Clientul final care deține instalații de producere a energiei din surse regenerabile la locul de consum, consumă, stochează și livrează surplusul în rețea. Pentru firme, statutul de prosumator este condiționat de o putere instalată de cel mult 400 kW pe fiecare loc de consum, cu valorificarea surplusului reglementată pe paliere de putere.
Definiție
Termenul de prosumator desemnează orice client final — persoane fizice sau juridice, inclusiv firme — care deține una sau mai multe instalații de producere a energiei electrice din surse regenerabile la locul de consum și care consumă, stochează și/sau livrează în rețea surplusul de energie produs. Conform cadrului legal stabilit de glosarul domeniilor specializate, pentru persoanele juridice (SRL, SA, PFA, întreprinderi individuale/familiale), statutul de prosumator este condiționat de o putere instalată de cel mult 400 kW pe fiecare loc de consum.
Diferența esențială între prosumator și producător constă în scop și scară: prosumatorul produce energia electrică în principal pentru consumul propriu, livrând surplusul în rețea, iar producătorul dedicat este o entitate juridică dedicată producerii de energie pentru comercializare. Prosumatorul beneficiază de o serie de exceptări la normele generale de licențiere și responsabilitate — peste pragul de 400 kW, o firmă intră în regimul de producător și trebuie să obțină autorizație și licență de la ANRE.
Modul de valorificare a surplusului depinde direct de palierul de putere al instalației. Pentru instalațiile de cel mult 200 kW pe loc de consum, surplusul livrat în rețea beneficiază de compensare cantitativă: furnizorul facturează lunar doar diferența dintre energia consumată din rețea și cea livrată, surplusul scăzând din consumul facturat. Această prevedere este garantată până la 31 decembrie 2030.
Pentru puterea între 200 și 400 kW pe loc de consum, regimul se schimbă: nu mai existe compensare cantitativă, iar furnizorul cumpără energia livrată la prețul mediu ponderat PZU (Piața Zilei Următoare) din luna producerii, operând o regularizare financiară între energia vândută și cea consumată din rețea. Deoarece prețul PZU nu este garantat și poate fluctua semnificativ, dimensionarea instalației la acest palier se bazează mai ales pe autoconsum.
Regimul prosumatorului a fost restructurat prin Legea nr. 160/2026 (în vigoare din 26 iulie 2026), care a clarificat plafonul de 400 kW pe loc de consum și a definit cu precizie cele două regimuri de valorificare. Noile prevederi se aplică automat și contractelor aflate în derulare, fără necesitatea unui contract nou.
Întrebări frecvente
1. Ce este un prosumator? Un prosumator este clientul final — inclusiv o firmă — care deține instalații de producere a energiei electrice din surse regenerabile la locul de consum, consumă, stochează și livrează în rețea surplusul produs. Pentru firme, statutul de prosumator este condiționat de o putere instalată de cel mult 400 kW pe fiecare loc de consum.
2. Care este diferența dintre prosumator și producător? Prosumatorul produce energie în primul rând pentru consum propriu și livrează surplusul în rețea (sub 400 kW pe loc de consum, exceptat de licența de producere). Producătorul este o persoană juridică dedicată producerii de energie electrică pentru vânzare (peste 400 kW sau fără consum propriu), necesitând autorizație și licență ANRE.
3. Care este regimul de valorificare al surplusului? Până la 200 kW pe loc de consum, surplusul beneficiază de compensare cantitativă (diferența dintre consumul din rețea și energia livrată scade din factura lunară), garantată până la 31 decembrie 2030. Între 200 și 400 kW, surplusul se vinde la prețul mediu ponderat PZU din luna producerii, fără garanție de preț minim.