Marketingul cu influenceri — obligații legale

Orice postare prin care un influencer promovează un produs în schimbul unei plăți, al unor produse gratuite sau al altui beneficiu trebuie marcată clar drept comercială, prin mențiuni precum „#reclamă" sau „parteneriat plătit". Neafișarea intenției comerciale este o omisiune înșelătoare și o practică interzisă de Legea nr. 363/2007. Răspunderea este comună: o poartă atât influencerul, cât și brandul care comandă promovarea.

Pe scurt

Orice postare prin care un influencer promovează un produs sau serviciu în schimbul unei plăți, al unor produse gratuite sau al altui beneficiu trebuie marcată clar și vizibil ca fiind comercială (de exemplu „#reclamă", „#publicitate", „parteneriat plătit"). Neafișarea intenției comerciale este, în relația cu consumatorii, o omisiune înșelătoare și, în forma „publicității mascate", o practică incorectă interzisă în orice situație de Legea nr. 363/2007. Răspunderea este comună: o poartă atât influencerul, cât și brandul/agenția care comandă promovarea, iar ANPC poate aplica amenzi contravenționale și măsuri complementare.

Cadrul legal

În România nu există o lege unică dedicată marketingului cu influenceri: obligația de marcare a conținutului comercial decurge din cadrul general al protecției consumatorilor și al publicității, aplicat mediului online. Din 2026 se adaugă însă un regim de notificare la CNA (Decizia nr. 116/2026) pentru creatorii care devin „servicii media audiovizuale la cerere" — o obligație instituțională distinctă, tratată la pct. 5 de mai jos.

1. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii — actul central. Transpune Directiva europeană 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale.

Art. 7 alin. (2) — Omisiuni înșelătoare — O practică este omisiune înșelătoare atunci când comerciantul „ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context", iar consumatorul mediu este astfel afectat. Sursa: Legea 363/2007, Portal legislativ (accesat 2026-08-23)

Anexa nr. 1, pct. 11 — practici incorecte în orice situație — „Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată)." Sursa: Legea 363/2007, Anexa nr. 1 (accesat 2026-08-23)

Practicile din Anexa nr. 1 sunt considerate incorecte per se — nu mai trebuie dovedit că au afectat concret consumatorul; simpla lor săvârșire este suficientă pentru sancțiune.

2. Legea nr. 148/2000 privind publicitatea — impune ca publicitatea să fie decentă, corectă și identificabilă ca atare și interzice publicitatea subliminală; se aplică oricărui mijloc de comunicare.

Sursa: Legea 148/2000, Portal legislativ (accesat 2026-08-23)

⚠️ Atenție la ce mai este în vigoare. Legea nr. 148/2000 nu a fost abrogată în întregime (act în vigoare la 2026-08-23), dar o parte importantă din ea — definiția și regimul publicității înșelătoare și comparative — a fost abrogată și mutată în Legea nr. 158/2008, respectiv acoperită de Legea nr. 363/2007. Din Legea nr. 148/2000 rămân aplicabile în principal dispozițiile privind caracterul decent, identificabil și veridic al publicității, protecția minorilor și interdicția publicității subliminale. De aceea, temeiul juridic principal și neechivoc al obligației de marcare a conținutului comercial al influencerilor este Legea nr. 363/2007 (art. 7 și Anexa nr. 1 pct. 11), nu Legea nr. 148/2000, care are aici doar rol complementar.

3. Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și comparativă — protejează în principal comercianții (plan B2B), a preluat definiția publicității înșelătoare din vechea Lege nr. 148/2000 și stabilește condițiile publicității comparative; relevantă pentru mesajele comparative ale influencerilor.

Sursa: Legea 158/2008, Portal legislativ (accesat 2026-08-23)

4. Legea nr. 296/2004 – Codul consumului — consacră dreptul consumatorului la informare corectă, completă și precisă și interzice inducerea în eroare prin comunicări comerciale.

Sursa: Codul consumului, Portal legislativ (accesat 2026-08-23)

5. Legea audiovizualului nr. 504/2002 și Decizia CNA nr. 116/2026 — notificarea la CNA (nou din 2026) — un strat instituțional distinct, care nu înlocuiește obligația de marcare, ci se adaugă ei. Decizia CNA nr. 116/2026 privind procedura de licențiere, autorizare și notificare a serviciilor media audiovizuale (publicată în Monitorul Oficial nr. 718 din 28 august 2026, în vigoare de la 27 septembrie 2026) stabilește când un canal de creator devine serviciu media audiovizual la cerere și trebuie notificat la CNA.

Obligația se declanșează numai dacă sunt îndeplinite cumulativ criteriile de la art. 33 și art. 36 din decizie: prag de 100.000 de urmăritori (pe una dintre Instagram, TikTok, YouTube ori Facebook sau cumulat pe mai multe), minimum 24 de materiale video în ultimele 12 luni, caracter comercial / beneficiu economic, control editorial real, accesibilitate individuală a videoclipurilor și scop principal de informare, divertisment sau educare. Pragul de urmăritori, singur, nu este suficient — dacă lipsește orice criteriu, decizia nu se aplică. Cei vizați se notifică în 60 de zile de la intrarea în vigoare (termen ~26 noiembrie 2026). Notificarea este o înregistrare, nu o licență TV și nu o autorizare prealabilă a conținutului: o singură notificare acoperă mai multe platforme, CNA emite un singur aviz și publică lista furnizorilor înregistrați.

Sursa: Decizia CNA nr. 116/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 718 din 28 august 2026, în temeiul Legii audiovizualului nr. 504/2002 (accesat 2026-09-12).

Sancțiuni (art. 15 din Legea nr. 363/2007): folosirea de practici comerciale incorecte constituie contravenție. Cuantumul concret, în forma actuală a legii (modificată prin Legea nr. 33/2015 și OUG nr. 58/2022):

Așadar, pentru fapta de bază — o reclamă nemarcată calificată drept practică înșelătoare — amenda aplicabilă influencerului/brandului pornește de la 5.000 lei și poate ajunge la 100.000 lei (nu doar intervalul de 50.000–100.000 lei, care sancționează exclusiv nerespectarea măsurilor ANPC). Ca sancțiune complementară, agentul constatator poate dispune suspendarea activității până la încetarea practicii. Contravențiile se constată de reprezentanții împuterniciți ai ANPC, din oficiu sau la sesizare. Pentru valoarea aplicabilă unei fapte concrete se verifică forma consolidată la zi (Legea 363/2007 a fost modificată succesiv, ultima dată prin OUG nr. 18/2026).

Explicație detaliată

Când se aplică obligația de marcare

Regula se activează ori de câte ori între influencer și un brand există un raport comercial care influențează conținutul. Nu contează forma beneficiului: bani, produse gratuite („barter"/PR package), reduceri, servicii, comisioane din vânzări (marketing afiliat), invitații plătite la evenimente sau chiar promovarea propriilor produse. Dacă publicarea este determinată de un astfel de avantaj, conținutul este comunicare comercială și intenția comercială trebuie făcută vizibilă.

Testul juridic din Legea nr. 363/2007 este simplu: dacă un consumator mediu nu ar realiza, doar din context, că postarea este plătită, atunci lipsa marcajului „nu indică intenția comercială" și devine omisiune înșelătoare (art. 7). Iar când promovarea plătită îmbracă forma unui conținut editorial (recenzie, „recomandare sinceră", vlog) fără a fi precizat clar caracterul publicitar, se aplică direct Anexa nr. 1 pct. 11 — „publicitate mascată", interzisă în orice situație.

Cine răspunde: influencer, brand și agenție

Un aspect esențial și adesea ignorat: răspunderea este comună și solidară pe roluri diferite.

• Influencerul răspunde ca cel care difuzează conținutul; dacă acționează organizat și cu scop lucrativ, poate fi tratat drept „comerciant" în sensul legii.
• Brandul (anunțătorul) răspunde pentru comunicarea comercială pe care o comandă și din care beneficiază; nu se poate exonera invocând că „influencerul a postat singur".
• Agenția de publicitate/de influencer marketing care intermediază campania are, la rândul ei, obligația de a asigura conformitatea.

Practic, un contract între brand și influencer nu transferă răspunderea către o singură parte în raport cu autoritatea: ANPC poate sancționa oricare verigă implicată.

Când devine „comerciant" un nano/micro-influencer? Există un prag?

Nu există un prag legal (de frecvență, venituri sau formă de organizare) de la care influencerul „devine" comerciant. Legea nr. 363/2007 folosește o definiție largă: potrivit art. 2 lit. b), „comerciant" este nu doar cel care acționează în cadrul propriei activități profesionale, ci și „orice persoană care acționează în același scop, în numele sau în beneficiul unui comerciant". Consecința practică este importantă:

• Un nano/micro-influencer care postează o promovare plătită sau în barter acționează „în beneficiul unui comerciant" (brandul) și intră sub incidența legii chiar dacă nu este PFA/SRL și chiar dacă postează ocazional — nu contează câți urmăritori are sau ce venituri realizează.
• Forma de organizare (persoană fizică simplă vs. PFA/II/SRL) și pragurile fiscale sunt o chestiune separată (înregistrare, impozitare), care nu condiționează aplicarea obligației de marcare.
• Când promovarea este cu adevărat spontană și neremunerată (o recomandare personală, fără niciun avantaj de la brand), nu există raport comercial și obligația de marcare nu se activează.
• Chiar și în cazurile de graniță, brandul (anunțătorul) rămâne întotdeauna „comerciant" și răspunzător pentru campania pe care o comandă — astfel încât ANPC are oricând o verigă profesionistă de sancționat, indiferent de statutul influencerului.

Remediile consumatorului individual (nu doar amenda ANPC)

Pe lângă sancțiunea contravențională publică aplicată de ANPC, consumatorul prejudiciat de o reclamă nemarcată dispune de remedii civile proprii. Directiva Omnibus (UE) 2019/2161 a introdus în UCPD art. 11a, transpus în dreptul român prin OUG nr. 58/2022: consumatorul afectat de o practică comercială incorectă are dreptul la remedii proporționale și efective — daune-interese (despăgubiri) și, după caz, reducerea prețului ori încetarea contractului. Aceste pârghii se valorifică în instanța civilă (separat de acțiunea ANPC) și se pot combina cu temeiuri de drept comun, precum dolul prin reticență (art. 1214 Cod civil) sau răspunderea civilă delictuală. Practic: cine a cumpărat un produs bazându-se pe o „recomandare" care era, de fapt, reclamă mascată poate cere el însuși despăgubiri sau desființarea contractului, nu doar să sesizeze ANPC.

Cum trebuie marcat conținutul

Legea nu impune un hashtag anume, ci un rezultat: caracterul comercial trebuie să fie clar și ușor de identificat de consumator, înainte ca acesta să interacționeze cu conținutul. Din practica ANPC și din bunele practici de autoreglementare rezultă câteva cerințe:

• Formulări acceptate: „#reclamă", „#publicitate", „#sponsorizat", „parteneriat plătit", „colaborare comercială". Mențiunile trebuie să fie în limba română și inteligibile pentru publicul-țintă.
• Vizibilitate: marcajul trebuie plasat la începutul textului/descrierii, nu ascuns după „citește mai mult", printre zeci de alte hashtag-uri sau la finalul unui text lung.
• Adaptare la format: la Stories și Reels/video scurte, mențiunea trebuie să fie vizibilă și pe durata vizionării (suprapunere pe imagine), nu doar într-o descriere pe care mulți nu o citesc. Instrumentele native ale platformelor („Parteneriat plătit"/„Paid partnership") sunt utile, dar nu înlocuiesc o marcare clară dacă eticheta trece neobservată.
• Fără ambiguitate: formulări vagi de tipul „mulțumesc [brand] ♥", „#sp", „#colab" sau „#ad" ascuns pot fi considerate insuficiente dacă un consumator mediu român nu înțelege că este vorba de reclamă.

Reguli suplimentare pe categorii sensibile

Anumite produse atrag obligații mai stricte, care se adaugă marcajului: suplimentele alimentare (Legea nr. 56/2021) nu pot fi prezentate cu alegații de vindecare a bolilor; produsele cosmetice, medicamentele și dispozitivele medicale au reguli proprii de publicitate; jocurile de noroc, alcoolul și produsele din tutun sunt supuse unor restricții specifice. Promovarea către minori impune prudență sporită.

„Finfluencerii" — produse financiare, criptoactive, investiții

Un domeniu de risc ridicat, cu autoritate proprie, îl reprezintă influencerii care promovează produse financiare, criptoactive, investiții sau trading („finfluenceri"). Aici, peste obligația generală de marcare din Legea nr. 363/2007 se suprapune supravegherea ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară) și un regim european specific:

• Pentru criptoactive, Regulamentul (UE) 2023/1114 (MiCA) cere, la art. 7, ca orice comunicare de marketing să fie corectă, clară, neînșelătoare și clar identificabilă ca atare, coerentă cu documentul informativ (white paper); furnizorii de servicii cripto (CASP) au obligații de conduită (art. 66). Regimul comunicărilor de marketing se aplică de la 30 decembrie 2024.
• Pentru investiții și instrumente financiare (inclusiv forex/CFD), se aplică regimul MiFID II și normele ASF, cu avertismente de risc obligatorii; ghidurile ESMA privind finfluencerii cer marcarea clară a promovării plătite.
• Cine este autoritatea competentă: ASF pentru dimensiunea de piață financiară/cripto, ANPC pentru dimensiunea „publicitate mascată". Sancțiunile se pot cumula. Un finfluencer care promovează cripto sau investiții fără marcare și fără avertismente de risc riscă răspundere pe ambele planuri.

Conținutul generat cu inteligență artificială

O tendință semnalată recent de autorități este utilizarea AI (imagini, voci, avataruri) fără avertizarea publicului. Pe plan național, prezentarea drept reală a unei imagini/experiențe generate artificial poate constitui acțiune înșelătoare (art. 6 din Legea nr. 363/2007). În plus — și acesta este un element de actualitate esențial — obligația europeană de transparență nu mai este doar o tendință viitoare, ci este deja în vigoare: art. 50 din Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act) impune marcarea/dezvăluirea clară a conținutului generat sau manipulat cu AI (deepfake, voci și imagini sintetice), iar aceste obligații se aplică de la 2 august 2026. La data acestui articol (august 2026), un influencer care folosește conținut AI trebuie deja să îl semnaleze; nerespectarea atrage sancțiuni de până la 15 milioane EUR sau 3% din cifra de afaceri globală. Excepțiile sunt limitate (control editorial uman, operă cu caracter artistic).

Aspecte practice

Checklist pentru influenceri

• Marchează fiecare postare comercială, indiferent de valoarea beneficiului — inclusiv produsele primite gratuit („barter") sau linkurile de afiliere.
• Pune mențiunea la început și fă-o vizibilă: „#reclamă" / „#publicitate" / „parteneriat plătit", nu ascunsă printre alte hashtag-uri.
• La video/Stories, afișează marcajul și pe imagine, pe durata secvenței, nu doar în descriere.
• Folosește și eticheta nativă a platformei („Parteneriat plătit"), dar nu te baza exclusiv pe ea.
• Nu prezenta drept experiență reală un rezultat pe care nu l-ai testat; nu formula alegații de sănătate pentru suplimente/cosmetice.
• Dacă folosești imagini sau voci generate cu AI, ia în calcul semnalarea acestui aspect.
• Păstrează dovezile colaborării (contract, brief, mesaje) — te ajută dacă apar controale.

Checklist pentru branduri și agenții

• Include în contractul cu influencerul o clauză expresă privind marcarea corectă și conformitatea cu Legea nr. 363/2007.
• Transmite un brief clar despre modul și locul marcajului; verifică postarea înainte și după publicare.
• Nu solicita „recomandări care par organice" fără marcaj — cererea în sine poate genera răspundere pentru brand.
• Ține evidența campaniilor și a materialelor aprobate.

Greșeli frecvente

• „Am primit produsul gratuit, deci nu e reclamă." Greșit — beneficiul în natură activează obligația de marcare.
• Marcaj ascuns după „…mai mult" sau la finalul unui șir lung de hashtag-uri.
• „#ad" sau „#sp" folosite ca singurul marcaj, insuficient de clare pentru publicul român.
• Convingerea că răspunde „doar influencerul" — brandul și agenția răspund pe rolul lor.

Nou (2026): ești obligat să te notifici la CNA?

De la 27 septembrie 2026, Decizia CNA nr. 116/2026 obligă anumiți creatori „mari" să se notifice la CNA drept serviciu media audiovizual la cerere. Verifică dacă îndeplinești toate criteriile de mai jos — dacă lipsește unul singur, obligația nu ți se aplică:

Dacă bifezi tot: depune o singură notificare (chiar dacă ești pe mai multe platforme) în 60 de zile de la intrarea în vigoare — termen aproximativ 26 noiembrie 2026 — și afișează pe canal o adresă de e-mail de contact. Notificarea nu este o licență TV, nu înseamnă aprobarea prealabilă a conținutului și nu transferă obligația de marcare: continui să marchezi fiecare postare comercială conform Legii nr. 363/2007.

Sursa: Decizia CNA nr. 116/2026, Monitorul Oficial nr. 718 din 28 august 2026 (accesat 2026-09-12).

Protecția datelor (GDPR): giveaways, linkuri de afiliere, date ale urmăritorilor

Marcarea publicității și protecția datelor sunt obligații distincte și cumulative — respectarea uneia nu o acoperă pe cealaltă. În practicile curente ale influencerilor, cele mai frecvente puncte de contact cu Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) sunt:

• Concursuri / giveaways cu colectare de date. Când ceri urmăritorilor e-mail, număr de telefon sau alte date pentru a participa, devii operator de date. Ai nevoie de un temei juridic — de regulă consimțământul (art. 6 alin. (1) lit. a) — și de o informare clară (art. 13): cine ești, în ce scop folosești datele, cât le păstrezi, ce drepturi are participantul, plus un regulament al concursului.
• Linkuri de afiliere cu tracking. Plasarea de cookie-uri sau identificatori de urmărire necesită consimțământul prealabil al utilizatorului (Directiva 2002/58/CE – ePrivacy, transpusă prin Legea nr. 506/2004), pe lângă temeiul GDPR. Recomandat: informare privind tracking-ul și opțiune de refuz.
• Prelucrarea datelor urmăritorilor (profilare pe baza like-urilor/comentariilor) se poate întemeia pe interesul legitim (art. 6 alin. (1) lit. f), cu un test de proporționalitate și o politică de confidențialitate.

Autoritatea competentă pentru această dimensiune este ANSPDCP (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal), separată de ANPC. Regula practică: marchezi publicitatea (Legea 363/2007) ȘI respecți GDPR (temei, informare, consimțământ pentru tracking).

Dimensiunea fiscală (context)

Dincolo de marcare, veniturile din activitatea de influencer sunt impozabile și trebuie declarate la ANAF, care a desfășurat acțiuni de verificare a creatorilor de conținut. Regimul fiscal concret (PFA, SRL, venituri din alte surse) depinde de situație și excedă scopul acestui articol — recomandăm consultarea unui contabil/consultant fiscal.

Legislație europeană

Regulile din România pentru marketingul cu influenceri nu sunt o invenție locală: ele transpun un cadru european de protecție a consumatorului, completat în ultimii ani de un strat digital direct aplicabil (platforme, inteligență artificială, audiovizual).

Directive și regulamente aplicabile

1. Directiva 2005/29/CE — practici comerciale neloiale (UCPD). Actul-sursă transpus de Legea nr. 363/2007. Stabilește regula europeană a marcării conținutului plătit:

Art. 7 — Omisiuni înșelătoare — este înșelătoare practica prin care comerciantul „nu indică intenția comercială a practicii comerciale, în cazul în care aceasta nu reiese deja din context", dacă astfel consumatorul mediu ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o. Anexa I pct. 11 interzice per se („lista neagră") utilizarea unui context editorial plătit fără a preciza clar caracterul comercial (advertorial / publicitate mascată). Sursa: Directiva 2005/29/CE (UCPD) — CELEX 32005L0029 (accesat 2026-08-23)

UCPD este o directivă de armonizare maximală: statele membre nu pot impune nici mai mult, nici mai puțin decât standardul european, ceea ce face ca practica marcării din România să fie aliniată la restul UE.

2. Directiva (UE) 2019/2161 („Omnibus"). A modernizat UCPD pentru economia digitală, adăugând pe „lista neagră" din Anexa I noi practici relevante pentru influenceri: recenziile false (a pretinde că recenziile provin de la consumatori reali fără măsuri rezonabile de verificare) și publicitatea ascunsă în rezultatele căutării / clasamentele plătite nedezvăluite.

Sursa: Rezumat UCPD, EUR-Lex (accesat 2026-08-23)

3. Regulamentul (UE) 2022/2065 — Serviciile digitale (DSA). Direct aplicabil, fără transpunere. Art. 26 obligă platformele (Instagram, TikTok, YouTube) să permită utilizatorului să identifice clar și în timp real că un conținut este publicitate, în numele cui apare și cine a plătit; platformele foarte mari țin registre publice ale reclamelor (art. 39). Este un strat complementar — nu înlocuiește obligația proprie a influencerului/brandului de a marca postarea.

Sursa: Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA) — CELEX 32022R2065 (accesat 2026-08-23)

4. Regulamentul (UE) 2024/1689 — Inteligența artificială (AI Act). Art. 50 impune obligații de transparență pentru conținutul generat sau manipulat artificial: imaginile, sunetele ori videoclipurile de tip „deepfake" trebuie marcate ca atare, iar sistemele generative trebuie să eticheteze mașinreadabil ieșirile sintetice. Calendar: AI Act a intrat în vigoare la 1 august 2024, cu aplicare etapizată (interdicțiile art. 5 de la 2 februarie 2025; regulile GPAI de la 2 august 2025), iar obligațiile de transparență din art. 50 se aplică de la 2 august 2026. La data acestui articol (august 2026) ele sunt deja obligatorii, nu o perspectivă viitoare; nerespectarea atrage amenzi de până la 15 milioane EUR sau 3% din cifra de afaceri globală (art. 99). Este răspunsul european la problema semnalată de ANPC — influenceri care folosesc AI (imagini, voci, avataruri) fără a avertiza publicul.

Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act) — CELEX 32024R1689 (accesat 2026-08-23)

5. Directiva 2010/13/UE — servicii mass-media audiovizuale (AVMSD), modificată prin Directiva (UE) 2018/1808 (extinsă la platformele de partajare video). Cere ca comunicările comerciale audiovizuale să fie ușor de identificat; se aplică influencerilor care sunt tratați ca furnizori de servicii media audiovizuale.

Sursa: Directiva 2010/13/UE (AVMSD) — CELEX 32010L0013 (accesat 2026-08-23)

Transpunerea în dreptul român

• UCPD (2005/29/CE) → Legea nr. 363/2007 — nucleul obligației de marcare (art. 7, Anexa nr. 1 pct. 11). Vezi Cadrul legal.
• Directiva Omnibus (2019/2161) → OUG nr. 58/2022 (M.Of., aplicare de la 28 mai 2022), care modifică Legea nr. 363/2007: a introdus regimul recenziilor și al clasamentelor (transparența parametrilor de afișare), obligațiile privind publicitatea ascunsă în căutare și a majorat sancțiunile (inclusiv „cazierul comercial" ținut de ANPC).
• DSA și AI Act sunt regulamente: se aplică direct, fără transpunere; ANPC și, după caz, ANCOM/autoritatea audiovizuală (CNA) le aplică alături de Legea 363/2007.
• AVMSD → Legea audiovizualului nr. 504/2002 (cu modificări).

România nu practică „gold-plating" semnificativ în acest domeniu: fiind vorba de armonizare maximală (UCPD), Legea 363/2007 reproduce fidel standardul european, iar particularitățile (competența ANPC, cuantumul amenzilor) țin de aplicare, nu de reguli materiale suplimentare.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-371/20, Peek & Cloppenburg (hot. 2 septembrie 2021, Camera a șasea) — Curtea a interpretat noțiunea „a plătit" din pct. 11 al Anexei I la UCPD: un comerciant „a plătit" pentru promovarea prin conținut editorial atunci când oferă orice contraprestație cu valoare patrimonială — nu neapărat bani — dacă există o legătură certă între acea prestație și publicare (în speță, cedarea dreptului de a folosi anumite imagini). Sursa: CJUE, C-371/20 — CELEX 62020CJ0371 (accesat 2026-08-23)

Consecința pentru influenceri este directă: „barter"-ul și PR package-ul (produse gratuite, invitații, cedarea drepturilor asupra conținutului) reprezintă „plată" în sensul legii, așa încât obligația de marcare se activează chiar și în lipsa unei plăți în bani — exact interpretarea aplicată de ANPC la nivel național.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Valabilitate la nivelul UE. Fiind bazate pe o directivă de armonizare maximală, regulile de marcare sunt în esență aceleași în toate statele membre. Un influencer român care se adresează unui public din alt stat UE (sau invers) rămâne, în principiu, sub același standard; autoritatea competentă și limba mențiunii se adaptează publicului-țintă.
• Ce lege și ce autoritate se aplică transfrontalier? Când influencerul este stabilit într-un stat membru, dar vizează consumatori din România (sau invers), există o aparentă tensiune cu principiul țării de origine din Directiva 2000/31/CE (comerț electronic), potrivit căruia serviciul este reglementat de statul de stabilire. Tensiunea se rezolvă însă clar: protecția consumatorului și practicile comerciale neloiale (UCPD) sunt exceptate de la principiul țării de origine. Prin urmare, ANPC este competentă pentru practicile care vizează consumatori din România, indiferent unde este stabilit influencerul, iar legea aplicabilă este cea a statului consumatorului-țintă (în România, Legea nr. 363/2007). Sub DSA, dacă furnizorul de serviciu intermediar e stabilit în alt stat UE, Coordonatorul român pentru serviciile digitale (ANCOM, desemnat prin Legea nr. 50/2024) redirecționează plângerea către coordonatorul din țara de stabilire.
• Cooperare transfrontalieră. Prin Regulamentul (UE) 2017/2394 (cooperarea CPC), autoritățile de consum (ANPC și omoloagele) pot acționa coordonat împotriva campaniilor online cu impact în mai multe state — modelul acțiunii ICPEN din 2026 în care a participat și ANPC.
• Direcția de evoluție. Presiunea de reglementare crește pe două axe: transparența reclamelor pe platforme (DSA) și marcarea conținutului AI (AI Act — obligațiile de transparență din art. 50 fiind deja aplicabile de la 2 august 2026). Comisia Europeană analizează, în plus, un posibil cadru dedicat („Digital Fairness Act") care ar putea viza explicit practicile de influencer marketing și „dark patterns".

Întrebări frecvente

Trebuie să marchez o postare dacă am primit produsul gratuit, dar nu bani? Da. Legea vizează orice avantaj care determină publicarea, nu doar plata în bani. Produsele primite gratuit, reducerile sau serviciile obținute în schimbul promovării activează obligația de marcare.

Este suficient hashtag-ul „#ad"? Nu neapărat. Marcajul trebuie să fie clar pentru un consumator mediu român. „#ad" ascuns printre alte hashtag-uri sau la finalul textului poate fi considerat insuficient. Sunt preferate mențiuni explicite precum „#reclamă", „#publicitate" sau „parteneriat plătit", plasate vizibil, la început.

Eticheta nativă „Parteneriat plătit" a platformei mă acoperă? Este utilă și recomandată, dar nu te bazezi exclusiv pe ea. Dacă eticheta trece neobservată (de exemplu, într-un video vizionat cu sonor și fără atenție la descriere), marcarea poate fi considerată insuficientă.

Cine plătește amenda — eu sau brandul? Răspunderea este comună. ANPC poate sancționa influencerul, brandul (anunțătorul) și/sau agenția, în funcție de rolul fiecăruia. Un contract nu transferă răspunderea față de autoritate către o singură parte.

Ce riscuri există dacă nu marchez? Fapta constituie contravenție (Legea nr. 363/2007). Pentru o reclamă nemarcată (practică înșelătoare) amenda este de la 5.000 lei la 100.000 lei, iar pentru încălcările pe scară largă poate ajunge la 0,1%–4% din cifra de afaceri anuală. ANPC poate dispune și încetarea practicii și, complementar, suspendarea activității.

Sunt un influencer mic (nano/micro) care postează rar — mi se aplică legea? Da, dacă postarea este plătită sau în barter. Legea nr. 363/2007 se aplică oricui acționează „în beneficiul unui comerciant" (art. 2 lit. b), fără prag de urmăritori, frecvență sau venituri. Statutul fiscal (PFA/SRL) este o chestiune separată. Brandul care comandă promovarea rămâne, oricum, răspunzător.

Sunt „finfluencer" (promovez cripto/investiții) — am obligații în plus? Da. Peste marcarea din Legea nr. 363/2007 se adaugă supravegherea ASF și reguli europene: pentru criptoactive, Regulamentul (UE) 2023/1114 (MiCA) cere comunicări de marketing corecte, clare și clar identificabile (art. 7). Pentru investiții sunt necesare avertismente de risc. Sancțiunile ANPC și ASF se pot cumula.

Am cumpărat un produs după o reclamă nemarcată — ce pot face eu, consumatorul? Poți cere remedii civile proprii, nu doar să sesizezi ANPC. OUG nr. 58/2022 (transpunând art. 11a UCPD) îți dă dreptul la despăgubiri (daune-interese) și, după caz, la reducerea prețului sau încetarea contractului, valorificabile în instanța civilă.

Trebuie să mă înregistrez (notific) la CNA? Doar dacă îndeplinești cumulativ criteriile din Decizia CNA nr. 116/2026 (în vigoare de la 27 septembrie 2026): cel puțin 100.000 de urmăritori (pe o rețea sau cumulat), minimum 24 de materiale video în ultimele 12 luni, caracter comercial/beneficiu economic, control editorial real și scop de informare/divertisment/educare. Pragul de urmăritori singur nu este suficient — dacă lipsește orice criteriu, obligația nu se aplică. Cei vizați depun o singură notificare (pentru toate platformele) în 60 de zile de la intrarea în vigoare (termen ~26 noiembrie 2026). Notificarea este o înregistrare, nu o licență și nu o cenzură prealabilă, și nu înlocuiește obligația de marcare din Legea nr. 363/2007.

Trebuie să anunț dacă am folosit inteligență artificială în conținut? Da. Prezentarea drept reală a unei imagini/experiențe generate cu AI poate fi o acțiune înșelătoare (art. 6 din Legea nr. 363/2007). În plus, art. 50 din Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act) impune marcarea conținutului generat/manipulat cu AI și este deja obligatoriu de la 2 august 2026.

Practică și opinii

Practica de aplicare a ANPC

În cadrul unei acțiuni internaționale coordonate de ICPEN (International Consumer Protection and Enforcement Network), desfășurată în perioada 23 martie – 8 aprilie 2026, ANPC a verificat în România 10 influenceri: toți publicau conținut cu caracter comercial, însă la unii postările tip reclamă sau colaborare plătită nu erau marcate constant, iar mențiunile privind caracterul comercial erau adesea insuficient evidențiate. La nivel internațional au fost verificați 228 de influenceri, dintre care doar aproximativ unul din cinci marca corespunzător conținutul comercial, iar circa 70% foloseau instrumente AI fără a informa publicul.

⚠️ Poziție a autorității — un director ANPC a avertizat public influencerii care nu își marchează publicitatea că autoritatea „va merge chiar până la a închide conturile". Sursa: StartupCafe (accesat 2026-08-23)

Sursa acțiune ICPEN/ANPC: Digi24 · StartupCafe (accesat 2026-08-23)

Poate ANPC „închide conturile"? Ce spune, de fapt, dreptul

Afirmația trebuie citită cu prudență. ANPC nu are competența de a dispune direct închiderea sau suspendarea unui cont de pe Instagram, TikTok ori YouTube — platforme operate de entități din afara României. Puterile ANPC din Legea nr. 363/2007 se limitează la: amendă contravențională, ordin de încetare a practicii incorecte și, complementar, suspendarea activității comerciantului (nu a contului). Restricționarea unui cont poate fi obținută doar indirect, pe una dintre căile:

• prin mecanismele DSA (Regulamentul (UE) 2022/2065) — notice-and-action și ordine ale Coordonatorului pentru serviciile digitale, care în România este ANCOM (desemnat prin Legea nr. 50/2024, în temeiul art. 49 și 51 DSA), nu ANPC;
• prin cooperarea CPC (Regulamentul (UE) 2017/2394), al cărei art. 9 permite, ca măsură de ultimă instanță și cu autorizare judiciară, restricționarea accesului la o interfață online;
• prin instanță, dacă platforma refuză să dea curs unei notificări.

Cu alte cuvinte, „închiderea conturilor" este fezabilă juridic, dar nu prin comanda unilaterală a ANPC — ci prin ANCOM/instanță/cooperare transfrontalieră. Declarația directorului ANPC exprimă mai degrabă o intenție de descurajare decât o pârghie pe care autoritatea o poate acționa singură.

Autoreglementarea: Consiliul Român pentru Publicitate (RAC)

Peste cadrul legal se suprapune un strat de autoreglementare. Consiliul Român pentru Publicitate (RAC), înființat în 1999, administrează Codul de Practică în Publicitate și, din septembrie 2025, platforma AdEthics, dedicată influencer marketingului — un ghid de bune practici cu parcurs educațional și o componentă de certificare acordată după monitorizare.

⚠️ Soft law (autoreglementare) — Codul RAC și AdEthics nu sunt legi, dar oferă standarde practice de marcare recunoscute în industrie și pot fi folosite ca reper de conformitate. Sursa: IQads · RAC (accesat 2026-08-23)

Tendință

Direcția clară — atât la nivel național, cât și european — este spre mai multă transparență: marcaje vizibile, semnalarea conținutului generat cu AI și responsabilizarea comună a influencerilor, brandurilor și agențiilor.

Referințe

1. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii (transpune Directiva 2005/29/CE) — art. 7 (omisiuni înșelătoare), Anexa nr. 1 pct. 11 (publicitate mascată), art. 15 (sancțiuni). Portal legislativ
2. Legea nr. 148/2000 privind publicitatea. Portal legislativ
3. Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și comparativă. Portal legislativ
4. Legea nr. 296/2004 — Codul consumului. Portal legislativ
5. ANPC — acțiune ICPEN de verificare a influencerilor (23 martie – 8 aprilie 2026). Digi24 · StartupCafe
6. InfoCons — „De ce anume trebuie să țină cont influencerii atunci când fac reclame în mediul online". InfoCons
7. Declarație director ANPC privind marcarea publicității. StartupCafe
8. ⚠️ Consiliul Român pentru Publicitate (RAC) — Codul de Practică și platforma AdEthics (autoreglementare). IQads · RAC · Forbes.ro
9. OUG nr. 58/2022 — transpune Directiva Omnibus (UE) 2019/2161; modifică Legea nr. 363/2007 (sancțiuni majorate, art. 15⁴; remedii individuale ale consumatorului). Portal legislativ
10. Legea nr. 33/2015 — modificarea Legii nr. 363/2007 (diferențierea cuantumului amenzilor). Portal legislativ
11. OUG nr. 18/2026 — cea mai recentă modificare a Legii nr. 363/2007 (transpune Directivele (UE) 2023/2673 și 2024/825). Portal legislativ
12. Regulamentul (UE) 2023/1114 (MiCA) — piețele criptoactivelor, art. 7 (comunicări de marketing), art. 66. EUR-Lex — CELEX 32023R1114. Autoritate RO: ASF.
13. Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act) — art. 50 (transparența conținutului generat cu AI), aplicabil de la 2 august 2026. EUR-Lex — CELEX 32024R1689.
14. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — prelucrarea datelor (giveaways, tracking afiliere). Autoritate RO: ANSPDCP. EUR-Lex
15. Legea nr. 50/2024 — măsuri pentru aplicarea DSA (Regulamentul (UE) 2022/2065); desemnează ANCOM drept Coordonator pentru serviciile digitale. ANCOM
16. Decizia CNA nr. 116/2026 privind procedura de licențiere, autorizare și notificare a serviciilor media audiovizuale — publicată în Monitorul Oficial nr. 718 din 28 august 2026, în vigoare de la 27 septembrie 2026; notificare în 60 de zile pentru creatorii care îndeplinesc cumulativ criteriile de la art. 33 și 36 (prag 100.000 urmăritori + min. 24 materiale video/12 luni + caracter comercial + control editorial). Temei: Legea audiovizualului nr. 504/2002. law-db doc 313815 · Paginademedia

Notă: cuantumurile amenzilor din Legea nr. 363/2007 au fost modificate succesiv (Legea 33/2015, OUG 58/2022, OUG 18/2026); pentru valoarea aplicabilă unei fapte concrete se consultă forma consolidată la zi pe legislatie.just.ro.