Taxe Locale — Impozit Clădiri, Teren și Mijloace de Transport

Taxele locale sunt impozitele datorate bugetului local pentru clădirile, terenurile și mijloacele de transport aflate în proprietate la 31 decembrie a anului anterior. Sunt reglementate de Titlul IX din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), iar nivelurile concrete se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local. Se plătesc în două rate egale, la 31 martie și 30 septembrie, cu o bonificație de până la 10% pentru plata anticipată integrală.

Pe scurt

Taxele locale sunt impozite datorate bugetului local al comunei, orașului sau municipiului pentru clădirile, terenurile și mijloacele de transport aflate în proprietate la data de 31 decembrie a anului anterior. Ele sunt reglementate unitar de Titlul IX din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), iar nivelurile concrete se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, în limitele (cotele) prevăzute de lege. Se plătesc în două rate egale, cu termene la 31 martie și 30 septembrie, iar plata integrală anticipată poate aduce o bonificație de până la 10%.

Cadrul legal

Impozitele și taxele locale sunt reglementate de Titlul IX „Impozite și taxe locale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (art. 453–495), cu normele de aplicare aprobate prin HG nr. 1/2016. Ele constituie venituri ale bugetelor locale, iar administrarea lor revine organului fiscal local (direcția de taxe și impozite a UAT).

Art. 454 Cod fiscal — Categoriile principale sunt: impozitul/taxa pe clădiri, impozitul/taxa pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, impozitul pe spectacole și taxele speciale.

Sursa: Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal, Titlul IX (accesat 2026-08-04)

Elementele-cheie ale cadrului legal:

• Impozitul pe clădiri — datorat de proprietar (art. 455). Când clădirea este proprietate publică/privată a statului sau a unei unități administrativ-teritoriale și este concesionată, închiriată, dată în administrare sau folosință, se datorează taxă pe clădiri de către utilizator.
• Cotele sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local (HCL), dar numai în intervalele fixate de Codul fiscal (de exemplu 0,08%–0,2% pentru clădiri rezidențiale — art. 457).
• Majorarea (art. 489): consiliul local poate majora impozitele și taxele locale cu până la 50% față de nivelurile din Cod, în funcție de criterii economice, sociale sau geografice.
• Indexarea (art. 491): impozitele și taxele stabilite în sumă fixă se indexează anual cu rata inflației, prin hotărâre a consiliului local.

⚠️ Actualizare 2026 — Cotele legale au rămas neschimbate, însă, la finalul anului 2025, valorile impozabile (lei/mp) ale clădirilor rezidențiale ale persoanelor fizice au fost majorate semnificativ, ceea ce a dus la creșterea impozitului chiar și la cotă neschimbată. În plus, pentru anul 2026 cota stabilită de fiecare consiliu local nu poate fi mai mică decât cea din 2025.

Sursa: avocatnet.ro — Impozite locale 2026 (accesat 2026-08-04)

Explicație detaliată

1. Impozitul pe clădiri

Impozitul pe clădiri se datorează de proprietarul clădirii, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, pentru clădirile aflate în proprietate la 31 decembrie a anului anterior. Modul de calcul diferă în funcție de destinația clădirii (rezidențială sau nerezidențială) și de calitatea proprietarului.

a) Clădiri rezidențiale ale persoanelor fizice (art. 457)

Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 0,08%–0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Valoarea impozabilă se determină înmulțind suprafața construită desfășurată (mp) cu o valoare unitară (lei/mp) din tabelul Codului fiscal, apoi se ajustează:

• cu un coeficient de corecție în funcție de rangul localității și zona din localitate;
• cu o reducere în funcție de vechimea clădirii (de exemplu, reducere pentru clădirile mai vechi de 50, respectiv 100 de ani).

b) Clădiri nerezidențiale ale persoanelor fizice (art. 458)

Se aplică o cotă de 0,2%–1,3% asupra valorii clădirii, rezultată dintr-un raport de evaluare, din actul de dobândire sau din devizul de lucrări (pentru clădiri noi). Reguli speciale:

• pentru clădirile folosite în activități agricole, cota este de 0,4%;
• dacă valoarea nu poate fi determinată, impozitul se calculează aplicând o cotă de 2% asupra valorii stabilite ca la clădirile rezidențiale (art. 457).

c) Clădiri cu destinație mixtă ale persoanelor fizice (art. 459)

Impozitul se obține prin însumarea impozitului aferent suprafeței rezidențiale (art. 457) cu cel aferent suprafeței nerezidențiale (art. 458). Dacă suprafața folosită în scop nerezidențial nu este declarată, se aplică o cotă de 0,3% asupra valorii impozabile rezidențiale.

d) Clădiri ale persoanelor juridice (art. 460)

• rezidențial: cotă 0,08%–0,2%;
• nerezidențial: cotă 0,2%–1,3%;
• uz agricol: cotă 0,4%.

Persoanele juridice trebuie să efectueze o reevaluare a clădirilor cel puțin o dată la 5 ani. Dacă valoarea impozabilă nu a fost actualizată în intervalul prevăzut de lege, se aplică o cotă majorată de 5% — o penalizare importantă care face reevaluarea periodică esențială.

e) PFA și activitatea desfășurată la domiciliu (destinație mixtă)

Când un PFA sau o întreprindere individuală își desfășoară activitatea într-o parte din locuință, clădirea devine, de regulă, una cu destinație mixtă (art. 459): impozitul se calculează prin însumarea impozitului rezidențial (art. 457) pentru suprafața de locuit cu cel nerezidențial (art. 458, cotă 0,2%–1,3%) pentru suprafața folosită efectiv în scop economic. Criteriul practic decisiv este deducerea cheltuielilor (utilități, amortizare) aferente acelui spațiu la impozitul pe venit: dacă la sediul declarat nu se deduc cheltuieli de activitate, clădirea poate rămâne impozitată integral ca rezidențială; dacă se deduc, suprafața respectivă devine nerezidențială. Nedeclararea suprafeței nerezidențiale atrage aplicarea automată a cotei de 0,3% pe întreaga valoare rezidențială (art. 459). La înstrăinarea ulterioară a imobilului folosit profesional pot apărea și implicații de TVA pentru partea utilizată în activitatea economică (dacă PFA-ul este plătitor de TVA), spre deosebire de vânzarea unei locuințe pur personale.

2. Impozitul pe teren

Impozitul pe teren (art. 463–465) este datorat de proprietarul terenului și se stabilește ca sumă fixă în lei pe hectar, în funcție de:

• amplasare: teren intravilan sau extravilan;
• rangul localității și zona (A, B, C, D) în care se află terenul;
• categoria de folosință (arabil, pășune, fâneață, vie, livadă, pădure, teren cu construcții, teren neproductiv etc.).

Ca și la clădiri, sumele din Cod pot fi majorate cu până la 50% prin HCL și se indexează anual cu rata inflației.

3. Impozitul pe mijloacele de transport

Impozitul pe mijloacele de transport (art. 468–472) este datorat de persoana pe numele căreia este înmatriculat vehiculul. Pentru autovehicule, impozitul se calculează în funcție de capacitatea cilindrică, aplicând o sumă fixă (lei) pentru fiecare 200 cm³ sau fracțiune din capacitatea cilindrică. Suma crește pe grupe de capacitate (autovehicule mici vs. autovehicule de mare capacitate) și poate fi diferențiată după norma de poluare (Euro).

Reguli speciale:

• autovehiculele exclusiv electrice beneficiază de un regim redus/forfetar;
• pentru autovehiculele hibride, impozitul se calculează în funcție de motorul termic (uneori cu reducere prin HCL);
• pentru remorci, semiremorci, rulote și mijloace de transport pe apă există tarife proprii, în sumă fixă.

Sumele concrete se indexează anual și pot fi majorate cu până la 50% prin hotărâre a consiliului local, astfel încât impozitul efectiv variază de la o localitate la alta.

Cine datorează impozitul — situații speciale

Regula generală este că impozitul este datorat de proprietarul bunului la data de 31 decembrie a anului anterior (art. 455, 463, 468 Cod fiscal). În practică apar însă situații de proprietate complexă, în care legea stabilește reguli speciale privind persoana obligată la plată.

• Coproprietate și devălmășie. Când o clădire sau un teren se află în proprietatea comună a mai multor persoane, fiecare coproprietar datorează impozitul aferent cotei-părți pe care o deține (art. 455 alin. (4)). Dacă părțile nu pot fi determinate (proprietate în devălmășie, de exemplu bunuri comune ale soților), fiecare coproprietar datorează o parte egală din impozit.
• Uzufruct și nudă proprietate. Obligația fiscală revine proprietarului — respectiv nudului proprietar în cazul dezmembrării dreptului prin uzufruct — chiar dacă folosința efectivă aparține uzufructuarului. Prin convenție, părțile pot conveni ca uzufructuarul să suporte sarcina, dar față de organul fiscal titularul obligației rămâne proprietarul.
• Succesiune nefinalizată. Până la dezbaterea succesiunii și partaj, impozitul este datorat de moștenitori (asupra masei succesorale); declarația fiscală se depune în 30 de zile de la dobândirea prin moștenire, iar impunerea se poate emite pe numele moștenitorilor defunctului.
• Leasing financiar. Pe întreaga durată a contractului de leasing financiar, impozitul pe clădire, pe teren și pe mijlocul de transport este datorat de utilizator (locatar), nu de societatea de leasing (art. 455, art. 463, art. 468 alin. (5) Cod fiscal). La încetarea contractului, obligația revine proprietarului (societatea de leasing sau, după caz, utilizatorul care preia bunul).
• Bunuri proprietate publică date în folosință. Pentru clădirile și terenurile proprietate publică/privată a statului sau a unei unități administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se datorează taxă pe clădiri/teren de către concesionar, locatar sau administrator (art. 455 alin. (2), art. 463 alin. (2)).

Surse: Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal, art. 455, 463, 468 (accesat 2026-08-04). Regimul leasingului financiar: art. 468 alin. (5) — impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locatar.

Scutiri și reduceri

Codul fiscal prevede două categorii distincte de scutiri de la impozitele locale: scutiri de drept (ope legis), obligatorii pentru toate primăriile, și scutiri ori reduceri facultative, pe care fiecare consiliu local le poate acorda sau nu prin hotărâre.

Scutiri de drept (obligatorii)

Sunt prevăzute la art. 456 alin. (1) (clădiri), art. 464 alin. (1) (teren) și art. 469 alin. (1) (mijloace de transport) și se acordă indiferent de voința consiliului local. Beneficiază de scutire, printre alții:

• veteranii de război, văduvele de război și văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război (Legea nr. 44/1994);
• persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată după 1945, foștii deținuți politici și deportați (Decretul-lege nr. 118/1990, OUG nr. 214/1999);
• eroii Revoluției din decembrie 1989 și urmașii acestora (Legea nr. 341/2004);
• persoanele cu handicap grav sau accentuat și persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, precum și reprezentanții lor legali.

Potrivit OUG nr. 46/2016, scutirea se acordă integral pentru veterani și văduve de război, respectiv pentru o singură clădire (locuința de domiciliu) și un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului, în cazul persoanelor cu handicap (art. 456 alin. (5), art. 469 alin. (5)).

Scutiri și reduceri facultative

La art. 456 alin. (2), art. 464 alin. (2) și art. 469 alin. (2), consiliul local poate acorda scutire sau reducere (formula legală este „pot fi scutite", nu „sunt scutite") — de exemplu pentru:

• clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice;
• clădirile de locuit reabilitate termic ori dotate cu sisteme de eficiență energetică / panouri fotovoltaice;
• imobilele utilizate de organizații neguvernamentale pentru servicii sociale;
• terenul aferent acestor clădiri.

Aceste facilități există numai dacă au fost adoptate prin hotărârea consiliului local al localității unde se află bunul — de aceea trebuie verificat HCL-ul aplicabil.

Cum se solicită scutirea

Scutirea nu se aplică automat: contribuabilul depune o cerere la organul fiscal local, însoțită de acte doveditoare (certificat de încadrare în grad de handicap, legitimație de veteran, hotărâre de clasare ca monument istoric etc.). Pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat, scutirea se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii documentelor; pentru celelalte categorii, de regulă de la 1 ianuarie a anului următor.

Sursa: Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal, art. 456, 464, 469 și OUG nr. 46/2016 (accesat 2026-08-04).

Supraimpozitarea clădirilor și terenurilor neîngrijite

Pe lângă majorarea generală de până la 50%, consiliul local dispune de un instrument mult mai sever: o majorare de până la 500% a impozitului pentru imobilele neîngrijite, reglementată de art. 489 alin. (5)–(8) Cod fiscal.

• Clădiri și terenuri neîngrijite din intravilan (art. 489 alin. (5)). Consiliul local poate majora cu până la 500% impozitul pe clădirile și terenurile neîngrijite, degradate sau insalubre, situate în intravilan. Criteriile concrete de încadrare (fațade degradate, împrejmuiri deteriorate, vegetație necontrolată etc.) și procedura se stabilesc prin hotărâre a consiliului local (art. 489 alin. (7)).
• Terenuri agricole nelucrate (art. 489 alin. (8)). Pentru terenurile agricole nelucrate timp de 2 ani consecutiv, consiliul local poate majora impozitul cu până la 500%, începând cu al treilea an.

Cum se identifică imobilele și cum se contestă încadrarea

Procedura tipică, detaliată în HCL, presupune:

1. Identificarea imobilului de către compartimentul de specialitate al primăriei (constatare pe teren, sesizări);
2. Notificarea proprietarului, cu acordarea unui termen pentru remedierea stării imobilului;
3. Încadrarea ca imobil neîngrijit prin hotărâre/dispoziție, dacă situația nu este remediată;
4. Aplicarea cotei majorate începând cu anul fiscal următor celui în care s-a făcut încadrarea.

Proprietarul poate contesta încadrarea: mai întâi prin contestația administrativă adresată organului fiscal local (împotriva deciziei de impunere care aplică majorarea), apoi în contencios administrativ. Argumentele uzuale privesc nerespectarea procedurii de notificare, remedierea efectivă a stării imobilului ori încadrarea greșită în criteriile HCL.

Sursa: Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal, art. 489 alin. (5)–(8) (accesat 2026-08-04); analiză practică: avocatnet.ro — clădiri/terenuri neîngrijite, majorare 500% (accesat 2026-08-04).

Aspecte practice

Declararea bunurilor

• La dobândirea unei clădiri, a unui teren sau a unui mijloc de transport, proprietarul are obligația să depună o declarație fiscală la organul fiscal local în termen de 30 de zile de la data dobândirii (art. 461, 466, 471). Aceeași obligație există și la înstrăinare, modificare (extindere, îmbunătățire, demolare) sau schimbare a destinației clădirii.
• Impozitul se datorează de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a produs dobândirea; pentru anul dobândirii, impozitul îl datorează vechiul proprietar (cu excepțiile prevăzute de lege).
• Pentru mijloacele de transport, la vânzare-cumpărare între persoane fizice se folosește formularul tipizat „Contract de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport” (model ITL-054), iar radierea/înmatricularea se corelează cu evidența fiscală locală.

Vânzarea, radierea sau demolarea bunului în cursul anului

O nelămurire frecventă: dacă vând mașina sau demolez clădirea în luna mai, se restituie impozitul pentru lunile rămase din an? Regula, valabilă unitar, este că NU există restituire pe fracțiuni de an — impozitul local este anual și indivizibil:

• Clădiri și teren. Impozitul îl datorează cel care este proprietar la 31 decembrie a anului anterior, pentru tot anul. La înstrăinare, demolare sau altă modificare în cursul anului, impozitul se recalculează începând cu 1 ianuarie a anului următor (declarație în 30 de zile); pentru anul în curs rămâne datorat integral de vechiul proprietar.
• Mijloace de transport (art. 471). Atât la înstrăinare, cât și la radierea din circulație, contribuabilul încetează să datoreze impozitul începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc înstrăinarea/radierea — deci fără scădere lunară pentru anul în curs. Excepție (din 2026): un vehicul cumpărat, înmatriculat și vândut în același an calendaristic generează un impozit pentru anul respectiv cu un singur termen de plată, la data înstrăinării.

Recalcularea „de la data de 1 a lunii următoare" pe care o întâlnești uneori privește anumite taxe locale specifice stabilite prin HCL, nu impozitul din Codul fiscal.

Plata și bonificația

• Impozitele locale se plătesc în două rate egale, până la 31 martie și 30 septembrie (art. 462, 467, 472).
• Pentru plata integrală anticipată, până la 31 martie, consiliul local poate acorda o bonificație de până la 10%. Procentul exact diferă de la o localitate la alta — verifică HCL-ul aplicabil.
• Impozitele de până la 50 lei inclusiv se plătesc integral până la primul termen.
• Neplata la termen atrage majorări de întârziere (de regulă 1% pe lună sau fracțiune de lună de întârziere, conform Codului de procedură fiscală).

Greșeli frecvente de evitat

• Nedeclararea suprafeței nerezidențiale a unei clădiri mixte a persoanei fizice — atrage aplicarea automată a cotei de 0,3% pe întreaga valoare rezidențială (art. 459), de regulă mai dezavantajoasă.
• Omiterea reevaluării la persoanele juridice — dacă valoarea clădirii nu este actualizată în termenul legal, se aplică cota-penalizare de 5% (art. 460), mult peste cota obișnuită.
• Presupunerea că impozitul este identic în toată țara — cotele și sumele fixe se stabilesc prin HCL, în limitele Codului, și pot fi majorate cu până la 50%; două apartamente identice pot avea impozite diferite în orașe diferite.
• Ignorarea creșterii bazei impozabile în 2026 — chiar dacă cota rămâne aceeași, majorarea valorilor impozabile (lei/mp) poate crește semnificativ suma datorată.
• Ratarea bonificației — plata integrală cu câteva zile înainte de 31 martie poate reduce factura cu până la 10%.

Contestarea impozitului, prescripția și executarea silită

Impozitele locale sunt administrate potrivit Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), care reglementează atât căile de atac ale contribuabilului, cât și modul de recuperare a sumelor neplătite.

Contestarea deciziei de impunere

Dacă un contribuabil consideră greșit cuantumul impozitului local, pașii sunt:

1. Contestația administrativă (art. 268–281 Cod pr. fiscală) — se depune la organul fiscal local emitent, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere (art. 270 alin. (1)). Contestația este o procedură prealabilă obligatorie înainte de instanță.
2. Soluționarea — organul fiscal competent emite o decizie de soluționare (admitere, respingere sau desființare cu reluarea impunerii).
3. Contenciosul administrativ — împotriva deciziei de soluționare (sau a refuzului), contribuabilul se poate adresa instanței de contencios administrativ (tribunal / curte de apel), potrivit Legii nr. 554/2004, de regulă în termen de 6 luni.

Termenele de prescripție (5 ani)

• Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în 5 ani (art. 110 Cod pr. fiscală), termen care curge, de regulă, de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează impozitul.
• Dreptul de a cere executarea silită se prescrie tot în 5 ani (art. 215), de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul.

Executarea silită fiscală

Când plata voluntară eșuează, organul fiscal local declanșează executarea silită (art. 226 și urm.): titlul de creanță devine titlu executoriu, urmat de somație (art. 230) și, dacă debitul rămâne neachitat, de poprire asupra conturilor și veniturilor (art. 236), sechestru asupra bunurilor mobile și imobile (art. 238, 242) și, în final, valorificarea bunurilor prin licitație (art. 247 și urm.).

Impozitele locale în insolvența proprietarului

Dacă proprietarul intră în insolvență/faliment (Legea nr. 85/2014), creanțele bugetului local se înscriu la masa credală pe baza unei declarații de creanță. Ordinea de plată este cea de la art. 161 din Legea nr. 85/2014 (creanțele bugetare se distribuie după cheltuielile de procedură și creanțele salariale); dacă bugetul local a instituit o garanție reală (ipotecă/sechestru) asupra bunului, creanța poate beneficia de rangul preferat al creanțelor garantate (art. 159).

Surse: Codul de procedură fiscală — Legea nr. 207/2015, art. 110, 215, 226–281 (accesat 2026-08-04); Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 159, 161; Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Legislație europeană

Impozitele și taxele locale țin, în principiu, de competența fiscală națională — impozitarea directă a proprietății (clădiri, teren) nu este armonizată la nivelul UE. Există însă câteva puncte de contact reale cu dreptul Uniunii, cele mai importante fiind la impozitul pe mijloacele de transport și la scutirile acordate de consiliile locale.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 1999/62/CE (Eurovignetă) — de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri. Stabilește niveluri minime armonizate de impozitare anuală pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată ≥ 12 tone, diferențiate după numărul de axe, masă și tipul de suspensie (Anexa I). Recitalul (1) urmărește „armonizarea sistemelor de taxare", iar recitalul (7) încurajează diferențierea în funcție de poluare. Sursa: Directiva 1999/62/CE (CELEX 31999L0062) (accesat 2026-08-04)

Directiva 83/182/CEE — scutiri de taxă pentru importul temporar de mijloace de transport dintr-un stat membru în altul. Consecința practică: impozitul se leagă de reședința normală a proprietarului, nu de statul de înmatriculare al vehiculului. Sursa: Directiva 83/182/CEE (CELEX 31983L0182) (accesat 2026-08-04)

Transpunerea în dreptul român

• Vehicule grele de marfă (≥ 12 t). Directiva 1999/62/CE este transpusă direct prin art. 470 alin. (5) și (6) din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), care preiau tabelele cu sume fixe pentru autovehiculele de transport marfă, respectiv pentru combinațiile de vehicule / vehiculele articulate ≥ 12 t. Fiindcă Directiva exprimă minimele în euro, art. 491 alin. (1^1) prevede că aceste sume se indexează anual la cursul euro din prima zi lucrătoare a lunii octombrie (prin excepție de la indexarea cu inflația de la alin. (1)), pentru a rămâne peste pragurile minime europene.

  Sursa: Art. 470 Cod fiscal · Directiva 1999/62/CE — aplicare vehicule marfă, MF (accesat 2026-08-04)

• Scutirile locale ca ajutor de stat. Scutirile și reducerile pe care consiliul local le poate acorda operatorilor economici (clădiri — art. 456, teren — art. 464, mijloace de transport — art. 469) sunt condiționate de elaborarea unor scheme de ajutor de stat sau de minimis, cu respectarea art. 107-108 TFUE. Practic, o facilitate fiscală pentru o firmă nu poate fi acordată discreționar, ci doar în cadrul unei scheme aprobate prin HCL.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-74/16, Congregación de Escuelas Pías — o scutire de impozit pe construcții poate constitui ajutor de stat în sensul art. 107 alin. (1) TFUE atunci când imobilul este folosit pentru o activitate economică. Este temeiul pentru condiționarea scutirilor locale de schemele de ajutor de stat/de minimis. Sursa: CJUE C-74/16 (CELEX 62016CJ0074) (accesat 2026-08-04)

Cauzele C-402/09 (Tatu), C-263/10 (Nisipeanu), C-76/14 (Manea), C-586/14 (Budișan) — serie de hotărâri prin care CJUE a sancționat, în temeiul art. 110 TFUE, taxele auto românești (taxa specială, taxa pe poluare — OUG 50/2008, taxa pentru emisii poluante — Legea 9/2012, timbrul de mediu) ca fiind discriminatorii față de autovehiculele de ocazie importate din alte state membre. Sursa: CJUE C-402/09 Tatu (CELEX 62009CJ0402) (accesat 2026-08-04)

⚠️ Distincție importantă: hotărârile de mai sus vizează taxa de înmatriculare/poluare (de tip „timbru de mediu"), nu impozitul local anual pe mijloacele de transport analizat în acest articol. Impozitul local (art. 468-472) se calculează pe capacitatea cilindrică și se aplică identic, indiferent dacă vehiculul a fost cumpărat din țară sau din alt stat membru — de aceea este conform cu art. 110 TFUE. Taxele de înmatriculare succesive au fost, între timp, abrogate (timbrul de mediu — prin OUG 52/2017, cu drept de restituire).

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Transportatorii de marfă (vehicule ≥ 12 t) plătesc un impozit local aliniat la minimele Directivei 1999/62/CE; sumele în lei se recalculează anual la cursul euro din octombrie, deci pot crește de la un an la altul chiar fără o modificare a Codului fiscal.
• Firmele care negociază facilități fiscale locale (parcuri industriale, clădiri de birouri etc.) trebuie să verifice că scutirea este acordată printr-o schemă de ajutor de stat/de minimis legală — altfel riscă recuperarea ajutorului.
• Rezidenții cu vehicule înmatriculate în alt stat membru: impozitul local se datorează în funcție de reședința normală a proprietarului; importul strict temporar beneficiază de scutirile din Directiva 83/182/CEE.
• Impozitul pe clădiri și pe teren rămâne o chestiune pur națională (nearmonizată), cu singura constrângere europeană semnificativă fiind regulile privind ajutorul de stat la acordarea scutirilor.

Întrebări frecvente

1. Cine plătește impozitul pe clădiri, teren sau mașină? Regula generală este că impozitul este datorat de proprietarul bunului la data de 31 decembrie a anului anterior. Pentru clădirile și terenurile proprietate publică/privată a statului sau a UAT, concesionarul, locatarul ori administratorul datorează taxa pe clădiri/teren (art. 455, 463 Cod fiscal).

2. Care sunt termenele de plată în 2026? Impozitele locale se plătesc în două rate egale, cu termene la 31 martie și 30 septembrie. Plata integrală până la 31 martie poate aduce o bonificație de până la 10%, stabilită de consiliul local.

3. Cât este cota pentru un apartament (locuință)? Pentru clădirile rezidențiale ale persoanelor fizice, cota este între 0,08% și 0,2% din valoarea impozabilă (art. 457), procentul exact fiind fixat prin hotărârea consiliului local. Suma finală depinde de suprafață, materialul construcției, dotările, rangul localității, zona și vechimea clădirii.

4. De ce a crescut impozitul pe locuință în 2026 dacă „nu s-a schimbat cota”? Pentru că, la finalul lui 2025, au fost majorate valorile impozabile (lei/mp) folosite la calcul. Chiar dacă procentul (cota) rămâne același, baza pe care se aplică a crescut, deci impozitul rezultat este mai mare. În plus, pentru 2026 cota locală nu poate scădea sub nivelul din 2025.

5. Cum se calculează impozitul auto? Pe capacitatea cilindrică: se aplică o sumă fixă în lei pentru fiecare 200 cm³ sau fracțiune, suma fiind mai mare pe grupele de capacitate superioare și putând fi diferențiată după norma de poluare (art. 470). Autovehiculele electrice au un regim redus, iar cele hibride se impozitează după motorul termic.

6. Ce se întâmplă dacă nu declar un bun sau plătesc cu întârziere? Nedeclararea în 30 de zile și neplata la termen atrag majorări de întârziere și, după caz, amenzi contravenționale. La persoanele juridice, neactualizarea valorii clădirii duce la aplicarea cotei majorate de 5% (art. 460).

7. Pot plăti impozitele locale online? Da. Majoritatea primăriilor oferă plata prin ghișeul.ro sau prin platformele proprii, iar unele acordă bonificația și pentru plata online efectuată până la primul termen.

8. Cine plătește impozitul pentru o mașină sau o clădire în leasing? Pe toată durata contractului de leasing financiar, impozitul este datorat de utilizator (locatar), nu de societatea de leasing (art. 468 alin. (5) pentru mijloace de transport; art. 455/463 pentru clădiri și teren).

9. Sunt scutit de impozit dacă am handicap sau sunt veteran de război? Da. Sunt scutiri de drept (obligatorii) pentru veterani și văduve de război, persoane cu handicap grav/accentuat, revoluționari și foști deținuți politici (art. 456, 464, 469). Scutirea se acordă integral pentru veterani/văduve, respectiv pentru o singură clădire și un singur mijloc de transport în cazul persoanelor cu handicap, pe bază de cerere și documente doveditoare depuse la primărie.

10. Dacă îmi vând mașina sau demolez clădirea în cursul anului, mi se restituie impozitul? Nu. Impozitul local este anual și indivizibil: îl datorează cel care era proprietar la 31 decembrie al anului anterior, iar scăderea din evidență produce efect de la 1 ianuarie a anului următor (art. 471 pentru mașini). Nu există restituire pe fracțiuni de an; excepție (din 2026) — vehiculul cumpărat și vândut în același an.

11. Dacă lucrez ca PFA acasă, cum se schimbă impozitul pe locuință? Dacă declari sediul și deduci cheltuieli pentru spațiul folosit profesional, clădirea devine cu destinație mixtă (art. 459): suprafața de activitate se impozitează cu cota nerezidențială (0,2%–1,3%), mai mare decât cea rezidențială.

Practică și opinii

Aplicarea impozitelor și taxelor locale generează, în practică, diferențe importante de la o localitate la alta, întrucât consiliile locale stabilesc cotele și pot majora nivelurile din Cod cu până la 50%.

⚠️ Analiză de specialitate — avocatnet.ro (redacția fiscală, 2026) Pentru 2026, cotele legale ale impozitului pe clădiri au rămas neschimbate (0,08%–0,2% rezidențial, 0,2%–1,3% nerezidențial), însă majorarea valorilor impozabile (lei/mp) la finalul lui 2025 și regula potrivit căreia cota locală nu poate coborî sub nivelul din 2025 conduc, în multe UAT, la creșteri efective ale sumelor datorate de persoanele fizice. Sursa: Impozite locale 2026 — avocatnet.ro (accesat 2026-08-04)

⚠️ Observație practică — presă economică (2026) Diferențele dintre localități pot fi substanțiale: în unele sectoare/orașe impozitul pe locuință a crescut apreciabil față de anul anterior, ceea ce face necesară verificarea hotărârii de consiliu local (HCL) aplicabile fiecărei proprietăți înainte de plată. Sursa: adevarul.ro — Impozite locale 2026 (accesat 2026-08-04)

Reforma impozitării la valoarea de piață — stadiu și orizont

Trecerea de la impozitul calculat pe zonă și materiale la un impozit bazat pe valoarea de piață a proprietății este discutată din 2022 (inițial cu termen 1 ianuarie 2023) și a fost amânată succesiv în fiecare an, ultimul termen fiind 1 ianuarie 2026. În iunie 2026, reforma a fost eliminată din condiționalitățile PNRR (la renegocierea planului), pentru a evita penalizări de miliarde de euro; Guvernul a anunțat însă că își menține angajamentul de a alinia impozitele la prețul de piață, ca reformă proprie, cu orizont 2027.

Direcția reformei: renunțarea la distincția rezidențial/nerezidențial și evaluarea la valoarea de piață (pe baza unei baze de date pe localități / grilă notarială), într-un sistem centralizat de tip e-Proprietatea gestionat de Ministerul Finanțelor, cu o cotă indicativă de 0,1%–0,2%. Metodologia a fost criticată de ANEVAR, Uniunea Notarilor, FMI și Banca Mondială. Pentru 2026 rămâne aplicabil mecanismul clasic din Titlul IX al Codului fiscal, cu valori impozabile actualizate.

⚠️ Analiză de specialitate — juridice.ro (2026) Modificările aplicabile din 2026 sunt criticate pentru risc de dublă/triplă impunere și pentru incoerență între regimul persoanei fizice și cel al persoanei juridice. Sursa: juridice.ro — Regimul fiscal al proprietății imobiliare după modificările din 2026 (accesat 2026-08-04)

Limitele constituționale ale creșterii sarcinii fiscale

Cumulul din 2026 — valori impozabile majorate, regula că cota locală nu poate scădea sub nivelul din 2025 și majorarea de până la 50% — ridică întrebarea dacă asemenea creșteri pot fi contestate.

⚠️ Opinie juridică — limite constituționale și convenționale Contribuabilul poate invoca principiul așezării juste a sarcinilor fiscale (art. 56 alin. (2) din Constituție) și protecția proprietății (art. 44 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO), care impun un „just echilibru" între interesul general și sarcina individului. În practică însă, atât CCR, cât și CEDO recunosc statului o marjă largă de apreciere în materie fiscală, astfel încât o simplă creștere a impozitului este greu de cenzurat; mai realiste sunt contestațiile punctuale (de exemplu împotriva supraimpozitării de până la 500% sau a unei încadrări greșite). O cauză privind impozitul auto (art. 471) se află pe rolul CCR. Sursa: juridice.ro — CCR pendinte: impozitul pe mijlocul de transport în cazul radierii (art. 471) (accesat 2026-08-04)

Referințe

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Titlul IX „Impozite și taxe locale” (art. 453–495) — Parlamentul României, M. Of. nr. 688/10.09.2015, text consolidat. legislatie.just.ro (accesat 2026-08-04).
   • Art. 454 — categorii de impozite și taxe locale
   • Art. 455 — impozitul/taxa pe clădiri (subiect impozabil)
   • Art. 457 — clădiri rezidențiale ale persoanelor fizice (cotă 0,08%–0,2%)
   • Art. 458 — clădiri nerezidențiale ale persoanelor fizice (cotă 0,2%–1,3%)
   • Art. 459 — clădiri cu destinație mixtă
   • Art. 460 — clădiri ale persoanelor juridice (reevaluare, cotă-penalizare 5%)
   • Art. 461, 466, 471 — declararea (termen 30 de zile)
   • Art. 462, 467, 472 — plata, termenele (31 martie / 30 septembrie), bonificația (până la 10%)
   • Art. 463–465 — impozitul pe teren
   • Art. 468–470 — impozitul pe mijloacele de transport (calcul pe capacitate cilindrică)
   • Art. 456, 464, 469 — scutiri de drept și facultative (persoane fizice)
   • Art. 489 — majorarea impozitelor locale (până la 50%; alin. (5)–(8) — până la 500% pentru imobile neîngrijite)
   • Art. 491 — indexarea anuală cu rata inflației
2. HG nr. 1/2016 — Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 (Codul fiscal), Titlul IX. legislatie.just.ro (accesat 2026-08-04).
3. Ordinul nr. 1.069/2016 — formularistică ITL pentru mijloace de transport (Registrul REMTII, contractul de înstrăinare-dobândire model ITL-054). legislatie.just.ro (accesat 2026-08-04).
4. OUG nr. 46/2016 — completarea Codului fiscal (art. 456 alin. (5), art. 469 alin. (5): întinderea scutirilor de drept). legislatie.just.ro (accesat 2026-08-04).
5. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală — contestația (art. 268–281, termen 45 de zile), prescripția stabilirii (art. 110) și a executării (art. 215), executarea silită (art. 226 și urm.). legislatie.just.ro (accesat 2026-08-04).
6. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — înscrierea creanțelor bugetare (art. 159, 161).
7. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ — controlul judiciar al deciziei de soluționare a contestației.
8. Impozite locale 2026 — schimbări pentru persoanele fizice (clădiri, terenuri, vehicule) — avocatnet.ro, 2026. avocatnet.ro (accesat 2026-08-04).
9. Impozite locale 2026 — ce trebuie să știe persoanele fizice — avocatnet.ro, 2026. avocatnet.ro (accesat 2026-08-04).
10. Clădiri și terenuri neîngrijite — impozite majorate cu 500% — avocatnet.ro. avocatnet.ro (accesat 2026-08-04).
11. Regimul fiscal al proprietății imobiliare după modificările din 2026 — juridice.ro, 2026. juridice.ro (accesat 2026-08-04).
12. CCR pendinte: impozitul pe mijlocul de transport în cazul radierii (art. 471) — juridice.ro. juridice.ro (accesat 2026-08-04).