Contractul de arendă este contractul prin care proprietarul unui bun agricol transmite altei persoane dreptul de a-l folosi și culege fructele, în schimbul unei plăți numite arendă. Forma scrisă și înregistrarea sunt obligatorii; arendașul beneficiază de drept de preempțiune și reînnoirea automată a contractului.
Definiție
Contractul de arendă este o varietate a contractului de locațiune, reglementată în Codul civil, art. 1836–1850. Prin arendă, proprietarul (arendatorul) transmite unei alte persoane (arendaș) dreptul de a folosi un bun agricol și de a culege fructele din acesta, în schimbul unei plăți periodice.
Formă și înregistrare
Legea cere ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute (art. 1838 alin. 1). Un înscris sub semnătură privată este suficient — forma notarială nu este obligatorie. Arendașul are obligația să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază se află bunurile arendate, pentru a fi înregistrat. Neînregistrarea în termen atrage amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere (art. 1838 alin. 2).
Drepturi și obligații principale
Arendașul are obligația legală de a asigura bunurile agricole împotriva calamităților, chiar fără o clauză expresă în contract (art. 1840). El nu poate da terenul mai departe altcuiva: subarendarea totală sau parțială este interzisă sub sancțiunea nulității absolute (art. 1847). Cesiunea contractului este permisă doar cu acordul scris al arendatorului și doar către soț sau descendenți majori care participă activ la exploatare (art. 1846).
Contractul înregistrat la primărie dobândește calitatea de titlu executoriu pentru plata arendei (art. 1845), ceea ce facilitează încasarea sumelor restante.
Preempțiune și reînnoire
Arendașul beneficiază de drept de preempțiune asupra bunului arendat (art. 1849): dacă proprietarul decide să vândă terenul, arendașul are dreptul să cumpere cu prioritate. Pentru vânzarea terenurilor agricole extravilane, se aplică și Legea 17/2014 cu modificările ulterioare, care plasează arendașul pe rang II de preemție, cu condiția ca arenda să fi fost înregistrată cu cel puțin 1 an înainte de oferta de vânzare.
Contractul se prelungește automat prin reînnoire de drept (art. 1848): dacă niciuna dintre părți nu comunică în scris refuzul cu cel puțin 1 an înainte de expirare, contractul se reînnoiește pentru aceeași durată. Aceste garanții fac din arenda o formă stabilă de folosință agricolă pentru ambele părți.
Arendașul trebuie, de asemenea, să cunoască noțiunile conexe din agricultură și drepturile asociate, precum și conceptele de autorizație și funcționare pe terenuri agricole. Pentru alți termeni din domeniu specializat, consultați glosarul capitolului.
Întrebări frecvente
1. Trebuie contractul de arendă să fie la notar? Nu. Legea cere doar forma scrisă, sub sancțiunea nulității absolute (art. 1838 alin. 1). Un înscris sub semnătură privată este suficient.
2. Ce înseamnă dreptul de preempțiune al arendașului? Arendașul are prioritate la cumpărare dacă proprietarul vinde bunul agricol arendat (art. 1849). Pentru terenurile agricole extravilane, legea stabilește arendașul preemptor de rang II, cu condiția ca arenda să fi fost înregistrată cu cel puțin 1 an înainte de oferta de vânzare.
3. Se prelungește contractul automat? Da, prin reînnoire de drept (art. 1848): dacă niciuna dintre părți nu comunică în scris refuzul cu cel puțin 1 an înainte de expirare, contractul se reînnoiește pentru aceeași durată.