Creanțele bugetare sunt sumele datorate statului cu titlu de impozite, taxe, contribuții, amenzi și accesoriile acestora, administrate în principal de ANAF. În procedura de insolvență, ele se plătesc pe poziția a 5-a, după cheltuielile procedurii, finanțările noi, creanțele salariale și creanțele din continuarea activității, conform art. 161 din Legea nr. 85/2014.
Definiție și regim juridic
Creanțele bugetare, definite la art. 5 pct. 14 din Legea nr. 85/2014, sunt sumele datorate statului cu titlu de impozite, taxe, contribuții, amenzi și accesoriile acestora. Titularul acestor creanțe este creditorul bugetar (art. 5 pct. 15), reprezentat în principal de ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală).
Poziția în ordinea de plată
În procedura de insolvență, creanțele bugetare beneficiază de un regim preferențial, dar nu de o prioritate absolută. Conform art. 161 din Legea nr. 85/2014, ele se plătesc pe poziția a 5-a, după:
- Cheltuielile procedurii
- Finanțările acordate pentru continuarea activității
- Creanțele izvorâte din raporturi de muncă (salarii)
- Creanțele din continuarea activității după deschiderea procedurii
Acest rang preferențial reflectă intereul public în recuperarea veniturilor bugetare, dar cedează prioritate cheltuielilor necesare desfășurării procedurii și obligațiilor de menținere a activității.
Distincția între creanțe garantate și negarantate
Dacă statul deține o cauză de preferință opozabilă (ipotecă, gaj, sechestru asigurător), creanța se tratează ca garantată și se plătește cu prioritate din prețul bunului grevat (art. 159). Partea neacoperită de valoarea garanției rămâne bugetară, dar coboară la rangul creanțelor chirografare, fiind plătită pe poziția a 8-a din art. 161.
Modificările din 18 decembrie 2025
Din 18 decembrie 2025, Legea nr. 239/2025 a adus schimbări semnificative: eșalonările la plată pe care debitorul le avea la ANAF nu se mai mențin în caz de insolvență sau dizolvare. La deschiderea procedurii, eșalonarea devine nulă, iar soldul devine exigibil și se înscrie la masa credală în cuantum integral.
În ceea ce privește încheierea procedurii, regulile generale privind cererea de deschidere și procedura generală de insolvență rămân aplicabile, cu particularitățile descrise mai sus.
Declararea creanțelor
ANAF, ca orice creditor, trebuie să depună declarație de creanță în termenul procedurii (art. 102). Beneficiază totuși de o prorogare pentru sumele stabilite printr-un raport de inspecție fiscală întocmit ulterior deschiderii, pentru activitatea anterioară deschiderii.
Întrebări frecvente
1. Ce sunt creanțele bugetare în insolvență? Creanțele bugetare sunt sumele datorate statului cu titlu de impozite, taxe, contribuții, amenzi și accesoriile acestora, administrate în principal de ANAF. În insolvență, ele beneficiază de un regim special, dar nu de o prioritate absolută — se plătesc abia pe poziția a 5-a, după cheltuielile procedurii, finanțările noi, creanțele salariale și cele din continuarea activității.
2. Care este diferența dintre creanțele bugetare garantate și negarantate? Dacă ANAF are o ipotecă, un gaj sau un sechestru asigurător înscris pe un bun al debitorului, creanța se tratează ca garantată și se plătește cu prioritate din prețul acelui bun (art. 159). Partea neacoperită de valoarea garanției rămâne bugetară, dar coboară la rangul creanțelor chirografare, fiind plătită pe poziția a 8-a.
3. Ce s-a schimbat din 18 decembrie 2025 cu privire la eșalonarea creanțelor bugetare? Din 18 decembrie 2025, eșalonarea la plată pe care debitorul o avea la ANAF nu se mai menține în caz de insolvență sau dizolvare (Legea nr. 239/2025). La deschiderea procedurii, eșalonarea își pierde valabilitatea, iar soldul devient exigibil și se înscrie la masa credală în cuantum integral.