Creanțele bugetare (ANAF) în insolvență

Creanțele bugetare sunt sumele datorate statului — impozite, taxe, contribuții și accesoriile lor, administrate de ANAF — și au în insolvență un regim preferențial, nu o prioritate absolută. În faliment se plătesc pe poziția a 5-a din ordinea art. 161 din Legea nr. 85/2014, după cheltuielile procedurii, creanțele salariale și cele din continuarea activității. În reorganizare pot fi reduse doar dacă planul trece testul creditorului privat.

Pe scurt

Creanțele bugetare — sumele datorate statului cu titlu de impozite, taxe, contribuții, amenzi și accesoriile lor, administrate în principal de ANAF — beneficiază în insolvență de un regim special, dar nu de o prioritate absolută: în faliment ele se plătesc abia pe poziția a 5-a din ordinea prevăzută de art. 161 din Legea nr. 85/2014, după cheltuielile procedurii, finanțările noi, creanțele salariale și creanțele din continuarea activității. În reorganizare, creanța bugetară poate fi redusă sau reeșalonată numai dacă planul trece testul creditorului privat. Din 18 decembrie 2025, Legea nr. 239/2025 a înăsprit regimul: eșalonările la plată se pierd la deschiderea insolvenței, iar stingerea creanțelor bugetare prin dare în plată sau compensare a fost restrânsă.

Cadrul legal

Tratamentul creanțelor bugetare în insolvență rezultă din coroborarea a două acte normative principale, plus jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți:

• Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (forma consolidată la zi — ultima modificare 18 decembrie 2025, prin Legea nr. 239/2025);
• Codul de procedură fiscală — Legea nr. 207/2015 (forma consolidată la zi), pentru stabilirea, compensarea și stingerea creanțelor fiscale;
• Legea nr. 239/2025 (Monitorul Oficial nr. 1160 din 15 decembrie 2025), care a modificat substanțial regimul creanțelor bugetare în insolvență.

Ce este o creanță bugetară

Art. 5 pct. 14 din Legea nr. 85/2014 — creanțe bugetare reprezintă creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora. Își păstrează această natură și creanțele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deținute, pentru partea de creanță neacoperită.

Sursa: Legea nr. 85/2014, consolidat (accesat 2026-09-12)

Titularul unei astfel de creanțe este creditorul bugetar (art. 5 pct. 15). Noțiunea de creanță bugetară este mai largă decât cea de „creanță fiscală" din Codul de procedură fiscală: creanța fiscală se rezumă la impozite, taxe, amenzi și accesoriile lor, pe când creanța bugetară cuprinde și alte venituri ale bugetului general consolidat ori ale altor instituții bugetare.

Ordinea de plată — textele-cheie

Pentru bunurile grevate de o cauză de preferință (ipotecă, gaj, privilegiu, sechestru asigurător înscris), distribuirea se face după art. 159: mai întâi cheltuielile de vânzare/conservare și onorariul practicianului, apoi creditorul garantat. Pentru restul averii (creanțe negarantate) se aplică art. 161, unde creanțele bugetare figurează la punctul 5.

Art. 161 din Legea nr. 85/2014 — ordinea plății în faliment: 1. cheltuielile procedurii; 2. finanțările acordate potrivit art. 87 alin. (4); 3. creanțele izvorâte din raporturi de muncă; 4. creanțele din continuarea activității după deschidere; 5. creanțele bugetare; 6. obligații de întreținere; 7. întreținerea debitorului persoană fizică; 8. credite bancare, livrări/servicii, chirii și partea negarantată a creanțelor cu cauze de preferință; 9. alte creanțe chirografare; 10. creanțe subordonate.

Sursa: Legea nr. 85/2014, art. 161 (accesat 2026-09-12)

Explicație detaliată

1. Cum ajunge ANAF creditor în procedură: declararea creanței

La fel ca orice alt creditor, organul fiscal trebuie să-și declare creanța în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, pentru a fi înscris în tabelul de creanțe (art. 102 din Legea nr. 85/2014). O creanță nedeclarată în termen este, ca regulă, decăzută.

Creditorul bugetar are însă un regim derogatoriu de termen: creanțele bugetare stabilite printr-un raport de inspecție fiscală întocmit după deschiderea procedurii, dar care privesc activitatea debitorului anterioară deschiderii, se pot înscrie în tabel pe baza titlului astfel emis. În practică, ANAF declară o creanță principală în termenul comun și o poate completa ulterior cu sumele rezultate dintr-un control fiscal derulat în cursul procedurii.

2. Rangul creanței bugetare: regim preferențial, dar nu prioritate absolută

Aici se concentrează cele mai multe neînțelegeri. Creanța bugetară nu se plătește prima. Logica legii este:

• Dacă ANAF deține o cauză de preferință (de exemplu o ipotecă legală sau un sechestru asigurător înscris în registrele de publicitate înainte de deschidere), din prețul bunului respectiv se plătesc întâi cheltuielile de valorificare și onorariul practicianului, apoi creanța garantată — conform art. 159. Pentru partea neacoperită din valoarea garanției, creanța își păstrează natura bugetară, dar coboară în rang și devine chirografară (art. 5 pct. 14 teza finală, coroborat cu art. 161 pct. 8).
• Pentru averea negarantată, creanța bugetară se plătește pe poziția 5 din art. 161 — deci după cheltuielile procedurii, finanțările noi (art. 87 alin. 4), creanțele salariale și creanțele rezultate din continuarea activității.

Funcționează regula „cascadei": o categorie inferioară nu primește nimic până când categoria superioară nu este integral îndestulată; iar când fondurile nu ajung pentru o categorie, titularii primesc o cotă falimentară proporțională.

3. Creanțe anterioare vs. creanțe curente

Trebuie distins net între:

• creanțele bugetare anterioare deschiderii procedurii — se înscriu la masa credală și se plătesc în ordinea de mai sus;
• creanțele bugetare curente (impozite, contribuții, TVA datorate după deschidere, pentru activitatea din perioada de observație sau reorganizare) — se plătesc la scadență, conform documentelor din care rezultă, fără înscriere la masa credală (art. 102 alin. 6).

Prin Decizia nr. 5/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) a stabilit că planul de reorganizare nu poate eșalona creanțele curente — inclusiv pe cele bugetare curente. Neplata lor la zi este un motiv serios de trecere la faliment.

4. Reducerea sau reeșalonarea creanței bugetare în reorganizare: testul creditorului privat

Într-un plan de reorganizare, creanțele bugetare formează o categorie distinctă de vot (art. 138). Planul poate propune reduceri de cuantum sau reeșalonări ale creanței statului, dar numai dacă trece testul creditorului privat: o analiză comparativă, bazată pe un raport al unui evaluator autorizat, care verifică dacă un creditor mediu diligent ar obține, prin reorganizare, cel puțin cât ar obține în faliment. Dacă tratamentul propus statului este mai defavorabil decât scenariul falimentului, planul nu poate fi confirmat pe acest aspect.

5. Compensarea și darea în plată

Compensarea creanțelor fiscale (art. 167 Cod de procedură fiscală) operează până la concurența celei mai mici sume, când statul și debitorul au reciproc calitatea de creditor și debitor, pentru creanțe administrate de aceeași autoritate. În insolvență, compensarea este restrânsă: ea nu poate ocoli ordinea de distribuire și regula concursului dintre creditori. Darea în plată (stingerea datoriei prin transferul unui bun către stat) este, de asemenea, un mecanism special, condiționat.

Din 18 decembrie 2025, Legea nr. 239/2025 (art. XXIX, de modificare a Legii nr. 85/2014) a introdus restricții suplimentare privind stingerea creanțelor bugetare prin dare în plată sau compensare în cursul procedurii, tocmai pentru a proteja concursul creditorilor și a îmbunătăți colectarea.

Concret, pachetul adus de art. XXIX (coroborat cu modificările la Codul de procedură fiscală) urmărește întărirea poziției creditorului bugetar:

• Pierderea menținerii eșalonării: eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale nu se mai menține în caz de insolvență sau dizolvare — la deschiderea procedurii întreg soldul devine exigibil și se înscrie la masa credală.
• Garanții pentru creanțele bugetare restante: constituirea/menținerea unor garanții devine o condiție mai strictă pentru tratamentul favorabil al creanțelor bugetare restante, inclusiv în contextul unor operațiuni (de pildă cesiuni de părți sociale ale unui debitor cu obligații fiscale restante).
• Restrângerea stingerilor „netradiționale": darea în plată și compensarea sunt limitate în cursul procedurii, pentru a nu ocoli ordinea de distribuire.

Aceste reguli se articulează cu Codul de procedură fiscală (regimul garanțiilor, al eșalonării și al executării silite), dar se aplică numai procedurilor deschise după 18 decembrie 2025 — vezi regimul tranzitoriu de la secțiunea Aspecte practice.

Sursa: Legea nr. 239/2025, art. XXIX (accesat 2026-09-12)

Situații speciale și chestiuni conexe

Accesoriile după deschiderea procedurii (dobânzi, penalități)

După deschiderea procedurii, curgerea accesoriilor se suspendă pentru creanțele anterioare. Potrivit art. 80 din Legea nr. 85/2014, la creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii nu se mai adaugă dobânzi, majorări sau penalități de niciun fel, cu o singură excepție importantă: creanțele garantate cu o cauză de preferință, pentru care accesoriile pot continua să curgă, dar numai până la valoarea garanției (corelat cu art. 103, privind înscrierea creanțelor cu cauze de preferință).

Pentru creanța bugetară consecința este directă asupra cuantumului înscris la masa credală: ANAF înscrie principalul plus accesoriile calculate până la data deschiderii; accesoriile ulterioare nu se mai calculează pentru partea negarantată. Dacă organul fiscal înscrie totuși dobânzi/penalități de după deschidere pentru o creanță negarantată, înscrierea poate fi cenzurată pe calea contestației la tabel.

Sursa: Legea nr. 85/2014, art. 80 și art. 103 (accesat 2026-09-12)

Contestarea cuantumului sau a rangului creanței bugetare

Debitorul și ceilalți creditori pot contesta o creanță bugetară înscrisă în tabel pe două căi distincte, cu instanțe diferite:

• Contestația la tabelul de creanțe (art. 111–113 din Legea nr. 85/2014) — se adresează judecătorului-sindic, în termenul legal de la publicarea tabelului preliminar. Ea vizează modul de înscriere: cuantumul, rangul, caracterul garantat/negarantat. Art. 113 permite o contestație ulterioară, dar doar limitat (descoperirea unei fraude, a unei erori esențiale sau a unui titlu necunoscut la data înscrierii).
• Contestația fiscală împotriva titlului de creanță (art. 268 și urm. din Codul de procedură fiscală) — se formulează la organul fiscal, iar apoi la instanța de contencios administrativ-fiscal; ea atacă însuși titlul (decizia de impunere, raportul de inspecție) din care rezultă creanța.

Raportul dintre ele: judecătorul-sindic verifică înscrierea în tabel, dar nu reevaluează pe fond legalitatea titlului fiscal atunci când acesta este contestat separat pe calea fiscală. Un titlu de creanță contestat în contencios administrativ-fiscal se înscrie, de regulă, sub condiție/provizoriu până la soluționarea definitivă; dacă titlul este ulterior anulat, înscrierea se rectifică în consecință.

Sursa: Legea nr. 85/2014, art. 111–113; Codul de procedură fiscală, art. 268 (accesat 2026-09-12)

Recuperarea pasivului bugetar rămas neacoperit: răspunderea administratorilor/asociaților

Când averea debitorului nu acoperă creanța bugetară, statul dispune de două mecanisme paralele, cu temeiuri și proceduri diferite:

• Atragerea răspunderii patrimoniale în insolvență — art. 169 din Legea nr. 85/2014: membrii organelor de conducere/supraveghere și orice persoană care a contribuit, prin fapte determinate (ex. folosirea bunurilor societății în interes propriu, ținerea unei contabilități fictive, continuarea unei activități vădit păgubitoare), la starea de insolvență pot fi obligați să suporte o parte din pasiv. Cererea se soluționează de judecătorul-sindic, iar sumele recuperate intră în averea debitorului (deci profită întregii mase credale, nu doar ANAF).
• Răspunderea solidară fiscală — art. 25–26 din Codul de procedură fiscală: organul fiscal poate stabili, prin decizie proprie (contestabilă în contencios administrativ-fiscal), răspunderea solidară a administratorilor/asociaților care au provocat, cu rea-credință, insolvabilitatea persoanei juridice sau au sustras bunuri de la executare.

Cele două nu se confundă: art. 169 operează în interiorul procedurii colective și în beneficiul tuturor creditorilor, pe când art. 25 CPF este un instrument propriu al creditorului fiscal, cu titlu și procedură fiscală. În practică ele pot coexista, dar statul nu poate recupera de două ori același prejudiciu.

Sursa: Legea nr. 85/2014, art. 169; Codul de procedură fiscală, art. 25 (accesat 2026-09-12)

Creanța bugetară din dosar penal și sechestrul asigurător penal

Atunci când creanța bugetară provine dintr-un dosar de evaziune fiscală, bunurile debitorului pot fi deja indisponibilizate printr-un sechestru asigurător penal (art. 249 și urm. din Codul de procedură penală) ori vizate de confiscarea specială (art. 112 Cod penal). Aceste măsuri aparțin unui regim distinct, de drept penal, care nu se confundă cu ordinea de distribuire din art. 159/161.

⚠️ Temă controversată. Raportul dintre indisponibilizarea penală și concursul creditorilor din insolvență nu este tranșat uniform. Orientarea majoritară reține că sechestrul penal grevează bunul și este opozabil practicianului, iar un bun supus confiscării speciale este, în principiu, sustras masei credale (statul îl poate valorifica în afara concursului). În schimb, sechestrul asigurător instituit pentru garantarea reparării pagubei (creanța bugetară civilă din procesul penal) este mai degrabă o cauză de preferință care trebuie valorificată în concurs, nu un drept de a ocoli integral distribuirea. Practicianul trebuie să verifice scopul concret al măsurii penale înainte de orice valorificare.

Surse: Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010), art. 249 și urm.; Codul penal (Legea nr. 286/2009), art. 112; a se corobora cu art. 159/161 din Legea nr. 85/2014.

Insolvența persoanei fizice și a PFA. Descărcarea de datorii

Articolul tratează insolvența profesioniștilor (Legea nr. 85/2014). Pentru persoana fizică-consumator se aplică o lege distinctă — Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice — care urmărește redresarea debitorului de bună-credință și, la final, eliberarea de datoriile reziduale rămase neplătite. Aceasta se poate realiza prin plan de rambursare, prin lichidare de active sau prin procedura simplificată; eliberarea de datorii intervine după executarea planului ori după o perioadă de supraveghere.

Creanțele bugetare se înscriu și în această procedură și pot fi cuprinse în eliberarea de datorii reziduale, cu excepțiile prevăzute de lege (anumite categorii, precum creanțele izvorâte din infracțiuni, nu se descarcă). Atenție la delimitare: PFA și întreprinderea individuală sunt profesioniști și, de regulă, intră tot sub Legea nr. 85/2014 (frecvent în procedura simplificată), nu sub Legea nr. 151/2015.

Sursa: Legea nr. 151/2015 (accesat 2026-09-12)

De ce poziția a 5-a? Rațiunea ierarhiei și criticile doctrinare

Plasarea creanței bugetare pe poziția a 5-a reflectă o opțiune de politică legislativă: legiuitorul a considerat că, deși interesul public justifică un regim preferențial, acesta cedează în fața unor valori sociale considerate superioare — continuarea funcționării procedurii (cheltuielile procedurii), finanțările noi care permit salvarea activității, protecția salariaților și creanțele din continuarea activității după deschidere. Abia după acestea se plătește statul, înaintea creditorilor chirografari.

⚠️ Critică doctrinară. O parte a doctrinei observă o tensiune la art. 161 pct. 8: partea negarantată a creditorilor cu cauze de preferință (furnizori, bănci) este plasată după creanța bugetară, deși acești creditori au finanțat efectiv activitatea debitorului. Se discută dacă poziționarea statului, care dispunea de pârghii proprii de colectare anterioare insolvenței, este proporțională. Diferențierea pe categorii de creanțe a fost, în ansamblu, considerată compatibilă cu principiul tratamentului echitabil și corect consacrat de dreptul UE (Directiva (UE) 2019/1023), atât timp cât rămâne rezonabilă și justificată de interesul public.

Aspecte practice

Pentru debitorul care intră în insolvență

• Eșalonarea la plată se pierde. Din 18 decembrie 2025 (Legea nr. 239/2025), menținerea eșalonării obligațiilor fiscale nu mai este valabilă în caz de insolvență sau dizolvare. Dacă aveai o eșalonare ANAF în derulare, aceasta își pierde valabilitatea la deschiderea procedurii, iar întreaga creanță devine exigibilă și se înscrie la masa credală.
• Creanțele curente trebuie plătite la zi. Impozitele, contribuțiile și TVA aferente activității din perioada de observație/reorganizare se achită la scadență. Neplata lor poate bloca reorganizarea și poate declanșa falimentul.
• Anticipează un control fiscal. ANAF poate efectua o inspecție fiscală în cursul procedurii și poate înscrie creanțe suplimentare, modificând structura masei credale.

Pentru administratorul/lichidatorul judiciar

• Verifică garanțiile înainte de distribuire. Stabilește dacă statul deține o cauză de preferință validă și opozabilă (ipotecă legală, sechestru înscris) — de asta depinde dacă creanța intră pe art. 159 (garantată) sau pe art. 161 pct. 5 (bugetară negarantată).
• Separă creanța anterioară de cea curentă și respectă strict ordinea art. 161; nu trata creanța bugetară ca prioritară față de cheltuielile procedurii, salarii sau finanțările noi.
• Atenție la stingeri „netradiționale". Noile restricții privind darea în plată și compensarea creanțelor bugetare impun prudență — astfel de operațiuni pot fi cenzurate.

Greșeli frecvente

• ❌ A crede că „statul se plătește primul". În realitate, creanța bugetară e pe poziția 5 în faliment.
• ❌ A ignora termenul de declarare, presupunând că ANAF „știe oricum" de datorie — creanța tot trebuie declarată/înscrisă.
• ❌ A propune într-un plan de reorganizare o reducere a creanței bugetare fără un raport de evaluare care să susțină testul creditorului privat.
• ❌ A conta pe o eșalonare ANAF care, de fapt, s-a stins la deschiderea procedurii.

Regim tranzitoriu

Modificările aduse de Legea nr. 239/2025 se aplică procedurilor deschise după 18 decembrie 2025. Procesele începute anterior acestei date rămân supuse normelor în vigoare la momentul deschiderii — verifică întotdeauna data cererii de deschidere.

Legislație europeană

Tratamentul creanțelor bugetare în insolvență nu este reglementat direct de un act unic al Uniunii, ci rezultă din intersecția a două planuri de drept UE: dreptul insolvenței (armonizat parțial prin directive și regulament) și dreptul ajutorului de stat (art. 107 TFUE), care limitează cât de generos poate trata statul propria creanță într-un plan de reorganizare.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile — impune statelor membre proceduri de restructurare eficiente și un standard de protecție a creditorilor disidenți.

• Art. 2 alin. (1) pct. 6 — testul intereselor superioare ale creditorilor: un creditor care se opune nu poate fi pus, prin plan, într-o situație mai puțin favorabilă decât în scenariul de lichidare/faliment.
• Considerent (44) — statele membre pot trata autoritățile fiscale și de securitate socială drept clase separate de creditori.
• Considerent (52) — acolo unde creditorii publici beneficiază de statut privilegiat, planul nu poate impune anularea integrală sau parțială a creanțelor lor.

Sursa: Directiva (UE) 2019/1023 (accesat 2026-09-12)

Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (reformare) — direct aplicabil. Procedura principală se deschide în statul membru al centrului intereselor principale (COMI) al debitorului și este recunoscută automat în toate celelalte state membre. Autoritățile fiscale ale altor state membre își pot înregistra creanțele în procedura deschisă în România, în condiții nediscriminatorii față de creditorii bugetari naționali.

Sursa: Regulamentul (UE) 2015/848 (accesat 2026-09-12)

Transpunerea în dreptul român

Directiva (UE) 2019/1023 a fost transpusă prin Legea nr. 216/2022 (Monitorul Oficial nr. 709 din 14 iulie 2022, în vigoare de la 17 iulie 2022), care a modificat și completat Legea nr. 85/2014, introducând acordul de restructurare și remodelând concordatul preventiv — proceduri de prevenire a insolvenței menite să salveze companiile viabile înainte de faliment.

Două elemente din articol sunt, de fapt, transpuneri directe ale standardelor UE:

• Categoria distinctă de vot a creanțelor bugetare în planul de reorganizare (art. 138 din Legea nr. 85/2014) reflectă opțiunea permisă de considerentul (44) al directivei — tratarea creditorului fiscal într-o clasă separată.
• Testul creditorului privat (descris mai sus, la reducerea/reeșalonarea creanței statului) operaționalizează atât testul intereselor superioare ale creditorilor (art. 2 al directivei), cât mai ales exigența dreptului ajutorului de stat: statul nu poate renunța la parte din creanță decât dacă un creditor privat diligent ar fi făcut la fel.

Regimul românesc este mai degrabă protector pentru creditorul bugetar decât permisiv: restricțiile introduse prin Legea nr. 239/2025 asupra stingerii prin dare în plată/compensare întăresc, nu relaxează, poziția statului — o orientare compatibilă cu considerentul (52) al directivei, care interzice anularea forțată a creanțelor publice privilegiate.

Unde se trasează linia dintre „reducere permisă" și „anulare interzisă"

Există o tensiune aparentă între considerentul (52) — care interzice ca planul să impună anularea, integrală sau parțială, a creanțelor publice privilegiate — și posibilitatea reducerii creanței bugetare prin testul creditorului privat. Linia de demarcație ține de caracterul impus vs. justificat economic al sacrificiului:

• Anulare interzisă = o ștergere a creanței publice impusă statului prin plan, fără o contrapartidă economică, doar pentru a face planul viabil. Aceasta ar fi, totodată, susceptibilă de calificare drept ajutor de stat (art. 107 TFUE).
• Reducere permisă = o diminuare pe care un creditor privat diligent ar fi acceptat-o în aceleași condiții, pentru că obține prin reorganizare cel puțin cât ar obține în faliment (inclusiv ținând cont de durata lichidării). Aici nu există avantaj economic acordat debitorului, deci nici ajutor de stat, iar „reducerea" nu este o „anulare" în sensul interzis.

Altfel spus, dreptul UE nu blochează orice diminuare a creanței statului, ci doar sacrificiul nejustificat economic; testul creditorului privat este instrumentul care separă cele două situații și, simultan, reconciliază regimul insolvenței cu cel al ajutorului de stat.

Sursa: Directiva (UE) 2019/1023, considerent (52); art. 107 TFUE (accesat 2026-09-12)

Jurisprudență CJUE

Cheia de boltă a „testului creditorului privat" din dreptul intern este jurisprudența Curții de Justiție în materie de ajutor de stat: remiterea sau reeșalonarea unei datorii fiscale poate fi ajutor de stat ilegal (art. 107 alin. (1) TFUE), recuperabil de la debitor, dacă statul acceptă un tratament pe care un creditor privat nu l-ar fi acceptat.

Cauza C-73/11 P, Frucona Košice v. Comisia (24 ianuarie 2013) — la o remitere de ~65% dintr-o datorie fiscală în cadrul unui concordat, Curtea a statuat că, pentru a aplica testul creditorului privat, trebuie comparat cât obține statul prin concordat față de faliment, ținând cont inclusiv de durata procedurii de lichidare. Testul nu este o excepție aplicabilă doar la cererea statului — el se impune ori de câte ori sunt întrunite elementele ajutorului de stat.

Sursa: CJUE, C-73/11 P (accesat 2026-09-12)

Cauza C-300/16 P, Comisia v. Frucona Košice (20 septembrie 2017) — Curtea a confirmat caracterul obligatoriu și cuprinzător al testului: Comisia (și, prin analogie, orice autoritate) trebuie să examineze toate elementele pe care un creditor privat ipotetic le-ar fi evaluat ex ante înainte de a accepta reducerea creanței.

Sursa: CJUE, C-300/16 P (accesat 2026-09-12)

Cauza C-124/10 P, Comisia v. EDF (5 iunie 2012) — a consacrat criteriul operatorului privat în economia de piață și a clarificat că aplicabilitatea lui ține de natura economică a conduitei statului-creditor, nu de prerogativele sale de putere publică.

Sursa: CJUE, C-124/10 P (accesat 2026-09-12)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Riscul de recuperare ca ajutor de stat. Un plan de reorganizare care „iartă" statului o parte din creanță fără un raport solid de evaluare (scenariul falimentului vs. reorganizare, inclusiv durata) riscă să fie calificat drept ajutor de stat ilegal; suma iertată ar putea fi recuperată ulterior de la debitor, cu dobânzi. De aici exigența practică a testului creditorului privat și a raportului evaluatorului autorizat.
• Insolvența transfrontalieră. Pentru debitorii cu activitate în mai multe state membre, Regulamentul (UE) 2015/848 determină unde se deschide procedura principală (COMI) și obligă practicianul român să trateze creanțele fiscale ale altor state membre fără discriminare; creanțele bugetare străine nu au automat rangul privilegiat național, ci regimul stabilit de lex concursus.
• Asistența reciprocă la recuperarea creanțelor fiscale. Dincolo de Regulamentul (UE) 2015/848, recuperarea creanțelor bugetare între state membre este guvernată de Directiva 2010/24/UE privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor fiscale (transpusă în România prin dispozițiile din Codul de procedură fiscală privind cooperarea internațională la recuperare). Cele două instrumente coexistă: o cerere de asistență la recuperare formulată de/către un alt stat membru nu suspendă procedura de insolvență deschisă la COMI, iar creanța fiscală străină, odată înregistrată, urmează ordinea de distribuire a statului unde s-a deschis procedura (lex concursus). Deschiderea insolvenței funcționează chiar ca situație de urgență care poate justifica continuarea măsurilor de recuperare, pentru a evita pierderea dreptului de a participa la concurs.

Sursa: Directiva 2010/24/UE; Regulamentul (UE) 2015/848 (accesat 2026-09-12)

• Evoluții legislative în curs. Directiva (UE) 2026/799 privind armonizarea anumitor aspecte ale normelor de drept în materie de insolvență (adoptată la 30 martie 2026) va impune adaptări viitoare ale Legii nr. 85/2014 — printre altele în materie de acțiuni în anulare, urmărirea activelor și comitete ale creditorilor — cu efecte indirecte asupra modului în care este valorificată și distribuită averea din care se îndestulează creanța bugetară.

Sursa: Directiva (UE) 2026/799 (accesat 2026-09-12)

Întrebări frecvente

1. Creanțele ANAF se plătesc primele în insolvență? Nu. În faliment, creanțele bugetare se află pe poziția a 5-a în ordinea art. 161 din Legea nr. 85/2014 — după cheltuielile procedurii, finanțările noi, creanțele salariale și creanțele din continuarea activității. Statul are un regim preferențial, dar nu o prioritate absolută.

2. Dacă ANAF are o ipotecă sau un sechestru, se schimbă ceva? Da. Pentru bunul grevat de o cauză de preferință opozabilă, creanța se tratează ca garantată și se plătește cu prioritate din prețul acelui bun (art. 159), după cheltuielile de valorificare. Partea neacoperită de valoarea garanției rămâne bugetară, dar coboară la rangul creanțelor chirografare.

3. Ce se întâmplă cu eșalonarea la plată pe care o aveam la ANAF? Din 18 decembrie 2025, eșalonarea nu se mai menține în caz de insolvență sau dizolvare (Legea nr. 239/2025). Practic, la deschiderea procedurii eșalonarea își pierde valabilitatea, iar soldul devine exigibil și se înscrie la masa credală.

4. Poate planul de reorganizare să reducă datoria către stat? Da, dar numai dacă trece testul creditorului privat — adică statul primește, prin plan, cel puțin cât ar obține într-un faliment, dovedit printr-un raport de evaluare. Creanțele bugetare votează planul ca categorie distinctă.

5. Trebuie ANAF să-și declare creanța, ca orice creditor? Da. Organul fiscal depune declarație de creanță în termenul procedurii (art. 102). Beneficiază totuși de o prorogare pentru sumele stabilite printr-un raport de inspecție fiscală întocmit ulterior deschiderii, pentru activitatea anterioară.

6. Pot stinge datoria fiscală prin compensare sau dare în plată în timpul procedurii? Cu mari limitări. Compensarea (art. 167 Cod de procedură fiscală) nu poate ocoli concursul creditorilor și ordinea de distribuire, iar Legea nr. 239/2025 a introdus restricții suplimentare la stingerea creanțelor bugetare prin dare în plată sau compensare.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Radu Bufan și Andreea Deli Diaconescu (Universul Juridic) În analiza creanței bugetare, noțiunea din Legea insolvenței are un caracter „unilateral și restrâns": interesează doar latura activă a raportului — creanța bănească a statului sau a altei instituții bugetare. Autorii subliniază că creditorul bugetar este singurul creditor care cunoaște, ex-ante, intenția debitorului de a deschide procedura, ceea ce justifică regimul său derogatoriu de termene (prorogarea înscrierii la masa credală), dar și exigențele sporite de verificare a creanței.

⚠️ Jurisprudență obligatorie — ÎCCJ, Decizia nr. 5/2019 (dezlegarea unor chestiuni de drept) În interpretarea art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare nu poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente, inclusiv a celor bugetare curente. Consecința practică: planurile care „amânau" plata obligațiilor curente pe durata reorganizării au fost infirmate.

⚠️ Opinie specialistă — avocatnet.ro, pe marginea intrării în vigoare a Legii nr. 239/2025 (avocatnet.ro) Modificările din 18 decembrie 2025 urmăresc explicit îmbunătățirea colectării creanțelor statului și combaterea practicilor abuzive: garanții obligatorii pentru creanțele bugetare restante, restricții la stingerea prin dare în plată/compensare și înăsprirea condițiilor de eșalonare. Autorii atrag atenția asupra regimului tranzitoriu — procesele deja începute rămân sub legea veche.

⚠️ Context practic — juridice.ro, „Creanțe și creditori în procedura insolvenței (II)" (Juridice.ro) Chiar și cu regimul preferențial, rata de recuperare efectivă a creanțelor bugetare depinde de existența garanțiilor și de valoarea averii: în lipsa unei cauze de preferință, statul concurează pe poziția 5 și poate primi doar o cotă falimentară redusă.

Referințe

1. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014), formă consolidată la zi (ultima modificare 18 decembrie 2025) — în special art. 5 pct. 14–15, art. 102, art. 138, art. 159, art. 161. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-12)
2. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, formă consolidată la zi — stingerea creanțelor fiscale, art. 167 (compensarea), darea în plată. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-12)
3. Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice (Monitorul Oficial nr. 1160 din 15 decembrie 2025), art. XXIX — modificarea Legii nr. 85/2014; în vigoare din 18 decembrie 2025. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-12)
4. ÎCCJ, Decizia nr. 5/2019 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) — interpretarea art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 (creanțele curente nu pot fi eșalonate prin plan).
5. Radu Bufan, Andreea Deli Diaconescu — Aspecte specifice în analiza creanței bugetare în procedura insolvenței. universuljuridic.ro (accesat 2026-09-12)
6. Creanțe și creditori în procedura insolvenței (II). juridice.ro (accesat 2026-09-12)
7. Joi intră în vigoare modificări substanțiale ale legii insolvenței. avocatnet.ro (accesat 2026-09-12)
8. ANAF — Compensarea. Ce este și cum se efectuează (2023). anaf.ro (accesat 2026-09-12)
9. Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice — eliberarea de datorii reziduale. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-12)
10. Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010), art. 249 și urm. — sechestrul asigurător; Codul penal (Legea nr. 286/2009), art. 112 — confiscarea specială. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-12)
11. Directiva 2010/24/UE a Consiliului privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri (CELEX 32010L0024). eur-lex.europa.eu (accesat 2026-09-12)