Ghid practic · Ghid general

Rezidența fiscală

Rezidența fiscală se determină după patru criterii (domiciliu, centrul intereselor vitale, 183 de zile pe an, cetățenie română) și stabilește obligațiile de

Publicat: Actualizat:

Articolele de bază

Rezidența fiscală stabilește în ce stat datorezi impozit și pentru care venituri. O persoană fizică este rezidentă în România dacă are domiciliul aici, dacă centrul intereselor vitale este în țară, dacă stă peste 183 de zile în 12 luni consecutive, sau dacă este cetățean român funcționar în străinătate (art. 7 Cod fiscal). Oricare dintre acestea este suficientă.

Definiție

Rezidența fiscală este o noțiune fundamentală din dreptul fiscal care determină obligațiile de impozitare ale unei persoane. Conform art. 7 din Codul fiscal, o persoană fizică este considerată rezidentă fiscal în România dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții.

Cele patru criterii de rezidență

  1. Domiciliul — locul unde o persoană și-a stabilit reședința permanentă sau obișnuită;
  2. Centrul intereselor vitale — locul de care ești legat cel mai puternic din punct de vedere personal și economic (familie, locuință permanentă, activitate principală, bunuri și conturi);
  3. Prezența fizică — stai în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive;
  4. Cetățenia română — pentru cetățenii români care lucrează în străinătate ca funcționari sau angajați ai României.

Este important de reținut că este suficient să îndeplinești oricare dintre aceste criterii pentru a fi considerat rezident fiscal. Dacă ești rezident fiscal cu domiciliul în România, ești impozitat pe venitul mondial — venituri din țară și din afara României (art. 59 Cod fiscal). Dacă ești rezident fără domiciliu în România, ești impozitat numai pe veniturile din România.

Centrul intereselor vitale

Noțiunea de centrul intereselor vitale se evaluează după ansamblu de circumstanțe și nu se reduce la un singur factor. Include familia (unde trăiesc soțul și copiii), locuința permanentă, locul unde se desfășoară activitatea principală, bunurile deținute și conturile bancare. Se stabilește cu documente (contracte de muncă/închiriere, dovezi de reședința, extrase de cont).

Implicații ale statutului de rezident

Statutul de rezident fiscal determină sfera de impozitare. Un rezident cu domiciliul în România datorează impozit pe toate veniturile, indiferent de sursă. Pentru evitarea dublei impuneri, România are convențiile bilaterale de evitare a dublei impuneri (Model OCDE, art. 4). Certificatul de rezidență fiscală, eliberat de ANAF pe baza formularului Z03 (persoane fizice) sau Z01 (persoane juridice), atestă statutul și permite beneficierea de prevederile convențiilor.

Pentru clarificări asupra statutului propriu și obligațiilor aferente, poți consulta procedurile și ghidurile ANAF sau depune o Declarația 112 pentru confirmarea rezidenței.

Întrebări frecvente

1. Ce sunt cele patru criterii de rezidență fiscală? Conform art. 7 din Codul fiscal, ești rezident fiscal dacă ai domiciliul în România, dacă centrul intereselor vitale este în țară, dacă stai peste 183 de zile în 12 luni consecutive sau dacă ești cetățean român funcționar în străinătate. Este suficient oricare dintre acestea.

2. Ce este centrul intereselor vitale? Centrul intereselor vitale este locul de care ești legat cel mai puternic din punct de vedere personal și economic — familia, locuința permanentă, activitatea principală, bunuri și conturi. Se stabilește după ansamblu de circumstanțe, nu după un singur factor.

3. Un rezident fiscal român datorează impozit pe veniturile din străinătate? Da. Conform art. 59 din Codul fiscal, persoana fizică rezidentă cu domiciliul în România datorează impozit pe venitul obținut din orice sursă, din țară și din afara României — impozitarea pe venitul mondial.

Articole conexe