Cererea debitorului de deschidere a insolvenței

Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat prin lege să ceară el însuși deschiderea procedurii, în maximum 30 de zile de la apariția insolvenței (art. 66 din Legea nr. 85/2014). Cererea trebuie însoțită de actele prevăzute de art. 67, altfel riscă respingerea. Întârzierea cu peste 6 luni poate atrage răspundere penală pentru bancrută simplă (art. 240 Cod penal).

Pe scurt

Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat prin lege să ceară el însuși deschiderea procedurii insolvenței, adresând o cerere tribunalului în maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență (art. 66 din Legea nr. 85/2014). Cererea trebuie însoțită de un set complet de acte financiare și juridice (art. 67), altfel riscă să fie respinsă. Nerespectarea termenului — o întârziere mai mare de 6 luni — poate atrage răspundere penală pentru bancrută simplă, iar introducerea prematură, cu rea-credință, atrage răspundere patrimonială.

Cadrul legal

Cererea debitorului de deschidere a procedurii insolvenței este reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, actul principal în materie. Dispozițiile cheie sunt art. 5 (definiții), art. 66 (obligația și termenul) și art. 67 (actele care însoțesc cererea).

Ce înseamnă „stare de insolvență”

Art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 — Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:

• prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria față de creditor (prezumție relativă);
• iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței, datoriile exigibile angajate.

Sursa: Legea nr. 85/2014 (accesat 2026-09-12)

Valoarea-prag

Cererea nu poate fi introdusă pentru datorii nesemnificative. Valoarea-prag — cuantumul minim al creanței — este, în forma consolidată în vigoare, de 50.000 lei (pentru creanțe de altă natură decât cele salariale), respectiv 6 salarii medii brute pe economie/salariat pentru creanțele salariale (art. 5 pct. 72).

⚠️ Atenție: multe surse online afișează încă pragul vechi de 40.000 lei. Valoarea a fost ridicată la 50.000 lei prin Legea nr. 113/2020 (în vigoare de la 11.07.2020). Verificați întotdeauna forma consolidată la zi. Sursa: Legea nr. 85/2014, formă consolidată 18.12.2025 (accesat 2026-09-12)

Obligația și termenul

Art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 — Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. La cererea adresată tribunalului va fi atașată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii insolvenței.

Sursa: Legea nr. 85/2014, art. 66 (accesat 2026-09-12)

Sancțiunea penală pentru depunerea tardivă este prevăzută de art. 240 din Codul penal (bancruta simplă).

Art. 240 alin. (1) Cod penal — Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Sursa: Codul penal, art. 240 (accesat 2026-09-12)

Cadrul se completează, după caz, cu Legea nr. 151/2015 (insolvența persoanelor fizice — consumatorii, procedură distinctă) și cu art. 25-26 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală) privind răspunderea solidară pentru creanțele fiscale.

Actualizarea din Legea nr. 239/2025

Legea nr. 85/2014 a fost modificată substanțial prin Legea nr. 239/2025 (Monitorul Oficial nr. 1160 din 15 decembrie 2025, în vigoare de la 18 decembrie 2025), care aduce circa 52 de modificări legii insolvenței. Pentru cererea debitorului, elementele de bază rămân neschimbate: termenul de 30 de zile (art. 66), lista actelor din art. 67 și valoarea-prag de 50.000 lei (art. 5 pct. 72) nu au fost modificate. Ce se schimbă este mai ales regimul răspunderii și al prevenției:

• Răspundere mai severă: interdicția de a fi administrator poate ajunge la 10 ani pentru persoanele găsite vinovate, iar cercul persoanelor răspunzătoare se lărgește (persoanele cu control efectiv asupra deciziilor, nu doar administratorii desemnați formal).
• Se introduce noțiunea de „persoană strâns legată de debitor" (art. 5 pct. 42², nou), cu cerințe mai stricte la vânzarea bunurilor către astfel de persoane.
• Se înăspresc procedurile de prevenire (concordatul preventiv) și notificarea organului fiscal.

Regim tranzitoriu: procesele începute înainte de 18 decembrie 2025 rămân, ca regulă, sub legea anterioară (art. XXXII din Legea nr. 239/2025). Sursa: Legea nr. 85/2014, formă consolidată 18.12.2025 (accesat 2026-09-12)

Explicație detaliată

Cine are obligația și când începe să curgă termenul

Obligația de a cere deschiderea procedurii insolvenței revine debitorului — în practică, administratorului sau reprezentantului legal al societății, în cazul persoanelor juridice. Nu este o simplă posibilitate, ci o obligație legală: din momentul în care societatea a ajuns în stare de insolvență, conducerea are la dispoziție 30 de zile pentru a sesiza tribunalul.

Momentul de la care curge termenul este apariția stării de insolvență, nu data la care creditorii introduc acțiuni ori data unei decizii interne. Aici apare o tensiune practică: art. 66 vorbește de „apariția stării de insolvență", iar art. 5 pct. 29 stabilește o prezumție de insolvență vădită la 60 de zile de la scadență. Cele două nu se confundă — prezumția de la 60 de zile este un mijloc de probă, nu momentul de la care curge obligația. Starea de insolvență apare factual atunci când fondurile bănești disponibile devin insuficiente pentru datoriile certe, lichide și exigibile; acest moment poate fi anterior zilei 60. În practică, instanțele stabilesc data apariției printr-o analiză concretă (evoluția disponibilităților, balanțe, data neplății unei creanțe determinante), iar prezumția de 60 de zile ușurează dovada când debitorul nu reacționează. Consecința pentru latura penală: fereastra de 6 luni relevantă pentru bancruta simplă (art. 240 CP) se raportează la acest moment material al apariției insolvenței, nu automat la ziua 60.

Pe lângă insolvența deja instalată, legea permite debitorului să acționeze și în caz de insolvență iminentă (art. 5 pct. 29), când se dovedește că nu va putea onora la scadență datoriile deja angajate. În acest caz debitorul are un drept, nu o obligație: nu curge termenul imperativ de 30 de zile și nu există sancțiune penală pentru neintroducere. Riscul este însă unul de fond — dacă instanța constată că starea nu era, de fapt, iminentă, cererea se respinge, iar o cerere vădit nefondată, introdusă cu rea-credință, poate atrage răspunderea debitorului pentru prejudiciile cauzate. De aceea, o cerere pe temeiul insolvenței iminente trebuie susținută cu probe solide (prognoze de trezorerie, scadențar, situația disponibilităților).

Cui i se aplică: persoane juridice și persoane fizice

Obligația de autosesizare din art. 66, cu termen de 30 de zile și sancțiune penală, este construită pentru profesionistul persoană juridică (societatea) și reprezentantul ei legal. Ea nu se aplică persoanelor fizice care nu sunt profesioniști: consumatorul persoană fizică intră sub Legea nr. 151/2015 privind insolvența persoanelor fizice — o procedură complet diferită (plan de rambursare, lichidare de active, eliberare de datorii), fără termenul de 30 de zile și fără bancrută simplă. Pentru PFA, întreprinderea individuală (II) și întreprinderea familială (IF) — forme de exercitare a activității economice de către persoane fizice, înființate în baza O.U.G. nr. 44/2008 — încadrarea depinde de natura obligațiilor și de calitatea de profesionist; ⚠️ în lipsa unei jurisprudențe uniforme, întreprinzătorul persoană fizică ar trebui să ceară consiliere înainte de a alege cadrul aplicabil (Legea 85/2014 vs. Legea 151/2015).

Debitorul membru al unui grup de societăți

Când mai multe societăți din același grup ajung în dificultate, Legea nr. 85/2014 (Titlul II, Capitolul II — art. 183 și următoarele) permite o cerere comună de deschidere concomitentă a procedurii împotriva a doi sau mai mulți membri, în dosare separate repartizate aceluiași judecător-sindic (norme derogatorii — art. 185 coroborat cu art. 192-193). Se asigură coordonarea: fixarea corelată a termenelor și a ședințelor creditorilor și comunicarea între practicieni, coordonată de practicianul din dosarul societății-mamă (sau al societății cu cea mai mare cifră de afaceri). Atenție însă: termenul de 30 de zile din art. 66 rămâne individual pentru fiecare membru al grupului — cererea comună este un instrument de coordonare, nu o suspendare a obligației proprii a fiecărei societăți.

Excepțiile de la termenul de 30 de zile

Legea recunoaște că uneori o restructurare amiabilă este preferabilă intrării imediate în procedură. De aceea, art. 66 prevede două situații speciale:

• Negocieri extrajudiciare de restructurare — dacă, la expirarea celor 30 de zile, debitorul este angrenat cu bună-credință în negocieri pentru restructurarea datoriilor, obligația de a sesiza tribunalul se amână până la 5 zile de la eșuarea acestor negocieri.
• Mandat ad-hoc sau concordat preventiv — dacă starea de insolvență apare în cursul acestor proceduri de prevenire, dar există indicii temeinice că un acord poate fi valorificat în termen scurt, debitorul de bună-credință urmează același regim al termenului de 5 zile; în caz contrar, revine la termenul de 30 de zile.

Procedura generală sau procedura simplificată

Prin cererea sa, debitorul poate solicita fie procedura generală (cu o perioadă de observație și posibilitatea reorganizării pe bază de plan), fie direct procedura simplificată (care conduce la faliment, aplicabilă de regulă profesioniștilor mici, celor fără acte contabile sau care nu mai desfășoară activitate). Dreptul de a propune un plan de reorganizare nu este însă necondiționat: debitorul care a mai fost supus unei astfel de proceduri în ultimii 5 ani, sau ai cărui administratori au fost condamnați pentru anumite infracțiuni, nu poate cere reorganizarea.

Ce se întâmplă cu cererea la tribunal

Cererea se depune la tribunalul în circumscripția căruia debitorul își are sediul social/profesional și se judecă de urgență, în camera de consiliu. Dacă cererea îndeplinește condițiile și este însoțită de actele cerute, judecătorul-sindic pronunță deschiderea procedurii, numește un administrator judiciar provizoriu și declanșează perioada de observație. Din acest moment intervin efectele deschiderii procedurii (de exemplu, suspendarea executărilor silite individuale împotriva averii debitorului).

Notificarea organului fiscal

Un element adăugat prin O.U.G. nr. 88/2018 este obligația de a atașa cererii dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii. Neîndeplinirea acestei obligații atrage respingerea cererii debitorului — de aceea notificarea ANAF trebuie făcută înainte de depunerea cererii.

Aspecte practice

Actele care trebuie să însoțească cererea (art. 67)

Cererea depusă fără documentația completă riscă să fie respinsă. Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cererea debitorului trebuie însoțită, între altele, de:

• ultima situație financiară anuală, certificată de administrator și de cenzor/auditor, plus balanța de verificare pentru luna precedentă înregistrării cererii;
• lista completă a bunurilor debitorului, cu toate conturile și băncile prin care își rulează fondurile; pentru bunurile grevate — datele din registrele de publicitate;
• lista creditorilor, cu suma, cauza și eventualele drepturi de preferință;
• lista plăților și a transferurilor patrimoniale din ultimele 6 luni;
• contul de profit și pierdere pe anul anterior;
• o declarație de intenție (reorganizare pe bază de plan sau faliment) și o descriere sumară a modalităților de reorganizare avute în vedere;
• extras de la registrul comerțului (ONRC), dovada codului unic de înregistrare, declarații pe propria răspundere (privind procedurile anterioare și lipsa unor condamnări) și dovada notificării organului fiscal.

Dacă debitorul nu dispune de una dintre aceste informații, trebuie să menționeze motivele într-o declarație (art. 67 alin. (2)).

Sancțiunile pentru dosarul incomplet

Regimul sancțiunilor din Legea nr. 85/2014 este strict (art. 67 alin. (3)):

• nedepunerea documentelor esențiale (situația financiară, listele de bunuri/creditori/plăți, declarația de intenție, dovezile ONRC și de notificare fiscală) → respingerea cererii;
• nedepunerea documentelor legate strict de plan (unele declarații pe propria răspundere) → decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare, procedura putând continua doar spre faliment.

Ce se întâmplă după respingerea cererii

Dacă cererea este respinsă pentru dosar incomplet, procedura nu se deschide. Debitorul are, ca regulă, apel împotriva încheierii de respingere, în termen de 7 zile de la comunicare (regula generală a art. 43 din Legea nr. 85/2014), soluționat de curtea de apel; în practică, însă, lipsa documentelor din cererea inițială nu poate fi, de obicei, „reparată" direct în apel. Debitorul poate în schimb formula o nouă cerere, completată — este o procedură nouă. Atenție: respingerea nu oprește curgerea obligației de autosesizare și nici fereastra penală de 6 luni, care se raportează la momentul material al apariției insolvenței; întârzierea cumulată contează. Când, după deschidere, debitorul nu are fonduri, cheltuielile inițiale de procedură (inclusiv onorariul provizoriu al administratorului judiciar) se suportă din fondul de lichidare gestionat de UNPIR (art. 39 din Legea nr. 85/2014).

Răspunderea patrimonială pentru sesizarea tardivă (art. 169)

În practică, riscul cel mai frecvent pentru administratorul care întârzie sesizarea nu este bancruta simplă (rar urmărită penal), ci răspunderea patrimonială personală întemeiată pe art. 169 din Legea nr. 85/2014. Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului să fie suportată de membrii organelor de conducere (și de orice persoană care a cauzat insolvența) când au contribuit la aceasta prin fapte enumerate — între care continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți (art. 169 lit. c). Autosesizarea tardivă, dublată de continuarea activității deficitare după apariția insolvenței, poate fundamenta această răspundere. Legea nr. 239/2025 a lărgit cercul persoanelor răspunzătoare (persoanele cu control efectiv) și a introdus interdicții de a fi administrator de până la 10 ani. Este o răspundere civil-patrimonială, distinctă de cea penală. Vezi și Atragerea răspunderii patrimoniale (art. 169).

Dimensiunea fiscală: eșalonări, popriri și răspunderea solidară

Dincolo de simpla notificare a ANAF, deschiderea procedurii are efecte fiscale importante. La deschidere se suspendă de drept executările silite individuale, inclusiv popririle și executările fiscale (art. 75 din Legea nr. 85/2014), creanțele bugetare urmând a fi valorificate în cadrul concursual; eșalonările la plată în derulare își pierd, de regulă, valabilitatea. Separat, întârzierea și neplata obligațiilor fiscale pot atrage răspunderea solidară a administratorului prevăzută de art. 25 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală) — un temei distinct, care poate funcționa în paralel cu răspunderea din art. 169 al Legii nr. 85/2014 (există o procedură specială de angajare a acestei răspunderi, aprobată în 2022).

Cererea proprie față de alternativele de prevenire

Autosesizarea nu este lipsită de dezavantaje pentru debitor: pierderea controlului către administratorul judiciar, publicitatea în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI), efectul asupra contractelor (clauze de reziliere) și asupra finanțărilor, la care se adaugă durata și costurile. De aceea, cât timp nu a apărut încă starea de insolvență care declanșează obligația, debitorul poate prefera instrumentele de prevenire: concordatul preventiv și acordul de restructurare (introdus prin Legea nr. 216/2022, care transpune Directiva (UE) 2019/1023), în care debitorul rămâne, de regulă, la conducerea afacerii. Vezi Concordatul preventiv.

Greșeli frecvente de evitat

• Amânarea depunerii peste 6 luni de la apariția insolvenței — expune administratorul la răspundere penală pentru bancrută simplă.
• Depunerea prematură, cu rea-credință (de exemplu, pentru a bloca creditorii deși societatea nu este efectiv insolventă) — atrage răspunderea patrimonială a debitorului pentru prejudiciile cauzate.
• Omiterea notificării ANAF înainte de depunere — conduce direct la respingerea cererii.
• Confundarea pragului: verificați că datoriile depășesc valoarea-prag de 50.000 lei, nu vechiul prag de 40.000 lei.

De reținut pentru administratori

Cererea proprie de insolvență nu este un „eșec” de evitat cu orice preț, ci un instrument de protecție: depusă la timp, oprește executările silite individuale, poate deschide calea unei reorganizări și limitează expunerea personală a administratorului. Consultarea din timp a unui practician în insolvență ajută la pregătirea corectă a dosarului și la alegerea între procedura generală și cea simplificată.

Legislație europeană

Deși deschiderea insolvenței este reglementată de dreptul național (Legea nr. 85/2014), materia este puternic influențată de dreptul Uniunii Europene: un regulament direct aplicabil pentru dimensiunea transfrontalieră și o directivă transpusă care a modelat logica intervenției timpurii și obligațiile conducerii debitorului.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva (UE) 2019/1023 (restructurare preventivă, remitere de datorie și a doua șansă) — impune statelor membre să asigure cadre de restructurare preventivă disponibile debitorilor când există o probabilitate de insolvență, pentru a preveni insolvența și a păstra viabilitatea afacerii (art. 1). Sursa: Directiva (UE) 2019/1023 (accesat 2026-09-12)

Două dispoziții ale directivei explică direct filosofia obligației debitorului de a acționa din timp:

• Art. 3 — instrumente de avertizare timpurie: statele trebuie să asigure debitorilor acces la instrumente clare care detectează circumstanțele ce pot da naștere probabilității de insolvență și semnalează necesitatea de a acționa fără întârziere.
• Art. 19 — obligațiile administratorilor: când există o probabilitate de insolvență, administratorii trebuie să țină seama de interesele creditorilor și ale celorlalte părți interesate, de necesitatea de a lua măsuri pentru a evita insolvența și de necesitatea de a evita o conduită care, deliberat sau din culpă gravă, amenință viabilitatea întreprinderii.

Astfel, termenul de 30 de zile din art. 66 al Legii nr. 85/2014 și răspunderea penală pentru bancruta simplă (art. 240 Cod penal) sunt expresia națională a acestei diligențe cerute de dreptul UE.

Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (reformare) — act direct aplicabil, care stabilește competența internațională în insolvența transfrontalieră: competente sunt instanțele statului membru unde se află centrul intereselor principale al debitorului (COMI), prezumat a fi sediul social pentru persoanele juridice (art. 3). Sursa: Regulamentul (UE) 2015/848 (accesat 2026-09-12)

Transpunerea în dreptul român

Directiva (UE) 2019/1023 a fost transpusă prin Legea nr. 216/2022, care a modificat și completat Legea nr. 85/2014. Principalele efecte asupra cadrului în care debitorul decide să solicite insolvența:

• Acordul de restructurare a înlocuit vechiul mandat ad-hoc, ca instrument de prevenire disponibil debitorului aflat în dificultate, înainte de a fi obligat să ceară deschiderea insolvenței.
• A fost introdus un mecanism de avertizare timpurie (transpunând art. 3 din directivă): contribuabilul care întârzie plata obligațiilor bugetare este alertat de ANAF, iar informațiile despre facilitățile de sprijin sunt publicate de ministerul de resort. Componenta liniei telefonice de avertizare a devenit aplicabilă din 17 iulie 2023.
• A fost reglementată categoria creanțelor neafectate în procedurile de prevenire.

Spre deosebire de directivă — care lasă marjă de apreciere privind „probabilitatea de insolvență" — dreptul român păstrează un reper cantitativ propriu (prezumția de insolvență la 60 de zile de la scadență, art. 5 pct. 29) și o obligație fermă, cu termen de 30 de zile și sancțiune penală, mai strictă decât standardul minim de diligență al art. 19 din directivă. Cadrul a fost ulterior revizuit prin Legea nr. 239/2025 (în vigoare de la 18 decembrie 2025), care înăsprește regimul răspunderii și al prevenției fără a modifica termenul de 30 de zile sau lista actelor cererii — detaliat în secțiunea Cadrul legal.

Jurisprudență CJUE

Jurisprudența Curții de Justiție a UE vizează în principal dimensiunea transfrontalieră (stabilirea instanței competente), relevantă când debitorul are activitate în mai multe state membre:

Cauza C-1/04, Susanne Staubitz-Schreiber (hotărârea din 17 ianuarie 2006) — dacă debitorul își transferă centrul intereselor principale după depunerea cererii, dar înainte de deschidere, competența rămâne la instanța statului unde se afla COMI la data cererii (regulă de tip perpetuatio fori), tocmai pentru a împiedica alegerea abuzivă a jurisdicției. Sursa: CJUE, C-1/04 (accesat 2026-09-12)

Cauza C-341/04, Eurofood IFSC Ltd (hotărârea din 2 mai 2006) — prezumția că COMI corespunde sediului social poate fi răsturnată numai prin elemente obiective, verificabile de terți; hotărârea a clarificat și recunoașterea procedurii principale și limitele ordinii publice. Sursa: CJUE, C-341/04 (accesat 2026-09-12)

Soluțiile din aceste cauze au fost ulterior codificate în Regulamentul (UE) 2015/848 (prezumțiile COMI și perioadele de suspiciune privind mutarea sediului — considerentul 30).

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Debitor cu activitate transfrontalieră: dacă o societate cu sediul în România are activitate ori active în alte state membre, cererea de deschidere se adresează, de regulă, instanței române (COMI = sediul social), iar hotărârea de deschidere este recunoscută automat în celelalte state UE, în temeiul Regulamentului 2015/848. În statele unde debitorul are un sediu (sucursală) se pot deschide proceduri secundare, limitate la activele locale.
• Anti-forum-shopping: mutarea sediului social cu puțin timp înainte de cerere nu schimbă automat competența — prezumția COMI nu operează dacă sediul a fost mutat într-o perioadă de suspiciune anterioară deschiderii.
• Dimensiunea extra-UE (state terțe): Regulamentul 2015/848 acoperă doar raporturile din interiorul UE. Pentru debitorul cu sediul în România dar cu active ori activitate în state din afara UE, se aplică Titlul III „Insolvența transfrontalieră" din Legea nr. 85/2014 (art. 273-337), în special Capitolul II — Raporturile cu statele terțe (art. 274-304). Aceste dispoziții preiau Legea-model UNCITRAL privind insolvența transfrontalieră (2009) (prin filiera Legii nr. 637/2002) și reglementează recunoașterea procedurilor străine, cooperarea instanțelor și a practicienilor și accesul reprezentanților străini. Recunoașterea unei hotărâri românești într-un stat terț depinde însă de dreptul statului respectiv și de tratatele bi- sau multilaterale la care România este parte, care prevalează asupra Titlului III; în lipsa lor, recunoașterea nu este garantată. ⚠️ Doctrina (2025) semnalează că trimiterile din art. 42 și art. 274 la vechiul Regulament 1346/2000 nu au fost actualizate la Regulamentul 2015/848.
• Schimbări legislative viitoare: la nivel UE, Directiva (UE) 2026/799 din 30 martie 2026 vizează armonizarea suplimentară a unor aspecte de drept material al insolvenței (acțiuni în anulare, urmărirea activelor, comitetul creditorilor). Transpunerea sa în dreptul român va putea aduce modificări viitoare inclusiv asupra etapei de deschidere a procedurii.

Sursa: Directiva (UE) 2026/799 (accesat 2026-09-12)

Întrebări frecvente

În cât timp trebuie să depun cererea de insolvență? În maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență (art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014). Dacă negociați cu bună-credință o restructurare extrajudiciară, termenul se prelungește până la 5 zile de la eșuarea negocierilor.

Ce se întâmplă dacă întârzii depunerea? O întârziere care depășește cu mai mult de 6 luni termenul legal poate constitui infracțiunea de bancrută simplă (art. 240 Cod penal), pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Pot fi sancționat dacă depun cererea prea devreme? Da. Introducerea prematură, cu rea-credință, a cererii atrage răspunderea patrimonială a debitorului pentru prejudiciile cauzate creditorilor.

De la ce valoare a datoriilor pot cere insolvența? Datoriile certe, lichide și exigibile trebuie să depășească valoarea-prag de 50.000 lei (sau 6 salarii medii brute pe economie/salariat pentru creanțele salariale). Pragul a fost ridicat de la 40.000 lei la 50.000 lei prin Legea nr. 113/2020.

Ce acte trebuie să anexez cererii? Principalele: ultima situație financiară anuală și balanța de verificare, lista bunurilor, lista creditorilor, lista plăților din ultimele 6 luni, contul de profit și pierdere, declarația de intenție (reorganizare/faliment), extras ONRC și dovada notificării organului fiscal (art. 67). Dosarul incomplet poate duce la respingerea cererii.

Trebuie să anunț ANAF înainte? Da. Cererii i se atașează dovada notificării organului fiscal competent; lipsa acesteia atrage respingerea cererii (obligație introdusă prin O.U.G. nr. 88/2018).

Pot alege între reorganizare și faliment? Prin cerere puteți solicita procedura generală (cu șansa reorganizării pe bază de plan) sau direct procedura simplificată. Dreptul de a propune un plan de reorganizare se pierde însă dacă ați mai fost supus unei proceduri similare în ultimii 5 ani sau dacă nu depuneți documentele cerute pentru plan.

Se aplică obligația și unei PFA sau persoanei fizice? Nu în același fel. Obligația de autosesizare în 30 de zile și bancruta simplă privesc profesionistul persoană juridică. Consumatorul persoană fizică intră sub Legea nr. 151/2015 (insolvența persoanelor fizice), o procedură complet diferită, fără termen de 30 de zile și fără bancrută simplă. Pentru PFA, întreprindere individuală sau familială, încadrarea depinde de situația concretă — cereți consiliere.

Ce a schimbat Legea nr. 239/2025? În vigoare de la 18 decembrie 2025, a înăsprit răspunderea (interdicții de a fi administrator de până la 10 ani, lărgirea cercului persoanelor răspunzătoare) și procedurile de prevenire. Termenul de 30 de zile, lista actelor din art. 67 și pragul de 50.000 lei au rămas neschimbate.

Ce risc am dacă întârzii, dincolo de bancruta simplă? Cel mai frecvent risc practic este răspunderea patrimonială personală întemeiată pe art. 169 din Legea nr. 85/2014 (de exemplu, pentru continuarea unei activități care ducea vădit la încetarea de plăți). Separat, neplata obligațiilor fiscale poate atrage răspunderea solidară a administratorului (art. 25 Cod procedură fiscală).

Insolvența iminentă este obligație sau drept? Este un drept: în insolvența iminentă puteți cere deschiderea, dar nu curge termenul de 30 de zile și nu există sancțiune penală. Riscul e că, dacă instanța constată că starea nu era iminentă, cererea se respinge, iar o cerere de rea-credință poate atrage răspundere pentru prejudicii.

Ce se întâmplă dacă cererea îmi este respinsă pentru dosar incomplet? Puteți formula apel în 7 zile de la comunicare (art. 43), dar lipsa documentelor de regulă nu se remediază în apel; alternativ, depuneți o nouă cerere completată. Respingerea nu oprește curgerea obligației de autosesizare și nici fereastra penală de 6 luni.

Practică și opinii

Doctrina și practica judiciară subliniază caracterul strict al condițiilor de formă ale cererii debitorului, precum și rolul dublu al documentelor din art. 67 — de a preveni cererile abuzive și de a oferi, încă de la început, o imagine fidelă a situației patrimoniale.

⚠️ Opinie specialistă — Universul Juridic Nedepunerea documentelor prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 conduce, după caz, la respingerea cererii de deschidere a procedurii sau la decăderea debitorului din dreptul de a propune un plan de reorganizare; regimul sancționator este considerabil mai sever decât cel din vechea Lege nr. 85/2006. Sursa: Deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului. Condiții. Nedepunerea documentelor prevăzute de art. 67 alin. (1) (accesat 2026-09-12)

⚠️ Opinie specialistă — Universul Juridic Răspunderea privind introducerea (ori neintroducerea) cererii de deschidere a procedurii insolvenței este analizată atât din perspectiva răspunderii patrimoniale pentru introducerea prematură cu rea-credință, cât și a răspunderii penale pentru bancrută simplă în caz de întârziere semnificativă. Sursa: Despre teorie și practică judiciară în privința răspunderii privind introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței (accesat 2026-09-12)

Articole conexe: Cererea creditorului de deschidere a insolvenței · Atragerea răspunderii patrimoniale (art. 169) · Perioada de observație · Concordatul preventiv

Referințe

1. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — art. 5 (definiții: insolvență, valoare-prag), art. 66 (obligația și termenul cererii debitorului), art. 67 (actele care însoțesc cererea). Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286 · formă consolidată 18.12.2025: DetaliiDocument/304535
2. Codul penal (Legea nr. 286/2009), art. 240 — Bancruta simplă. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855
3. Legea nr. 113/2020 — modificarea valorii-prag la 50.000 lei (art. 5 pct. 72), M. Of. nr. 600 din 08.07.2020. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/227735
4. O.U.G. nr. 88/2018 — modificări ale Legii nr. 85/2014 (sancțiunea respingerii cererii pentru lipsa notificării organului fiscal). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/205914
5. Legea nr. 239/2025 — modificarea Legii nr. 85/2014 (răspundere, prevenție), M. Of. nr. 1160 din 15.12.2025, în vigoare 18.12.2025; forma consolidată: legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/304535
6. Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/169725
7. Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 25-26 — răspunderea solidară pentru creanțe fiscale. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/169127
8. Legea nr. 85/2014, Titlul II, Cap. II (art. 183 și urm.) — insolvența grupului de societăți; Titlul III (art. 273-337) — insolvența transfrontalieră (raporturi cu statele terțe, art. 274-304). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286
9. Universul Juridic — Deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului. Condiții. Nedepunerea documentelor prevăzute de art. 67 alin. (1). universuljuridic.ro (accesat 2026-09-12)
10. Universul Juridic — Despre teorie și practică judiciară în privința răspunderii privind introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței. universuljuridic.ro (accesat 2026-09-12)