Autorizarea instituțiilor de plată la BNR

Pentru a presta servicii de plată cu titlu profesional în România, o firmă trebuie autorizată de Banca Națională a României (BNR) ca instituție de plată, în baza Legii nr. 209/2019. Autorizația se acordă unei persoane juridice române cu sediul real în țară și cere un capital inițial minim între 20.000 € și 125.000 €, în funcție de serviciile prestate. Cererea completă se soluționează în cel mult 3 luni.

Pe scurt

Pentru a presta servicii de plată cu titlu profesional în România — de exemplu procesare de plăți, transferuri, portofele electronice sau inițierea plății — o firmă trebuie autorizată de Banca Națională a României (BNR) ca instituție de plată, în baza Legii nr. 209/2019. Emiterea de monedă electronică (carduri preplătite, portofele cu sold electronic) cere o autorizație distinctă de instituție emitentă de monedă electronică, potrivit Legii nr. 210/2019.

Cerința esențială este un capital inițial minim, care variază de la 20.000 € la 125.000 € pentru instituțiile de plată și este de 350.000 € pentru emitenții de monedă electronică, la care se adaugă un cadru solid de administrare a riscurilor și de protejare a fondurilor clienților.

Cadrul legal

Autorizarea prestatorilor de servicii de plată și a emitenților de monedă electronică este reglementată în principal de trei acte normative, care transpun legislația europeană în materie:

• Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată — actul-cadru pentru instituțiile de plată. Transpune Directiva (UE) 2015/2366 (PSD2) și stabilește condițiile de acces la activitate, autorizarea și supravegherea prudențială de către BNR.

  Sursa: Legea nr. 209/2019, MO 913/13.11.2019 (accesat 2026-09-20)

• Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică — actul-cadru pentru instituțiile emitente de monedă electronică (IEME). Transpune Directiva 2009/110/CE (EMD2), coroborată cu PSD2.

  Sursa: Legea nr. 210/2019, MO 914/13.11.2019 (accesat 2026-09-20)

• Regulamentul BNR nr. 4/2019 privind instituțiile de plată și furnizorii specializați în servicii de informare cu privire la conturi — reglementarea de aplicare, care detaliază documentația și procedura concretă de autorizare în fața BNR (inclusiv modelul cererii).

  Sursa: Regulamentul BNR nr. 4/2019 (accesat 2026-09-20)

Cine este autoritatea competentă

Autoritatea de autorizare și supraveghere este Banca Națională a României, prin Direcția reglementare și autorizare. BNR poate acorda autorizația doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii societăților nr. 31/1990, cu sediul real pe teritoriul României.

Capitalul inițial minim

Nivelul minim al capitalului inițial este stabilit imperativ de lege și diferă în funcție de activitate:

Pragurile pentru instituțiile de plată sunt prevăzute de art. 18 din Legea nr. 209/2019, iar cel pentru monedă electronică de art. 17 din Legea nr. 210/2019. Echivalentul în lei se calculează la cursul pieței valutare comunicat de BNR la data înregistrării cererii de autorizare.

Art. 18 din Legea nr. 209/2019 stabilește capitalul inițial diferențiat (20.000 / 50.000 / 125.000 €), iar art. 36 cere ca instituția să dispună permanent de fonduri proprii cel puțin egale cu maximul dintre capitalul inițial minim și nivelul rezultat din metoda de calcul aleasă.

Explicație detaliată

Ce este o instituție de plată și când ai nevoie de autorizare

O instituție de plată este o persoană juridică autorizată să presteze servicii de plată cu titlu profesional, fără a fi bancă. Legea nr. 209/2019 acoperă, printre altele:

• depunerea și retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și operațiunile de administrare a acestuia;
• executarea de operațiuni de plată — transferuri-credit, debitări directe, plăți prin card;
• emiterea și/sau acceptarea la plată a instrumentelor de plată (de ex. procesarea plăților la comercianți — acquiring);
• remiterea de bani (money remittance);
• serviciul de inițiere a plății (PIS) — inițierea unui ordin de plată din contul clientului deschis la altă bancă;
• serviciul de informare cu privire la conturi (AIS) — agregarea informațiilor despre conturile clientului.

Autorizarea este obligatorie înainte de începerea activității. Prestarea de servicii de plată fără autorizație este ilegală și poate atrage sancțiuni.

O particularitate: furnizorii specializați în servicii de informare cu privire la conturi (AISP) — cei care prestează doar serviciul de agregare de informații (AIS) — nu au nevoie de autorizație completă, ci de un regim mai ușor, de înregistrare la BNR. Ei nu au cerință de capital inițial, dar trebuie să dețină o asigurare de răspundere civilă profesională. Aceeași asigurare (sau o garanție echivalentă) este cerută și pentru serviciul de inițiere a plății (PIS).

Emiterea de monedă electronică — un regim distinct

Moneda electronică este o valoare monetară stocată electronic (pe un card preplătit, într-un portofel electronic sau pe un server), emisă la primirea de fonduri și acceptată ca mijloc de plată de alte persoane decât emitentul. Activitatea de emitere este reglementată separat, prin Legea nr. 210/2019, iar operatorul devine instituție emitentă de monedă electronică (IEME).

IEME pot presta și servicii de plată legate de moneda electronică, dar le este interzis să atragă depozite sau alte fonduri rambursabile de la public — aceasta rămâne o activitate rezervată instituțiilor de credit. Fondurile primite în schimbul monedei electronice nu sunt depozite și trebuie răscumpărate la valoarea nominală, la cererea deținătorului.

Capitalul inițial și fondurile proprii

Distincția între cele două noțiuni este importantă:

• Capitalul inițial este pragul de intrare — suma minimă pe care trebuie să o dovedești la momentul autorizării (20.000 / 50.000 / 125.000 € pentru instituțiile de plată, respectiv 350.000 € pentru IEME).
• Fondurile proprii trebuie menținute permanent, pe toată durata activității, la un nivel cel puțin egal cu maximul dintre capitalul inițial minim și un nivel calculat în funcție de volumul activității (metoda de calcul prevăzută de art. 36 din Legea nr. 209/2019, aplicabilă și IEME prin art. 29 din Legea nr. 210/2019).

Cu alte cuvinte, capitalul inițial este condiția de pornire, iar fondurile proprii sunt condiția de menținere.

Protejarea fondurilor clienților (safeguarding)

Un pilon central al autorizării este protejarea fondurilor primite de la utilizatori. Instituția trebuie să separe aceste fonduri de propriul patrimoniu — de regulă prin păstrarea lor într-un cont separat la o instituție de credit sau prin acoperirea cu o poliță de asigurare/garanție. Scopul este ca, în caz de insolvență a instituției de plată, fondurile clienților să nu poată fi urmărite de creditorii instituției.

⚠️ Important pentru consumatori: fondurile păstrate la o instituție de plată sau la o instituție emitentă de monedă electronică nu sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), spre deosebire de depozitele la bănci (garantate până la 100.000 € echivalent). Sumele reprezentând contravaloarea monedei electronice nu sunt asimilate depozitelor. Singura protecție reală a clientului este mecanismul de safeguarding descris mai sus — separarea fondurilor de patrimoniul instituției — nu o schemă de garantare de tip FGDB. Sursa: FGDB – întrebări frecvente; Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor (accesat 2026-09-21)

Cerințe tehnice de securitate — condiție de facto a autorizării

Dincolo de capital și guvernanță, un dosar poate fi respins pentru arhitectură tehnică ori securitate insuficientă. Instituțiile de plată trebuie să aplice autentificarea strictă a clienților (SCA) și standardele deschise, comune și sigure de comunicare prevăzute de Regulamentul delegat (UE) 2018/389 (RTS). Pentru serviciile de inițiere a plății (PIS) și de informare cu privire la conturi (AIS), aceasta presupune interfețe securizate de acces la conturi și mecanisme de rezervă/urgență, detaliate în reglementarea BNR (Regulamentul BNR nr. 6/2021 privind condițiile de exceptare de la mecanismul de urgență). Prelucrarea datelor de cont ale utilizatorilor trebuie, în plus, să respecte cerințele GDPR (temei legal, minimizarea datelor, consimțământ explicit pentru accesul la conturi).

Sursa: Regulamentul delegat (UE) 2018/389 (accesat 2026-09-21); Regulamentul BNR nr. 6/2021

Guvernanța, acționariatul și prevenirea spălării banilor

Pe lângă capital, BNR evaluează:

• cadrul de administrare a activității și mecanismele de control intern, inclusiv procedurile de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor;
• reputația și experiența conducătorilor (cerințe de competență și onorabilitate);
• calitatea acționarilor care dețin participații calificate (integritatea și soliditatea financiară);
• procedurile de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului, conform Legii nr. 129/2019.

Aceste elemente sunt evaluate atât la autorizare, cât și în cadrul supravegherii prudențiale ulterioare.

Aspecte practice

Dosarul de autorizare — ce cere BNR

Cererea de autorizare se depune la BNR – Direcția reglementare și autorizare, conform modelului din anexa la Regulamentul BNR nr. 4/2019, însoțită de un dosar care cuprinde, în esență:

1. Actul constitutiv / statutul societății și dovada înregistrării la registrul comerțului;
2. Programul de activitate — descrierea serviciilor de plată pe care intenționezi să le prestezi;
3. Planul de afaceri, cu proiecții financiare pe (de regulă) primii 3 ani, care să demonstreze că poți menține un cadru solid;
4. dovada deținerii capitalului inițial minim aferent serviciilor vizate;
5. descrierea cadrului de administrare a activității, a mecanismelor de control intern și de gestionare a riscurilor;
6. descrierea măsurilor de protejare a fondurilor clienților;
7. procedurile de prevenire a spălării banilor (AML/CFT) conform Legii nr. 129/2019;
8. identitatea și documentele privind acționarii cu participații calificate și conducătorii (chestionare de onorabilitate);
9. pentru PIS și AIS — dovada asigurării de răspundere civilă profesională.

Etapele procedurii

1. Pregătirea dosarului — cea mai lungă etapă în practică; calitatea documentației determină durata procedurii.
2. Depunerea cererii la BNR și verificarea completitudinii.
3. Analiza pe fond de către BNR (guvernanță, capital, protejarea fondurilor, AML, acționariat).
4. Solicitări de clarificări — BNR poate cere completări; termenul de analiză curge de la depunerea documentației complete.
5. Decizia — autorizare sau respingere motivată. Legislația europeană (PSD2) prevede un termen de referință de până la 3 luni de la primirea unei cereri complete.
6. Înscrierea în registrul instituțiilor de plată / IEME ținut de BNR — condiție pentru începerea activității.

Pașaportarea europeană

Autorizația acordată de BNR are valabilitate europeană: permite prestarea serviciilor de plată în orice stat membru al UE/SEE, fie prin libera prestare a serviciilor, fie prin înființarea unei sucursale sau prin agenți, pe baza unei proceduri de notificare între autoritățile de supraveghere (passporting). Reciproc, o instituție autorizată în alt stat membru poate opera în România în baza autorizației sale.

Prestatori din state terțe (non-UE/SEE)

Autorizarea și pașaportarea sunt rezervate persoanelor juridice cu sediul real în UE/SEE. Un prestator dintr-un stat terț — de exemplu un fintech din Regatul Unit (care a pierdut pașaportul european după Brexit) sau din SUA — nu poate obține un „pașaport” de sucursală de țară terță: Legea nr. 209/2019 nu prevede un regim de sucursală pentru instituțiile de plată din afara SEE (spre deosebire de regimul sucursalelor de țară terță aplicabil băncilor). Pentru a deservi în mod legal clienți din România, un astfel de prestator trebuie să constituie o persoană juridică română (conform Legii nr. 31/1990), cu sediul real în România, și să obțină autorizația integrală a BNR, parcurgând aceeași procedură ca orice solicitant intern (capital, guvernanță, safeguarding, AML). Filiala română astfel autorizată beneficiază apoi, la rândul ei, de pașaportul european; societatea-mamă din statul terț rămâne însă supusă evaluării BNR ca acționar cu participație calificată (onorabilitate și soliditate financiară).

Greșeli frecvente de evitat

• Confundarea capitalului inițial cu fondurile proprii — capitalul inițial este pragul de intrare; fondurile proprii trebuie menținute permanent, la un nivel care crește cu volumul de activitate.
• Subestimarea componentei de guvernanță și AML — multe respingeri nu țin de capital, ci de un cadru de control intern sau proceduri AML insuficiente.
• Neseparerea fondurilor clienților — lipsa unui mecanism clar de safeguarding este un motiv frecvent de blocare a dosarului.
• Alegerea greșită a regimului — dacă prestezi doar servicii de informare privind conturile (AIS), ai nevoie doar de înregistrare ca AISP, nu de autorizație completă; invers, dacă atingi și alte servicii de plată, ai nevoie de autorizație integrală.
• Începerea activității înainte de autorizare — activitatea prestată fără autorizație este ilegală.

Motive de respingere a cererii

BNR respinge cererea, printre altele, dacă: capitalul inițial este sub nivelul minim legal; din planul de activitate și de afaceri rezultă că instituția nu poate asigura obiectivele propuse; ori cadrul de administrare, procedurile de gestionare a riscurilor și mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare și adaptate la natura și complexitatea serviciilor.

Retragerea autorizației și insolvența instituției

Autorizația nu este definitivă. BNR o poate retrage (revoca) — potrivit regimului transpus din art. 13 PSD2 — printre altele dacă instituția: nu a început activitatea în termen de 12 luni de la acordare ori a renunțat expres la autorizație; a obținut autorizația pe baza unor informații false sau prin alte mijloace neregulamentare; nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza autorizării; sau continuarea activității ar amenința stabilitatea sistemului de plăți. Decizia de retragere este un act administrativ și poate fi atacată în contencios administrativ, la curtea de apel competentă, potrivit Legii nr. 554/2004.

În caz de insolvență a instituției de plată, mecanismul de safeguarding își arată rolul esențial: fondurile utilizatorilor, ținute segregat (cont separat la o instituție de credit sau poliță de asigurare/garanție), nu intră în masa credală urmăribilă de creditorii instituției. Cerința de protejare din Legea nr. 209/2019 (transpunând art. 10 PSD2) asigură ca aceste sume să fie rezervate cu prioritate utilizatorilor serviciilor de plată, în fața celorlalți creditori ai instituției. Practic, clientul își recuperează fondurile din activele protejate separat, iar nu din averea generală a debitorului — de aceea calitatea mecanismului de safeguarding este decisivă pentru protecția reală a consumatorului (a se vedea și avertismentul privind FGDB din secțiunea „Explicație detaliată").

Costurile autorizării și supravegherii

Dincolo de capitalul inițial minim (20.000–125.000 €, respectiv 350.000 € pentru IEME), solicitantul trebuie să bugeteze costuri suplimentare, unele recurente:

• taxe și tarife BNR de autorizare și, ulterior, de supraveghere — stabilite prin reglementările BNR privind tarifele în vigoare la data cererii;
• asigurarea de răspundere civilă profesională obligatorie pentru PIS/AIS, al cărei cuantum se determină conform ghidului EBA (EBA/GL/2017/08), în funcție de profilul de activitate și de risc — nu o sumă fixă;
• auditul financiar anual și costurile de conformitate/AML (personal dedicat, proceduri conform Legii nr. 129/2019);
• infrastructura IT și de securitate necesară pentru autentificarea strictă (SCA) și pentru standardele tehnice de comunicare (RTS — Regulamentul delegat (UE) 2018/389).

⚠️ În practică, investiția totală necesară pentru lansare depășește cu mult capitalul inițial minim: la costurile de capital se adaugă cheltuieli inițiale și recurente de conformitate, audit, asigurare și IT care, cumulate, pot ajunge la ordinul sutelor de mii de euro în primii ani. Cuantumurile exacte ale taxelor BNR sunt cele din reglementările BNR în vigoare la data cererii; solicitantul ar trebui să le verifice punctual înainte de a-și dimensiona bugetul. (Estimare de practică, nu tarif oficial.)

Excepții de la autorizare și regimul simplificat

Nu orice activitate care implică bani are nevoie de autorizație de instituție de plată. Înainte de a depune un dosar, trebuie verificat dacă schema intră în domeniul de aplicare al legii sau beneficiază de o excepție.

Când NU este necesară autorizarea (excluderile din domeniul de aplicare)

Art. 4 din Legea nr. 209/2019 (transpunere a art. 3 din PSD2) enumeră operațiunile care nu intră în domeniul de aplicare al legii și, prin urmare, nu necesită autorizație. Printre cele mai relevante în practică:

• plățile în numerar efectuate direct între plătitor și beneficiar, fără intermediar;
• excepția agentului comercial — plăți intermediate de un agent autorizat prin contract să negocieze sau să încheie vânzarea de bunuri/servicii în numele plătitorului sau al beneficiarului;
• rețeaua limitată de acceptare — instrumente care pot fi folosite doar pentru achiziția unei game limitate de bunuri/servicii sau într-o rețea limitată de furnizori (carduri de fidelitate, carduri de combustibil, tichete de masă, carduri cadou de magazin);
• operațiunile prin operatori de comunicații electronice — achiziții digitale de valoare redusă (conținut digital, servicii de voce, bilete), facturate pe factura de telefon, în limitele de valoare prevăzute de lege;
• operațiunile ATM independente oferite de furnizori care nu prestează alte servicii de plată și anumite tranzacții tehnice (procesare, comutare, servicii de tip technical service provider).

Aceste excluderi sunt de strictă interpretare. O schemă „aparent exclusă” (de exemplu o rețea limitată care se extinde) poate deveni serviciu de plată supus autorizării atunci când depășește pragurile ori condițiile din lege — situație în care emitentul are obligația de notificare către BNR. BNR publică un registru dedicat al serviciilor exceptate (rețele limitate notificate).

Sursa: Legea nr. 209/2019, art. 4 (accesat 2026-09-21); BNR – Instituții de plată / servicii exceptate

Regimul simplificat pentru instituțiile de plată mici (derogarea)

Pentru prestatorii de mică anvergură, Legea nr. 209/2019 a transpus opțiunea din art. 32 PSD2: un regim de înregistrare (nu de autorizare completă), semnificativ mai ușor, pentru instituțiile de plată care beneficiază de derogare.

Condiția principală este de volum: media lunară a valorii totale a operațiunilor de plată din ultimele 12 luni (inclusiv cele executate prin agenți pentru care entitatea își asumă întreaga responsabilitate) nu poate depăși echivalentul în lei a 3.000.000 €. La depășirea acestui prag, entitatea nu mai poate beneficia de derogare și trebuie să solicite autorizarea integrală.

Trebuie reținute două limitări importante ale acestui regim:

• derogarea nu acoperă serviciul de inițiere a plății (PIS) și serviciul de informare cu privire la conturi (AIS) — acestea rămân supuse regimului standard (autorizare, respectiv înregistrare ca AISP);
• instituția care beneficiază de derogare nu are pașaport european — poate opera doar pe teritoriul României, spre deosebire de o instituție de plată autorizată integral.

Sursa: Legea nr. 209/2019 (accesat 2026-09-21); Regulamentul BNR nr. 2/2024 pentru modificarea Regulamentului BNR nr. 4/2019

Cum se calculează capitalul când prestezi mai multe servicii

Un solicitant care intenționează să presteze mai multe servicii de plată cu praguri diferite de capital (de ex. remitere de bani + inițierea plății + emitere de instrumente) nu cumulează pragurile. Se aplică un singur capital inițial minim, cel mai ridicat dintre cele corespunzătoare serviciilor vizate, potrivit structurii art. 18 din Legea nr. 209/2019. Astfel, o instituție care prestează atât remitere de bani (20.000 €) cât și un serviciu din categoria „celelalte servicii de plată” (125.000 €) trebuie să dovedească un capital inițial de 125.000 €, nu suma celor două. Peste acest prag de intrare, nivelul fondurilor proprii menținute permanent crește însă cu volumul efectiv al activității (art. 36).

Jurisprudență națională

Notă metodologică. Legea nr. 209/2019 fiind relativ recentă, litigiile de contencios administrativ prin care să fie contestată direct o decizie BNR de (ne)autorizare a unei instituții de plată sunt, deocamdată, practic inexistente în sursele publice. Reperele utile provin, pe de o parte, din practica administrativă a BNR (autorizări acordate și limitări ale obiectului de activitate) și, pe de altă parte, din jurisprudența CJUE care fixează conținutul noțiunilor-cheie transpuse prin lege (cont de plăți, instrument de plată).

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

BNR — Direcția reglementare și autorizare, 2025 — autorizare instituție de plată (Agricover Payments) BNR a autorizat Agricover Payments ca instituție de plată, aceasta devenind prima instituție de plată de tip Agri-FinTech din România. Cazul confirmă în practică faptul că un dosar temeinic — capital inițial, cadru de guvernanță, mecanisme de protejare a fondurilor și proceduri AML — conduce la acordarea autorizației. · BNR a reținut îndeplinirea condițiilor de acces la activitate din Legea nr. 209/2019. Sursa: CMS alături de Agricover Payments în obținerea autorizării BNR, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-20)

BNR — Direcția reglementare și autorizare, 2025 — autorizare și extindere (EuroPayment Services / EuPlatesc.ro) BNR a autorizat, apoi a extins autorizația EuroPayment Services (EuPlatesc.ro) ca instituție de plată. Cazul ilustrează că perimetrul serviciilor de plată autorizate poate fi extins ulterior, printr-o nouă procedură în fața BNR, pe măsură ce prestatorul își dezvoltă activitatea. Sursa: PwC și D&B David și Baias au asistat EuroPayment Services (EuPlatesc.ro), JURIDICE.ro (accesat 2026-09-20)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

BNR — Precizări, mai 2025 — limita obiectului de activitate (scrisori de garanție) BNR a precizat că emiterea de scrisori de garanție nu poate fi asimilată „creditelor legate de serviciile de plată” prevăzute de art. 18 alin. (4) lit. b) din Directiva (UE) 2015/2366 și, prin urmare, nu poate fi derulată de o instituție de plată în acest temei. O autorizație de instituție de plată nu deschide accesul la activități bancare conexe neincluse în anexa la PSD2. Sursa: Precizări BNR ref. emiterea de scrisori de garanție, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-20)

Nuanțe și cazuri speciale

BNR — Regulamentul nr. 2/2024 (amendament la Reg. 4/2019) — cereri depuse tardiv — Pentru cererile de autorizare transmise cu depășirea termenului tranzitoriu, activitatea desfășurată se consideră realizată cu încălcarea obligației de autorizare, ceea ce constituie motiv de respingere a cererii; în schimb, entitățile care depun cererea în termen pot continua activitatea până la soluționarea acesteia de către BNR. Sursa: Precizări ref. amendamentele Regulamentului BNR nr. 4/2019, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-20)

Jurisprudență CJUE

Cauza C-191/17, ING-DiBa (Hotărârea din 4 octombrie 2018) — Noțiunea de „cont de plăți” (art. 4 pct. 14 din Directiva 2007/64/CE, preluat aproape identic în PSD2). Un cont de economii din care operațiunile de plată se pot efectua doar prin intermediul unui cont curent NU este „cont de plăți”; criteriul determinant este posibilitatea de a efectua direct operațiuni de plată zilnice către terți. Hotărârea delimitează sfera serviciilor supuse autorizării. Sursa: CJUE, C-191/17, EUR-Lex CELEX 62017CJ0191 (accesat 2026-09-20)

Cauza C-287/19, DenizBank (Hotărârea din 11 noiembrie 2020) — Noțiunea de „instrument de plată” (art. 4 pct. 14 PSD2). Funcția NFC (contactless) a unui card este separabilă juridic și, privită izolat, constituie un instrument de plată de sine stătător. Curtea a statuat totodată că acceptarea tacită a modificărilor unui contract-cadru nu se limitează la modificările „neesențiale”. Sursa: CJUE, C-287/19, curia.europa.eu (accesat 2026-09-20)

Tendințe jurisprudențiale

Se conturează câteva linii constante. (1) Încadrarea contează mai mult decât denumirea: atât CJUE (C-191/17, C-287/19), cât și practica BNR privesc substanța operațiunii — dacă permite efectiv o operațiune de plată — pentru a stabili dacă activitatea intră în perimetrul autorizării. (2) Interpretare strictă a obiectului autorizat: BNR limitează instituțiile de plată la serviciile din anexa PSD2 și la creditele accesorii permise, refuzând extinderea către activități bancare conexe (scrisori de garanție). (3) Rigoare procedurală: nerespectarea termenelor de depunere a cererii este tratată ca prestare neautorizată și motiv de respingere. Pentru fintech-uri, factorii determinanți rămân maturitatea guvernanței, a mecanismelor de safeguarding și AML, iar nu simpla dovedire a capitalului.

Noutăți

Mai 2025 — Avertizare BNR privind scrisorile de garanție. BNR a publicat precizări, recomandări și avertizări pentru limitarea riscurilor legale legate de emiterea de scrisori de garanție pe teritoriul României, inclusiv de către instituții din alte state membre care invocă extensiv dreptul de pașaportare. Beneficiarii sunt îndrumați să verifice statutul emitentului în registrele publice BNR. Sursa: Precizări BNR ref. emiterea de scrisori de garanție, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-20)

2025 — Piața instituțiilor de plată se extinde. Autorizări recente acordate de BNR (Agricover Payments — prima instituție de plată Agri-FinTech; extinderea autorizației EuroPayment Services / EuPlatesc.ro) confirmă un interes crescut al fintech-urilor românești pentru statutul de instituție de plată reglementată. Sursa: CMS alături de Agricover Payments, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-20)

Întrebări frecvente

Cine autorizează instituțiile de plată în România? Banca Națională a României (BNR), prin Direcția reglementare și autorizare. Autorizația se poate acorda doar unei persoane juridice române constituite conform Legii societăților nr. 31/1990, cu sediul real în România.

Ce capital inițial îmi trebuie? Depinde de servicii: 20.000 € pentru remiterea de bani, 50.000 € pentru serviciul de inițiere a plății (PIS) și 125.000 € pentru celelalte servicii de plată (art. 18 din Legea nr. 209/2019). Pentru emiterea de monedă electronică, capitalul inițial este de 350.000 € (art. 17 din Legea nr. 210/2019). Echivalentul în lei se calculează la cursul BNR de la data înregistrării cererii.

Care este diferența dintre o instituție de plată și un emitent de monedă electronică? Instituția de plată prestează servicii de plată (transferuri, procesare, inițierea plății). Instituția emitentă de monedă electronică (IEME) emite valoare monetară stocată electronic (carduri preplătite, portofele electronice) și poate presta și servicii de plată legate de aceasta. IEME are un capital inițial mai mare (350.000 €) și un act de reglementare distinct (Legea nr. 210/2019).

Trebuie autorizație dacă ofer doar agregarea informațiilor despre conturi? Nu, este suficientă înregistrarea la BNR ca furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi (AISP). Nu ai cerință de capital inițial, dar trebuie să deții o asigurare de răspundere civilă profesională.

Cât durează procedura de autorizare? Termenul de referință prevăzut de legislația europeană (PSD2) este de până la 3 luni de la primirea unei cereri complete. În practică, pregătirea dosarului și eventualele clarificări cerute de BNR pot prelungi semnificativ durata totală.

Autorizația de la BNR îmi permite să operez în alte țări UE? Da. Autorizația are valabilitate europeană și permite prestarea serviciilor în orice stat membru UE/SEE, prin liberă prestare, sucursală sau agenți, pe baza procedurii de pașaportare (notificare între autoritățile de supraveghere).

Pot atrage depozite de la clienți dacă emit monedă electronică? Nu. Instituțiile emitente de monedă electronică au interdicția expresă de a atrage depozite sau alte fonduri rambursabile de la public — aceasta rămâne o activitate rezervată instituțiilor de credit. Fondurile primite trebuie răscumpărate la valoare nominală, la cerere.

Există un regim mai ușor pentru fintech-urile mici? Da. Legea nr. 209/2019 (transpunând art. 32 din PSD2) prevede un regim de simplă înregistrare pentru instituțiile de plată care beneficiază de derogare, dacă media lunară a operațiunilor de plată din ultimele 12 luni nu depășește echivalentul a 3.000.000 €. Regimul nu acoperă însă serviciile PIS și AIS și nu conferă pașaport european — activitatea rămâne limitată la România. La depășirea pragului este necesară autorizarea integrală.

Banii ținuți la o instituție de plată sunt garantați ca un depozit bancar? Nu. Fondurile de la o instituție de plată sau de la un emitent de monedă electronică nu sunt acoperite de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), spre deosebire de depozitele bancare (garantate până la 100.000 €). Protecția clientului se realizează exclusiv prin mecanismul de safeguarding — separarea fondurilor de patrimoniul instituției.

Practică și opinii

Adoptarea Legii nr. 209/2019 și a Legii nr. 210/2019 a fost analizată de comunitatea juridică drept momentul de aliniere a României la cadrul european PSD2, cu efecte directe asupra fintech-urilor și a noilor prestatori de servicii de plată.

⚠️ Opinie specialistă — redacția Universul Juridic Legea nr. 209/2019 reglementează detaliat condițiile de acces la activitatea de prestare a serviciilor de plată și supravegherea prudențială a instituțiilor de plată, transpunând Directiva (UE) 2015/2366; nivelul capitalului inițial variază, în funcție de tipul de activitate, între 20.000 € și 125.000 €. Sursa: Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată – prezentare generală, Universul Juridic (accesat 2026-09-20)

⚠️ Opinie specialistă — redacția JURIDICE.ro Noile reglementări privind emiterea de monedă electronică stabilesc condiții stricte de autorizare și supraveghere prudențială a instituțiilor emitente de monedă electronică, inclusiv un capital inițial de minimum 350.000 € și interdicția de a atrage depozite de la public. Sursa: Noi reglementări privind activitatea de emitere de monedă electronică, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-20)

În practica de reglementare, elementul care diferențiază cel mai des dosarele reușite de cele respinse nu este capitalul — relativ ușor de dovedit — ci maturitatea cadrului de guvernanță, a mecanismelor de protejare a fondurilor și a procedurilor AML. Pentru fintech-uri, alegerea corectă a regimului (autorizație completă vs. înregistrare AISP) și pregătirea temeinică a documentației rămân factorii determinanți ai duratei procedurii.

Reforma europeană în curs: PSD3 și PSR

Cadrul descris în acest articol se bazează pe PSD2 (Directiva (UE) 2015/2366), transpusă prin Legea nr. 209/2019. La 28 iunie 2023, Comisia Europeană a propus un pachet de reformă menit să înlocuiască treptat acest cadru:

• PSD3 — o nouă directivă privind serviciile de plată și moneda electronică (propunerea COM(2023) 366), axată pe autorizarea și supravegherea prestatorilor;
• PSR — un regulament privind serviciile de plată (propunerea COM(2023) 367), direct aplicabil, care va uniformiza în toată UE regulile de conduită, open banking-ul și combaterea fraudei.

Pachetul se afla în procesul legislativ european la data redactării (septembrie 2026) și nu era încă în vigoare. Odată adoptat, se anticipează câteva schimbări cu impact direct asupra autorizării la BNR:

• fuziunea regimurilor de instituție de plată și de instituție emitentă de monedă electronică într-un regim unic de autorizare (regimul distinct al IEME din Legea nr. 210/2019 urmează să fie absorbit);
• recalibrarea cerințelor de capital inițial și de fonduri proprii;
• consolidarea autentificării stricte (SCA), a mecanismelor anti-fraudă și a open banking (interfețe de acces, „tablouri de bord" de permisiuni pentru utilizatori).

Pentru un solicitant care depune dosarul acum, în perioada de tranziție, implicațiile practice sunt:

• autorizarea se face în continuare sub Legea nr. 209/2019 / Legea nr. 210/2019 — cadrul actual rămâne pe deplin aplicabil;
• se anticipează o perioadă de tranziție (de ordinul a 18–24 de luni de la intrarea în vigoare a PSD3), cu re-autorizarea sau adaptarea instituțiilor existente la noile cerințe;
• este prudent ca arhitectura de guvernanță, nivelul fondurilor proprii și soluțiile de open banking/securitate să fie proiectate anticipând cerințele PSD3/PSR, pentru a limita ulterior efortul de reconformare.

⚠️ Această secțiune descrie o reformă în curs de negociere; conținutul final al PSD3/PSR și calendarul de aplicare se pot modifica până la adoptare. Datele trebuie verificate la momentul depunerii dosarului. Sursa: propunerile Comisiei Europene COM(2023) 366 (PSD3) și COM(2023) 367 (PSR), 28 iunie 2023 — eur-lex.europa.eu (accesat 2026-09-21)

Referințe

1. Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative — Monitorul Oficial nr. 913 din 13 noiembrie 2019 (transpune Directiva (UE) 2015/2366 – PSD2). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/219736
2. Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică — Monitorul Oficial nr. 914 din 13 noiembrie 2019 (transpune Directiva 2009/110/CE – EMD2). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/219752
3. Regulamentul BNR nr. 4/2019 privind instituțiile de plată și furnizorii specializați în servicii de informare cu privire la conturi. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/221080
4. Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului (obligații AML/CFT aplicabile prestatorilor de servicii de plată).
5. Legea societăților nr. 31/1990 (forma de organizare a solicitantului — persoană juridică română).
6. Regulamentul delegat (UE) 2018/389 al Comisiei — standarde tehnice de reglementare (RTS) privind autentificarea strictă a clienților (SCA) și comunicarea securizată. eur-lex.europa.eu — CELEX:32018R0389
7. Regulamentul BNR nr. 6/2021 privind condițiile de exceptare de la mecanismul de urgență (art. 33 alin. (6) din Reg. delegat (UE) 2018/389). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/250639
8. Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB); fgdb.ro — întrebări frecvente (accesat 2026-09-21)
9. Banca Națională a României — Instituții de plată (registre, servicii exceptate PSD2). bnr.ro/Institutii-de-plata-4993.aspx (accesat 2026-09-21)
10. Universul Juridic — Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată – prezentare generală. universuljuridic.ro (accesat 2026-09-20)
11. JURIDICE.ro — Noi reglementări privind activitatea de emitere de monedă electronică. juridice.ro/661344 (accesat 2026-09-20)
12. JURIDICE.ro — Noi prevederi ref. activitatea de prestare a serviciilor de plată și supravegherea prudențială a instituțiilor de plată. juridice.ro/661362 (accesat 2026-09-20)
13. Pachetul de reformă UE PSD3 / PSR — propunerea de directivă COM(2023) 366 (PSD3) și propunerea de regulament COM(2023) 367 (PSR), Comisia Europeană, 28 iunie 2023 (în proces legislativ). eur-lex.europa.eu — CELEX:52023PC0366 (accesat 2026-09-21)
14. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (calea de atac împotriva actelor administrative ale BNR, inclusiv retragerea autorizației).
15. Ghidul EBA/GL/2017/08 privind criteriile de stabilire a cuantumului minim al asigurării de răspundere civilă profesională pentru PIS/AIS. eba.europa.eu (accesat 2026-09-21)