Glosarul de termeni juridici ai insolvenței definește noțiunile esențiale care regulează procedurile colective când o persoană juridică sau fizică nu-și mai poate plăti datoriile. Incluzând organele de conducere (adunare și comitet), tipurile de creditori și procedurile transfrontaliere, acest ghid oferă claritate asupra unui domeniu complex al dreptului comercial și civil.
Adunarea și comitetul creditorilor
Adunarea creditorilor este organul deliberativ care reunește toți creditorii îndreptățiți să participe la procedura de insolvență, iar comitetul creditorilor este organul restrâns (3, 5 sau 7 membri) care supraveghează practicianul în insolvență. Adunarea decide prin vot valoric, iar comitetul cu majoritate simplă. Ambii organi pot fi contestați la judecătorul-sindic în termene scurte. Vezi detalii.
Cererea creditorului de deschidere a insolvenței
Un creditor poate cere deschiderea procedurii de insolvență împotriva unui debitor atunci când deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile, cu valoare-prag de 50.000 lei (sau 6 salarii medii brute pentru creanțe salariale). Cererea se depune la tribunalul de la sediul debitorului și se judecă pe bază de înscrisuri. Vezi detalii.
Creanțele bugetare (ANAF) în insolvență
Creanțele bugetare — sumele datorate statului cu titlu de impozite, taxe și contribuții, administrate de ANAF — beneficiază de un regim special, dar nu de prioritate absolută. În faliment se plătesc abia pe poziția a 5-a, după cheltuielile procedurii, finanțările noi și creanțele salariale. Din decembrie 2025, eșalonările se pierd la deschidere și restricții noi grevează stingerea prin dare în plată. Vezi detalii.
Creditorul garantat și cauzele de preferință — definiție completă
Creditorul garantat (titular al unei ipoteci, gaj sau privilegiu) se plătește cu prioritate din prețul bunului grevat, potrivit ordinei speciale din art. 159. Prioritatea este limitată la valoarea evaluării bunului; partea neacoperită devine chirografară. Accesoriile continuă să curgă pentru creditorul garantat, ca excepție de la regula generală. Vezi detalii.
Închiderea procedurii de insolvență — definiție completă
Închiderea procedurii se dispune prin sentință a judecătorului-sindic și produce efecte majore: radierea debitorului persoană juridică, descărcarea de obligații a debitorului profesionist persoană fizică — cu excepția cazurilor de bancrută frauduloasă. Radierea intervine numai la închiderea pentru lipsa bunurilor (art. 174) și la faliment închis (art. 176–177). Vezi detalii.
Insolvența grupurilor de societăți — definiție completă
Insolvența grupului de societăți este reglementată prin Titlul II, Capitolul II din Legea nr. 85/2014 și se soluționează prin coordonare procedurală — dosare separate pentru fiecare membru, dar același judecător-sindic. Legiuitorul nu a ales contopirea averilor (consolidare materială). Creanțele dintre membri sunt subordonate și se plătesc după creditorii externi. Vezi detalii.
Insolvența persoanelor fizice — definiție completă
Insolvența persoanei fizice este o procedură colectivă, reglementată de Legea nr. 151/2015, prin care o persoană fizică de bună-credință care nu-și mai poate plăti datoriile poate obține descărcarea (eliberarea) de datoriile rămase neacoperite. Oferă trei forme: plan de rambursare (administrativ), lichidare de active (judiciar) și procedura simplificată (pentru datorii mici). Vezi detalii.
Insolvența transfrontalieră — definiție completă
Insolvența transfrontalieră privește procedurile deschise împotriva unui debitor care are creditori, bunuri sau sedii în mai multe state. Pentru raporturile între statele UE se aplică direct Regulamentul (UE) 2015/848, care stabileşte competența pe baza COMI (centrul principal de interese) și prevede recunoaștere automată. Pentru state terțe se aplică Titlul III din Legea nr. 85/2014. Vezi detalii.
Ordinea de prioritate a creanțelor — definiție completă
Ordinea de prioritate stabilește cum se repartizează banii obținuți din vânzarea bunurilor debitorului. Legea prevede două cascade: una pentru bunuri grevate de garanții (art. 159) și una pentru bunuri libere (art. 161, cu 10 ranguri). Practic, cheltuielile procedurii și salariile se plătesc primele, creanțele bugetare vin pe locul 5, iar chirografarii și asociații sunt ultimii. Vezi detalii.
Întrebări frecvente
1. Care este diferența dintre adunarea și comitetul creditorilor? Adunarea reunește toți creditorii cu drept de vot și ia deciziile strategice, prin vot valoric. Comitetul este un organ restrâns, de 3, 5 sau 7 membri, care supraveghează activitatea curentă a practicianului și votează cu majoritate simplă.
2. Ce valoare trebuie să aibă creanța ca să pot cere insolvența debitorului? Creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă de peste 60 de zile, cu valoare-prag de 50.000 lei (sau 6 salarii medii brute pentru creanțe salariale). Cererea se depune la tribunalul de la sediul debitorului. Dacă starea de insolvență se confirmă, judecătorul-sindic deschide procedura.
3. Creditorul garantat cu ipotecă se plătește întotdeauna din bunul grevat? Da, cu prioritate din prețul bunului, în limita valorii sale de evaluare. Cheltuielile de vânzare și onorariile se deduc mai întâi. Dacă bunul valorează mai puțin decât creanța, diferența devine chirografară și se plătește la rând cu ceilalți creditori negarantați.
4. Pe ce loc se plătesc creanțele ANAF în faliment? Creanțele bugetare ocupă poziția a 5-a în ordinea de prioritate (art. 161), după cheltuielile procedurii, finanțările din procedură și creanțele salariale. Din 18 decembrie 2025, eșalonările la plată se pierd la deschiderea insolvenței.
5. Cum se coordonează procedurile unui grup de societăți? Legea română a ales coordonarea procedurală: dosare separate pentru fiecare membru, dar același judecător-sindic. Averile nu se contopesc. Creanțele dintre membri sunt subordonate și se plătesc după creditorii externi.
6. Poate o persoană fizică neprofesionist să intre în insolvență? Da, conform Legii nr. 151/2015. Dacă este de bună-credință și datoriile depășesc 15 salarii minime pe economie, poate accesa trei forme de procedură: plan de rambursare, lichidare de active sau procedura simplificată, cu posibilitate finală de descărcare de datorii.
7. O procedură deschisă într-un alt stat UE este recunoscută automat în România? Da. Hotărârea de deschidere a procedurii principale dintr-un alt stat membru UE este recunoscută automat în România, fără formalități, conform Regulamentului (UE) 2015/848. Pentru state terțe, trebuie depusă o cerere separată de recunoaștere.
8. În ce ordine se plătesc exact creditorii la distribuire? Ordinea este strictă: cheltuielile procedurii și onorariile primele, apoi finanțările din procedură, creanțele salariale, creanțele bugetare pe locul 5, alte creanțe privilegiate și, la final, creditorii chirografari. Creditorii garantați se plătesc din prețul bunului grevat.