Impozitul pe Veniturile Microîntreprinderilor — Calcul, Cotă și Trecere la Profit

Pe scurt

Începând cu 2026, toate microîntreprinderile din România plătesc o cotă unică de 1% din veniturile impozabile, fără diferențiere în funcție de numărul de salariați. Acest articol detaliază formula de calcul, veniturile incluse și excluse din baza impozabilă, termenele de plată trimestriale și mecanismul de trecere la impozitul pe profit în cursul anului.

Cadrul legal

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este reglementat de Titlul III al Codului Fiscal (Legea 227/2015), articolele 47-57, modificat semnificativ prin:

OUG nr. 89/2025 (publicată în M.Of. nr. 1203 din 24.12.2025) — cotă unică de 1%, abrogarea diferențierilor anterioare
OUG nr. 156/2024 — reducerea pragului la 100.000 EUR din 2026
OUG nr. 115/2023 — restructurarea condițiilor de eligibilitate

Art. 49 Cod Fiscal — Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, se aplică asupra bazei impozabile determinate potrivit art. 53. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Explicație detaliată

Cota de impozitare — evoluție și forma actuală

Regimul microîntreprinderilor a suferit mai multe modificări în perioada 2023-2026:

Perioadă	Cotă	Condiții
Până la 31.12.2022	1% (cu salariat) / 3% (fără salariat)	Prag 1.000.000 EUR
2023-2024	1% (cu salariat) / 3% (fără salariat)	Prag redus la 500.000 EUR (OUG 115/2023)
2025	1% (≤ 60.000 EUR) / 3% (> 60.000 EUR)	Prag 250.000 EUR (OUG 156/2024)
Din 01.01.2026	1% — cotă unică	Prag 100.000 EUR

Art. 51 alin. (1) Cod Fiscal (forma în vigoare de la 01.01.2026, modificat prin OUG nr. 89/2025) — Cota de impozit pe veniturile microîntreprinderilor este de 1%. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

OUG nr. 89/2025 a abrogat alineatele (1¹) și (4¹)-(4³) ale art. 51, eliminând toate diferențierile anterioare de cotă. Din 2026, nu mai există cotă de 3% — toate microîntreprinderile plătesc 1% din baza impozabilă.

Ce se înțelege prin „salariat" la microîntreprinderi

Art. 51 alin. (4) Cod Fiscal — În sensul prezentului titlu, prin salariat se înțelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 — Codul muncii. Condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care: a) au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi; b) au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Exemple practice:

2 angajați cu normă de 4 ore/zi (2 × 0,5 = 1 normă) — condiția este îndeplinită
Administrator cu contract de mandat remunerat cu cel puțin salariul minim brut — condiția este îndeplinită
Un singur angajat cu normă de 4 ore/zi (0,5 normă) — condiția nu este îndeplinită

Baza impozabilă — ce se include și ce se exclude

Spre deosebire de impozitul pe profit (calculat pe diferența venituri – cheltuieli), impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se aplică pe venituri, nu pe profit. Cheltuielile nu reduc baza impozabilă.

Art. 53 alin. (1) Cod Fiscal — Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad: [...] Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Venituri excluse din baza impozabilă (se scad):

Categorie	Temei legal
Venituri aferente costurilor stocurilor de produse	Art. 53 alin. (1) lit. a)
Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție	Art. 53 alin. (1) lit. b)
Venituri din producția de imobilizări corporale și necorporale	Art. 53 alin. (1) lit. c)
Venituri din subvenții	Art. 53 alin. (1) lit. d)
Venituri din provizioane/ajustări (constituite ca micro sau nedeductibile la profit)	Art. 53 alin. (1) lit. e)
Venituri din restituirea dobânzilor/penalităților nedeductibile	Art. 53 alin. (1) lit. f)
Despăgubiri de la asigurători pentru stocuri/active corporale	Art. 53 alin. (1) lit. g)
Venituri din diferențe de curs valutar	Art. 53 alin. (1) lit. h)
Venituri financiare din evaluarea/decontarea creanțelor/datoriilor în valută	Art. 53 alin. (1) lit. i)
Reduceri comerciale acordate ulterior facturării (cont 709)	Art. 53 alin. (1) lit. j)
Venituri din titluri de despăgubire (Comisia Centrală)	Art. 53 alin. (1) lit. k)
Despăgubiri CEDO	Art. 53 alin. (1) lit. l)
Venituri din state cu convenție de evitare a dublei impuneri (dacă impozitate acolo)	Art. 53 alin. (1) lit. m)
Dividende primite de la o persoană juridică română	Art. 53 alin. (1) lit. n)
Dividende de la filiale UE (condiții Directiva Mamă-Fiică)	Art. 53 alin. (1) lit. o)

Se adaugă la baza impozabilă (conform art. 53 alin. 2):

Reducerile comerciale primite ulterior facturării (cont 609)
În trimestrul IV: diferența favorabilă dintre veniturile și cheltuielile din diferențe de curs valutar, înregistrate cumulat de la începutul anului

Formula de calcul — pas cu pas

Baza impozabilă = Venituri totale
                  – Venituri excluse (Art. 53 alin. 1)
                  + Elemente adăugate (Art. 53 alin. 2)

Impozit trimestrial = Baza impozabilă trimestrială × 1%

Exemplu numeric complet:

O microîntreprindere SRL (servicii IT) înregistrează în T1 2026:

Element	Sumă (lei)
Venituri din prestări servicii	120.000
Venituri din diferențe curs valutar	3.000
Reduceri comerciale primite (cont 609)	2.000
Total venituri contabile	125.000
Se scad: Venituri din diferențe curs valutar	–3.000
Se adaugă: Reduceri comerciale primite	+2.000
Bază impozabilă T1	124.000
Impozit T1 = 124.000 × 1%	1.240 lei

Termen de plată: 25 aprilie 2026 (25 a lunii următoare trimestrului).

Calcul complet pe an — comparație micro vs. profit

Scenariu: SRL cu venituri anuale de 400.000 lei (≈ 80.000 EUR), cheltuieli deductibile de 150.000 lei.

	Impozit micro (1%)	Impozit pe profit (16%)
Baza de calcul	400.000 lei (venituri)	250.000 lei (profit)
Impozit anual	4.000 lei	40.000 lei
Impozit pe dividende (16% din profit net, Legea 141/2025)	16% × 246.000 = 39.360	16% × 210.000 = 33.600
Total impozite	43.360 lei	73.600 lei

Scenariu opus: SRL cu venituri anuale de 400.000 lei, cheltuieli deductibile de 380.000 lei (marja mică).

	Impozit micro (1%)	Impozit pe profit (16%)
Baza de calcul	400.000 lei (venituri)	20.000 lei (profit)
Impozit anual	4.000 lei	3.200 lei

În al doilea caz, impozitul pe profit este mai avantajos — firma plătește mai puțin deoarece cheltuielile reduc baza de impozitare.

Declararea și plata trimestrială

Art. 56 alin. (1) Cod Fiscal — Calculul și plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Termene de plată și declarare (Declarația 100):

Trimestru	Perioadă	Termen
T1	ianuarie – martie	25 aprilie
T2	aprilie – iunie	25 iulie
T3	iulie – septembrie	25 octombrie
T4	octombrie – decembrie	25 ianuarie (anul următor)

Microîntreprinderile depun Declarația 100 (formularul privind obligațiile de plată la bugetul de stat) la fiecare termen.

Trecerea de la micro la impozitul pe profit

Cazuri de ieșire din regimul micro în cursul anului

Art. 52 alin. (1) Cod Fiscal — Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro (începând cu 1 ianuarie 2026), aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depășit această limită, fără posibilitatea de a mai opta pentru perioada următoare să aplice prevederile prezentului titlu. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Ieșirea din regimul micro este obligatorie în următoarele situații:

Depășirea pragului de 100.000 EUR — verificat cumulat de la începutul anului (art. 52 alin. 1)
Pierderea condiției de salariat — fără reangajare în 30 de zile (art. 52 alin. 2-3)
Nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen (art. 52 alin. 2)
Începerea de activități excluse — bancar, asigurări, jocuri de noroc, petrol/gaze (art. 52 alin. 4)
Asociat/acționar cu participații multiple — nerespectarea regulii „o singură microîntreprindere" (art. 52 alin. 7)

Cum se calculează impozitul pe profit după trecere

Art. 52 alin. (6) Cod Fiscal — Calculul și plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care se încadrează în prevederile alin. (1), (2), (4) și (7) se efectuează luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Mecanism practic:

Trimestrele anterioare trecerii rămân impozitate la 1% (micro) — nu se recalculează
Din trimestrul trecerii, firma calculează impozit pe profit (16%) doar pe veniturile și cheltuielile acelui trimestru și ale trimestrelor următoare
Impozitul micro deja plătit nu se compensează cu impozitul pe profit

Exemplu detaliat — depășire prag în T3:

Trimestru	Venituri	Venituri cumulate (EUR)	Regim	Impozit
T1	180.000 lei (≈36.000 EUR)	36.000	Micro 1%	1.800 lei
T2	200.000 lei (≈40.000 EUR)	76.000	Micro 1%	2.000 lei
T3	150.000 lei (≈30.000 EUR)	106.000 → depășire	Profit 16%	se calculează pe profit
T4	100.000 lei	—	Profit 16%	se calculează pe profit

Pentru T3, presupunând cheltuieli deductibile de 100.000 lei:

Profit impozabil T3 = 150.000 – 100.000 = 50.000 lei
Impozit pe profit T3 = 50.000 × 16% = 8.000 lei

Verificarea pragului — reguli speciale

Art. 52 alin. (5) Cod Fiscal — Limitele fiscale prevăzute la alin. (1) se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar precedent. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Important: Cursul de schimb utilizat este cel de la 31 decembrie al anului precedent (nu la data depășirii). Pragul de 100.000 EUR se transformă în lei la acest curs fix, stabilit o singură dată pentru întregul an fiscal.

Pentru 2026: cursul BNR EUR/RON de la 31.12.2025.

Verificarea cu veniturile întreprinderilor legate

Art. 52 alin. (5¹) Cod Fiscal — Suplimentar față de regulile prevăzute la alin. (5), limita fiscală privitoare la plafonul de 100.000 euro se verifică luând în calcul veniturile microîntreprinderii cumulate cu veniturile întreprinderilor legate. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Dacă un asociat deține peste 25% în mai multe persoane juridice, veniturile acestora se cumulează pentru verificarea pragului. Întreprinderile legate sunt definite detaliat în art. 47 alin. (1¹).

Pierderea condiției de salariat — perioada de grație

Art. 52 alin. (3) Cod Fiscal — Pentru o microîntreprindere cu un singur salariat, al cărui raport de muncă încetează, condiția prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. g) se consideră îndeplinită dacă, în termen de 30 de zile de la încetarea raportului de muncă, este angajat un nou salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Dacă nu se angajează un salariat în 30 de zile:

Microîntreprinderea datorează impozit pe profit din trimestrul în care nu mai este îndeplinită condiția
Notificarea ANAF se face prin depunerea Formularului 700

Suspendarea raportului de muncă:

Art. 48 alin. (3¹) Cod Fiscal — În cazul în care raportul de muncă este suspendat, potrivit legii, condiția referitoare la deținerea unui salariat se consideră îndeplinită dacă perioada de suspendare este mai mică de 30 de zile și situația este înregistrată pentru prima dată în anul fiscal respectiv. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Comunicarea către ANAF

Art. 55 alin. (2) Cod Fiscal — Persoanele juridice române comunică organelor fiscale competente aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plătește impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Termene de comunicare:

Intrare în regimul micro: 31 martie anul aplicării
Ieșire din regimul micro (la 31 decembrie): 31 martie anul următor
Ieșire din regimul micro (în cursul anului): conform Codului de procedură fiscală, la momentul producerii evenimentului

Aspecte practice

Când convine regimul micro vs. impozitul pe profit

Regimul micro (1%) este avantajos când:

Firma are marje mari de profit (cheltuieli mici raportat la venituri)
Activitatea principală: consultanță IT, dezvoltare software, servicii profesionale cu costuri operaționale reduse
Se dorește simplitate administrativă — nu trebuie justificate cheltuielile deductibile

Impozitul pe profit (16%) este avantajos când:

Firma are cheltuieli mari raportat la venituri (producție, construcții, transport)
Firma înregistrează pierderi — la micro, se plătește 1% pe venituri chiar și în pierdere; la profit, impozitul este 0 și pierderea se reportează pe 7 ani
Firma face investiții mari în active fixe (amortizarea reduce profitul impozabil)

Punct de echilibru: Regimul micro devine dezavantajos față de impozitul pe profit când cheltuielile deductibile depășesc aproximativ 93,75% din venituri (la acest nivel, 1% din venituri = 16% din profit).

Greșeli frecvente

Nemonitorizarea trimestrială a pragului de 100.000 EUR — depășirea generează trecerea automată la impozit pe profit din trimestrul respectiv
Includerea veniturilor din diferențe de curs valutar în baza impozabilă — acestea se scad conform art. 53 alin. (1) lit. h), dar în T4 se adaugă diferența favorabilă netă
Confuzia între venituri și profit — la micro, cheltuielile nu reduc baza impozabilă (cu excepția categoriilor specifice enumerate în art. 53)
Nerespectarea termenului de 30 de zile pentru reangajare — pierderea unicului salariat fără reangajare în termen duce la ieșirea din regimul micro
Neverificarea veniturilor întreprinderilor legate — pragul de 100.000 EUR se calculează cumulat cu veniturile entităților legate conform art. 47 alin. (1¹)

Obligația de evidență a amortizării fiscale

Art. 57 alin. (1) Cod Fiscal — Microîntreprinderile sunt obligate să țină evidența amortizării fiscale, potrivit art. 28 al Titlului II. Sursa: Codul Fiscal, Legea 227/2015

Chiar dacă amortizarea nu afectează baza impozabilă la regimul micro, evidența trebuie menținută. Aceasta devine relevantă la trecerea la impozitul pe profit, unde amortizarea reduce profitul impozabil.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Andreea Savencu, Tax Deputy Manager (Țuca Zbârcea & Asociații Tax) „Trecerea la impozitul pe profit prezintă în unele situații anumite avantaje de care contribuabilii trebuie să țină cont. Printre acestea, ne putem referi în primul rând la posibilitatea de deducere a cheltuielilor efectuate în scopul desfășurării activității economice, care poate determina o bază impozabilă mai mică și, în consecință, un impozit datorat mai mic." Sursa: AvocatNet — Avantaje și dezavantaje la trecerea de la impozitul micro la impozitul pe profit sau invers, 23 august 2022

⚠️ Opinie specialistă — AJFP Argeș / StartupCafe (februarie 2026) „Începând cu 2026, plafonul pentru microîntreprinderi este de 100.000 euro, verificat cumulat cu veniturile întreprinderilor legate. Este obligatorie deținerea a cel puțin unui salariat (normă întreagă sau echivalent). Asociații care dețin peste 25% din titluri pot avea participații doar la o singură microîntreprindere." Sursa: Microîntreprinderea în 2026: Condiții, reguli, termene — StartupCafe, februarie 2026

⚠️ Opinie specialistă — Keez (2026) „Din 2026, doar firmele cu venituri sub 100.000 euro mai pot fi micro. Această limitare afectează semnificativ IMM-urile românești care au crescut în ultimii ani. Multe firme care erau confortabil sub limita de 500.000 euro vor fi acum forțate să treacă la impozit pe profit, ceea ce înseamnă costuri administrative mai mari și o complexitate crescută în raportarea fiscală." Sursa: Keez — Din 2026, doar firmele cu venituri sub 100.000 euro mai pot fi micro, accesat februarie 2026

Legislație europeană

Directive și regulamente aplicabile

Regimul de impozit pe veniturile microîntreprinderilor (cotă, prag, calcul, ieșire din regim) este în principal de competență națională, neexistând un act UE care să impună direct un model unic de „micro” pe venit.

Directiva 2011/96/UE (Mamă-Filială) — elimină dubla impunere economică a dividendelor între societăți-mamă și filiale din state membre diferite. Sursa: Council Directive 2011/96/EU

Directiva 2009/133/CE — stabilește neutralitatea fiscală pentru fuziuni, divizări, transferuri de active și schimburi de acțiuni transfrontaliere. Sursa: Council Directive 2009/133/EC

Directiva (UE) 2016/1164 (ATAD) + Directiva (UE) 2017/952 (ATAD 2) — introduc reguli anti-abuz (GAAR, CFC, asimetrii hibride), relevante în special când contribuabilul intră în sfera impozitului pe profit. Sursa: Council Directive (EU) 2016/1164, Council Directive (EU) 2017/952

Directiva 2011/16/UE (DAC) — reglementează cooperarea administrativă și schimbul de informații fiscale între statele membre; impactul este de conformare, nu de cotă micro. Sursa: Council Directive 2011/16/EU

Transpunerea în dreptul român

În România, transpunerea directivelor UE relevante pentru fiscalitatea directă apare în principal în Titlul II din Codul fiscal (impozit pe profit), în timp ce regimul micro este reglementat autonom în Titlul III:

Directiva 2011/96/UE este transpusă expres prin Art. 24 alin. (7) Cod fiscal (regimul dividendelor intra-UE).
Directiva 2009/133/CE este transpusă prin Art. 33 alin. (13) Cod fiscal (reorganizări transfrontaliere).
Directivele ATAD/ATAD 2 sunt transpuse prin Art. 40^10 Cod fiscal (compatibilitate cu legislația UE).

Concluzia practică: regulile de calcul micro (1% pe baza Titlului III) rămân naționale, iar normele UE devin mai relevante mai ales la operațiuni transfrontaliere și/sau după trecerea la impozit pe profit.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-385/12, Hervis Sport- és Divatkereskedelmi (5 februarie 2014) — CJUE a arătat că un impozit pe cifra de afaceri poate încălca libertatea de stabilire dacă mecanismul concret produce discriminare indirectă împotriva societăților legate de grupuri din alte state membre. Sursa: CJUE, C-385/12

Cauza C-75/18, Vodafone Magyarország (3 martie 2020) — CJUE a confirmat că o taxă progresivă pe turnover nu este incompatibilă prin ea însăși cu dreptul UE, dacă se aplică pe criterii neutre și generale. Sursa: CJUE, C-75/18

Cauza C-323/18, Tesco-Global Áruházak (3 martie 2020) — CJUE a reiterat că diferențele de sarcină fiscală rezultate din mărimea cifrei de afaceri nu înseamnă automat discriminare, în absența unui tratament diferențiat pe criteriul sediului. Sursa: CJUE, C-323/18

Aspecte practice din perspectivă europeană

Pentru microîntreprinderile cu fluxuri intra-UE (dividende, reorganizări), relevanța practică majoră vine din directivele de evitare a dublei impuneri și de neutralitate fiscală, nu dintr-o „directivă micro” inexistentă.
În structuri de grup, regulile anti-abuz UE (ATAD/ATAD 2) devin relevante în special la schimbarea regimului spre impozit pe profit.
Directiva (UE) 2025/50 (FASTER) aduce din 1 ianuarie 2030 proceduri accelerate de relief al reținerilor la sursă, utile pentru investiții transfrontaliere.
Directiva (UE) 2022/2523 (Pilonul 2) vizează grupuri foarte mari (prag 750 milioane EUR), astfel că impactul direct asupra microîntreprinderilor este, în practică, redus.

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Curtea de Apel București, 2019 (definitiv) — recalcularea impozitului micro pe trimestre și compensarea diferențelor În litigiu cu ANAF privind „trecerea” la regimul micro, instanța a reținut că încadrarea ca microîntreprindere operează pe întregul an fiscal, iar impozitul trebuie recalculat trimestrial potrivit regulilor specifice micro. Consecința practică a fost anularea parțială a deciziei de impunere și compensarea sumelor plătite în plus. Instanța a reținut că aplicarea regimului fiscal nu poate fi fragmentată arbitrar pe sub-perioade dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru anul fiscal analizat. Sursa: https://bpv-grigorescu.com/ro/taxe-si-impozite-o-noua-solutie-favorabila-contribuabililor-in-instanta/

ÎCCJ, Decizia nr. 5317/2022 (în rejudecare, după casarea Deciziei CA Timișoara nr. 648/2021) — dobânda pentru TVA achitată nelegal Speța confirmă, pentru litigii fiscale cu impact de cash-flow (inclusiv la microîntreprinderi), că restituirea sumelor achitate nelegal trebuie însoțită de dobândă legală aferentă perioadei de indisponibilizare a banilor contribuabilului. Instanța a reținut că repararea integrală a prejudiciului fiscal impune nu doar restituirea principalului, ci și accesorii corespunzătoare întârzierii. Sursa: https://filipandcompany.com/tva-ul-achitat-in-plus-poate-fi-recuperat-de-la-stat-impreuna-cu-dobanda-legala-calculata-incepand-cu-data-platii/

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

ÎCCJ, Complet DCD, Decizia nr. 57/2024 — art. 266 alin. (4^1) C. proc. fisc. În practică, hotărârea a consolidat posibilitatea organului fiscal de a suspenda soluționarea contestației administrative când există sesizare penală, ceea ce poate prelungi semnificativ perioada până la clarificarea obligațiilor fiscale contestate. Sursa: https://www.universuljuridic.ro/decizia-iccj-complet-dcd-nr-57-2024-comunicat-art-266-alin-41-din-codul-de-procedura-fiscala/

ÎCCJ, RIL, Decizia nr. 21/2020 — începutul prescripției la cererile de restituire Soluția este limitativă pentru contribuabil în litigiile de restituire: termenul de prescripție nu începe automat la data anulării actului administrativ, ci de la nașterea dreptului de restituire, conform art. 21 din Legea contenciosului administrativ. Sursa: https://www.f.tax/decizie-ril-prescriptia-dreptului-de-a-cere-restituirea-sumelor-incasate-in-baza-unui-act-administrativ-anulat/

Nuanțe și cazuri speciale

ÎCCJ, 25 septembrie 2025 — efectele suspendării inspecției fiscale asupra deciziei de impunere ÎCCJ a arătat că simpla expirare a perioadei pentru care inspecția fiscală a fost suspendată nu duce automat la încetarea inspecției și nici la nulitatea deciziei de impunere. Pentru anulare, contribuabilul trebuie să dovedească o vătămare procedurală reală. Sursa: https://www.avocatnet.ro/articol_69515/ICCJ-Expirarea-perioadei-pentru-care-a-fost-suspendată-inspecția-fiscală-nu-duce-automat-la-incetarea-ei-și-nu-anulează-decizia-de-impunere.html

Tendințe jurisprudențiale

Practica recentă arată un model mixt: pe fondul calculului obligațiilor (încadrare corectă de regim, recalcul trimestrial, repararea prejudiciului prin dobândă), instanțele admit frecvent pretențiile contribuabililor; în schimb, pe procedură fiscală (suspendări de contestație/inspecție, prescripție), orientarea rămâne mai strictă, cu accent pe formalism și pe proba concretă a vătămării.

Întrebări frecvente

Care este cota de impozit pentru microîntreprinderi în 2026? Cotă unică de 1% din baza impozabilă, pentru toate microîntreprinderile, indiferent de numărul de salariați (art. 51 alin. 1 Cod Fiscal, modificat prin OUG 89/2025).

Se mai aplică cota de 3%? Nu. Din 1 ianuarie 2026, OUG 89/2025 a abrogat alineatele care prevedeau cota de 3%. Există o singură cotă: 1%.

Cheltuielile firmei reduc impozitul micro? Nu. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează pe venituri (cu ajustările din art. 53), nu pe profit. Cheltuielile nu afectează baza impozabilă.

Ce se întâmplă dacă depășesc 100.000 EUR în cursul anului? Treceți la impozitul pe profit (16%) din trimestrul în care s-a depășit pragul. Impozitul pe profit se calculează doar pe veniturile și cheltuielile din acel trimestru și cele următoare (art. 52 alin. 6). Trimestrele anterioare rămân impozitate la micro.

Se mai pot deduce sponsorizările din impozitul micro? Nu. Începând cu 2024, OUG 115/2023 a abrogat prevederile privind deducerea sponsorizărilor din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Ultimul an fiscal în care s-au putut deduce sponsorizări a fost 2023 (art. 56 alin. 2⁵).

Dividendele primite de la o altă firmă românească se impozitează la micro? Nu. Dividendele primite de la o persoană juridică română sunt venituri neimpozabile și se scad din baza impozabilă (art. 53 alin. 1 lit. n).

Trebuie ținută evidența amortizării fiscale? Da. Conform art. 57 alin. (1), microîntreprinderile sunt obligate să țină evidența amortizării fiscale, chiar dacă aceasta nu afectează impozitul datorat.