Ghid practic · Ghid general

Contractul de arendă

Contractul de arendă permite unei persoane să folosească un bun agricol și să-i culege fructele, în schimbul unei plăți periodice. Cere formă scrisă și

Publicat: Actualizat:

Articolele de bază

Contractul de arendă este o înțelegere prin care proprietarul unui bun agricol transmite altei persoane dreptul de a-l folosi și de a culege fructele, în schimbul unei plăți periodice. Legea impune formă scrisă, înregistrare la primărie și conferă arendașului drept de preempțiune și reînnoire automată.

Definiție

Contractul de arendă este o varietate a contractului de locațiune, reglementată în Codul civil, art. 1836–1850. Prin arendă, proprietarul (arendatorul) transmite unei alte persoane (arendaș) dreptul de a folosi un bun agricol și de a culege fructele din acesta, în schimbul unei plăți periodice.

Formă și înregistrare

Legea cere ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute (art. 1838 alin. 1). Un înscris sub semnătură privată este suficient — forma notarială nu este obligatorie. Arendașul are obligația să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază se află bunurile arendate, pentru a fi înregistrat. Neînregistrarea în termen atrage amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere (art. 1838 alin. 2).

Drepturi și obligații principale

Arendașul are obligația legală de a asigura bunurile agricole împotriva calamităților, chiar fără o clauză expresă în contract (art. 1840). El nu poate da terenul mai departe altcuiva: subarendarea totală sau parțială este interzisă sub sancțiunea nulității absolute (art. 1847). Cesiunea contractului este permisă doar cu acordul scris al arendatorului și doar către soț sau descendenți majori care participă activ la exploatare (art. 1846).

Contractul înregistrat la primărie dobândește calitatea de titlu executoriu pentru plata arendei (art. 1845), ceea ce facilitează încasarea sumelor restante.

Preempțiune și reînnoire

Arendașul beneficiază de drept de preempțiune asupra bunului arendat (art. 1849): dacă proprietarul decide să vândă terenul, arendașul are dreptul să cumpere cu prioritate. Pentru vânzarea terenurilor agricole extravilane, se aplică și Legea 17/2014 cu modificările ulteriore, care plasează arendașul pe rang II de preemție, cu condiția ca arenda să fi fost înregistrată cu cel puțin 1 an înainte de oferta de vânzare.

Contractul se prelungește automat prin reînnoire de drept (art. 1848): dacă niciuna dintre părți nu comunică în scris refuzul cu cel puțin 1 an înainte de expirare, contractul se reînnoiește pentru aceeași durată. Aceste garanții fac din arenda o formă stabilă de folosință agricolă pentru ambele părți.

Pentru alți termeni din domeniu specializat, consultați ghidul capitolului sau alte proceduri și autorizații legale.

Întrebări frecvente

Trebuie contractul de arendă să fie la notar? Nu. Legea cere doar forma scrisă sub sancțiunea nulității absolute (art. 1838 alin. 1). Un înscris sub semnătură privată este suficient.

Pot da terenul mai departe altcuiva (subarendă)? Nu. Subarendarea este interzisă sub sancțiunea nulității absolute (art. 1847). Puteți cesiona contractul cu acordul arendatorului, doar către soț sau descendenți majori care participă la exploatare (art. 1846).

Se prelungește contractul automat? Da, prin reînnoire de drept (art. 1848): dacă niciuna dintre părți nu comunică în scris refuzul cu cel puțin 1 an înainte de expirare, contractul se reînnoiește pentru aceeași durată.

Articole conexe