La divorț, părțile sociale dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune și se împart la valoarea lor economică, chiar dacă doar un soț este înscris ca asociat în registrul comerțului. Partajul se realizează de regulă prin expertiză de evaluare, și soțul neasociat primește o compensație bănească (sultă) în loc să devină asociat în societate.
Definiție
Divorț și partajul afacerii se referă la situația în care, la încetarea căsătoriei, una dintre părți deține acțiuni sau părți sociale dobândite din bunuri comune. Cheia acestei materii stă în faptul că, deși doar un soț poate fi înscris ca asociat în registrul comerțului, acele părți sociale rămân bun comun și intră în masa de partaj.
Calificarea ca bun comun
Conform articolului 349 din Codul civil, orice aport de bunuri comune într-o societate comercială generează o dualitate importantă: calitatea de asociat aparține soțului aportator, dar proprietatea asupra părților sociale devine bun comun. Aceasta înseamnă că, chiar dacă soțul neasociat nu are voce în conducerea firmei, el are drepturi patrimoniale asupra valorii economice a acelui pachet. Regimul matrimonial și calificarea bunurilor sunt definiții prin care se determină ce intră și ce nu intră în partaj.
Cum se evaluează și cum se partajează
Valoarea nu se calculează după valoarea nominală din actul constitutiv, ci după valoarea economică reală la data divorțului. Aceasta este stabilită prin expertiză contabilă dispusă de instanță, care analizează activul net actualizat, circulația bunurilor și profitabilitatea firmei.
Soțul neasociat de regulă nu devine coleg de firmă, ci primește o compensație bănească (sultă) pentru cota sa. Aceasta se datorează naturii SRL-ului ca societate intuitu personae, unde intrarea unui nou asociat necesită acordul majorității, și preferinței practice de a menține stabilitatea operațională a afacerii.
Cote și situații speciale
De principiu, prezumția este contribuția egală (50-50), dar cu probe concrete privind investiții sau eforturi diferite, instanța poate stabili cote inegale. În cazuri extreme — când firma a fost creat înainte de căsătorie — ea nu se partajează ca atare, dar soțul care a contribuit la creșterea de valoare poate pretinde o compensație.
Pentru protecție, cuplurile pot alege separația de bunuri prin convenție matrimonială, evitând astfel caracterul de bun comun pentru orice achiziție ulterioară. Articolele 357 și 385 din Codul civil stabilesc reperii legali: momentul în care se compune masa (data cererii de divorț) și cum se lichidează datoriile comune în paralel cu partajul bunurilor.
Această materie intersectează dreptul familiei cu dreptul societar, ceea ce o face una dintre cele mai complexe în practic divorțului.
Întrebări frecvente
1. Firma este pe numele soțului meu. Am și eu drepturi la divorț? Da, dacă părțile sociale au fost dobândite în timpul căsătoriei din bunuri comune. Deși calitatea de asociat aparține soțului înscris în registrul comerțului, părțile sociale sunt bunuri comune (art. 349 alin. 2 Cod civil) și ai dreptul la cota ta din valoarea lor, de regulă sub forma unei sulte în bani.
2. Voi deveni asociat în firma fostului soț după partaj? De regulă, nu. SRL-ul este o societate intuitu personae, iar intrarea unui terț depinde de acordul asociaților care dețin cel puțin trei pătrimi din capital (art. 202 Legea nr. 31/1990). Soluția uzuală este atribuirea părților sociale soțului-asociat și plata contravalorii cotei tale.
3. Cum se stabilește cât valorează firma? Prin expertiză contabilă / de evaluare dispusă de instanță. Se evaluează valoarea economică reală (activ net actualizat, valoarea de circulație a bunurilor firmei, profitabilitate), nu valoarea nominală din actul constitutiv. Raportul de expertiză poate fi contestat prin obiecțiuni.