Insolvența grupurilor de societăți este regimul special de procedură aplicabil atunci când mai multe societăți interconectate prin control intră concomitent în dificultate financiară. Legea română asigură coordonarea procedurală (dosare separate, același judecător-sindic), nu contopirea averilor. Acest regim, reglementat în Titlul II, Capitolul II (art. 183–203) din Legea nr. 85/2014, protejează creditorii și asigură eficiență prin proceduri armonizate.
Definiție și cadrul legal
Insolvența grupurilor de societăți este un regim special reglementat în Titlul II, Capitolul II (art. 183–203) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, aplicabil atunci când mai multe entități juridice interconectate prin control intră simultan în dificultate financiară.
Conceptul de grup
Conform art. 5 din Legea nr. 85/2014, un grup de societăți constă din două sau mai multe societăți legate prin control și/sau deținerea participațiilor calificate. Există o societate-mamă, care exercită controlul asupra membrilor, și unul sau mai mulți membri controlați. Regimul special se activează printr-o cerere comună de deschidere a procedurii, formulată de debitor sau de creditori, vizând concomitent doi sau mai mulți membri.
Principiul coordonării procedurale
Punctul central al regimului este coordonarea procedurală. Legiuitorul român nu a adoptat consolidarea materială a averilor — fiecare membru rămâne debitor distinct, cu avere separată, tabel de creanțe propriu și creditori individuali. Se corelează procedurile (art. 183 prevede aplicarea în mod corespunzător a dreptului comun, cu derogări), nu se unesc patrimoniile.
Judecătorul-sindic și competența
Pentru asigurarea unei viziuni de ansamblu, art. 185 din Legea nr. 85/2014 prevede că toate dosarele membrilor grupului sunt repartizate aceluiași judecător-sindic — cel desemnat aleatoriu în primul dosar înregistrat. Competența instanței rămâne la tribunalul cu sediul societății-mamă sau, după caz, al societății cu cea mai mare cifră de afaceri. O cerere de deschidere a insolvenței poate viza și procedura în grup.
Creanțele intragrup și prioritatea creditorilor externi
Un aspect critic al regimului este tratamentul creanțelor dintre membri. Conform art. 201 din Legea nr. 85/2014, o creanță a unui membru asupra altui membru, născută înainte de deschiderea procedurii, nu se clasează în rangurile obișnuite (art. 161 pct. 8–9), ci în rândul creanțelor subordonate (art. 161 pct. 10 lit. a). Prin urmare, creditorii externi ai fiecărui membru sunt plătiți înaintea creanțelor deținute de ceilalți membri ai grupului, protejând echilibrul și incitativele de negociere.
Legătura cu glosarul insolvenței
Acest termen este o parte componentă a glosarului insolvență, care detaliază conceptele de bază ale procedurii. Pentru situații cu activitate transfrontalieră, se aplică și Regulamentul (UE) 2015/848.
Întrebări frecvente
1. Ce înseamnă „grup de societăți" în sensul legii insolvenței? Două sau mai multe societăți interconectate prin control și/sau prin deținerea participațiilor calificate, conform art. 5 din Legea nr. 85/2014. Există o societate-mamă, care exercită controlul, și unul sau mai mulți membri controlați. Regimul special de grup se aplică atunci când mai mulți membri intră simultan în dificultate financiară și se solicită concomitent deschiderea procedurii.
2. Averile grupului se contopesc într-o masa comună în insolvență? Nu, ca regulă generală. Legea română a ales coordonarea procedurală, nu consolidarea materială. Fiecare membru rămâne debitor distinct, cu averea, tabelul de creanțe și creditorii săi proprii. Se corelează procedurile (același judecător-sindic, decizii armonizate), dar patrimoniile nu se unesc. Coordonarea procedurală este regulată de art. 183–203 din Legea nr. 85/2014.
3. Cum se tratează creanțele dintre membrii grupului? Creanțele unui membru asupra altui membru, născute înainte de deschiderea procedurii, se înregistrează la art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014, în rangul creanțelor subordonate. Creditorii externi ai unui membru sunt plătiți înaintea creanțelor deținute de ceilalți membri ai grupului. Această subordinare este obligatorie și nu poate fi modificată.