul (UE) 1215/2012, art. 45 alin. (1) lit. e), considerentul (18), EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Căile de atac împotriva hotărârii asupra cererii de refuz (art. 49–51)

Hotărârea tribunalului pronunțată asupra cererii de refuz al executării poate fi atacată (art. 49). Regulamentul trimite la dreptul intern pentru desemnarea instanțelor: în România, potrivit OUG nr. 119/2006 și dreptului comun, calea de atac ordinară este apelul la curtea de apel, iar o a doua cale de atac — recursul la Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 50). Instanța sesizată poate suspenda procedura dacă în statul de origine hotărârea a fost atacată sau termenul căii de atac nu a expirat (art. 51), pentru a evita executarea unui titlu încă incert.

Sursa: Regulamentul (UE) 1215/2012, art. 49–51, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Aspecte practice

Pașii creditorului care vrea să execute în România

1. Obține hotărârea definitivă și executorie în statul de origine.
2. Cere instanței de origine certificatul art. 53 (formularul din anexa I). Fără acest certificat, executorul din România nu poate porni executarea.
3. Pregătește o copie autentică a hotărârii și traducerea autorizată a documentelor.
4. Comunică certificatul debitorului (art. 43) înainte de prima măsură — de regulă, comunicarea o face executorul odată cu declanșarea executării.
5. Depune cererea de executare la un executor judecătoresc competent din România și obține încuviințarea executării silite conform Codului de procedură civilă — atenție: aceasta privește modalitatea concretă de executare pe teritoriul României, nu recunoașterea titlului străin (care nu mai are nevoie de exequatur).

Distincția este importantă: regulamentul suprimă exequatur-ul (verificarea internațională a titlului), dar executarea silită propriu-zisă urmează în continuare procedura națională — inclusiv rolul executorului judecătoresc și, după caz, încuviințarea executării de către instanță.

Ce poate face debitorul

• Poate formula cerere de refuz al executării la tribunal (art. 46–47), invocând motivele de la art. 45.
• Poate cere instanței, în paralel, măsuri de protecție (art. 44): limitarea la măsuri de conservare, garanții sau suspendarea executării.
• Poate invoca, suplimentar față de motivele europene, motivele de refuz din dreptul intern (de exemplu, prescripția dreptului de a cere executarea silită), în măsura în care nu sunt incompatibile cu art. 45 — potrivit considerentului (30) al regulamentului.

Greșeli frecvente de evitat

• A cere exequatur „din reflex”. Pentru hotărârile din UE ulterioare datei de 10 ianuarie 2015 nu mai există procedura de încuviințare a recunoașterii; o astfel de cerere este inutilă.
• A confunda regimul UE cu cel al statelor terțe. Pentru o hotărâre din SUA, Elveția, Regatul Unit sau alt stat non-UE, se aplică exequatur-ul din Codul de procedură civilă (art. 1098 și urm.), nu Bruxelles I bis.
• A omite certificatul art. 53. Este documentul indispensabil; fără el, executorul nu poate acționa.
• A ignora data de referință. Ce contează pentru aplicarea regulamentului este data introducerii acțiunii în statul de origine, nu data hotărârii (art. 66).
• A rata traducerea autorizată. Lipsa traducerii poate bloca sau întârzia executarea.

Încuviințarea executării silite nu este un „exequatur deghizat"

Un punct des confundat: după depunerea cererii la executor, dreptul român prevede încuviințarea executării silite de către instanța de executare (art. 666 Cod procedură civilă). Aceasta nu contravine art. 39 și art. 41 din regulament. Art. 41 alin. (1) prevede că executarea se face potrivit legii statului solicitat și în aceleași condiții ca pentru o hotărâre internă; or, încuviințarea executării este o etapă generală a dreptului român, aplicabilă tuturor titlurilor executorii (interne și europene deopotrivă), nu o cerință impusă special hotărârii străine. Ea privește regularitatea declanșării executării, nu titlul: instanța nu revizuiește hotărârea europeană pe fond (interdicție expresă — art. 52) și nu reface controlul suprimat odată cu abolirea exequatur-ului.

⚠️ În doctrină se poartă totuși o discuție privind riscul ca acest control formal să fie transformat, în practică, într-o verificare mascată a titlului străin. Concluzia dominantă rămâne că încuviințarea este compatibilă cu regulamentul atât timp cât se limitează la aspectele de regularitate a executării, iar nu la fondul sau la recunoașterea titlului.

Dacă debitorul este în insolvență: executarea individuală se suspendă

Dacă debitorul din România se află în procedură de insolvență (Legea nr. 85/2014), titlul european nu poate fi pus în executare silită individuală. Potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014, de la deschiderea procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și executările silite individuale pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Creditorul care deține o hotărâre UE trebuie, în schimb, să-și înscrie creanța la masa credală, printr-o declarație de creanță depusă în termen, urmând a fi plătit conform ordinii de distribuire din procedura colectivă. Recunoașterea transfrontalieră a procedurii de insolvență este asigurată de Regulamentul (UE) 2015/848.

Sursa: art. 75 din Legea nr. 85/2014; Regulamentul (UE) 2015/848, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Monedă străină, dobânzi și cheltuieli de executare

• Hotărâre în altă monedă (euro etc.). Titlul se execută pentru suma în moneda din hotărâre; atunci când executarea se face în lei, conversia se realizează la cursul de schimb al Băncii Naționale a României, de regulă cel de la data plății/efectuării actului de executare, potrivit dreptului intern.
• Dobânzile. Dobânzile stabilite prin hotărârea străină continuă să curgă potrivit titlului (rata și modul de calcul din hotărârea de origine, confirmate în certificatul art. 53); ele nu se înlocuiesc cu dobânda legală română.
• Cheltuielile de executare și de traducere. Onorariul executorului, cheltuielile de traducere autorizată și celelalte cheltuieli de executare se recuperează de la debitor, ca cheltuieli de executare (art. 670 Cod procedură civilă). Onorariul executorului este, după caz, purtător de TVA, care se include în cheltuielile suportate în final de debitor.

Sursa: art. 666, art. 670 Cod procedură civilă (Legea nr. 134/2010) — a se vedea evidence/sources/06.

Termene și costuri

Regulamentul nu stabilește un termen unic pentru cererea de refuz — se aplică termenele procedurale ale statului solicitat. Costurile sunt semnificativ mai mici decât sub vechiul regim, tocmai pentru că etapa de exequatur a dispărut; principalele cheltuieli rămân onorariul executorului, taxele de traducere și, eventual, taxa judiciară pentru o cerere de refuz.

Legislație europeană

Regimul de bază al recunoașterii și executării — Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) — este tratat pe larg în secțiunile de mai sus. Blocul de față îl completează cu: (1) familia mai largă de instrumente europene care creează titluri executorii proprii, (2) jurisprudența CJUE care fixează sensul motivelor de refuz și (3) aspectele transfrontaliere de perspectivă.

Directive și regulamente aplicabile

Pe lângă regimul general din Bruxelles I bis, dreptul UE oferă titluri executorii europene autonome, care se execută direct în alt stat membru, fără exequatur:

Regulamentul (CE) nr. 805/2004 — creează Titlul Executoriu European pentru creanțele necontestate: o hotărâre, tranzacție judiciară sau act autentic certificat ca TEE în statul de origine se execută în orice alt stat membru fără nicio procedură intermediară. Sursa: Regulamentul (CE) 805/2004, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 — instituie somația europeană de plată pentru creanțe pecuniare necontestate în litigii transfrontaliere; somația devine executorie în toate statele membre. Sursa: Regulamentul (CE) 1896/2006, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 — procedura europeană privind cererile cu valoare redusă (plafon ridicat la 5.000 € prin Regulamentul (UE) 2015/2421); hotărârea se recunoaște și se execută în alt stat membru fără exequatur și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii. Sursa: Regulamentul (CE) 861/2007, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Regulamentul (UE) nr. 655/2014 — creează ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare (EAPO), o măsură de conservare transfrontalieră asupra conturilor debitorului, utilă înainte sau în timpul executării. Sursa: Regulamentul (UE) 655/2014, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Pe materii speciale, recunoașterea și executarea urmează regimuri proprii, nu Bruxelles I bis: Regulamentul (UE) 2019/1111 (Bruxelles II ter) — materie matrimonială și răspundere părintească; Regulamentul (CE) 4/2009 — obligații de întreținere; Regulamentul (UE) 650/2012 — succesiuni (cu certificatul european de moștenitor); Regulamentul (UE) 2016/1103 — regimuri matrimoniale; Regulamentul (UE) 2015/848 — proceduri de insolvență.

Transpunerea în dreptul român

Fiind regulamente, aceste acte sunt direct aplicabile și nu se transpun; dreptul intern reglementează doar organizarea aplicării. OUG nr. 119/2006, aprobată prin Legea nr. 191/2007, stabilește regulile interne: certificarea titlurilor executorii românești ca Titluri Executorii Europene (Reg. 805/2004) și desemnarea instanței de fond pentru somația europeană de plată (Reg. 1896/2006), în plus față de desemnarea tribunalului pentru cererile întemeiate pe Reg. 1215/2012 (a se vedea secțiunea „Cadrul legal"). Codul de procedură civilă recunoaște expres, prin art. 636, titlurile executorii europene printre titlurile executorii care se pun în executare în România.

Nu există „gold-plating": legiuitorul român nu a adăugat condiții de fond peste regulamente. Singura intervenție este de organizare judiciară (ce instanță/organ este competent), permisă și cerută de regulamentele înseși. Sursa: OUG nr. 119/2006, Portal Legislativ (accesat 2026-09-11)

Jurisprudență CJUE

Curtea de Justiție a UE a conturat sensul autonom al motivelor de refuz de la art. 45 (fostul art. 34 din Reg. 44/2001), în special excepția de ordine publică, pe care o citește restrictiv:

Cauza C-7/98, Krombach c. Bamberski (2000) — ordinea publică poate fi invocată doar la o încălcare manifestă a unei norme esențiale a statului solicitat; nerespectarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil se încadrează aici. Sursa: CJUE, C-7/98

Cauza C-38/98, Renault c. Maxicar (2000) — o simplă eroare de drept a instanței de origine (inclusiv de drept al UE) NU justifică refuzul pe temeiul ordinii publice; se confirmă interdicția revizuirii pe fond (art. 52). Sursa: CJUE, C-38/98

Cauza C-420/07, Apostolides c. Orams (2009) — motivele de refuz sunt de strictă interpretare; instanța solicitată nu controlează competența instanței de origine și nu poate folosi ordinea publică pentru a reexamina fondul. Sursa: CJUE, C-420/07

Cauza C-619/10, Trade Agency c. Seramico (2012) — la o hotărâre pronunțată în lipsă, instanța solicitată poate verifica dacă informațiile din certificat corespund realității și poate aprecia, prin prisma dreptului la un proces echitabil, o hotărâre nemotivată — refuzul rămânând însă excepțional. Sursa: CJUE, C-619/10

Cauza C-681/13, Diageo Brands (2015) — aplicarea greșită a dreptului UE de către instanța de origine nu constituie, prin ea însăși, o încălcare a ordinii publice, cât timp în statul de origine existau căi de atac pentru a o remedia. Sursa: CJUE, C-681/13

Cauza C-559/14, Meroni (2016) — o măsură de indisponibilizare care afectează terți nu este automat contrară ordinii publice, dacă terțul are posibilitatea de a-și valorifica drepturile în statul de origine. Sursa: CJUE, C-559/14

Cauza C-590/21, Charles Taylor Adjusting (2023) — recunoașterea unei hotărâri care operează ca o „quasi anti-suit injunction" (descurajează o parte să continue un proces în fața instanței altui stat membru) poate fi refuzată ca fiind contrară ordinii publice a statului solicitat. Sursa: CJUE, C-590/21

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Alegerea instrumentului potrivit. Pentru o creanță pecuniară necontestată, certificarea ca Titlu Executoriu European (Reg. 805/2004) sau somația europeană de plată (Reg. 1896/2006) poate fi mai rapidă decât obținerea certificatului art. 53 din Bruxelles I bis. Instrumentele coexistă — creditorul îl alege pe cel mai avantajos.
• Danemarca, prin poziția sa specială, aplică Reg. 1215/2012 printr-un acord paralel cu UE, dar nu este legată de instrumentele conexe (805/2004, 1896/2006, 861/2007, 655/2014, 650/2012 etc.) — un detaliu de verificat înainte de executare.
• Regatul Unit, post-Brexit. Pentru procesele începute după 31 decembrie 2020, regimul Bruxelles nu se mai aplică; recunoașterea se bazează pe Convenția de la Haga din 2005 (acorduri de alegere a forului) și, tot mai mult, pe Convenția de la Haga din 2019 privind recunoașterea hotărârilor.
• Convenția de la Haga din 2019, la care UE este parte (în vigoare pentru UE din 1 septembrie 2023), extinde un mecanism de recunoaștere/executare și în relația cu state terțe, apropiat ca logică de cel intern UE.

Statul de drept, încrederea reciprocă și Convenția de la Haga 2019

Deficiențe sistemice privind statul de drept. Recunoașterea automată se întemeiază pe încrederea reciprocă dintre statele membre. Jurisprudența CJUE de după 2018 privind independența justiției (linia LM / „Celmer", C-216/18) a admis, în materia mandatului european de arestare, că deficiențe sistemice care compromit dreptul la un proces echitabil pot justifica refuzul, pe baza unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate. Transpunerea acestei logici în materie civilă, sub Bruxelles I bis, rămâne însă prudentă și nefinalizată: refuzul executării unei hotărâri civile se poate întemeia, cel mult, pe excepția de ordine publică (art. 45 alin. (1) lit. a)), dacă se dovedește o încălcare vădită a dreptului la un proces echitabil (linia Krombach, C-7/98). Simpla critică a sistemului judiciar din statul de origine nu este suficientă, iar instanța solicitată nu revizuiește hotărârea pe fond (art. 52).

Sursa: CJUE, C-216/18 LM, EUR-Lex; CJUE, C-7/98 Krombach (accesat 2026-09-11)

Convenția de la Haga din 2019 — stadiu. Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor străine în materie civilă sau comercială este în vigoare pentru Uniunea Europeană din 1 septembrie 2023. Lista statelor părți se extinde treptat dincolo de UE — printre acestea Ucraina și Regatul Unit (care a ratificat convenția, cu aplicare din 2025) — creând o rețea de recunoaștere/executare în relația cu state terțe, complementară regimului intra-UE din Bruxelles I bis. Pentru executarea în relația cu state non-UE, această convenție devine, treptat, alternativa la procedura de exequatur din Codul de procedură civilă.

Sursa: HCCH, Convenția din 2019 (Judgments Convention); a se vedea și propunerea Comisiei EUR-Lex, CELEX 52021PC0388 (accesat 2026-09-11)

Întrebări frecvente

Mai am nevoie de exequatur pentru o hotărâre dintr-un stat UE? Nu. Pentru hotărârile în materie civilă și comercială din statele membre UE, procedura de exequatur a fost eliminată prin Regulamentul (UE) nr. 1215/2012. Hotărârea executorie în statul de origine este executorie și în România, cu certificatul art. 53.

Ce documente îmi trebuie ca să execut în România? O copie a hotărârii care întrunește condițiile de autenticitate, certificatul art. 53 emis de instanța de origine și, de regulă, o traducere autorizată (art. 37 și 42). Cu acestea te adresezi direct executorului judecătoresc.

De unde obțin certificatul art. 53? De la instanța care a pronunțat hotărârea (instanța de origine), la cerere, pe formularul tipizat din anexa I a regulamentului.

Ce instanță este competentă în România dacă vreau să contest executarea? Tribunalul, potrivit OUG nr. 119/2006 (aprobată prin Legea nr. 191/2007). Debitorul formulează cererea de refuz al executării în temeiul art. 46–47.

Pentru ce motive poate fi refuzată executarea? Doar pentru motivele limitate de la art. 45: contrarietatea vădită cu ordinea publică, hotărârea în lipsă fără comunicarea corectă a actului de sesizare, hotărâri ireconciliabile sau încălcarea competențelor protective/exclusive. Instanța nu poate rejudeca fondul (art. 52).

Se aplică regulamentul și pentru hotărârile din Regatul Unit sau Elveția? Nu în același fel. Pentru hotărârile din state din afara UE (inclusiv Regatul Unit după Brexit) se aplică fie convenții internaționale specifice (de ex. Convenția de la Lugano pentru Elveția, Norvegia, Islanda), fie procedura de exequatur din Codul de procedură civilă. Bruxelles I bis privește hotărârile din statele membre UE.

Contează data hotărârii sau data procesului? Contează data introducerii acțiunii: regulamentul se aplică acțiunilor intentate de la 10 ianuarie 2015 (art. 66). Pentru procesele începute anterior se aplică vechiul Regulament 44/2001.

Se pot executa la fel actele notariale și tranzacțiile judiciare din alt stat UE? Da. Actele autentice executorii și tranzacțiile judiciare dintr-un alt stat membru se execută fără exequatur, pe baza certificatului din anexa II (acte autentice), respectiv anexa III (tranzacții judiciare), potrivit art. 58–60. Singurul motiv de refuz este contrarietatea vădită cu ordinea publică.

Ce cale de atac am împotriva deciziei tribunalului asupra cererii de refuz? Apel la curtea de apel și, mai departe, recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 49–50 din regulament). Instanța poate suspenda executarea dacă hotărârea este atacată în statul de origine (art. 51).

Ce se întâmplă dacă debitorul intră în insolvență? Executarea silită individuală se suspendă de drept (art. 75 din Legea nr. 85/2014). Titlul UE nu se mai poate pune în executare individual; creanța trebuie înscrisă la masa credală prin declarație de creanță.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Sergiu Popovici (Lege5.ro) Suprimarea exequatur-ului mută sarcina procesuală asupra debitorului: acesta este cel care trebuie să ia inițiativa contestării, prin cererea de refuz al executării întemeiată pe art. 46 și urm. Garanțiile prevăzute la art. 44 (limitarea la măsuri de conservare, condiționarea de cauțiune, suspendarea executării) sunt menite să compenseze această inversare și să asigure respectarea dreptului la apărare. Sursa: Observații asupra procedurii de refuz al executării, prevăzută de art. 46 și urm. din Regulamentul UE nr. 1215/2012, Lege5.ro

⚠️ Opinie specialistă — Roxana Mihaela Catea (UniversulJuridic.ro) Excepția de ordine publică de la art. 45 alin. (1) lit. a) se interpretează restrictiv, ca instrument de ultimă instanță: nu orice divergență față de dreptul intern justifică refuzul, ci doar o încălcare vădită a unei norme considerate esențiale în ordinea juridică a statului solicitat. Sursa: Refuzul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre UE, prin raportare la art. 45 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Bruxelles Ia, UniversulJuridic.ro

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind interpretarea art. 45 (în special noțiunea autonomă de ordine publică și cea de hotărâri „ireconciliabile”) rămâne reperul principal pentru instanțele naționale — a se vedea deciziile detaliate în secțiunea „Legislație europeană”.

Referințe

1. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare) — „Bruxelles I bis”. Art. 2, 36, 37, 39, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 52, 53, 66; considerentul (30); anexa I. EUR-Lex, CELEX 32012R1215 · ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1215/oj (accesat 2026-09-11).

2. Regulamentul (CE) nr. 44/2001 („Bruxelles I”) — abrogat și înlocuit de Regulamentul 1215/2012; aplicabil proceselor intentate înainte de 10 ianuarie 2015. EUR-Lex, CELEX 32001R0044.

3. OUG nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE, aprobată prin Legea nr. 191/2007 — desemnează tribunalul ca instanță competentă. Confirmare: comunicarea României în Atlasul judiciar european, portalul e-Justice — Regulamentul Bruxelles I (reformare) (accesat 2026-09-11).

4. Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), art. 1098 și urm. — recunoașterea și executarea hotărârilor din state terțe (non-UE), prin procedura de exequatur. legislatie.just.ro.

5. ⚠️ Sergiu Popovici, Observații asupra procedurii de refuz al executării, prevăzută de art. 46 și urm. din Regulamentul UE nr. 1215/2012 — Lege5.ro.

6. ⚠️ Roxana Mihaela Catea, Refuzul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre ale UE, prin raportare la art. 45 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Bruxelles Ia — UniversulJuridic.ro.

7. UNBR, De la 10.01.2015 se aplică Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 — principalele schimbări — unbr.ro.

8. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 75 (suspendarea de drept a executărilor silite individuale) — legislatie.just.ro.

9. Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), art. 636 (titlurile executorii europene), art. 666 (încuviințarea executării silite), art. 670 (cheltuieli de executare) — legislatie.just.ro.

10. Convenția de la Haga din 2 iulie 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor străine în materie civilă sau comercială (în vigoare pentru UE din 1 septembrie 2023). Propunerea Comisiei: EUR-Lex, CELEX 52021PC0388.

11. CJUE, C-216/18, LM („Celmer") (2018) — deficiențe sistemice privind independența justiției (materie MEA). EUR-Lex, CELEX 62018CJ0216.