Cererea creditorului de deschidere a insolvenței

Un creditor poate cere deschiderea procedurii de insolvență împotriva unui debitor dacă deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile, al cărei cuantum atinge valoarea-prag de 50.000 lei. Cererea se depune la tribunalul de la sediul debitorului, care are 10 zile să conteste sau să recunoască starea de insolvență. Dacă neplata se confirmă, judecătorul-sindic admite cererea și deschide procedura.

Pe scurt

Un creditor poate cere deschiderea procedurii de insolvență împotriva unui debitor atunci când deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile, al cărei cuantum atinge valoarea-prag de 50.000 lei (sau 6 salarii medii brute pe economie, pentru creanțe salariale). Cererea se depune la tribunalul de la sediul debitorului; acesta din urmă are 10 zile să conteste sau să recunoască starea de insolvență, judecata purtându-se doar pe bază de înscrisuri. Dacă debitorul nu plătește și starea de insolvență se confirmă, judecătorul-sindic admite cererea și deschide procedura.

Cadrul legal

Cererea creditorului de deschidere a insolvenței este reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în principal la art. 5, 41, 43 și 70–75.

Cine poate cere — creditorul îndreptățit

Art. 5 pct. 20 din Legea 85/2014 — „creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă [...] se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul."

Așadar creditorul trebuie să întrunească trei condiții cumulative asupra creanței — certă, lichidă și exigibilă — și o condiție de vechime: exigibilă de mai mult de 60 de zile.

Starea de insolvență a debitorului

Art. 5 pct. 29 — insolvența este starea patrimoniului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Ea se prezumă (prezumție relativă) când debitorul, „după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor"; insolvența este iminentă când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate.

Creditorul se sprijină pe insolvența prezumată: neplata timp de peste 60 de zile creează prezumția, iar debitorul este cel care trebuie să o răstoarne.

Valoarea-prag — 50.000 lei

Art. 5 pct. 72 — „valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Valoarea-prag este de 50.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori [...] pentru creanțe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat." Sursa: Legea 85/2014, formă consolidată (accesat 2026-09-16)

⚠️ Atenție la versiune: pragul a fost majorat de la 40.000 lei la 50.000 lei prin Legea nr. 113/2020 (în vigoare din 11 iulie 2020). Multe surse online și texte neactualizate afișează încă vechea valoare de 40.000 lei. Valoarea-prag de 50.000 lei rămâne în vigoare și în 2026, nefiind modificată de reforma din 2025 (verificat pe forma consolidată la 2026-09-16).

Cea mai recentă modificare — Legea nr. 239/2025

Legea nr. 85/2014 a fost modificată substanțial prin Legea nr. 239/2025 (art. XXIX), publicată în Monitorul Oficial nr. 1160 din 15 decembrie 2025 și în vigoare de la 18 decembrie 2025. Reforma nu a schimbat valoarea-prag și nici condiția creanței certe, lichide și exigibile de peste 60 de zile, dar introduce reguli noi cu efect asupra creditorului:

• Regulă tranzitorie: procedurile deja începute rămân, în principiu, supuse normelor anterioare; noile dispoziții privesc mai ales cererile și procedurile noi. Contează pentru creditorul care alege momentul depunerii cererii.
• Concept nou — „persoană strâns legată de debitor" (introdus printr-un punct nou la art. 5): pentru creanțele creditorilor din această categorie, în tabelul preliminar de creanțe se menționează suplimentar înscrisurile care constată creanța și datele din registrele de publicitate; în comitetul creditorilor acești creditori sunt restricționați (cel mult unul, nu poate fi președinte, cu obligația de a-și declara relația cu debitorul).

Sursă: Legea nr. 239/2025 (MO nr. 1160/15.12.2025), art. XXIX; a se vedea textul integral (ANAF) și sinteza avocatnet.ro (accesat 2026-09-16).

Instanța competentă și calea de atac

Art. 41 alin. (1) — competența aparține tribunalului (sau tribunalului specializat / secției de insolvență) în circumscripția căruia debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior sesizării.

Art. 43 alin. (1)–(2) — hotărârile judecătorului-sindic se atacă cu apel la curtea de apel (definitive), în termen de 7 zile de la comunicarea prin Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI).

Sursă pentru articolele de mai sus: Legea 85/2014, formă consolidată (accesat 2026-09-16).

Explicație detaliată

1. Condițiile de admisibilitate ale cererii

Pentru ca cererea creditorului să fie admisibilă, trebuie îndeplinite simultan:

• Calitatea de creditor îndreptățit — creanță certă (existența ei rezultă din act), lichidă (cuantum determinat) și exigibilă (scadentă), potrivit art. 5 pct. 20.
• Vechimea de peste 60 de zile de la scadență — este intervalul care activează prezumția de insolvență (art. 5 pct. 29 lit. a).
• Atingerea valorii-prag de 50.000 lei (creanțe nesalariale) sau 6 salarii medii brute pe economie/salariat (creanțe salariale), conform art. 5 pct. 72.

Când mai mulți creditori formulează cereri împotriva aceluiași debitor, acestea se conexează, iar pragul se verifică prin însumarea creanțelor tuturor creditorilor care au sesizat instanța:

Art. 70 alin. (3) — dacă între înregistrarea cererii unui creditor și judecarea ei sunt formulate cereri de alți creditori împotriva aceluiași debitor, tribunalul le înregistrează la dosarul existent, iar judecătorul-sindic stabilește îndeplinirea condițiilor de cuantum raportat la valoarea însumată.

1.1 Granița dintre creanța „certă" și creanța „contestată serios"

Creanța este certă când existența ei rezultă din însuși actul de creanță ori din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el (art. 5 pct. 20). Problema practică apare când debitorul contestă datoria: nu orice contestație înlătură caracterul cert. Judecătorul-sindic distinge între:

• Contestația serioasă — întemeiată pe motive de fond reale și verosimile (de exemplu prescripția invocată efectiv, nulitatea sau rezoluțiunea contractului, o compensare legală, un litigiu pendinte pe fond privind chiar existența ori întinderea datoriei). O astfel de contestație poate face creanța incertă, iar cererea de insolvență se respinge, litigiul urmând a fi tranșat pe calea dreptului comun.
• Apărarea pur dilatorie — obiecții formale sau vădit neîntemeiate, invocate doar pentru a amâna. Ea nu răpește creanței caracterul cert.

Repere practice: prescripția afectează creanța doar dacă este invocată de debitor (nu operează din oficiu); un titlu executoriu contestat rămâne, de regulă, dovadă a unei creanțe certe atât timp cât contestația nu are șanse serioase de reușită; un litigiu paralel pe fond care privește chiar existența creanței este, în schimb, un indiciu puternic de creanță disputată. ⚠️ Această delimitare ține de aprecierea in concreto a judecătorului-sindic (analiză de doctrină și practică: juridice.ro, accesat 2026-09-16); procedura insolvenței nu este locul pentru a stabili o creanță incertă.

2. Conținutul cererii și documentele anexate

Art. 70 alin. (1) — cererea trebuie să precizeze: a) cuantumul și temeiul creanței; b) existența unui drept de preferință; c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului.

Art. 70 alin. (2) — creditorul anexează documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire a cauzelor de preferință și depune dovada codului unic de înregistrare (CUI) al debitorului.

3. Comunicarea cererii și poziția debitorului

După înregistrare, instanța nu deschide automat procedura, ci dă debitorului ocazia să reacționeze:

Art. 72 alin. (2) — în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii, instanța o comunică debitorului și organului fiscal competent.

Art. 72 alin. (3) — în termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. În judecarea contestației se poate administra doar proba cu înscrisuri.

Această limitare probatorie (numai înscrisuri) face ca litigiul să fie unul de „hârtii": creditorul câștigă dacă documentele arată o creanță neîndoielnică și neplătită de peste 60 de zile, iar debitorul se apără dovedind, tot cu înscrisuri, că datoria nu există, a fost plătită ori este sub prag/contestată serios.

4. Cauțiunea în sarcina creditorului

Pentru a descuraja cererile abuzive, la solicitarea debitorului judecătorul-sindic poate obliga creditorul la o cauțiune:

Art. 72 alin. (1) — judecătorul-sindic poate dispune consemnarea de către creditor a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 lei, în termen de 5 zile, sub sancțiunea respingerii cererii.

5. Soluțiile judecătorului-sindic

În funcție de situație, cererea creditorului se poate finaliza astfel:

• Debitorul nu este în insolvență → cererea se respinge și este considerată lipsită de orice efect chiar de la înregistrare; cauțiunea acoperă pagubele debitorului dacă cererea a fost introdusă cu rea-credință (art. 72 alin. (4)).
• Debitorul achită creanța până la închiderea dezbaterilor → cererea se respinge ca rămasă fără obiect, iar cauțiunea se restituie (art. 72 alin. (5)). Acesta este, în practică, un efect frecvent: cererea de insolvență funcționează ca un puternic mijloc de presiune pentru plată.
• Debitorul nu plătește și starea de insolvență se confirmă → judecătorul-sindic admite cererea și deschide, prin sentință, procedura generală sau simplificată; cauțiunea se restituie creditorului (art. 72 alin. (6)).

6. Efectele deschiderii procedurii

Art. 73 — prin sentința de deschidere, judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar provizoriu (sau un lichidator judiciar provizoriu în procedura simplificată).

Art. 74 — debitorul are la dispoziție 10 zile de la deschidere pentru a depune actele și informațiile prevăzute la art. 67 (situații financiare, liste de bunuri, de creditori, de plăți etc.).

Art. 75 alin. (1) — de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare și executările silite pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. De la acest moment, creditorii își valorifică drepturile numai în cadrul procedurii, prin cereri de admitere a creanțelor.

Sursă pentru articolele citate în această secțiune: Legea 85/2014, formă consolidată (accesat 2026-09-12).

Aspecte practice

Pentru creditorul care vrea să depună cererea

• Verifică cele trei calități ale creanței înainte de orice: certă, lichidă și exigibilă. O creanță contestată serios de debitor (de exemplu, un litigiu real privind executarea contractului) riscă să nu fie considerată „certă", iar cererea va fi respinsă.
• Numără cele 60 de zile de la scadență — nu de la emiterea facturii. Prezumția de insolvență operează abia după acest termen.
• Confirmă pragul de 50.000 lei. Dacă singura ta creanță este sub prag, o poți atinge fie prin cumul de creanțe proprii, fie alăturându-te altor creditori (art. 70 alin. (3)). Pentru creanțe salariale, pragul este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
• Pregătește dosarul probator din înscrisuri: contracte, facturi acceptate, procese-verbale, ordine de plată neexecutate, corespondență de recunoaștere a datoriei, titluri executorii. Fiindcă în contestație se admite doar proba cu înscrisuri, un dosar documentat solid este decisiv.
• Atașează dovada CUI-ului debitorului și precizează dacă intenționezi să participi la o eventuală reorganizare (art. 70).

Greșeli frecvente de evitat

• Folosirea insolvenței ca simplă unealtă de recuperare a unei creanțe incerte. Dacă debitorul dovedește că nu este în insolvență, cererea este considerată fără efect de la înregistrare, iar cauțiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele produse prin introducerea cu rea-credință (art. 72 alin. (4)). Riscul de a plăti daune este real.
• Confundarea insolvenței cu simpla neplată. Insolvența privește insuficiența fondurilor de a plăti datoriile, nu refuzul punctual de plată al unui debitor solvabil. Pentru o creanță izolată și clară, executarea silită de drept comun este adesea calea mai potrivită.
• Raportarea la valoarea-prag depășită de 40.000 lei. Pragul în vigoare este 50.000 lei (Legea 113/2020).

Ce urmează după depunere

1. Instanța comunică cererea debitorului și fiscului în 48 de ore.
2. Debitorul are 10 zile să conteste sau să recunoască insolvența.
3. Eventual, creditorului i se poate cere o cauțiune (max. 10% din creanță, plafon 40.000 lei).
4. Judecătorul-sindic soluționează: respinge, ia act de plată, ori admite și deschide procedura, numind un administrator judiciar provizoriu (art. 73).
5. Din momentul deschiderii, toate executările silite se suspendă (art. 75) — creditorul își va înscrie creanța la masa credală.

Efectul de pârghie al cererii

În practică, o parte importantă din cererile creditorilor se finalizează prin plata datoriei înainte de închiderea dezbaterilor: art. 72 alin. (5) obligă atunci judecătorul-sindic să respingă cererea ca rămasă fără obiect. Perspectiva pierderii controlului asupra afacerii îl determină adesea pe debitor să achite. Cererea rămâne totuși o procedură colectivă serioasă, nu un instrument de șantaj — folosirea abuzivă este sancționată.

Reversul medaliei pentru creditorul negarantat

Odată deschisă procedura, cererea nu mai este o pârghie de plată, ci intrarea într-un concurs colectiv care poate dezavantaja creditorul negarantat:

• Înghețarea accesoriilor. Potrivit art. 80 din Legea 85/2014, de la data deschiderii procedurii nicio dobândă, majorare sau penalitate nu mai poate fi adăugată creanțelor negarantate. Doar creanțele care beneficiază de o cauză de preferință mai pot produce accesorii, în limita valorii garanției (art. 103). Creditorul chirografar își „îngheață" astfel creanța la valoarea de la data deschiderii.
• Suspendarea urmăririi individuale. Prin efectul art. 75, creditorul pierde executarea silită de drept comun și își valorifică dreptul numai prin înscrierea la masa credală, în ordinea de prioritate a legii — după creanțele garantate, salariale și bugetare privilegiate.
• Recuperare mai mică și mai târzie. ⚠️ În practică, pentru un creditor chirografar cu un debitor solvabil pe o creanță izolată și clară, executarea silită individuală duce adesea la o recuperare mai rapidă și mai completă decât distribuirea din procedura de insolvență, care se poate întinde pe ani și se poate încheia cu un grad redus de acoperire.

Concluzia practică: cererea de insolvență este eficientă mai ales ca mijloc de presiune pentru plată înainte de deschidere; după deschidere, pentru creanțele negarantate izolate, ea poate fi mai puțin avantajoasă decât executarea silită.

Legislație europeană

Cererea creditorului de deschidere a insolvenței rămâne o instituție de drept intern, guvernată de Legea nr. 85/2014. Dreptul Uniunii nu armonizează condițiile de fond ale cererii (creanța certă, lichidă și exigibilă de peste 60 de zile, valoarea-prag de 50.000 lei), dar devine decisiv de îndată ce debitorul are o dimensiune transfrontalieră în UE: stabilește în ce stat membru se depune cererea și ce lege se aplică, oferă debitorului o alternativă preventivă și garantează egalitatea creditorilor din alte state membre.

Directive și regulamente aplicabile

Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (reformare) — direct aplicabil în România, a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 și se aplică procedurilor deschise de la 26 iunie 2017. Sursa: Regulamentul (UE) 2015/848 (CELEX 32015R0848, accesat 2026-09-12)

• Art. 3 — competența internațională (COMI). Procedura principală se deschide în statul membru unde se află centrul intereselor principale ale debitorului (COMI); pentru societăți se prezumă, până la proba contrară, că acesta este locul sediului social. Într-un stat unde debitorul are doar un sediu (establishment) se poate deschide o procedură secundară, limitată la bunurile de acolo. Un creditor a cărui creanță izvorăște din exploatarea acelui sediu poate cere chiar o procedură teritorială [art. 3 alin. (4)].
• Art. 7 — legea aplicabilă (lex concursus). Condițiile de deschidere și desfășurarea procedurii sunt cele ale statului de deschidere. Concret: dacă COMI-ul debitorului este în România, cererea creditorului se judecă după Legea 85/2014 — deci toate condițiile din blocurile de mai sus (creanță > 60 de zile, prag de 50.000 lei, competența tribunalului, apelul de 7 zile) rămân pe deplin aplicabile.
• Art. 37 — cine poate cere procedura secundară. Pe lângă practicianul în insolvență din procedura principală, poate solicita deschiderea și „orice altă persoană sau autoritate abilitată" potrivit legii statului sediului — deci creditorii, în condițiile dreptului național al acelui stat.
• Art. 53–55 — creditorii străini. Orice creditor dintr-un alt stat membru (inclusiv autoritățile fiscale și de securitate socială) își poate înregistra creanța folosind un formular-tip, cu egalitate de tratament.

Directiva (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile — impune statelor membre instrumente de avertizare timpurie, cadre de restructurare preventivă accesibile înainte de insolvență și „a doua șansă" (remiterea de datorie a întreprinzătorilor onești). Sursa: Directiva (UE) 2019/1023 (CELEX 32019L1023, accesat 2026-09-12)

Transpunerea în dreptul român

Regulamentul (UE) 2015/848 este direct aplicabil și nu se transpune — el se suprapune peste Legea 85/2014, care conține de altfel și un titlu propriu privind insolvența transfrontalieră (relațiile cu state terțe, inspirat de Legea-model UNCITRAL).

Directiva (UE) 2019/1023 a fost transpusă prin Legea nr. 216/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 (Monitorul Oficial nr. 709 din 14 iulie 2022, în vigoare de la 17 iulie 2022). Legea a reformat procedurile de prevenire a insolvenței — acordul de restructurare (nou) și concordatul preventiv (reformat) — care oferă debitorului o cale de salvare anterioară deschiderii insolvenței. Pentru creditor, relevanța este indirectă, dar reală: un debitor viabil poate declanșa o procedură preventivă care preîntâmpină cererea creditorului de deschidere a insolvenței.

Sursa: Legea nr. 216/2022 – transpunerea Directivei (UE) 2019/1023 (analiză) (accesat 2026-09-12)

Nu există „gold-plating" semnificativ la nivelul condițiilor cererii creditorului: valoarea-prag și termenul de 60 de zile sunt opțiuni ale legiuitorului național, pe care dreptul UE nu le impune și nici nu le interzice.

Jurisprudență CJUE

Noțiunea de COMI din art. 3 a fost conturată de Curtea de Justiție încă sub Regulamentul 1346/2000, iar principiile au fost preluate în Regulamentul 2015/848:

Cauza C-341/04, Eurofood IFSC Ltd (hot. 2 mai 2006) — prezumția că COMI = sediul social poate fi răsturnată numai pe baza unor factori obiectivi și verificabili de către terți, care să dovedească o situație reală diferită de cea sugerată de sediul statutar. Sursa: CJUE, C-341/04

Cauza C-396/09, Interedil Srl (hot. 20 octombrie 2011) — COMI corespunde locului administrării centrale, identificabil în mod obiectiv de către terți; data relevantă pentru stabilirea competenței este cea a introducerii cererii de deschidere, chiar dacă societatea și-a mutat ulterior sediul sau a fost radiată. Sursa: CJUE, C-396/09

Cauza C-1/04, Staubitz-Schreiber (hot. 17 ianuarie 2006) — instanța sesizată prima rămâne competentă (perpetuatio fori) chiar dacă debitorul își mută COMI într-un alt stat membru după depunerea cererii de deschidere — o garanție anti-forum shopping utilă creditorului diligent. Sursa: CJUE, C-1/04

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Unde depun cererea? Dacă debitorul are activitate în mai multe state UE, verificați întâi COMI-ul: cererea principală se depune la tribunalul de la COMI (în RO, potrivit art. 41 din Legea 85/2014). Dacă COMI-ul este în alt stat membru, în România se poate deschide doar o procedură secundară, asupra bunurilor din țară.
• Recunoaștere automată. Hotărârea de deschidere pronunțată de instanța competentă este recunoscută de drept în toate celelalte state membre (fără exequatur), iar efectul suspensiv al art. 75 din Legea 85/2014 se extinde, în principiu, asupra bunurilor din UE.
• Creditor străin. Un creditor dintr-un alt stat membru poate iniția/înregistra creanța în procedura din RO în aceleași condiții ca un creditor român, folosind formularul-tip prevăzut de Regulament.
• Modificări viitoare. A fost adoptată Directiva (UE) 2026/799 privind armonizarea anumitor aspecte ale normelor de insolvență (30 martie 2026, JO L din 1 aprilie 2026), cu termen general de transpunere 22 ianuarie 2029 (dispozițiile privind accesul transfrontalier la registrele de conturi bancare — sistemul BARIS — până la 10 iulie 2029). Directiva apropie regimuri de fond cu impact direct asupra creditorului: obligația administratorilor de a solicita deschiderea procedurii în 3 luni de la constatarea dificultăților financiare, acțiuni în anulare armonizate, urmărirea activelor prin acces la registrele de conturi bancare din toate statele membre, vânzarea rapidă a afacerilor viabile (pre-pack) și comitete de creditori întărite. Sunt excluse persoanele fizice care nu sunt antreprenori. Transpunerea în dreptul român urmează.

Sursa: Directiva (UE) 2026/799 (CELEX 32026L0799); sinteză avocatnet.ro (accesat 2026-09-16)

Determinarea COMI — inclusiv pentru persoane fizice

Regulamentul (UE) 2015/848 a codificat el însuși, la art. 3 alin. (1), prezumțiile privind COMI, extinzându-le dincolo de societăți: pentru un profesionist independent COMI se prezumă a fi sediul principal de activitate, iar pentru orice altă persoană fizică (inclusiv un consumator) COMI se prezumă a fi reședința obișnuită — prezumții relative, răsturnabile în aceleași condiții stabilite de jurisprudența Eurofood/Interedil (factori obiectivi, verificabili de terți). Astfel, principiile clasice de mai sus rămân reperul de bază pentru determinarea COMI și sub Regulamentul 2015/848, aplicându-se acum și persoanelor fizice/consumatorilor cu element transfrontalier.

Întrebări frecvente

Ce valoare minimă trebuie să aibă creanța ca să pot cere insolvența? Valoarea-prag este de 50.000 lei pentru creanțe de altă natură decât cele salariale (atât pentru creditori, cât și pentru debitori), respectiv 6 salarii medii brute pe economie/salariat pentru creanțele salariale (art. 5 pct. 72). Atenție: pragul a fost majorat de la 40.000 lei prin Legea nr. 113/2020.

De cât timp trebuie să fie neplătită creanța? Creanța trebuie să fie exigibilă de mai mult de 60 de zile. Neplata timp de peste 60 de zile de la scadență declanșează prezumția (relativă) de insolvență, pe care debitorul o poate răsturna (art. 5 pct. 20 și pct. 29).

Pot cere insolvența pentru o factură pe care debitorul o contestă? Riscant. Creanța trebuie să fie certă — adică neîndoielnică. Dacă debitorul are un litigiu real privind existența sau întinderea datoriei, cererea poate fi respinsă. Pentru creanțe disputate, executarea silită sau o acțiune în pretenții sunt de regulă mai potrivite.

Ce se întâmplă dacă mai mulți creditori se alătură cererii? Cererile împotriva aceluiași debitor se conexează la același dosar, iar valoarea-prag se verifică prin însumarea creanțelor tuturor creditorilor (art. 70 alin. (3)). Astfel, chiar creanțe individuale sub prag pot, împreună, depăși cei 50.000 lei.

Ce riscuri am dacă cererea mea este respinsă? Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în insolvență, cererea este lipsită de efect de la înregistrare. Dacă ai fost obligat la o cauțiune (până la 10% din creanță, dar maximum 40.000 lei) și ai acționat cu rea-credință, cauțiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele debitorului (art. 72 alin. (1) și (4)).

Debitorul poate opri procedura plătind? Da. Dacă debitorul achită creanța până la închiderea dezbaterilor, cererea se respinge ca rămasă fără obiect, iar cauțiunea ți se restituie (art. 72 alin. (5)).

La ce instanță depun cererea și pot ataca hotărârea? La tribunalul (sau tribunalul specializat/secția de insolvență) de la sediul debitorului din ultimele 6 luni (art. 41). Hotărârea judecătorului-sindic se atacă cu apel la curtea de apel, în 7 zile de la comunicarea prin BPI (art. 43).

Practică și opinii

Jurisprudență obligatorie (ÎCCJ)

ÎCCJ — Decizia nr. 49/2019 (Complet DCD/C), publicată în Monitorul Oficial nr. 1010 din 16 decembrie 2019. În interpretarea art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 88/2018), cerința referitoare la cuantumul creanțelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului nu este aplicabilă cererilor de deschidere a procedurii formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990. Sursa: Universul Juridic – Decizia ÎCCJ (DCD/C) nr. 49/2019 (accesat 2026-09-12)

ÎCCJ — RIL nr. 17/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021 — privind interpretarea unitară a art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 (competența teritorială a tribunalului în procedurile de insolvență).

Evoluția legislativă a valorii-prag

Valoarea-prag a fost, succesiv, de 40.000 lei (formă anterioară, consolidată prin O.U.G. nr. 88/2018) și de 50.000 lei în urma modificării aduse prin Legea nr. 113/2020 (în vigoare din 11 iulie 2020). Această evoluție explică de ce numeroase surse — inclusiv variante gratuite ale bazelor de date juridice care reproduc textul original din 2014 — indică încă valoarea depășită de 40.000 lei.

⚠️ Notă practică — Înainte de a formula cererea, verifică întotdeauna forma consolidată în vigoare a Legii 85/2014 pe portalul legislativ oficial, fiindcă atât pragurile, cât și condițiile procedurale au fost modificate de mai multe ori.

Situații speciale și costuri

Dincolo de regula generală, cererea creditorului ridică întrebări specifice legate de cine poate fi debitor, ce creditori au un regim aparte și ce costuri presupune declanșarea procedurii.

Împotriva căror debitori se poate formula cererea

Procedura Legii nr. 85/2014 se aplică profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (2) din Codul civil („cei care exploatează o întreprindere"), cu excepția celor care exercită profesii liberale și a celor cu regim special de insolvență (art. 3 din Legea 85/2014). Un creditor poate deci cere insolvența împotriva:

• societăților (SRL, SA etc.), regiilor autonome și societăților cooperative;
• persoanelor fizice autorizate (PFA), întreprinderilor individuale și familiale (O.U.G. nr. 44/2008) — care sunt profesioniști și intră sub Legea 85/2014.

În schimb, simplul consumator (persoana fizică ce nu exercită o activitate economică) nu poate fi supus acestei proceduri. Insolvența persoanei fizice consumator este guvernată de o lege distinctă — Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice — care se deschide numai la cererea debitorului consumator. Prin urmare, un creditor nu poate cere insolvența unui consumator: împotriva acestuia rămân disponibile executarea silită și acțiunile de drept comun.

Sursa: Legea 85/2014, art. 3 și Legea nr. 151/2015 (accesat 2026-09-16).

Creditorul bugetar (ANAF / organele fiscale)

Organul fiscal poate formula cererea de deschidere ca orice alt creditor îndreptățit, dacă are o creanță fiscală certă, lichidă și exigibilă de peste 60 de zile, care atinge pragul de 50.000 lei. Limitarea din art. 5 pct. 72 — potrivit căreia creanțele bugetare trebuie să reprezinte mai puțin de 50% din totalul declarat al creanțelor — privește ipoteza cererii formulate de debitor, nu de creditorul bugetar; iar ÎCCJ, prin Decizia (DCD/C) nr. 49/2019, a stabilit că această cerință nu se aplică nici lichidatorului numit în procedura Legii nr. 31/1990 (a se vedea secțiunea Practică și opinii).

La deschiderea procedurii, executarea silită fiscală (reglementată de Codul de procedură fiscală) se suspendă ca orice altă executare (art. 75), creanța bugetară valorificându-se prin înscriere la masa credală. Eventualele eșalonări la plată acordate anterior de ANAF își pierd, de regulă, efectul odată cu deschiderea procedurii.

Salariații în calitate de creditori

Pentru creanțele salariale, valoarea-prag nu este 50.000 lei, ci 6 salarii medii brute pe economie/salariat (art. 5 pct. 72), raportate la valoarea salariului mediu brut de la data introducerii cererii. Salariații pot formula cererea individual (dacă propria creanță atinge pragul) sau prin cumul, alăturându-și creanțele.

Când angajatorul este în insolvență, drepturile salariale neplătite sunt acoperite, în limitele legii, din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (Legea nr. 200/2006), gestionat prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă; Fondul se subrogă apoi în drepturile salariaților și se înscrie la masa credală. În ordinea de distribuire (art. 159 și 161), creanțele izvorâte din raporturi de muncă au un rang de prioritate ridicat, fiind plătite înaintea creanțelor chirografare.

Sursa: Legea nr. 200/2006; Legea 85/2014, art. 5 pct. 72, 159, 161 (accesat 2026-09-16).

Debitorul aflat într-o procedură de prevenție

Dacă debitorul are în derulare — sau solicită — o procedură de prevenție a insolvenței (mandat ad-hoc, concordat preventiv sau acordul de restructurare, reglementate în Titlul I al Legii 85/2014, reformat prin Legea nr. 216/2022 de transpunere a Directivei (UE) 2019/1023), cererea creditorului poate fi blocată sau amânată. Concordatul preventiv poate atrage suspendarea executărilor silite individuale — o perioadă inițială de până la 4 luni, prelungibilă până la maximum 12 luni — interval în care cererea creditorului de deschidere a insolvenței nu poate fi, de regulă, admisă. ⚠️ Cele două căi se coordonează astfel: prevenția, dacă reușește (plan aprobat), preîntâmpină insolvența; dacă eșuează, calea deschiderii insolvenței redevine disponibilă.

Sursa: Legea nr. 216/2022 – analiză (accesat 2026-09-16); vezi și concordatul preventiv.

Debitorul membru al unui grup de societăți

Când debitorul face parte dintr-un grup de societăți, Legea 85/2014 prevede reguli speciale de coordonare (art. 183 și urm.): creditorul poate introduce o cerere comună vizând mai mulți membri ai grupului, procedurile fiind coordonate — repartizate, pe cât posibil, aceluiași judecător-sindic și aceluiași practician în insolvență, cu schimb de informații privind creanțele și activele. La nivel transfrontalier, Capitolul V (art. 56–77) din Regulamentul (UE) 2015/848 instituie mecanisme de cooperare și coordonare a procedurilor deschise împotriva membrilor unui grup situați în state membre diferite (inclusiv o procedură de coordonare de grup).

Costurile suportate de creditor

Declanșarea procedurii presupune costuri pe care creditorul trebuie să le anticipeze:

• Taxa judiciară de timbru — cererea de deschidere se timbrează potrivit O.U.G. nr. 80/2013 cu o taxă fixă (redusă). Prin contrast, acțiunile introduse ulterior de administratorul/lichidatorul judiciar în cadrul procedurii sunt, de regulă, scutite de timbru.
• Onorariul administratorului judiciar provizoriu desemnat la deschidere (art. 73) — se avansează la începutul procedurii, cu recuperare prioritară din averea debitorului.
• Fondul de lichidare — când averea debitorului este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor procedurii, acestea se suportă din fondul de lichidare gestionat de UNPIR (art. 39), alimentat, printre altele, dintr-un procent din sumele valorificate în proceduri și din taxe încasate la registrul comerțului.

Cheltuielile de procedură (inclusiv cele avansate) se plătesc cu prioritate din averea debitorului (art. 159/161), astfel încât creditorul diligent le poate recupera dacă debitorul are active suficiente; în lipsa activelor, o parte din costuri rămâne, practic, nerecuperabilă.

Sursa: O.U.G. nr. 80/2013; Legea 85/2014, art. 39, 73 (accesat 2026-09-16).

Referințe

1. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — art. 5 pct. 20, 29, 72; art. 41; art. 43; art. 70–75. Formă consolidată: legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/257116 (accesat 2026-09-16).
2. Legea nr. 113/2020 pentru modificarea Legii nr. 85/2014 — a majorat valoarea-prag la 50.000 lei (Monitorul Oficial nr. 600 din 8 iulie 2020, în vigoare 11 iulie 2020).
3. Legea nr. 239/2025 (art. XXIX) — cea mai recentă modificare a Legii nr. 85/2014 (Monitorul Oficial nr. 1160 din 15 decembrie 2025, în vigoare 18 decembrie 2025); nu a modificat valoarea-prag. Text integral: static.anaf.ro/.../L_239_2025.pdf; sinteză: avocatnet.ro (accesat 2026-09-16).
4. O.U.G. nr. 88/2018 — modificări ale Legii nr. 85/2014, inclusiv la art. 5 pct. 72: Universul Juridic (accesat 2026-09-12).
5. ÎCCJ — Decizia (DCD/C) nr. 49/2019, Monitorul Oficial nr. 1010 din 16 decembrie 2019 — interpretarea art. 5 alin. (1) pct. 72: Universul Juridic (accesat 2026-09-12).
6. ÎCCJ — RIL nr. 17/2020, Monitorul Oficial nr. 61 din 20 ianuarie 2021 — art. 41 alin. (1) (competență).
7. Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice (consumatori) — procedură distinctă, deschisă doar la cererea debitorului: legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/167869 (accesat 2026-09-16).
8. Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale: legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/72402 (accesat 2026-09-16).
9. O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/149314 (accesat 2026-09-16).
10. O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către PFA, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale.
11. Regulamentul (UE) 2015/848, Capitolul V (art. 56–77) — coordonarea procedurilor de insolvență de grup: data.europa.eu/eli/reg/2015/848/oj (CELEX 32015R0848).
12. Directiva (UE) 2026/799 privind armonizarea anumitor aspecte ale normelor de insolvență — termen de transpunere 22 ianuarie 2029 (BARIS: 10 iulie 2029): data.europa.eu/eli/dir/2026/799/oj (CELEX 32026L0799); sinteză avocatnet.ro (accesat 2026-09-16).