Avertizorul de Integritate (Whistleblowing) — Protecție și Obligații Companii

Avertizorul de integritate este persoana care semnalează, într-un context profesional, încălcări ale legii care afectează interesul public. În România, protecția sa este reglementată de Legea nr. 361/2022, care transpune Directiva (UE) 2019/1937. Legea obligă entitățile publice și firmele private cu cel puțin 50 de angajați să instituie canale interne de raportare confidențiale, interzice orice represalii împotriva avertizorilor și prevede amenzi de până la 40.000 lei.

Pe scurt

Avertizorul de integritate (whistleblower) este persoana care semnalează încălcări ale legii de care a luat cunoștință într-un context profesional. În România, protecția lor este reglementată de Legea nr. 361/2022, care transpune Directiva (UE) 2019/1937 și obligă toate entitățile publice și companiile private cu cel puțin 50 de angajați să instituie canale interne de raportare confidențiale. Legea interzice orice represalii împotriva avertizorilor și prevede amenzi de până la 40.000 lei pentru companiile care nu se conformează.

Cadrul legal

Protecția avertizorilor în interes public este reglementată în România de Legea nr. 361/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1218 din 19 decembrie 2022 și în vigoare de la 22 decembrie 2022. Legea a fost adoptată pentru a transpune legislația europeană în materie și a fost ulterior modificată prin Legea nr. 67/2023 și Legea nr. 87/2025.

Art. 1 din Legea nr. 361/2022 — Legea „constituie cadrul general în materia protecției persoanelor care raportează încălcări ale legii, care s-au produs sau care sunt susceptibile să se producă, în cadrul autorităților, instituțiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum și în cadrul persoanelor juridice de drept privat."

Sursa: Legea nr. 361/2022 (accesat 2026-08-09)

Actul normativ transpune în dreptul intern Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, adoptarea sa constituind Jalonul 430 din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Principalele repere legislative:

• Art. 5–6 — definiția avertizorului în interes public și regimul raportărilor (inclusiv al celor anonime, după modificarea prin Legea nr. 67/2023).
• Art. 8, 25 — obligația de confidențialitate a identității avertizorului.
• Art. 9–10 — obligația de a institui canale interne de raportare și desemnarea persoanei/compartimentului responsabil.
• Art. 12–17 — raportarea externă către Agenția Națională de Integritate (ANI), autoritatea competentă.
• Art. 19 — condițiile divulgării publice.
• Art. 22–23 — interdicția represaliilor și mijloacele de contestare.
• Art. 28–29 — regimul contravențional (amenzi).

Ce a modificat Legea nr. 87/2025?

Legea nr. 87/2025 (M. Of. nr. 482 din 23 mai 2025, în vigoare de la 26 mai 2025) este un act modificator scurt, cu articol unic, de natură preponderent tehnică. Concret, aceasta:

• actualizează Anexa nr. 2 lit. B (categoria „Acte ale administrației publice centrale de specialitate"): abrogă punctele 1, 3 și 4 și introduce două puncte noi — Regulamentul ASF nr. 10/2022 privind Fondul de compensare a investitorilor și Norma ASF nr. 25/2022 privind autorizarea societăților de asigurare/reasigurare;
• actualizează mențiunea de transpunere a dreptului UE, adăugând trimiterea la Directiva (UE) 2024/1640 (antispălare), care modifică Directiva (UE) 2019/1937.

Legea nr. 87/2025 NU a modificat pragul de 50 de angajați (art. 9), definiția avertizorului, canalele de raportare, termenele procedurale sau cuantumul sancțiunilor din art. 28–29. Prin urmare, valorile amenzilor și obligațiile prezentate în acest articol reflectă textul consolidat în vigoare (ultima versiune consolidată: 26 mai 2025).

Sursa: Legea nr. 87/2025 și Legea nr. 361/2022, textul consolidat (accesat 2026-08-09)

Explicație detaliată

Cine este avertizorul de integritate?

Avertizorul în interes public este persoana fizică ce raportează sau divulgă public informații privind încălcări ale legii pe care le-a obținut într-un context profesional. Noțiunea este largă: protecția nu vizează doar salariații activi, ci și:

• foștii angajați și persoanele al căror raport de muncă a încetat;
• candidații care obțin informații în cadrul procesului de recrutare sau al negocierilor precontractuale;
• voluntarii, stagiarii (remunerați sau nu), acționarii și membrii organelor de conducere;
• persoanele care lucrează sub supravegherea contractanților, subcontractanților și furnizorilor.

Nu contează dacă raportul de muncă a început efectiv sau dacă a încetat deja — ceea ce contează este că informația a fost dobândită în legătură cu o activitate profesională.

Ce se poate raporta?

Se raportează încălcări ale legii — fapte care constau într-o acțiune sau inacțiune ce reprezintă nerespectarea unor dispoziții legale și care aduc atingere interesului public: fraudă, corupție, conflicte de interese, nereguli financiare, încălcări în materie de achiziții publice, protecția mediului, siguranța produselor, sănătate publică, protecția datelor și altele. Raportarea se poate referi atât la încălcări deja produse, cât și la cele susceptibile să se producă, precum și la tentative de a ascunde astfel de încălcări.

Limitele domeniului de aplicare și excluderile

Legea română este mai largă decât Directiva (UE) 2019/1937: aceasta din urmă vizează o listă limitativă de domenii (achiziții publice, servicii financiare, siguranța produselor, mediu, sănătate publică etc.), în timp ce Legea nr. 361/2022 se aplică oricăror încălcări ale legii obținute într-un context profesional. Extinderea are însă o limită de fond: protecția vizează faptele care aduc atingere interesului public, nu simplele nemulțumiri, conflictele pur individuale de muncă sau litigiile contractuale private lipsite de o încălcare a legii cu relevanță pentru interesul public. O revendicare strict personală (de exemplu, o dispută salarială individuală) nu devine avertizare doar pentru că este adresată prin canalul intern — cu excepția cazului în care dezvăluie o încălcare a legii (de pildă, plata sub salariul minim).

Legea prevede și excluderi exprese. Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 361/2022, aceasta nu aduce atingere:

• protecției informațiilor clasificate;
• secretului profesional al avocatului;
• confidențialității informațiilor medicale;
• caracterului secret al deliberărilor judiciare;
• normelor de procedură penală.

De asemenea, legea nu se aplică raportărilor privind achizițiile în domeniile apărării și securității naționale care intră sub incidența art. 346 din TFUE și se aplică subsidiar atunci când actele speciale din anexa nr. 1 conțin deja norme obligatorii de raportare. În aceste domenii, avertizorul nu poate invoca protecția legii pentru a divulga informații protejate prin regimuri speciale.

Sursa: Legea nr. 361/2022, art. 1 (accesat 2026-08-09)

Cele trei canale de raportare

Legea nr. 361/2022 stabilește trei modalități de raportare, pe care avertizorul le poate alege:

1. Raportarea internă — în cadrul entității (companie, autoritate, instituție), prin canalul intern instituit conform legii. Este calea recomandată ca prim pas.
2. Raportarea externă — direct către Agenția Națională de Integritate (ANI), autoritatea centrală competentă, sau către alte autorități cu atribuții specifice. Avertizorul poate folosi canalul extern fie direct, fie după raportarea internă.
3. Divulgarea publică — punerea la dispoziția publicului a informațiilor (prin presă, ONG-uri, organizații profesionale, sindicale sau patronale, comisii parlamentare). Aceasta beneficiază de protecție doar în condiții stricte: de regulă, când raportarea internă/externă nu a fost soluționată în termen, când există pericol iminent pentru interesul public sau riscul de represalii.

Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 67/2023) — raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului (raportare anonimă) „se examinează și se soluționează în măsura în care conține indicii referitoare la încălcări ale legii".

Sursa: Legea nr. 67/2023 (accesat 2026-08-09)

Termenele procedurale

Indiferent de canal, entitatea sau autoritatea care primește raportarea trebuie să respecte termene clare:

• 7 zile calendaristice — pentru confirmarea primirii raportării către avertizor;
• un termen rezonabil, de cel mult 3 luni (sau 6 luni în cazuri temeinic justificate) — pentru informarea avertizorului cu privire la stadiul și modul de soluționare;
• 15 zile — termenul acordat avertizorului pentru a completa o raportare incompletă, sub sancțiunea clasării.

Condițiile pentru a beneficia de protecție

Protecția legii operează cumulativ dacă avertizorul: (i) face parte din categoriile protejate; (ii) a avut motive întemeiate să creadă că informațiile raportate erau adevărate la momentul raportării; și (iii) a efectuat raportarea prin unul dintre canalele prevăzute de lege. Avertizorul de bună-credință nu răspunde pentru dobândirea sau accesarea informațiilor raportate, atât timp cât fapta nu constituie prin ea însăși o infracțiune.

Drepturile persoanei vizate de raportare

Legea protejează nu numai avertizorul, ci și persoana vizată — persoana acuzată sau menționată în raportare. Aceasta beneficiază de garanții menite să prevină abuzul, mai ales în cazul raportărilor anonime sau făcute cu rea-credință:

• Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare — până la clarificarea faptelor, persoana vizată este prezumată nevinovată; o raportare nu echivalează cu o dovadă și nu poate atrage prin ea însăși o sancțiune (transpunere a art. 22 din Directiva (UE) 2019/1937).
• Confidențialitatea identității — obligația de confidențialitate acoperă nu doar identitatea avertizorului, ci și pe cea a persoanei vizate și a terților menționați; încălcarea ei de către o persoană fizică se sancționează cu amendă de la 4.000 la 40.000 lei.
• Dreptul de a fi informată și audiată — persoana vizată are dreptul să fie informată cu privire la acuzații și să își prezinte punctul de vedere; informarea se poate face însă într-un mod care să nu compromită confidențialitatea avertizorului și buna desfășurare a verificărilor.
• Protecția împotriva raportărilor abuzive — dacă se dovedește că o raportare a cuprins, cu bună știință, informații nereale, autorul răspunde contravențional (amendă de la 2.500 la 30.000 lei, art. 29) sau chiar penal, iar persoana vizată poate solicita, în condițiile dreptului comun, repararea prejudiciului cauzat printr-o acuzație falsă.

Sursa: Legea nr. 361/2022 și Directiva (UE) 2019/1937, art. 22 (accesat 2026-08-09)

Relația cu alte regimuri de protecție

Protecția din Legea nr. 361/2022 nu exclude celelalte regimuri de protecție împotriva măsurilor abuzive, ci se poate cumula cu ele:

• Codul muncii (Legea nr. 53/2003): protecția generală împotriva concedierii nelegale. O concediere dispusă ca represalie poate fi atacată și pe temeiul nulității din Codul muncii (cu reintegrare și drepturi salariale restante, art. 80). Avantajul regimului special este răsturnarea sarcinii probei în favoarea avertizorului.
• Legislația anti-discriminare (OG nr. 137/2000): aplicabilă atunci când represaliile îmbracă și forma unei discriminări pe un criteriu protejat; permite sesizarea CNCD și despăgubiri distincte.
• Protecția martorilor/denunțătorilor: în procese penale, avertizorul poate beneficia și de regimul procesual-penal de protecție a persoanelor care sesizează fapte penale.

Avertizorul poate invoca simultan mai multe temeiuri în aceeași acțiune, iar instanța acordă reparația pe temeiul cel mai favorabil; nu există o incompatibilitate legală între ele. Competența aparține de regulă instanței de dreptul muncii pentru salariați (procedură mai rapidă, sarcina probei răsturnată), respectiv instanței civile pentru ceilalți avertizori.

⚠️ Atenție la temei: dacă avertizorul contestă măsura doar pe dreptul comun (Codul muncii) fără a invoca Legea nr. 361/2022, riscă să piardă beneficiul răsturnării sarcinii probei specific regimului avertizorilor. De aceea este recomandabil să se invoce expres calitatea de avertizor și temeiul special.

Sursa: Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), OG nr. 137/2000 și Legea nr. 361/2022 (accesat 2026-08-09)

Aspecte practice

Obligațiile companiilor: cine trebuie să instituie canale interne?

Obligația de a institui canale interne de raportare revine, potrivit art. 9 din Legea nr. 361/2022:

• tuturor autorităților, instituțiilor publice și celorlalte persoane juridice de drept public (indiferent de numărul de angajați);
• persoanelor juridice de drept privat cu cel puțin 50 de angajați.

Companiile private cu sub 50 de angajați nu au, ca regulă, această obligație — avertizorii lor pot folosi direct canalul extern (ANI). Anumite domenii reglementate (de ex. servicii financiare, prevenirea spălării banilor) pot impune obligația indiferent de numărul de angajați.

Cum se calculează pragul de 50 de angajați

Legea folosește sintagma „cel puțin 50 de angajați" (art. 9), fără a detalia o metodă unică de calcul. În practică, pragul se raportează la salariații cu contract individual de muncă ai entității:

• se includ, de regulă, salariații pe durată nedeterminată și determinată, precum și cei cu timp parțial (pragul se apreciază uzual ca o medie anuală, pentru a evita fluctuațiile de moment);
• salariații detașați și cei temporari puși la dispoziție de agenții de muncă temporară sunt, în logica dreptului muncii, luați în calcul la utilizatorul sub a cărui coordonare lucrează;
• colaboratorii PFA, prestatorii independenți de servicii și, de regulă, stagiarii/voluntarii neremunerați nu sunt „angajați" în sensul pragului — deși aceștia pot fi ei înșiși avertizori protejați.

⚠️ Notă practică: întrucât legea nu tranșează expres modul de numărare, o entitate aflată în jurul pragului ar trebui să adopte o interpretare prudentă (numărând inclusiv contractele part-time și pe durată determinată) și să documenteze data de referință folosită.

Canale interne comune în grupurile de societăți

Directiva (UE) 2019/1937 (art. 8 alin. (6)) permite entităților juridice private cu între 50 și 249 de lucrători să partajeze resursele pentru primirea raportărilor și desfășurarea verificărilor. În consecință, un canal intern comun de grup (hotline partajat, adesea gestionat de societatea-mamă, inclusiv din alt stat UE) este admisibil pentru entitățile din acest interval, cu condiția ca:

• responsabilitatea legală pentru soluționarea raportării și pentru măsurile ce revin fiecărei entități din România să rămână la nivelul acesteia (partajarea privește resursele, nu răspunderea);
• confidențialitatea și cerințele GDPR să fie respectate, inclusiv la transferul datelor către societatea-mamă (temei de transfer, măsuri de securitate);
• avertizorul să păstreze dreptul de a se adresa direct autorității externe (ANI), indiferent de existența hotline-ului de grup.

Pentru entitățile cu peste 250 de angajați, partajarea resurselor de investigație nu este permisă în același mod — fiecare trebuie să dispună de propriul canal intern conform.

Sursa: Directiva (UE) 2019/1937, art. 8 și Legea nr. 361/2022, art. 9–10 (accesat 2026-08-09)

Ce trebuie să conțină un canal intern conform

Pentru a fi conform cu art. 10 din Legea nr. 361/2022, sistemul intern trebuie să asigure cel puțin:

• desemnarea unei persoane, a unui compartiment sau a unui terț independent care primește, înregistrează și soluționează raportările;
• canale de raportare securizate, care să garanteze confidențialitatea identității avertizorului și a persoanelor vizate — raportarea trebuie să fie posibilă în scris (inclusiv electronic), verbal (telefonic) sau prin întâlnire directă, la cererea avertizorului;
• un registru al raportărilor și păstrarea evidenței acestora;
• confirmarea primirii în 7 zile și răspuns în maximum 3 luni;
• informarea angajaților cu privire la existența canalului și la procedura de raportare.

Canalul intern și protecția datelor (GDPR)

Un canal de raportare prelucrează date cu caracter personal (ale avertizorului, ale persoanei vizate, ale terților), astfel încât Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) se aplică în paralel cu Legea nr. 361/2022. Elementele practice esențiale:

• Temeiul legal al prelucrării: îndeplinirea unei obligații legale a operatorului — art. 6 alin. (1) lit. (c) GDPR (obligația de a institui și gestiona canalul, impusă de Legea nr. 361/2022); pentru eventualele categorii speciale de date, se aplică art. 9 GDPR.
• Termenul de retenție: evidența raportărilor se păstrează minimum 5 ani; peste această durată datele se păstrează doar cât este necesar pentru soluționarea raportării și pentru eventualele proceduri conexe, cu respectarea principiului minimizării (art. 5 GDPR).
• Drepturile persoanei vizate vs. confidențialitatea avertizorului: dreptul de acces/rectificare al persoanei vizate se exercită fără a dezvălui identitatea avertizorului; entitatea poate restrânge, în condițiile legii, informațiile care ar permite identificarea acestuia.
• DPIA și DPO: dat fiind că prelucrarea este sistematică și poate implica date sensibile, se recomandă o evaluare de impact (DPIA), iar entitățile care au deja un responsabil cu protecția datelor (DPO) ar trebui să îl implice în proiectarea canalului. Registrul raportărilor și accesul restricționat la acesta sunt măsuri de securitate uzuale.

⚠️ Recomandarea de DPIA/DPO reflectă buna practică de conformitate; caracterul obligatoriu al DPIA se apreciază de la caz la caz, conform art. 35 GDPR.

Sursa: Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) și Legea nr. 361/2022 (accesat 2026-08-09)

Interdicția represaliilor

Art. 22–23 din Legea nr. 361/2022 interzic orice formă de represalii, amenințări sau tentative de represalii împotriva avertizorului, printre care:

• concedierea, suspendarea sau modificarea contractului de muncă;
• retrogradarea, reducerea salariului sau schimbarea programului de lucru;
• sancțiuni disciplinare, evaluări negative sau referințe defavorabile;
• intimidare, hărțuire, discriminare sau includerea pe „liste negre";
• anularea unei licențe sau a unui permis, ori trimiterea la evaluări medicale/psihiatrice.

În litigiile privind represaliile, sarcina probei se răstoarnă: angajatorul trebuie să dovedească faptul că măsura luată împotriva avertizorului nu are legătură cu raportarea. Dacă instanța constată represalii dispuse de cel puțin două ori pentru aceeași raportare, poate aplica o amendă civilă de până la 40.000 lei (art. 23).

Ce reparație obține concret avertizorul

Protecția nu se limitează la anularea măsurii abuzive. Avertizorul supus represaliilor are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a raportării — o transpunere a cerinței de „despăgubiri" din art. 21 din Directiva (UE) 2019/1937. În practică, aceasta poate include:

• anularea măsurii (de exemplu, a concedierii) și, în cazul salariaților, reintegrarea în funcție cu plata drepturilor salariale restante, potrivit dreptului comun al muncii (art. 80 din Codul muncii);
• daune materiale — venituri și beneficii pierdute, cheltuieli generate de represalii;
• daune morale — pentru atingerea adusă demnității, reputației sau stării psihice.

Despăgubirile sunt suportate de angajatorul/entitatea care a dispus represaliile și se solicită în procedură judiciară — de regulă la instanța de dreptul muncii pentru salariați (unde operează răsturnarea sarcinii probei), respectiv la instanța civilă pentru ceilalți avertizori. Amenda civilă de până la 40.000 lei (art. 23) se plătește statului și este distinctă de despăgubirea cuvenită avertizorului.

Sursa: Legea nr. 361/2022 și Directiva (UE) 2019/1937, art. 21 (accesat 2026-08-09)

Sancțiuni pentru companii

Nerespectarea legii atrage răspundere contravențională, constatată și sancționată de Agenția Națională de Integritate (ANI), potrivit art. 28–29:

Sursa: Legea nr. 361/2022, art. 28–29 (accesat 2026-08-09)

Greșeli frecvente de evitat

• Tratarea raportărilor anonime ca inexistente — ele trebuie analizate dacă conțin indicii concrete (art. 6 alin. (2)).
• Lipsa confidențialității — dezvăluirea identității avertizorului este sancționată separat, cu amendă de până la 40.000 lei.
• Absența unui registru și a termenelor — nerespectarea termenelor de 7 zile / 3 luni expune compania la sancțiuni.
• Confundarea avertizării cu o simplă plângere internă — protecția legală se aplică doar raportărilor privind încălcări ale legii, într-un context profesional.

Jurisprudență națională

Practica judiciară pe Legea nr. 361/2022 este încă în formare — legea este relativ recentă, iar primele litigii sunt abia soluționate. Se conturează totuși câteva repere utile companiilor și avertizorilor.

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Curtea de Apel Bacău, hotărâri relevante Trimestrul IV 2025 — concedierea unui avertizor de integritate Instanța a reținut că respingerea ca inadmisibilă a cererii avertizorului pe temeiul unei norme neincidente reprezintă un viciu grav de drept. · Instanța a subliniat că măsura afectează dreptul la muncă și demnitatea profesională, precum și protecția avertizorului consacrată de dreptul intern și de Directiva (UE) 2019/1937, iar prejudiciul are caracter ireparabil — o abordare protectivă, aliniată scopului legii. Sursa: Curtea de Apel Bacău — Hotărâri judecătorești relevante, Trim. IV 2025 (accesat 2026-08-09)

Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia nr. 933 din 12 noiembrie 2024 (Dosar nr. 5.723/102/2024) Cerere de ordonanță președințială întemeiată pe Legea nr. 361/2022 — instanța a admis analiza pe fond a măsurii de represalii pe calea rapidă a ordonanței, confirmând că mecanismul urgent de suspendare prevăzut de art. 23 este operațional în practică. Sursa: ÎCCJ, Decizia nr. 21/2025 (RIL) — care citează hotărârea (accesat 2026-08-09)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul de 5 judecători, Decizia nr. 182/2024 — magistrat, răspundere disciplinară Într-o cauză disciplinară privind un magistrat, normele privind protecția avertizorilor nu au fost considerate incidente, iar soluția disciplinară a fost validată. · Instanța a delimitat cele două regimuri: Legea nr. 361/2022 protejează împotriva represaliilor (inclusiv sub forma răspunderii disciplinare), dar nu reglementează răspunderea disciplinară în sine. ⚠️ Comentariile de specialitate atrag atenția că decizia este legată de contextul factual concret și nu consacră o excludere de principiu a magistraților din domeniul de aplicare al legii. Sursa: JURIDICE.ro — Magistratul avertizor de integritate între răspundere disciplinară și protecție juridică (accesat 2026-08-09)

Nuanțe și cazuri speciale

Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 21 din 20 octombrie 2025 (recurs în interesul legii) — Legea nr. 361/2022 nu derogă de la art. 997 din Codul de procedură civilă: pentru cererile de suspendare a măsurilor de represalii formulate pe calea ordonanței președințiale rămân necesare condițiile de admisibilitate — aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii și neprejudecarea fondului. Protecția specială nu elimină rigorile procedurale generale. Sursa: ÎCCJ, Decizia nr. 21 din 20 octombrie 2025 (accesat 2026-08-09)

Litigiu civil cu o societate privată — art. 10 CEDO (Judecătoria Craiova, sent. civ. nr. 10485/03.10.2024 → Tribunalul Dolj, dec. civ. nr. 1224/19.11.2025 → Curtea de Apel Craiova, dec. nr. 182/31.03.2026, casare cu trimitere) — acțiune în daune pentru reputație comercială împotriva unei exprimări critice; se pune problema extinderii logicii de protecție a avertizorului la raporturile cu persoane juridice de drept privat, prin testul art. 10 CEDO (cu referire la CEDO, Poienaru c. României, cererea nr. 43744/17, 15 noiembrie 2022). Faptele preced Legea nr. 361/2022, deci fără aplicare retroactivă. Sursa: JURIDICE.ro — Avertizorul de integritate în litigiile civile cu societăți private. Art. 10 CEDO (accesat 2026-08-09)

Jurisprudență CJUE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a sancționat mai multe state membre pentru netranspunerea la timp a Directivei (UE) 2019/1937 (termen: 17 decembrie 2021) — pe care Legea nr. 361/2022 o transpune în dreptul român.

Cauza C-147/23, Comisia/Polonia (hotărârea din 25 aprilie 2024) — Curtea a constatat neîndeplinirea obligației de transpunere completă și de comunicare a măsurilor și a aplicat o sumă forfetară; cauză-reper privind individualizarea coeficientului de gravitate al sancțiunii. Sursa: EUR-Lex — CELEX:62023CJ0147 (accesat 2026-08-09)

Cauza C-152/23, Comisia/Cehia (hotărârea din 6 martie 2025) — la expirarea termenului de transpunere (17 decembrie 2021) statul nu adoptase toate măsurile necesare unei transpuneri specifice și complete (art. 26 alin. (1) și (3) din Directivă); Curtea a impus o sumă forfetară. Hotărâri similare, pronunțate în aceeași zi: C-149/23 (Germania), C-150/23 (Luxemburg), C-154/23 (Estonia), C-155/23 (Ungaria). Sursa: EUR-Lex — CELEX:62023CJ0152 (accesat 2026-08-09)

Tendințe jurisprudențiale

• Practică incipientă, dar cu direcție protectivă. Instanțele naționale tind să interpreteze extensiv domeniul de aplicare al legii, în acord cu scopul ei (protecția avertizorului), și sancționează respingerea cererilor pe temeiul unor norme greșit calificate drept neincidente (CA Bacău).
• Protecția nu suspendă rigorile procedurale. Deși art. 23 oferă o cale rapidă (ordonanța președințială) și mută sarcina probei către angajator, ÎCCJ (RIL) confirmă că se aplică în continuare condițiile generale de admisibilitate a ordonanței președințiale.
• Delimitări funcție de statut și context. Decizia ÎCCJ nr. 182/2024 arată că protecția nu se activează automat în orice cadru disciplinar; calificarea concretă a „represaliilor" rămâne esențială, iar regimul disciplinar poate coexista cu protecția.
• Extindere către sectorul privat și libertatea de exprimare. Litigiile civile (art. 10 CEDO) semnalează o zonă în dezvoltare: protecția avertizorului în raporturi cu societăți private și riscul de „chilling effect" al acțiunilor în daune.
• Presiune europeană pentru conformare. Seria de hotărâri CJUE de netranspunere întărește miza aplicării riguroase a standardului de protecție în statele membre.

Întrebări frecvente

1. Compania mea are 30 de angajați. Trebuie să implementez un canal intern de raportare? Ca regulă, nu. Obligația prevăzută de art. 9 din Legea nr. 361/2022 revine persoanelor juridice de drept privat cu cel puțin 50 de angajați. Sub acest prag, avertizorii pot raporta direct la Agenția Națională de Integritate. Excepții pot exista în domenii reglementate special (servicii financiare, prevenirea spălării banilor).

2. Raportările anonime trebuie luate în considerare? Da. După modificarea prin Legea nr. 67/2023, o raportare fără nume, date de contact sau semnătură se examinează și se soluționează în măsura în care conține indicii referitoare la încălcări ale legii (art. 6 alin. (2)).

3. Ce se întâmplă dacă angajatorul îl concediază pe avertizor? Concedierea din cauza raportării este o represalie interzisă (art. 22). Măsura poate fi anulată în instanță, iar sarcina probei revine angajatorului, care trebuie să demonstreze că decizia nu are legătură cu raportarea.

4. Avertizorul poate merge direct la presă? Divulgarea publică beneficiază de protecție doar în condiții stricte (art. 19): de regulă, când raportarea internă/externă nu a fost soluționată în termen, când există un pericol iminent pentru interesul public sau un risc real de represalii ori de mușamalizare.

5. Cine controlează respectarea legii și aplică amenzile? Agenția Națională de Integritate (ANI) este autoritatea competentă pentru raportarea externă și pentru constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de lege (art. 28–29).

6. Ce riscă un angajat care raportează cu rea-credință informații false? Raportarea de informații despre încălcări ale legii, cunoscând că acestea sunt nereale, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 la 30.000 lei (art. 29), dacă fapta nu întrunește elementele unei infracțiuni.

Practică și opinii

Implementarea Legii nr. 361/2022 a generat dezbateri în mediul de afaceri, mai ales privind pragul de 50 de angajați, gestionarea raportărilor anonime și integrarea canalelor interne cu politicile de conformitate (compliance) și cu protecția datelor (GDPR).

⚠️ Opinie specialistă — Practica de conformitate recomandă companiilor cu peste 50 de angajați să integreze canalul de whistleblowing în programul general de compliance, să adopte o politică internă scrisă, să numească formal persoana/compartimentul desemnat și să instruiască periodic angajații. Analiza de specialitate subliniază că răsturnarea sarcinii probei în cazul represaliilor mută riscul procesual către angajator, ceea ce impune documentarea riguroasă a oricărei măsuri de personal luate față de un avertizor.

Sursa: Prezentare în rezumat a Legii nr. 361/2022, JURIDICE.ro (accesat 2026-08-09)

⚠️ Opinie specialistă — Comentariile de specialitate privind modificarea adusă prin Legea nr. 67/2023 arată că extinderea examinării raportărilor anonime aliniază legislația română la standardul Directivei (UE) 2019/1937 și reduce riscul ca semnalări întemeiate să fie ignorate din cauza lipsei datelor de identificare.

Sursa: Legea nr. 361/2022 — modificări (Legea nr. 67/2023), Universul Juridic (accesat 2026-08-09)

Recomandarea practică pentru companii: tratați canalul de whistleblowing nu doar ca pe o obligație legală, ci ca pe un instrument de gestionare timpurie a riscurilor — o raportare internă soluționată corect evită escaladarea către autorități sau presă.

Aplicarea în practică de către ANI

⚠️ Observație practică — Deși legea conferă ANI competența de a constata și sancționa contravențiile (art. 28–29), aplicarea efectivă rămâne la început de drum. Datele publice arată un număr relativ redus, dar în creștere, de raportări externe (potrivit ANI, aproape 100 de raportări prin canale externe în 2024), în timp ce numărul concret de amenzi aplicate companiilor pentru neinstituirea canalelor interne nu este transparent comunicat. Există astfel un risc real ca obligațiile să rămână „pe hârtie" în lipsa unor controale sistematice.

Sursa: Avocatnet.ro — raportări prin canale externe în 2024 (date ANI) și ANI — avertizori în interes public (accesat 2026-08-09)

Concluzia practică: companiile nu ar trebui să își calibreze conformarea după probabilitatea (scăzută) a unui control ANI, ci după riscul intern — o raportare ignorată sau tratată abuziv poate declanșa un litigiu de muncă (cu sarcina probei răsturnată), o divulgare publică ori o sesizare directă la ANI.

Referințe

1. Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public (M. Of. nr. 1218 din 19 decembrie 2022) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/262872
2. Legea nr. 67/2023 pentru modificarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 (M. Of. nr. 257 din 28 martie 2023) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/266342
3. Legea nr. 87/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 361/2022 (M. Of. nr. 482 din 23 mai 2025) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/298274
4. Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii — eur-lex.europa.eu, 32019L1937
5. Agenția Națională de Integritate (ANI) — autoritatea competentă pentru raportarea externă — integritate.eu
6. JURIDICE.ro — Prezentare în rezumat a Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public — juridice.ro/691077
7. Universul Juridic — Legea nr. 361/2022 — modificări (Legea nr. 67/2023) — universuljuridic.ro
8. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) privind protecția datelor cu caracter personal — eur-lex.europa.eu, 32016R0679
9. Legea nr. 53/2003 — Codul muncii (republicată) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41625
10. OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (republicată)
11. Avocatnet.ro — Whistleblowers: aproape 100 de raportări prin canale externe în 2024, potrivit ANI — avocatnet.ro