Contractul de intermediere este cel prin care intermediarul se obligă să pună clientul în legătură cu un terț pentru încheierea unui contract, în schimbul unei remunerații. Intermediarul are dreptul la plată numai dacă contractul se încheie efectiv ca urmare a intermedierii sale. Prin natura sa, intermediarul este independent și nu reprezintă părțile decât dacă a fost împuternicit expres.
Contractul de intermediere este reglementat în Codul civil (art. 2096–2102) și se defineşte ca acordul prin care o persoană — intermediarul — se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract, în schimbul unei remunerații.
Caracterul ocazional și independența intermediarului
Intermedierea are, de regulă, caracter ocazional — nu presupune o colaborare permanentă și profesională, ci doar o acțiune punctuală. Intermediarul este independent în executarea obligațiilor sale și nu reprezintă vreo parte, decât dacă a fost expres împuternicit printr-o procură. Această independență marchează distincția față de alte forme de contract de reprezentare sau colaborare continuă.
Remuneration result-based
Trăsătura esențială a contractului este că remunerea intermediarului este bazată pe rezultat: intermediarul are dreptul la plată numai dacă contractul dintre client și terț se încheie efectiv și ca urmare directă a intermedierii sale. Absența oricăreia dintre aceste condiții (contract neîncheiat sau lipsa legăturii de cauzalitate) înseamnă că remunerația nu se cuvine.
Obligația de notificare și sancțiunea dublării
Legea impune clientului obligația de a comunica intermediarului încheierea contractului intermediat în cel mult 15 zile de la data realizării acestuia. Depăşirea acestui termen atrage consecința juridică de dublare a remunerației, dacă părțile nu au convenit altfel. Aceasta este o sancțiune legală menită să asigure transparență și să protejeze interesele intermediarului.
Alți parametri esențiali
Intermediarul nu are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate (deplasări, promovare) decât dacă aceasta a fost expres prevăzută în contract. Dacă au fost mai mulți intermediari, fiecare are dreptul la o cotă egală din remunerația stabilită global, cu excepția unei convenii contrare. Contractul nu necesită o formă specială — este consensual — dar forma scrisă este puternic recomandată pentru claritate și probă.
Aspecte contractuale și protecții
Orice contract de intermediere trebuie să delimiteze clar clauzele esențiale, inclusiv cuantumul remunerației, termenii de plată și condițiile în care crește sau scade aceasta. De asemenea, clauzele care limitează răspunderea intermediarului, precum clauzele de limitare a răspunderii, trebuie negociate cu atenție și incluse expres în scris.
Pentru o înțelegere mai largă a contractelor comerciale și a altor termeni asociați, consultați glosarul de termeni comerciali.
Întrebări frecvente
1. Ce este contractul de intermediere? Contractul de intermediere este cel prin care intermediarul se obligă să pună clientul în legătură cu un terț pentru încheierea unui contract, în schimbul unei remunerații. Intermediarul este independent și nu reprezintă părțile decât dacă a fost împuternicit expres.
2. Când are dreptul intermediarul la remunerație? Numai dacă contractul dintre client și terț se încheie efectiv și ca urmare a intermedierii sale. Fără contract încheiat sau fără legătură de cauzalitate, remunerația nu se datorează.
3. Ce se întâmplă dacă nu îi comunic intermediarului că am încheiat contractul? Aveți la dispoziție 15 zile de la încheiere pentru a-l înștiința. Dacă depășiți termenul, riscați să datorați dubla remunerație, cu excepția cazului în care ați convenit altfel.