Malpraxisul medical este eroarea profesională săvârșită de personalul medical (medic, dentist, farmacist, asistent, moașă) în exercitarea actului medical care produce prejudiciu pacientului. Nu orice rezultat nefavorabil constituie malpraxis — complicațiile și riscurile acceptate ale tratamentului nu angajează răspundere. Răspunderea civilă a medicului și furnizorului este reglementată de Titlul XVI din Legea nr. 95/2006 și impune asigurare obligatorie.
Termenul malpraxis medical desemnează, în sens larg, eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical care produce prejudiciu pacientului. Definiția legală se găsește în articolul 653 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care reglementează răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de servicii medicale.
Subiectele răspunderii
Personalul medical — medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical și moașa — răspunde personal pentru propriile erori profesionale, care pot consta în neglijență, imprudență, cunoștințe insuficiente sau depășirea limitelor competenței. Medicii care practică trebuie să dețină o autorizație de funcționare și să respecte standardele de bună practică. În paralel, furnizorul de servicii (unitatea sanitară — spital, clinică, cabinet) răspunde solidar cu personalul angajat, precum și pentru alte prejudicii care nu ține de erori individuale: infecții nosocomiale, defecte ale aparaturii medicale, vicii ale materialelor sanitare.
Condiții cumulative
Pentru a angaja răspunderea civilă, trebuie întrunite patru elemente: fapta (eroarea profesională), prejudiciul (patrimonial și/sau moral suferit de pacient), legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, și vinovăția. Un punct crucial este că nu orice rezultat nefavorabil constituie malpraxis: complicațiile și riscurile acceptate ale tratamentului, fără culpă a medicului, nu angajează răspundere.
Cadrul juridic și condițiile de responsabilitate
Cadrul legal este completat de glosarul de termeni juridici cu definiții ale altor concepte de specialitate și de dreptul comun (Codul civil și Codul penal). Legea impune asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională pentru toți medicii și furnizorii; neîncheierea asigurării constituie abatere disciplinară. Termenul de prescripție este, ca regulă, de trei ani de la producerea prejudiciului, dar pentru prejudiciile oculte (descoperite mai târziu) curge de la data cunoașterii pagubei.
Răspunderea medicului pentru malpraxis se apreciază prin raportare la standardul medicului diligent și prudent din aceeași specialitate (bonus medicus), în condiții asemănătoare și cu resursele disponibile la momentul actului. Similar garanțiilor de construcție și altor obligații juridice, răspunderea presupune dovada tuturor elementelor constitutive.
Întrebări frecvente
1. Ce este malpraxisul medical? Eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical care produce prejudiciu pacientului (art. 653 din Legea nr. 95/2006). Nu orice rezultat nefavorabil constituie malpraxis — complicațiile și riscurile acceptate ale tratamentului nu angajează răspundere.
2. Cine răspunde pentru malpraxis? Personalul medical răspunde pentru propria eroare. Furnizorul de servicii medicale răspunde solidar pentru personalul angajat, precum și pentru infecții nosocomiale, defecte de aparatură sau vicii ale materialelor. De regulă intervine și asigurătorul obligatoriu.
3. Cum se dovedește malpraxisul? Pacientul dovedește fapta, prejudiciul, cauzalitatea și vinovăția, de obicei prin expertiză medico-legală. Excepție: medicul trebuie să dovedească informarea și consimțământul. Termenul de prescripție: 3 ani de la producerea prejudiciului (art. 688 din Legea nr. 95/2006).