Controlul antifraudă (DGAF) este forma de control fiscal inopinat efectuată de inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF, reglementată de art. 136-137 Cod de procedură fiscală, cu scopul de a combate evaziunea și frauda fiscală. Se desfășoară fără aviz prealabil și se încheie cu proces-verbal care constată stări de fapt, fără a stabili obligații de plată.
Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF), o structură a ANAF fără personalitate juridică, efectuează controale operative și inopinate pentru combaterea evaziunii și fraudei fiscale, reglementate de articolele 136-137 din Codul de procedură fiscală. Aceasta se diferențiază fundamental de inspecția fiscală: nu necesită aviz prealabil, nu comunică obiectivele în avans și nu stabilește obligații fiscale printr-o decizie de impunere.
Procesul-verbal de control antifraudă nu este act administrativ-fiscal și nu constituie titlu de creanță. Conform jurisprudenței ÎCCJ (Decizia 2/2018) și CCR (Decizia 783/2019), nu poate fi contestat separat, ci doar odată cu eventualul act administrativ subsecvent. Constatările servesc drept probe în procedurile de impunere ulterioare sau în urmărirea penală.
Caracteristici esențiale: Inspectorii sunt obligați să se legitimeze la începerea controlului. Dacă se desfășoară la sediu, operațiunea se consemnează în registrul unic de control. Controlul este complet inopinat — nici notificare, nici comunicare de obiective. Procesul-verbal constată stări de fapt relevante pentru frauda fiscală; el nu impune direct obligații, ci valorificarea sa depinde de inspecția fiscală ulterioară sau de sesizarea organelor de urmărire penală.
Drepturi și protecții: Contribuabilul poate refuza declarații autoincriminatorii, conform art. 6 CEDO, și poate fi asistat de avocat. Măsurile asigurătorii (sechestru, poprire) se contestă pe cale separată. În paralel cu procesul-verbal de control, inspectorii pot aplica sancțiuni contravenționale — amenzi și suspendarea activității (uzual până la 30 de zile) pentru neemiterea bonurilor fiscale sau absența casei de marcat — aceste acte sunt contestabile prin plângere contravențională.
Conexiuni procedurale: Constatările DGAF pot fi valorificate prin inspecție fiscală, care stabilește obligații prin decizie de impunere. Declarația 112 și Declarația 394 sunt adesea puncte de interes pentru selectarea țintelor de control antifraudă. Pentru detalii complete, consultă articolul dedicat controalelor antifraudă și glosarul fiscal.
Întrebări frecvente
1. Ce este DGAF și ce urmărește controlul antifraudă? DGAF (Direcția Generală Antifraudă Fiscală) este structura ANAF care efectuează controale operative și inopinate pentru prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale. Controlul se desfășoară fără aviz prealabil și se încheie cu un proces-verbal de constatare.
2. Cum diferă controlul antifraudă de inspecția fiscală? Inspecția fiscală verifică declarații și stabilește obligații fiscale printr-o decizie de impunere, contestabilă în 45 de zile. Controlul antifraudă constată stări de fapt și se încheie cu proces-verbal care nu stabilește sume de plată și nu poate fi contestat separat.
3. Pot inspectorii antifraudă să aplice sancțiuni în timpul controlului? Da. În paralel cu procesul-verbal, inspectorii pot aplica sancțiuni contravenționale — amenzi și suspendarea activității (uzual până la 30 de zile) pentru neemiterea bonurilor fiscale sau lipsa casei de marcat, contestabile prin plângere contravențională.