Acordul de restructurare

Acordul de restructurare este o procedură de prevenire a insolvenței prin care un debitor în dificultate negociază în prealabil cu creditorii afectați un plan de redresare, supus apoi confirmării judecătorului-sindic. Este o procedură preponderent extrajudiciară, introdusă prin Legea nr. 216/2022 în locul mandatului ad-hoc. Spre deosebire de concordatul preventiv, acordul nu suspendă de drept executările silite: protecția apare abia după confirmare.

Pe scurt

Acordul de restructurare este o procedură de prevenire a insolvenței prin care un debitor aflat în dificultate negociază în prealabil cu creditorii ale căror creanțe sunt afectate un plan de redresare, pe care îl supune apoi confirmării judecătorului-sindic. Este o procedură preponderent extrajudiciară, introdusă prin Legea nr. 216/2022 (care a înlocuit vechiul mandat ad-hoc) și potrivită mai ales debitorilor care au relații bune cu creditorii și nu sunt presați de executări silite. Spre deosebire de concordatul preventiv, acordul de restructurare nu suspendă de drept executările silite — protecția apare abia după confirmare.

Cadrul legal

Acordul de restructurare este reglementat de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în Titlul I („Proceduri de prevenire a insolvenței"). Procedura a fost introdusă prin Legea nr. 216/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 709 din 14 iulie 2022), act care a transpus în dreptul intern Directiva (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă și a înlocuit procedura mandatului ad-hoc cu acordul de restructurare. Ulterior, Legea nr. 239/2025 a adus modificări suplimentare procedurilor de prevenire a insolvenței.

Art. 5 pct. 43¹ din Legea nr. 85/2014 — procedura acordului de restructurare este procedura de prevenire a insolvenței prin care debitorul supune confirmării judecătorului-sindic un acord de restructurare negociat în prealabil cu creditorii ale căror creanțe sunt afectate și aprobat în condițiile legii, în baza căruia își redresează activitatea și își achită total sau parțial creanțele afectate în perioada stabilită prin acord.

Sursa: Legea nr. 85/2014, formă consolidată (accesat 2026-09-11)

Regulile de fond ale procedurii — desemnarea administratorului restructurării (practician în insolvență), raportul privind starea de dificultate, conținutul acordului, comunicarea și votul pe categorii de creanțe, cererea de confirmare și contestațiile — sunt cuprinse în art. 15^1–15^13 din Legea nr. 85/2014 (introduse prin Legea nr. 216/2022). Relevante în special: art. 15^3 (comunicarea acordului și termenul de vot), art. 15^4 (categoriile de creanțe, majoritatea absolută și pragul de 500.000 euro pentru neconstituirea categoriilor), art. 15^6–15^7 (confirmarea de către judecătorul-sindic), art. 15^12 (imposibilitatea deschiderii insolvenței pe durata acordului) și art. 15^13 (excepția de la confirmare pentru debitorii sub 500.000 euro votați cu unanimitate).

Este important de reținut că acordul de restructurare este o procedură distinctă de concordatul preventiv (definit la art. 5 pct. 44¹) și premergătoare acesteia: se adresează debitorilor aflați într-o fază incipientă a stării de dificultate.

Surse: Legea nr. 216/2022; Noutățile introduse prin Legea nr. 216/2022 – JURIDICE.ro (accesate 2026-09-11)

Explicație detaliată

Cui se adresează

Acordul de restructurare este destinat debitorului aflat în stare de dificultate — o situație în care, deși debitorul nu este încă insolvent, există o amenințare reală la adresa capacității sale viitoare de a-și plăti datoriile la scadență. Procedura vizează în special debitorii care se află într-o fază incipientă a dificultății, care au relații bune cu creditorii, nu sunt presați de executări silite începute sau iminente și au timp să negocieze fără constrângeri procedurale stricte.

Debitorul nu trebuie să se afle deja în stare de insolvență. Dovada stării de dificultate (și, implicit, a faptului că debitorul nu este insolvent) se face printr-un raport întocmit de administratorul restructurării, care cuprinde cel puțin:

• natura stării de dificultate — descrierea împrejurării care afectează temporar activitatea și efectele previzionate;
• factorii interni și externi care au determinat starea de dificultate;
• indicatorii financiari care justifică existența unei amenințări la capacitatea debitorului de a-și plăti datoriile la scadență într-o perioadă de maximum 24 de luni;
• motivul pentru care dificultatea nu poate fi considerată reversibilă în mod natural.

Sursa: Legea nr. 216/2022 – analiză, Universul Juridic (accesat 2026-09-11)

Caracterul preponderent extrajudiciar

Trăsătura definitorie a acordului de restructurare este că negocierea, redactarea și votul au loc înainte de sesizarea instanței. Debitorul, asistat de administratorul restructurării, poartă negocieri direct cu creditorii afectați, iar judecătorul-sindic intervine abia la final, pentru a confirma acordul deja aprobat de creditori. Aceasta îl deosebește radical de concordatul preventiv, unde planul de restructurare se negociază și se votează după deschiderea procedurii de către instanță.

Conținutul acordului

Acordul de restructurare cuprinde măsurile adecvate pentru redresarea activității debitorului și pentru achitarea totală sau parțială a creanțelor afectate în perioada stabilită. Măsurile pot fi variate:

• restructurarea operațională a activității;
• valorificarea unor active sau a întreprinderii ca ansamblu independent;
• reorganizarea persoanei juridice (fuziune sau divizare);
• modificarea structurii capitalului social (majorare de capital, cooptarea de noi asociați);
• conversia creanțelor în acțiuni, cu majorarea corespunzătoare a capitalului social.

Creanțe afectate și creanțe neafectate

Un concept-cheie introdus prin transpunerea Directivei este distincția dintre creanțele afectate și cele neafectate de acord. Numai creditorii ale căror creanțe sunt afectate (nu sunt achitate integral, conform condițiilor inițiale) participă la vot. Creditorii cu creanțe neafectate nu votează, iar acordul confirmat nu le produce niciun efect — raportul contractual cu debitorul se execută întocmai.

Sursa: Creanțele neafectate în procedurile de prevenire a insolvenței – JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Votul pe categorii de creanțe

Acordul de restructurare se supune unui vot pe categorii de creanțe, categoriile fiind, în principiu, aceleași ca la votarea unui plan de reorganizare (de exemplu, creanțele care beneficiază de drepturi de preferință). Un acord este considerat acceptat de o categorie dacă, în acea categorie, întrunește majoritatea absolută din valoarea creanțelor (art. 15^4 alin. (5) din Legea nr. 85/2014).

Acordul propus este comunicat de administratorul restructurării tuturor creditorilor afectați, prin orice mijloc care permite confirmarea primirii, cu indicarea procedurii de vot și a adresei la care se transmite votul. Termenul pentru transmiterea votului nu poate fi mai mic de 20 de zile de la data comunicării acordului (art. 15^3 alin. (1) din Legea nr. 85/2014). Distinct de acesta, un vot primit după expirarea termenului stabilit de administrator poate fi totuși anexat la cererea de confirmare dacă parvine în cel mult 10 zile de la expirarea termenului de vot — este un termen de grație pentru voturile întârziate (art. 15^4 alin. (2)), nu termenul de exprimare a votului.

Excepție pentru debitorii mici: pentru debitorii cu o cifră de afaceri netă (sau, după caz, un venit brut) de până la echivalentul în lei a 500.000 euro în anul anterior, nu este obligatorie constituirea categoriilor de creanțe — acordul este considerat acceptat dacă este votat de majoritatea absolută din valoarea creanțelor afectate (art. 15^4 alin. (6) din Legea nr. 85/2014).

Sursa: Propuneri de modificare a Legii nr. 85/2014. Acordul de restructurare – JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Confirmarea de către judecătorul-sindic

După aprobarea de către creditori, debitorul depune la instanța competentă o cerere de confirmare. Confirmarea se face într-o procedură rapidă, necontencioasă (art. 15^6 din Legea nr. 85/2014). Judecătorul-sindic admite cererea, prin încheiere executorie, dacă sunt îndeplinite condițiile de legalitate, între care:

• acordul este aprobat în fiecare categorie cu majoritatea absolută necesară;
• creditorii din aceeași categorie sunt tratați în mod egal și proporțional cu creanța lor;
• comunicarea acordului către toate părțile afectate a fost făcută în condițiile legii.

Cererea de confirmare poate fi respinsă doar pentru motive de nelegalitate. Cât timp acordul de restructurare este în derulare, procedura insolvenței nu poate fi deschisă împotriva debitorului (art. 15^12 din Legea nr. 85/2014).

Excepția debitorilor mici de la confirmare: pentru debitorii care au realizat în anul precedent o cifră de afaceri netă (sau, după caz, un venit brut) de până la echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro, iar acordul a fost votat cu unanimitate, confirmarea de către judecătorul-sindic nu mai este necesară — acordul este doar avizat de un practician în insolvență contractat de debitor (art. 15^13 alin. (1) din Legea nr. 85/2014). Cele două condiții sunt cumulative: pentru un debitor peste acest prag, unanimitatea singură nu înlătură etapa confirmării.

Notă — cele două excepții pentru debitorii mici folosesc același prag de 500.000 euro, dar au obiecte diferite. Prima excepție privește votul: sub 500.000 euro cifră de afaceri nu este obligatorie constituirea categoriilor de creanțe, acordul fiind acceptat prin majoritatea absolută din valoarea creanțelor afectate (art. 15^4 alin. (6)). A doua excepție privește etapa judiciară: pentru un debitor sub 500.000 euro al cărui acord a fost votat cu unanimitate, confirmarea judecătorului-sindic nu mai este necesară, acordul fiind doar avizat de practicianul în insolvență (art. 15^13 alin. (1)). Ambele reguli pornesc de la același prag (500.000 euro), dar reglementează etape distincte — constituirea categoriilor la vot, respectiv necesitatea confirmării judiciare.

Suspendarea executărilor silite pe durata negocierii

Acordul de restructurare nu suspendă de drept urmăririle individuale — aceasta este alegerea legiuitorului pentru o procedură ușoară, preponderent extrajudiciară, în care instanța nu este sesizată decât la confirmare. Rațiunea este de a nu bloca creditorii într-o procedură judiciară deschisă și de a menține procedura simplă și rapidă. Când debitorul are nevoie de o protecție imediată contra executărilor, concordatul preventiv — a cărui deschidere suspendă de drept executările — este soluția potrivită.

⚠️ Directiva (UE) 2019/1023 (art. 6–7) reglementează suspendarea măsurilor de executare silită ca instrument al restructurării preventive, dar în dreptul român acest mecanism este asociat în principal concordatului preventiv. Existența unei suspendări facultative, acordată de instanță la cererea debitorului în cadrul strict al acordului de restructurare, nu este consacrată expres și rămâne incertă; debitorul care are nevoie de moratoriu ar trebui să opteze, în practică, pentru concordatul preventiv.

⚠️ Precizare doctrinară — Doctrina discută posibilitatea confirmării unui acord și împotriva votului majoritar al unor categorii (mecanismul de tip cross-class cram-down din Directiva (UE) 2019/1023), sub condiția unui tratament corect și echitabil și a respectării „interesului superior al creditorilor" (niciun creditor să nu primească mai puțin decât ar obține în caz de faliment). Aplicarea concretă rămâne de conturat prin practică. Sursa: Propuneri de modificare a Legii nr. 85/2014. Acordul de restructurare – JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Domeniul de aplicare și categoriile speciale de creanțe

Cine poate folosi procedura (sfera debitorilor eligibili)

Acordul de restructurare este disponibil profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (2) din Codul civil — adică tuturor celor care exploatează o întreprindere. Practic, procedura se adresează atât societăților, cât și persoanelor fizice cu activitate economică: persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale și întreprinderi familiale (profesioniști supuși obligației de înregistrare în registrul comerțului). Procedura se aplică și regiilor autonome.

Legea exclude însă expres mai multe categorii (art. 3 din Legea nr. 85/2014):

• persoanele care exercită profesii liberale (de exemplu avocați, notari, medici, experți) — excluse prin chiar textul art. 3 alin. (1);
• entitățile cu regim special de insolvență — în principal instituțiile de credit (supuse OUG nr. 99/2006 și Legii nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit) și societățile de asigurare/reasigurare (regim distinct de faliment);
• unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar, precum și entitățile de cercetare-dezvoltare.

Consumatorii (persoanele fizice fără activitate economică) nu folosesc această procedură, ci Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanei fizice.

Surse: Legea nr. 85/2014, art. 3, formă consolidată; text art. 3 – avocatnet.ro; Legestart – Legea nr. 85/2014 (accesate 2026-09-11)

Creanțele bugetare/fiscale (ANAF, contribuții sociale)

Creanțele bugetare pot fi creanțe afectate și, în această calitate, participă la vot, de regulă într-o categorie proprie (categoria creanțelor bugetare), la fel ca la un plan de reorganizare. Statul (prin ANAF) poate accepta astfel o reducere sau o reeșalonare, însă numai în limitele legislației fiscale: consimțământul organului fiscal este dat în condițiile Codului de procedură fiscală (eșalonarea la plată) și, după caz, ale mecanismului propriu de restructurare a obligațiilor bugetare (OG nr. 6/2019), care este distinct de acordul din Legea nr. 85/2014. Orice reducere a creanțelor publice trebuie să respecte, în plus, regulile privind ajutorul de stat.

Legea nr. 239/2025 a întărit cerințele menite să împiedice folosirea procedurilor de prevenire pentru simpla tergiversare a plății datoriilor (inclusiv fiscale), impunând o dovadă mai riguroasă că debitorul nu este deja insolvent.

⚠️ Precizare — Posibilitatea de a impune statului o reducere/reeșalonare împotriva votului categoriei bugetare (prin cross-class cram-down), sub rezerva testului „interesului superior al creditorilor" și a regulilor de ajutor de stat, rămâne dezbătută doctrinar și netestată în practică. Sursa: Legea nr. 239/2025 – principalele modificări, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Creanțele salariale

Creanțele salariale beneficiază de o protecție specială. Directiva (UE) 2019/1023 permite statelor membre să excludă creanțele lucrătorilor din efectele cadrului de restructurare, iar în practica acordului de restructurare salariile sunt, de regulă, creanțe neafectate — se plătesc integral, potrivit drepturilor din dreptul muncii. Dacă totuși ar fi afectate, salariații ar vota într-o categorie separată, cu respectarea tratamentului egal.

Important: Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (Legea nr. 200/2006) se activează la deschiderea insolvenței/falimentului, nu în procedurile de prevenire — în acordul de restructurare debitorul, prin ipoteză, nu este insolvent, astfel încât Fondul nu intervine.

Efectul asupra codebitorilor, fideiusorilor și garanților terți

Acordul de restructurare confirmat produce efecte numai între debitor și creditorii afectați. Reducerea sau reeșalonarea acordată debitorului nu profită codebitorilor solidari, fideiusorilor și nici garanților (reali sau personali) terți: creditorul își păstrează integral dreptul de a-i urmări pe aceștia pentru creanța în forma ei inițială, cu excepția cazului în care acordul prevede expres altfel. Este soluția comună concordatului preventiv și planului de reorganizare, iar Directiva (UE) 2019/1023 nu impune extinderea efectelor asupra garanților terți.

Finanțările noi și finanțările intermediare

Pentru a stimula redresarea, Directiva (UE) 2019/1023 (art. 17 – finanțări noi; art. 18 – finanțări intermediare), transpusă prin Legea nr. 216/2022, instituie o protecție a finanțărilor acordate în cadrul restructurării: acestea sunt, în principiu, protejate împotriva acțiunilor în anulare dintr-o eventuală insolvență ulterioară și pot beneficia de o prioritate la plată. „Finanțarea nouă" și „finanțarea intermediară" au primit definiții proprii în Legea nr. 85/2014.

⚠️ Întinderea concretă a priorității în dreptul român și limitele condiției ca finanțarea să fi fost „rezonabil necesară" rămân de conturat prin practică. Sursa: Directiva (UE) 2019/1023, art. 17–18, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Aspecte practice

Când să alegi acordul de restructurare (și când nu)

• Potrivit dacă: dificultatea este incipientă, nu există executări silite pornite sau iminente, relația cu creditorii principali este bună și ai timp să negociezi în afara instanței. Procedura este mai rapidă, discretă și mai puțin costisitoare decât cele judiciare.
• Nepotrivit dacă: ai nevoie imediată de protecție contra executărilor silite. Acordul de restructurare nu suspendă de drept urmăririle individuale — un creditor nemulțumit poate continua executarea până la momentul confirmării. Într-o astfel de situație, concordatul preventiv (care suspendă de drept executările) este de regulă soluția mai potrivită.

Pași uzuali

1. Contractează un administrator al restructurării (practician în insolvență autorizat), care întocmește raportul privind starea de dificultate.
2. Redactează acordul cu măsurile de redresare și modul de achitare a creanțelor afectate.
3. Identifică corect creanțele afectate vs. neafectate — numai cele afectate votează, iar tratamentul lor trebuie să fie egal și proporțional în cadrul fiecărei categorii.
4. Negociază și comunică acordul creditorilor afectați, cu respectarea termenului de vot de minimum 20 de zile de la comunicare (art. 15^3 alin. (1)).
5. Depune cererea de confirmare la judecătorul-sindic (sau, dacă debitorul a avut o cifră de afaceri de până la 500.000 euro în anul anterior și acordul a fost votat cu unanimitate, obține doar avizarea practicianului în insolvență, fără confirmare judiciară — art. 15^13 alin. (1)).

Greșeli frecvente de evitat

• Subestimarea lipsei suspendării automate. Fără suspendare de drept, un singur creditor ostil poate declanșa o executare care compromite redresarea. Verifică riscul de executare înainte de a alege această cale.
• Clasificarea greșită a creanțelor (afectate/neafectate sau pe categorii) — un viciu de legalitate poate atrage respingerea confirmării.
• Tratament inegal al creditorilor din aceeași categorie — condiția tratamentului egal și proporțional este esențială pentru confirmare.
• Ignorarea dovezii că debitorul nu este deja insolvent — Legea nr. 239/2025 a întărit cerințele de dovadă pe acest aspect; dacă debitorul este deja în insolvență, procedurile de prevenire nu sunt disponibile.

Efectul modificărilor din 2025

Legea nr. 239/2025 a adus cerințe suplimentare privind dovada că debitorul nu se află deja în insolvență și a urmărit combaterea folosirii abuzive a procedurilor de prevenire pentru simpla tergiversare a plății datoriilor (inclusiv a celor fiscale). Reține regula tranzitorie: procesele începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2025 rămân supuse normelor anterioare.

Sursa: Legea nr. 239/2025 – principalele modificări, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Efectele confirmării, eșecul acordului și dimensiunea transfrontalieră

Ce se întâmplă dacă acordul de restructurare eșuează

Odată confirmat, acordul de restructurare este obligatoriu pentru creditorii afectați și constituie titlu pentru executarea măsurilor convenite. Atât timp cât acordul este în derulare, procedura insolvenței nu poate fi deschisă împotriva debitorului.

Dacă debitorul nu execută acordul, el pierde beneficiul restructurării: creditorii afectați își pot relua urmăririle, iar creanțele redevin exigibile în forma lor inițială, în măsura neachitată. Dacă debitorul ajunge în stare de insolvență, se poate deschide procedura de insolvență la cererea debitorului sau a unui creditor. Administratorul restructurării (practician în insolvență) poate răspunde profesional și civil pentru culpa sa în derularea procedurii, potrivit OUG nr. 86/2006 și dreptului comun.

⚠️ Precizare — Spre deosebire de concordatul preventiv, legea nu detaliază un mecanism automat de „constatare a eșecului" ori un „faliment de drept" specific acordului de restructurare. Trecerea la insolvență urmează regulile generale de deschidere a procedurii (starea de insolvență a debitorului), nu o consecință automată a neexecutării. Acest aspect rămâne de clarificat prin practică.

Dimensiunea transfrontalieră

În Uniunea Europeană, recunoașterea automată a unei proceduri de insolvență/prevenire într-un alt stat membru operează numai pentru procedurile enumerate expres în Anexa A la Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (pe baza „centrului intereselor principale" al debitorului — COMI, art. 3).

⚠️ Atenție — Anexa A a fost actualizată prin Regulamentele (UE) 2017/353, 2018/946 și 2021/2260, fără ca vreuna dintre aceste modificări să includă o notificare a României pentru „procedura acordului de restructurare" (introdusă abia prin Legea nr. 216/2022). La data documentării nu există confirmarea că acordul de restructurare figurează în Anexa A. În consecință, cel mai probabil acordul nu beneficiază (încă) de recunoaștere transfrontalieră automată în temeiul Regulamentului 2015/848; recunoașterea într-un alt stat membru ar depinde de dreptul comun / de dreptul internațional privat al statului respectiv. Debitorii cu creditori sau active în afara României ar trebui să trateze acest aspect cu prudență și să obțină consiliere specifică. Sursa: Regulamentul (UE) 2015/848, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Jurisprudență națională

Notă privind stadiul jurisprudenței. Acordul de restructurare este o procedură nouă (introdusă prin Legea nr. 216/2022, în vigoare din 17 iulie 2022), astfel că practica judiciară este incipientă. La data documentării există, public, o singură confirmare judiciară raportată (premiera din 2025), iar dezbaterea rămâne preponderent doctrinară. Opiniile de mai jos, acolo unde nu descriu o hotărâre efectivă, sunt marcate cu ⚠️.

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Instanță de insolvență (tribunal), 2025 — confirmarea primului acord de restructurare din România Într-o premieră națională, în prima jumătate a anului 2025 o instanță a confirmat pentru prima dată un acord de restructurare întemeiat pe Legea nr. 85/2014. Cauza a vizat o companie de impact, cu active de peste 50 de milioane de euro, iar acordul restructurează o creanță de aproximativ 15 milioane de euro pe o perioadă de 6 ani, cu menținerea a zeci de locuri de muncă și fără suspendarea activității debitorului. Confirmarea demonstrează că mecanismul preponderent extrajudiciar descris de lege este aplicabil practic: acordul, negociat și votat de creditori în prealabil, a trecut cu succes filtrul de legalitate al judecătorului-sindic. · Semnificație: validează în concret arhitectura procedurii și marchează intrarea instrumentului în practica reală. Sursa: CITR – primul acord de restructurare confirmat de instanță, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

⚠️ Semnal doctrinar/critic — limitele confirmării judiciare (JURIDICE.ro ESSENTIALS) Nu au fost identificate, la data documentării, hotărâri publicate prin care o instanță să fi respins cererea de confirmare a unui acord de restructurare. Critica doctrinară vizează însă chiar mecanismul: cererea de confirmare a acordului de către judecătorul-sindic ar funcționa, „în contra spiritului Directivei (UE) 2019/1023", ca un filtru judiciar suplimentar. În plus, pentru vot viciat, judecătorul-sindic poate pronunța o hotărâre de infirmare a acordului după ce a dispus confirmarea — cu alte cuvinte, își reneagă propria hotărâre. Se subliniază că, întrucât se contestă în realitate creanțele, nu acordul, iar sancțiunea (falimentul automat) lipsește, hotărârea de infirmare rămâne „lipsită de consecințe practice". Sursa: Analiza Proiectului de lege de modificare a Legii insolvenței nr. 85/2014 – JURIDICE.ro ESSENTIALS (accesat 2026-09-11)

Nuanțe și cazuri speciale

⚠️ Confirmarea contra votului majoritar (cross-class cram-down) — Doctrina reține că, prin transpunerea art. 10-11 din Directiva (UE) 2019/1023, un acord poate fi confirmat chiar și în opoziția unor categorii de creditori, sub condiția constituirii corecte a categoriilor de creanțe și a respectării tratamentului corect și echitabil (niciun creditor să nu primească mai puțin decât în caz de faliment). Aplicarea concretă a mecanismului urmează să fie conturată de practică. Sursa: Cram-down: un mecanism de echilibru pentru companiile în dificultate și creditorii lor – JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

⚠️ Dificultatea probatorie a contestatarului — Un caz-limită semnalat de doctrină: creditorul care ar vrea să conteste un vot viciat nu are, de regulă, acces la evidența contabilă a debitorului și nici la lista completă a creditorilor, ceea ce face contestația greu de fundamentat în practică. Sursa: Analiza Proiectului de lege de modificare a Legii insolvenței nr. 85/2014 – JURIDICE.ro ESSENTIALS (accesat 2026-09-11)

Jurisprudență CJUE

La data documentării nu a fost identificată o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene care să interpreteze specific dispozițiile privind adoptarea planurilor și mecanismul de cross-class cram-down (art. 9-11) din Directiva (UE) 2019/1023 în materia cadrelor de restructurare preventivă — jurisprudența Curții pe aceste texte nu s-a format încă. Reperul rămâne textul directivei transpuse prin Legea nr. 216/2022. Sursa: Directiva (UE) 2019/1023, EUR-Lex (accesat 2026-09-11)

Tendințe jurisprudențiale

La un stadiu incipient, se observă câteva tendințe:

• Adoptare lentă, dar confirmată. Prima confirmare judiciară a unui acord de restructurare a apărut abia în 2025, la aproape trei ani de la introducerea procedurii — semn că instrumentul este folosit cu prudență, dar și că filtrul de legalitate poate fi trecut cu succes.
• Preferința pentru concordatul preventiv. În practică, debitorii recurg mai frecvent la concordatul preventiv (cereri în creștere cu 30% în primele opt luni din 2025, de la 145 la 189), atras de suspendarea de drept a executărilor silite — protecție pe care acordul de restructurare nu o oferă automat. Acordul rămâne opțiunea debitorilor cu relații bune cu creditorii, aflați într-o fază incipientă a dificultății.
• Control judiciar de legalitate, nu de oportunitate. Atât confirmarea, cât și eventualele contestații sunt cantonate pe motive de nelegalitate; instanța nu reevaluează oportunitatea economică a acordului votat de creditori.
• Zonă de incertitudine procedurală. Mecanismul infirmării pentru vot viciat și aplicarea concretă a cross-class cram-down rămân neconturate jurisprudențial și vor fi clarificate pe măsură ce se acumulează spețe.

Noutăți

2025 — Premieră: primul acord de restructurare confirmat de instanță. CITR anunță prima confirmare judiciară a unui acord de restructurare din România (companie de impact, active > 50 mil. euro, creanță de ~15 mil. euro restructurată pe 6 ani). CEO CITR Paul-Dieter Cîrlănaru: „un moment care arată că restructurarea poate fi un act de viziune strategică, nu doar o măsură de corecție". Sursa: CITR, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Ian.–aug. 2025 — dinamica insolvenței și a prevenției. 4.561 de insolvențe (față de 4.657 în aceeași perioadă din 2024, −2%); companiile de impact în insolvență scad de la 95 la 78; cererile de concordat preventiv cresc cu 30% (de la 145 la 189), deși mai puțin de jumătate ajung să fie omologate, din cauza accesării tardive. Sursa: CITR, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

Întrebări frecvente

1. Prin ce diferă acordul de restructurare de concordatul preventiv? Acordul de restructurare este preponderent extrajudiciar: se negociază și se votează înainte de sesizarea instanței, iar judecătorul-sindic doar îl confirmă. Concordatul preventiv este o procedură judiciară, cu două etape (deschidere și omologare), a cărei simplă deschidere suspendă de drept executările silite. Acordul se adresează dificultății incipiente; concordatul, unei dificultăți mai avansate.

2. Acordul de restructurare oprește executările silite? Nu de drept. Spre deosebire de concordatul preventiv, acordul de restructurare nu suspendă automat urmăririle silite individuale. Protecția contra executărilor și a curgerii accesoriilor (dobânzi, penalități) apare, în principiu, doar după confirmarea acordului.

3. Cine votează acordul? Doar creditorii ale căror creanțe sunt afectate de acord. Creditorii cu creanțe neafectate nu au drept de vot, iar acordul confirmat nu le produce niciun efect.

4. Ce majoritate este necesară? Acordul este acceptat de o categorie de creanțe dacă întrunește majoritatea absolută din valoarea creanțelor din acea categorie. Pentru debitorii mici (cifră de afaceri ≤ 500.000 euro în anul anterior) nu este obligatorie constituirea categoriilor, fiind suficientă majoritatea absolută din valoarea creanțelor afectate.

5. Este întotdeauna nevoie de confirmarea judecătorului? Nu. Confirmarea judecătorului-sindic nu mai este necesară atunci când sunt îndeplinite cumulativ două condiții: debitorul a avut în anul precedent o cifră de afaceri netă (sau un venit brut) de până la 500.000 euro și acordul a fost votat cu unanimitate. În acest caz acordul este doar avizat de practicianul în insolvență contractat de debitor (art. 15^13 alin. (1) din Legea nr. 85/2014). Pentru un debitor peste acest prag, unanimitatea singură nu înlătură etapa confirmării.

6. Ce se întâmplă dacă un creditor votează împotrivă? Creditorii care au votat împotriva acordului pot formula contestații împotriva listei creanțelor afectate. Dacă o contestație este admisă, acordul se modifică în consecință. Confirmarea poate fi respinsă însă doar pentru motive de nelegalitate.

7. Poate fi deschisă insolvența în timpul acordului? Nu. Cât timp acordul de restructurare confirmat este în derulare, procedura insolvenței nu poate fi deschisă împotriva debitorului.

8. Cine poate folosi procedura? Profesioniștii care exploatează o întreprindere — societăți, dar și PFA, întreprinderi individuale și familiale. Sunt excluse persoanele care exercită profesii liberale, instituțiile de credit și societățile de asigurare/reasigurare (regim special), precum și unitățile de învățământ și cercetare. Consumatorii folosesc o procedură separată (Legea nr. 151/2015).

9. Cum sunt tratate datoriile la ANAF și salariile? Creanțele bugetare pot fi afectate și votează într-o categorie proprie, dar statul poate consimți la reduceri/reeșalonări doar în limitele legislației fiscale și ale regulilor de ajutor de stat. Creanțele salariale sunt de regulă neafectate (plătite integral); Fondul de garantare a creanțelor salariale (Legea nr. 200/2006) intervine doar la deschiderea insolvenței, nu în procedurile de prevenire.

10. Reducerea acordată debitorului îi ajută și pe garanți (fideiusori, codebitori)? Nu. Creditorul își păstrează integral dreptul împotriva codebitorilor, fideiusorilor și garanților terți, cu excepția cazului în care acordul prevede expres altfel.

11. Ce se întâmplă dacă acordul eșuează? Debitorul pierde beneficiul restructurării: creanțele redevin exigibile în forma inițială (în măsura neachitată), iar dacă debitorul ajunge în insolvență se poate deschide procedura de insolvență. Legea nu prevede un „faliment de drept" automat pentru simpla neexecutare.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Universul Juridic (analiză doctrinară) Acordul de restructurare pare să fie, mai degrabă, la îndemâna acelor debitori care, deși se află în dificultate, au o relație bună cu creditorii, nu sunt presați de executări silite pornite sau care urmează a fi pornite, au suficient timp pentru a negocia și nu au nevoie de intervenția instanței până la finalizarea negocierilor. Prin contrast, concordatul preventiv devine mai atractiv atunci când starea de dificultate este mai serioasă, fiind previzibilă sau deja începută urmărirea silită. Sursa: Acord de restructurare sau concordat preventiv? – Universul Juridic (accesat 2026-09-11)

⚠️ Opinie specialistă — JURIDICE.ro Un avantaj major al acordului de restructurare este caracterul său preponderent extrajudiciar: negocierile debitorului cu creditorii se desfășoară fără constrângeri de timp sau procedurale, instanța fiind sesizată abia la final, când acordul a fost aprobat de creditori cu majoritățile prevăzute de Directiva (UE) 2019/1023. Etapa judiciară se reduce la confirmarea acordului, spre deosebire de concordatul preventiv, care presupune atât o etapă judiciară anterioară, cât și una ulterioară omologării. Sursa: Noi instrumente pentru restructurarea afacerii în dificultate – JURIDICE.ro (accesat 2026-09-11)

⚠️ Opinie specialistă / semnal critic — comentarii din mediul juridic privind Legea nr. 239/2025 Unele voci din practică au avertizat că modificările aduse legii insolvenței în 2025 au fost propuse fără un studiu de impact și fără o consultare reală a practicienilor și a mediului de afaceri, existând riscul ca, împreună cu presiunea fiscală, ele să conducă la înmulțirea cazurilor de insolvență, nu la prevenirea lor. Sursa: Joi intră în vigoare modificări substanțiale ale legii insolvenței – avocatnet.ro (accesat 2026-09-11)

Referințe

1. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (formă consolidată) — art. 5 pct. 43¹ (definiția acordului de restructurare), art. 5 pct. 44¹ (concordatul preventiv), art. 15^1–15^13 (procedura acordului de restructurare, introduse prin Legea nr. 216/2022): art. 15^3 (comunicare și termen de vot de min. 20 de zile), art. 15^4 (categorii, majoritate absolută, prag 500.000 euro pentru neconstituirea categoriilor, grație de 10 zile pentru voturile întârziate), art. 15^6–15^7 (confirmare), art. 15^12 (blocarea deschiderii insolvenței), art. 15^13 (excepția de la confirmare — cifră de afaceri ≤ 500.000 euro + vot cu unanimitate). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/304535 (accesat 2026-09-11).
2. Legea nr. 216/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 (M. Of. nr. 709 din 14 iulie 2022) — transpune Directiva (UE) 2019/1023; înlocuiește mandatul ad-hoc cu acordul de restructurare. avocatnet.ro/t18602/Legea-216-2022 (accesat 2026-09-11).
3. Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă (sursa europeană a reglementării; textul UE va fi detaliat de agentul de îmbogățire).
4. Legea nr. 239/2025 — modificări ale procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență. „Legea nr. 239/2025 – principalele modificări legislative", JURIDICE.ro/810772 (accesat 2026-09-11).
5. I. Viorică, R. Apostolescu, „Legea nr. 216/2022: cum se modifică legislația privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență", Universul Juridic (accesat 2026-09-11).
6. „Acord de restructurare sau concordat preventiv?", Universul Juridic (accesat 2026-09-11).
7. „Propuneri de modificare a Legii nr. 85/2014. Acordul de restructurare", JURIDICE.ro/704822 (accesat 2026-09-11).
8. „Creanțele neafectate în procedurile de prevenire a insolvenței", JURIDICE.ro/700310 (accesat 2026-09-11).
9. „Noutățile introduse în materia insolvenței prin Legea nr. 216/2022", JURIDICE.ro/686056 (accesat 2026-09-11).
10. „Noi instrumente pentru restructurarea afacerii în dificultate", JURIDICE.ro/686019 (accesat 2026-09-11).
11. „Joi intră în vigoare modificări substanțiale ale legii insolvenței", avocatnet.ro/articol_70147 (accesat 2026-09-11).
12. Legea nr. 85/2014, art. 3 (domeniul de aplicare: profesioniști; excluderea profesiilor liberale și a entităților cu regim special). Text confirmat la avocatnet.ro/articol_37739 și Legestart (accesate 2026-09-11).
13. Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice (procedură separată pentru consumatori).
14. Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale.
15. OG nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale (restructurarea obligațiilor bugetare) și Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) — regimul consimțământului organului fiscal.
16. Directiva (UE) 2019/1023, art. 6–7 (suspendarea măsurilor de executare silită), art. 17–18 (finanțări noi și intermediare). EUR-Lex, CELEX:32019L1023 (accesat 2026-09-11).
17. Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (Anexa A — recunoașterea transfrontalieră automată). EUR-Lex, CELEX:32015R0848 (accesat 2026-09-11).