Contestația actelor administrative fiscale este calea administrativă prin care un contribuabil poate solicita anularea sau modificarea unui act fiscal (decizie de impunere, titlu de creanță etc.) înainte de a se adresa instanței de judecată. Se depune în 45 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent și este reglementată de Titlul VIII (Art. 268–281¹) din Codul de procedură fiscală.
Definiție
Contestația actelor administrative fiscale este o procedură administrativă prin care orice contribuabil considerat lezat de un act fiscal poate solicita anularea sau modificarea acestuia, în conformitate cu Titlul VIII din Codul de procedură fiscală. Aceasta este o cale de atac obligatorie înainte de a se recurge la instanța de judecată.
Actele care pot fi contestate
Conform Art. 268 CprocF, pot fi contestate orice acte administrative fiscale: decizii de impunere, titluri de creanță, decizii de reverificare, dispoziții de diminuare a pierderii fiscale, și orice alt act prin care organul fiscal stabilește sau refuză să stabilească o obligație fiscală. Elementele unei decizii de impunere (baza de impozitare și creanța) pot fi contestate numai împreună.
Procedura și termene
Contestația se depune în scris la organul fiscal emitent în termen de 45 de zile de la comunicarea actului, sub sancțiunea decăderii (Art. 270 CprocF). Dacă actul nu menționează calea de atac, termenul este extins la 3 luni. Contestația trebuie să conțină datele de identificare ale contestatorului, obiectul contestației, motivele de fapt și de drept, dovezile invocate, și semnătura contestatorului.
Contestația nu este supusă taxelor extrajudiciare de timbru (Art. 269 alin. (4) CprocF), spre deosebire de o acțiune în instanță.
Soluționarea și drepturi
Organul de soluționare competent (structura specializată din Ministerul Finanțelor Publice pentru actele ANAF, sau organele fiscale locale) analizează motivele invocate și poate admite, respinge, desființa (cu emiterea unui nou act) sau constata nulitatea actului contestat. Prin principiul non-reformatio in pejus, nu se poate crea o situație mai gravă contestatorului în cursul propriei apelări (Art. 276 alin. (3) CprocF).
Termenul de soluționare este de 45 de zile de la înregistrare; dacă trec 6 luni fără răspuns, contestatorul se poate adresa direct instanței de contencios administrativ (Art. 281 alin. (5) CprocF).
Execuția actului și calea în instanță
Depunerea contestației nu suspendă executarea actului fiscal (Art. 278 alin. (1) CprocF). Pentru a opri executarea silită, contestatorul trebuie să solicite suspendarea la instanța de judecață cu depunerea unei cauțiuni (calculată în funcție de valoarea creanței contestate). Decizia organului de soluționare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.
Contestația este disponibilă pentru toți contribuabilii, indiferent dacă au statut de rezident fiscal sau sunt supuși unor obligații speciale în materie de AMEF. Procedura de contestare se aplică și contribuabililor cu obligații legate de taxe locale, care pot și ei apela deciziile autorităților fiscale locale.
Întrebări frecvente
1. Depunerea contestației suspendă executarea actului fiscal? Nu. Conform Art. 278 alin. (1) CprocF, simpla depunere a contestației nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Pentru a opri executarea silită, trebuie să solicitați suspendarea la instanța de judecată, cu depunerea unei cauțiuni.
2. Ce termene am pentru a depune contestația? Contestația se depune în 45 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii (Art. 270 CprocF). Dacă actul nu conține indicația căii de atac, termenul este de 3 luni.
3. Cine soluționează contestația pe care o depun? Contestația se depune la organul fiscal emitent, dar este soluționată de structura specializată din cadrul Ministerului Finanțelor Publice (pentru acte emise de ANAF) sau de organele fiscale locale (pentru acte emise de acestea), potrivit Art. 272 CprocF.