Acordul de restructurare este o procedură de prevenire a insolvenței prin care un debitor aflat în dificultate negociază în prealabil cu creditorii ale căror creanțe sunt afectate un plan de redresare, pe care îl supune apoi confirmării judecătorului-sindic. Este o procedură preponderent extrajudiciară, introdusă prin Legea nr. 216/2022.
Definiție
Acordul de restructurare este o procedură de prevenire a insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2014, introdusă prin Legea nr. 216/2022, care transpune Directiva (UE) 2019/1023. Denumit inițial mandat ad-hoc, a fost înlocuit complet de aceasta procedură și se adresează debitorilor profesioniști aflați în dificultate incipientă. Procedura descrisă în detaliu la acordul de restructurare este esențială pentru înțelegerea procesului de redresare.
Trei faze esențiale
Acordul de restructurare se desfășoară în trei etape. Întâi, debitorul negociază în prealabil cu creditorii ale căror creanțe sunt afectate un plan de redresare, care stabilește modalitățile de achitare a datoriilor. Apoi, acordul se supune votului creditorilor pe categorii de creanțe. În final, judecătorul-sindic confirma acordul. Această procedură diferă fundamental de procedeele judiciare în care judecătorului-sindic și adunării/comitetului creditorilor le revine un rol mai activ din faza inițială.
Caracteristici distinctive
Acordul de restructurare nu suspendă de drept executările silite. Protecția împotriva executărilor și curgerii accesoriilor apare doar după confirmarea acordului. Procedura este preponderent extrajudiciară — negocierea și votul precedă sesizarea instanței, iar judecătorul-sindic intervine doar pentru confirmare și control de legalitate.
Domeniu de aplicare
Pot folosi aceasta procedură profesioniștii care exploatează o întreprindere: societăți comerciale, PFA, întreprinderi individuale și familiale. Sunt excluse persoanele care exercită profesii liberale, instituțiile de credit, societățile de asigurare, unitățile de învățământ și cercetare. Consumatorii beneficiază de o procedură separată sub Legea nr. 151/2015.
Poziție în sistemul de prevenire
Acordul de restructurare ocupă o poziție esențială în cadrul glosarului capitolului Insolvență, reprezentând o soluție pentru debitori aflați în dificultate incipientă. Este o procedură colectivă — creditorii cu creanțe neafectate nu sunt legați de acord. Cât timp acordul confirmat este în derulare, o procedură de insolvență nu poate fi deschisă. Administratorul restructurării (practician în insolvență) coordonează negocierea și execută acordul confirmat.
Cadrul legislativ și protecții
Regulile de fond sunt cuprinse în articolele 15¹–15¹³ din Legea nr. 85/2014. Procedura asigură protecție debitorului și creditorilor prin reguli clare privind votul, confirmarea și efectele acordului. Cu excepția creditelor neafectate, orice creanță poate fi inclusă în structura acordului, inclusiv cele rezultate din anulări de acte frauduloase sau alte proceduri.
Întrebări frecvente
1. Prin ce diferă acordul de restructurare de concordatul preventiv? Acordul de restructurare este preponderent extrajudiciar: se negociază și se votează înainte de sesizarea instanței, iar judecătorul-sindic doar îl confirmă. Concordatul preventiv este o procedură judiciară, cu două etape (deschidere și omologare), a cărei simplă deschidere suspendă de drept executările silite. Acordul se adresează dificultății incipiente; concordatul, unei dificultăți mai avansate.
2. Acordul de restructurare oprește executările silite? Nu de drept. Spre deosebire de concordatul preventiv, acordul de restructurare nu suspendă automat urmăririle silite individuale. Protecția contra executărilor și a curgerii accesoriilor (dobânzi, penalități) apare, în principiu, doar după confirmarea acordului.
3. Cine poate folosi procedura acordului de restructurare? Profesioniștii care exploatează o întreprindere — societăți, dar și PFA, întreprinderi individuale și familiale. Sunt excluse persoanele care exercită profesii liberale, instituțiile de credit și societățile de asigurare/reasigurare (regim special), precum și unitățile de învățământ și cercetare. Consumatorii folosesc o procedură separată.