Cenzor și auditor sunt cele două organe de control al unei societăți comerciale. Cenzorul este un organ intern, ales de adunarea generală, care supraveghează gestiunea și verifică situațiile financiare. Auditorul financiar (statutar) este un profesionist extern și independent care efectuează audit obligatoriu peste praguri de mărime. Acolo unde auditul este obligatoriu, el înlocuiește cenzorii.
Definiție
Cenzor și auditor sunt doi termeni complementari din domeniul controlului societăților comerciale, definiți de Legea 31/1990 și de Legea 162/2017.
Cenzorul — organ intern de control
Cenzorul este un organ intern de control al societății, ales de adunarea generală pentru o perioadă de trei ani. Potrivit articolului 159 din Legea 31/1990, o societate pe acțiuni trebuie să aibă minimum 3 cenzori și un supleant, numărul fiind întotdeauna impar. Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat.
Atribuțiile cenzorului includ supraveghearea gestiunii administratorului, verificarea situațiilor financiare și raportarea la adunarea generală. Cenzorii au drept de acces la documentele și registrele societății și obligația de a semnala neregulile și încălcările legii.
La societatea cu răspundere limitată, conform articolului 199 alin. (3), numirea cenzorilor este obligatorie doar dacă numărul asociaților depășește 15. Sub acest prag, controlul îl exercită direct asociații care nu sunt administratori.
Auditorul financiar — profesionist extern
Auditorul financiar (statutar) este un profesionist extern și independent, membru al CAFR (Camera Auditorilor Financiari din România), supravegheat de ASPAAS. El exprimă o opinie de audit asupra situațiilor financiare, potrivit Legii 162/2017 și standardelor internaționale de audit. Independența este esența acestei profesiuni — auditorul nu poate fi angajat, acționar sau legat de societate printr-un interes personal.
Raportul între cenzor și auditor
Regula practică este că acolo unde auditul statutar este obligatoriu, el înlocuiește cenzorii. Auditul devine obligatoriu când, timp de două exerciții financiare consecutive, o entitate depășește cel puțin două din trei praguri: 16 milioane lei total active, 32 milioane lei cifră de afaceri netă, 50 de salariați medii. De asemenea, este obligatoriu pentru entitățile de interes public.
Totuși, auditul voluntar — contractat de o societate sub praguri — nu desființează de drept cenzorii. Decizia de a păstra sau nu cenzorii aparține adunării generale. În practică, societatea optează de regulă pentru un singur organ de control.
Ambele funcții sunt esențiale pentru glosarul companiilor și societăților, garantând transparența și conformitatea cu legislația.
Întrebări frecvente
Ce este un cenzor? Cenzorul este un organ intern de control al societății, ales de adunarea generală, care supraveghează gestiunea administratorilor și verifică situațiile financiare. Este reglementat de Legea 31/1990 și, spre deosebire de auditorul financiar, poate fi chiar acționar al societății (cu anumite restricții).
Care este diferența dintre cenzor și auditor financiar? Cenzorul este un organ intern, ales de adunarea generală și reglementat de Legea 31/1990. Auditorul financiar (statutar) este un profesionist extern și independent, membru CAFR și supravegheat de ASPAAS, care exprimă o opinie de audit potrivit Legii 162/2017. Acolo unde auditul statutar este obligatoriu, el înlocuiește cenzorii.
Când sunt cenzori obligatorii? La societatea pe acțiuni, cenzori sunt obligatorii dacă nu este supusă auditului statutar. La societatea cu răspundere limitată, cenzori sunt obligatorii doar dacă numărul asociaților depășește 15, conform articolului 199 alin. (3) din Legea 31/1990.