Impozitul minim global (Pilonul 2)

Impozitul minim global (Pilonul 2) garantează că marile grupuri de întreprinderi plătesc un impozit efectiv de cel puțin 15% în fiecare jurisdicție în care operează. În România, regulile sunt introduse prin Legea nr. 431/2023, care transpune Directiva (UE) 2022/2523 și vizează grupurile cu venituri anuale consolidate de peste 750 de milioane de euro. Când cota efectivă scade sub acest prag, grupul datorează un impozit suplimentar.

Pe scurt

Impozitul minim global (Pilonul 2) asigură că marile grupuri de întreprinderi plătesc un impozit efectiv de cel puțin 15% în fiecare jurisdicție în care operează. În România, regulile au fost introduse prin Legea nr. 431/2023, care transpune Directiva (UE) 2022/2523 și se aplică grupurilor — multinaționale sau exclusiv naționale — cu venituri anuale consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro. Dacă rata efectivă de impozitare a entităților dintr-o jurisdicție scade sub 15%, grupul datorează un impozit suplimentar până la acest prag, cu declarare și plată în termen de 15 luni (18 luni pentru primul an).

Cadrul legal

Impozitul minim global este rezultatul reformei fiscale internaționale coordonate de OCDE/G20 (Pilonul 2 / Pillar Two), agreată la nivel global la 8 octombrie 2021. La nivelul Uniunii Europene, regulile au fost stabilite prin directivă, iar România le-a transpus în dreptul intern printr-o lege dedicată.

Actele normative aplicabile:

• Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni — publicată în Monitorul Oficial nr. 8 din 5 ianuarie 2024, în vigoare de la 8 ianuarie 2024.

Art. 1 — Scopul și sfera de aplicare — „Prezenta lege stabilește măsuri pentru impozitarea minimă efectivă a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni sub forma: a) unei reguli de includere a veniturilor, denumită în continuare IIR (...)".

Sursa: Legea nr. 431/2023, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-01); publicată în M. Of. nr. 8/2024.

• Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare — actul european transpus de Legea 431/2023.

Sursa: Directiva (UE) 2022/2523 — text consolidat, EUR-Lex (accesat 2026-09-01).

• Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) — impozitul pe profit de 16% se aplică în paralel cu impozitul minim global; cele două nu se substituie.

• Legea nr. 60/2026 — ratifică Convenția multilaterală pentru implementarea regulii de supunere la impozitare (STTR), o componentă distinctă a Pilonului 2 la nivel de tratate fiscale.

Regula de supunere la impozitare (STTR)

Pe lângă regulile GloBE (IIR, UTPR, QDMTT), Pilonul 2 are o a doua componentă, la nivel de tratate fiscale: regula de supunere la impozitare (STTR — Subject To Tax Rule), ratificată de România prin Legea nr. 60/2026, care aprobă Convenția multilaterală OCDE pentru implementarea STTR.

STTR funcționează diferit de GloBE: nu vizează profitul global al grupului, ci anumite plăți intra-grup transfrontaliere impozitate insuficient la destinație. Categoriile de plăți acoperite includ:

• dobânzi (în special la finanțări intra-grup);
• redevențe (licențe, brevete, know-how, mărci);
• anumite alte plăți intra-grup (comisioane pentru servicii, garanții, asigurări/reasigurări, drepturi de distribuție).

Mecanism: dacă o astfel de plată este supusă în statul beneficiarului unei cote nominale de impozit sub 9%, statul-sursă (de unde provine plata) poate aplica un impozit suplimentar egal cu diferența dintre 9% și cota nominală din statul beneficiarului. STTR se aplică prioritar față de regulile GloBE — impozitul reținut prin STTR este tratat drept „impozit acoperit" în calculul cotei efective GloBE.

STTR conține praguri de materialitate menite să excludă tranzacțiile minore și cele fără risc de erodare a bazei (de regulă vizează grupuri cu plăți semnificative către jurisdicții cu impozitare redusă). Pentru entitățile din România, relevanța practică apare mai ales în relația cu jurisdicții cu cotă nominală scăzută: o plată de dobândă sau redevență dinspre România către o astfel de jurisdicție a grupului poate declanșa un impozit suplimentar STTR reținut la sursă în România.

Sursa: Legea nr. 60/2026 (ratificarea Convenției multilaterale STTR); OECD — Subject to Tax Rule (accesat 2026-09-01).

Explicație detaliată

Cine intră sub incidența legii

Legea 431/2023 nu vizează întreprinderile obișnuite, ci grupurile de mari dimensiuni. O entitate din România intră sub incidența regulilor dacă face parte dintr-un grup — multinațional sau exclusiv național — care a înregistrat venituri anuale consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro în cel puțin două din cele patru exerciții financiare anterioare anului de referință.

Concret, pentru anul de referință 2024, se analizează veniturile din perioada 2020–2023: dacă în cel puțin doi dintre acești ani grupul a depășit pragul, entitățile sale din România sunt vizate. Un aspect adesea trecut cu vederea este că și grupurile care operează exclusiv în România intră sub incidența legii dacă ating pragul — nu doar multinaționalele.

Cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar

Mecanismul central este cota efectivă de impozitare (CEI), calculată pentru fiecare jurisdicție ca raport între impozitele acoperite (ajustate) și profitul net calificat al entităților din acea jurisdicție. Dacă CEI dintr-o jurisdicție este mai mică de 15%, grupul datorează un impozit suplimentar (top-up tax).

Procentul impozitului suplimentar este diferența dintre 15% și cota efectivă de impozitare. Acest procent se aplică nu întregului profit, ci profitului excedentar — adică profitului net calificat ajustat, după excluderea profitului aferent activităților cu substanță economică (o excludere calculată pe baza cheltuielilor salariale eligibile și a valorii imobilizărilor corporale din jurisdicție). Această „excludere pe bază de substanță" urmărește să lase neatinsă o rentabilitate de rutină a activității economice reale.

Cele trei reguli (GloBE)

Legea instituie trei reguli interconectate care determină cine colectează impozitul suplimentar:

1. IIR — regula de includere a veniturilor (Income Inclusion Rule): societatea-mamă a grupului calculează și plătește partea sa alocabilă din impozitul suplimentar aferent entităților constitutive impozitate la un nivel redus.

2. UTPR — regula profiturilor subimpozitate (Undertaxed Profits Rule): funcționează ca mecanism de sprijin (backstop) al IIR. Se aplică atunci când societatea-mamă finală se află într-o jurisdicție care nu aplică o IIR calificată (sau este o entitate exclusă); entitatea constitutivă înregistrează o cheltuială suplimentară cu impozitul, egală cu partea din impozitul suplimentar nepercepută prin IIR.

3. Impozitul suplimentar național (QDMTT) — un impozit suplimentar național calificat, aplicat direct profitului excedentar al entităților din România impozitate sub 15%. Pentru majoritatea entităților românești ale grupurilor mari, aceasta este regula cel mai frecvent aplicabilă — ele vor fi responsabile de calcularea, declararea și plata impozitului suplimentar național, care rămâne în bugetul României.

QDMTT „calificat" și evitarea dublei impuneri

O întrebare esențială pentru entitățile din România este dacă impozitul suplimentar național (QDMTT) instituit de Legea 431/2023 este recunoscut ca „calificat" (qualified QDMTT) la nivel internațional. Răspunsul este afirmativ: România figurează în „Central Record"-ul OCDE al legislațiilor cu statut calificat, fiind recunoscută ca jurisdicție cu IIR calificată, QDMTT calificat și eligibilă pentru „QDMTT Safe Harbour", prin Legea 431/2023, cu efect de la 31 decembrie 2023.

Consecința practică este majoră: pentru profiturile entităților din România, impozitul suplimentar se colectează direct de statul român prin QDMTT, iar celelalte jurisdicții tratează top-up-ul aferent României ca zero în calculul propriei IIR/UTPR (prin „QDMTT Safe Harbour"). Astfel, entitățile românești nu riscă o dublă impozitare — QDMTT-ul plătit în România nu se dublează cu un top-up perceput la nivelul societății-mamă din altă țară.

Sursa: OECD — Central Record of legislation with transitional qualified status (accesat 2026-09-01); confirmare pentru România: Forvis Mazars — Romania obtained qualified jurisdiction status (accesat 2026-09-01).

Interacțiunea cu impozitul pe profit

Impozitul minim global nu înlocuiește impozitul pe profit de 16% și nu se scade din acesta în mod automat. Este un mecanism de „completare": dacă, după aplicarea impozitului pe profit și a diverselor facilități, cota efectivă coboară sub 15%, se datorează diferența. Facilitățile fiscale românești (bonificația pentru capitaluri proprii pozitive din OUG 153/2020, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, creditul fiscal pentru sponsorizare) pot reduce cota efectivă sub prag, generând astfel obligația de impozit suplimentar — un efect care neutralizează parțial beneficiul acelor facilități pentru grupurile vizate.

Baza de calcul: referențial contabil, conversie valutară și regimuri interne

Ce standard contabil se folosește

Profitul net calificat și cota efectivă de impozitare (CEI) nu se determină pe baza reglementărilor contabile românești, ci pornind de la standardul contabil utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale a grupului. În practică, pentru grupurile de peste 750 de milioane de euro acesta este de regulă IFRS (sau un alt standard de contabilitate financiară acceptabil/autorizat, ex. un US GAAP). Reglementările contabile românești (OMFP nr. 1802/2014) devin relevante doar ca punct de plecare atunci când nu există situații consolidate întocmite după un standard acceptabil — situație rară la grupurile vizate.

Consecința practică: o entitate din România își ține contabilitatea statutară după OMFP 1802/2014, dar pentru Pilonul 2 datele sale trebuie reconciliate cu profitul contabil consolidat determinat conform standardului grupului, ajustat apoi cu ajustările specifice GloBE (impozite acoperite, diferențe temporare, elemente excluse).

Cum se convertește pragul de 750 de milioane de euro

Pragul este exprimat în euro, dar multe grupuri raportează în lei. Testul se aplică prin raportare la veniturile consolidate exprimate în euro; atunci când situațiile financiare consolidate sunt întocmite în altă monedă, conversia pragului se face la cursul de schimb mediu al lunii decembrie a exercițiului financiar imediat anterior, potrivit regulilor Directivei (UE) 2022/2523 și ale Legii 431/2023. Nu se folosește cursul zilei declarării, ci acest curs mediu de referință, ceea ce oferă predictibilitate în testarea pragului de la an la an.

Interacțiunea cu impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

O entitate din România care aplică impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (1% sau 3%) nu este exclusă din perimetrul Pilonului 2 dacă face parte dintr-un grup care atinge pragul de 750 de milioane de euro — sfera de aplicare se testează la nivel de grup consolidat, nu la nivel de entitate. Deoarece impozitul pe micro se aplică pe venituri, iar CEI se calculează raportând impozitele acoperite la profitul net calificat, o microîntreprindere profitabilă dintr-un grup mare poate avea o cotă efectivă mult sub 15% și poate declanșa impozit suplimentar (colectat în România prin QDMTT). Cele două baze rămân distincte: impozitul pe micro se plătește potrivit Codului fiscal, iar Pilonul 2 recalculează separat, pe bază contabilă consolidată.

Prețurile de transfer

Ajustările de prețuri de transfer (principiul valorii de piață, Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, art. 11 și 19, cu documentația aferentă) operează înaintea calculului GloBE: profitul net calificat se determină după ce tranzacțiile intra-grup sunt aliniate la principiul deplinei concurențe. GloBE nu înlocuiește regimul prețurilor de transfer, ci se suprapune peste rezultatul acestuia — o realocare de profit prin prețuri de transfer poate modifica CEI dintr-o jurisdicție și, implicit, impozitul suplimentar datorat.

Aspecte practice

Termene de declarare și plată

• Declarația informativă privind impozitul suplimentar și notificările prevăzute de Legea 431/2023 se depun, ca regulă generală, în termen de 15 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare.
• Pentru anul de tranziție (primul exercițiu în care grupul intră sub incidența legii), termenul este extins la 18 luni.
• Termenul de plată a impozitului suplimentar coincide cu termenul de depunere.

Exemplu concret: pentru un grup cu exercițiu financiar = an calendaristic, anul de tranziție 2024 a avut termen-limită de raportare și plată 30 iunie 2025 (18 luni de la 31 decembrie 2024).

Regimul de protecție tranzitoriu (CbCR Safe Harbour)

Pentru exercițiile 2024–2026 există un regim de protecție tranzitoriu bazat pe raportarea „Country-by-Country" (CbCR): o entitate poate declara impozit suplimentar zero pentru o jurisdicție dacă îndeplinește cel puțin unul dintre testele:

• Testul de minimis — venituri totale în jurisdicție sub 10 milioane de euro și profit/pierdere înainte de impozitare sub 1 milion de euro;
• Testul cotei efective de impozitare simplificat — CEI calculată simplificat depășește un prag tranzitoriu (15% pentru 2024, în creștere în anii următori);
• Testul profiturilor de rutină — profitul din jurisdicție nu depășește excluderea bazată pe substanță economică.

Aplicarea unui safe harbour reduce semnificativ efortul de conformare, dar nu elimină obligația de a depune declarația și notificările.

Alte regimuri de protecție (UTPR și QDMTT)

Pe lângă safe harbour-ul tranzitoriu CbCR, mai există două regimuri de protecție relevante:

• Safe harbour tranzitoriu UTPR (2025–2026). Pentru jurisdicția în care se află societatea-mamă finală, top-up-ul datorat prin UTPR se consideră zero dacă acea jurisdicție aplică o cotă nominală de impozit pe profit de cel puțin 20%. Regimul vizează exercițiile financiare care încep cel târziu la 31 decembrie 2025 și se încheie înainte de 31 decembrie 2026. Este important de reținut că acest safe harbour este doar tranzitoriu — după expirare, UTPR se aplică integral.
• QDMTT Safe Harbour (permanent). Deoarece QDMTT-ul românesc este calificat (România figurează în „Central Record"-ul OCDE), celelalte jurisdicții pot trata top-up-ul aferent României ca zero, fără a-l recalcula prin IIR/UTPR. Acest lucru elimină riscul de dublă impozitare pentru profiturile realizate în România.

Sancțiuni, dobânzi și penalități

Nerespectarea obligațiilor declarative și de plată atrage consecințe:

• Amenzi contravenționale. Legea 431/2023 conține un capitol de sancțiuni care prevede amenzi pentru nedepunerea, depunerea cu întârziere sau completarea eronată a declarației informative privind impozitul suplimentar și a notificărilor. Directiva (UE) 2022/2523 impune statelor membre sancțiuni „eficace, proporționale și disuasive", iar pentru grupuri de această dimensiune cuantumurile pot fi substanțiale.
• Dobânzi și penalități de întârziere la plată. Neplata la termen a impozitului suplimentar atrage accesoriile prevăzute de Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015): dobândă de 0,02%/zi de întârziere și penalitate de întârziere de 0,01%/zi, calculate de la scadență până la stingerea obligației.
• Calculul eronat al CEI poate fi corectat de ANAF cu stabilirea diferenței de impozit suplimentar și a accesoriilor aferente, în urma verificării declarației informative.

Formularul și actul normativ de desemnare a entității raportoare

Grupurile care au mai multe entități constitutive în România pot desemna o singură entitate care să declare și să plătească impozitul suplimentar național în numele tuturor. Cadrul de raportare a fost concretizat prin acte ANAF: Ordinul președintelui ANAF nr. 218/2026 (16 februarie 2026) aprobă modelul formularului „Declarație informativă privind impozitul suplimentar" (GIR) și notificarea aferentă, iar OPANAF nr. 1729/2025 (M. Of. nr. 646 din 9 iulie 2025) a aprobat „Notificarea referitoare la obligația de declarare și de plată a impozitului suplimentar național". Declarația se depune electronic, cu programul de asistență ANAF, ca fișier PDF cu XML atașat, semnat electronic, prin portalul e-guvernare. Modelul este aliniat GIR-ului OCDE și declarației centralizate TTIR introduse prin DAC9.

Sursa: OPANAF nr. 218/2026, Portal Legislativ · text ANAF (accesat 2026-09-01).

Capacitatea de verificare a ANAF. Verificarea calculelor GloBE presupune competențe de consolidare, IFRS și prețuri de transfer; în absența unor norme metodologice detaliate complete, practicienii se sprijină pe ghidurile administrative OCDE și pe documentarea internă riguroasă a calculului CEI, pentru a putea susține poziția fiscală în cazul unui control.

Greșeli frecvente de evitat

• A presupune că impozitul pe profit de 16% „acoperă" automat pragul de 15%. Facilitățile fiscale pot coborî cota efectivă sub 15% chiar dacă rata nominală pare suficientă.
• A ignora grupurile pur naționale. Un grup românesc de mari dimensiuni care nu are nicio filială externă poate fi, totuși, vizat.
• A subestima efortul de colectare a datelor. Calculul CEI necesită date financiare consolidate detaliate; coordonarea la nivel de grup trebuie începută cu mult înainte de termen.
• A confunda declararea cu plata efectivă. Chiar și cu impozit suplimentar zero (safe harbour), obligațiile declarative rămân.

Operațiuni de restructurare și categorii speciale de entități

Fuziuni, achiziții și intrări/ieșiri din grup pe parcursul anului

Legea 431/2023 (transpunând Capitolul dedicat din Directiva (UE) 2022/2523 și regulile GloBE) conține reguli speciale pentru operațiunile de M&A, restructurări și transferuri de active:

• Testul pragului de 750 mil. euro la fuziuni și divizări. La combinarea a două grupuri (sau la scindare), veniturile consolidate se agregă/se separă potrivit unor reguli proprii pentru anii anteriori, astfel încât pragul să reflecte noua structură.
• Entități care intră sau ies din grup în cursul exercițiului. O entitate constitutivă achiziționată sau cedată în timpul anului este tratată ca membră a grupului doar pentru partea din an în care a aparținut grupului; veniturile, profitul net calificat și impozitele acoperite se alocă proporțional, iar CEI a jurisdicției se calculează ținând cont de această alocare.
• Transferuri de active în cadrul grupului. Regulile GloBE conțin dispoziții specifice privind valoarea la care se preiau activele și tratamentul câștigurilor/pierderilor, pentru a evita atât dubla numărare, cât și erodarea artificială a bazei prin restructurări.

Implicație practică: momentul calendaristic al unei tranzacții de M&A și structura preluării influențează direct calculul impozitului suplimentar, motiv pentru care evaluarea impactului Pilonului 2 ar trebui integrată în due diligence-ul fiscal al operațiunii.

Categorii speciale de entități

Regulile GloBE prevăd tratamente distincte pentru mai multe categorii de entități, fiecare cu propriile reguli de calcul și de alocare:

• Asocieri în participațiune (joint ventures). Un JV și filialele sale sunt supuse unui calcul al impozitului suplimentar separat, alocat societății-mamă care deține participația, chiar dacă JV-ul nu este consolidat linie cu linie în situațiile grupului.
• Entități de investiții (fonduri de investiții, vehicule imobiliare). Beneficiază de reguli speciale de calcul al CEI și de opțiuni (ex. tratamentul ca entitate transparentă fiscal sau metoda distribuirii impozabile), tocmai pentru a nu impozita necorespunzător veniturile pasive de investiții.
• Sedii permanente (PE). Sediul permanent din România al unei entități dintr-un grup străin este tratat ca entitate constitutivă separată; profitul și impozitele acoperite i se alocă potrivit regulilor de atribuire, iar CEI a României include rezultatul acestuia.
• Entități constitutive deținute minoritar (MOCE). Entitățile în care societatea-mamă finală deține (direct sau indirect) o participație de cel mult 30% fac obiectul unui subcalcul separat al cotei efective și al impozitului suplimentar, pentru a nu contamina CEI a restului entităților din jurisdicție.

Aceste categorii nu erau abordate în versiunea inițială a articolului; în practică, structurile care includ JV-uri, fonduri sau sedii permanente necesită calcule de consolidare dedicate și, adesea, asistență de specialitate.

Jurisprudență națională

Impozitul minim global este un regim foarte recent: Legea nr. 431/2023 a intrat în vigoare la 8 ianuarie 2024, iar primul termen de declarare și plată a impozitului suplimentar survine abia în 2026 (pentru exercițiul 2024, în termenul tranzitoriu de 18 luni). Prin urmare, la data redactării nu există încă jurisprudență a instanțelor române (contencios administrativ-fiscal) specifică acestei legi — litigiile privind calculul cotei efective de impozitare (CEI) sau impozitul suplimentar național sunt așteptate să apară pe măsură ce ANAF verifică primele declarații informative.

În lipsa unei practici judiciare naționale, jurisprudența relevantă este cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind impozitarea efectivă a marilor grupuri și avantajele fiscale selective (ajutor de stat) — problematica pe care Pilonul 2 o abordează structural, prin impunerea ex ante a unui prag efectiv de 15%, în locul controlului ex post, dificil de probat, al ajutorului de stat.

Jurisprudență CJUE relevantă

Decizii care confirmă combaterea impozitării reduse a multinaționalelor (PRO)

CJUE (Marea Cameră), 10 septembrie 2024 — Cauza C-465/20 P, Comisia/Irlanda și alții („Apple") Curtea a anulat hotărârea Tribunalului și a confirmat decizia Comisiei: Irlanda a acordat Apple (ASI/AOE) un avantaj fiscal selectiv, permițând o impozitare efectivă mult sub nivelul de drept comun a profiturilor care trebuiau atribuite sucursalelor irlandeze. · Instanța a reținut că profiturile aferente licențelor de proprietate intelectuală trebuiau atribuite, în scop fiscal, sucursalelor irlandeze — deci impozitate în Irlanda. Cauza ilustrează exact fenomenul-țintă al Pilonului 2: subimpozitarea marilor grupuri. Sursa: Cauza C-465/20 P, EUR-Lex (accesat 2026-09-01).

CJUE, 16 septembrie 2021 — Cauza C-337/19 P, Comisia/Belgia și Magnetrol International Curtea a reținut că scutirea belgiană a „profitului excedentar", aplicabilă doar entităților integrate în grupuri multinaționale, constituie o schemă de ajutor de stat — un tratament diferențiat față de entitățile autonome impozitate pe profiturile efectiv realizate. Schema a fost ulterior confirmată ca ajutor ilegal și incompatibil (Tribunal, T-263/16 RENV, 20 septembrie 2023). Sursa: Cauza C-337/19 P, EUR-Lex (accesat 2026-09-01).

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

CJUE (Marea Cameră), 8 noiembrie 2022 — Cauzele conexate C-885/19 P și C-898/19 P, Fiat Chrysler Finance Europe/Comisia Curtea a anulat decizia Comisiei privind decizia fiscală anticipată acordată de Luxemburg, reținând o eroare în definirea sistemului de referință: principiul deplinei concurențe nu poate fi aplicat autonom, în afara dreptului fiscal național aplicabil. Hotărârea arată limitele rutei ajutorului de stat pentru sancționarea impozitării reduse. Sursa: Cauzele C-885/19 P și C-898/19 P, EUR-Lex (accesat 2026-09-01).

CJUE (Marea Cameră), 5 decembrie 2023 — Cauzele conexate C-451/21 P și C-454/21 P, Luxemburg și Engie/Comisia Curtea a anulat decizia Comisiei prin care deciziile fiscale anticipate acordate Engie fuseseră calificate drept ajutor de stat, tot pentru o eroare în stabilirea sistemului de referință — punctul de plecare al analizei selectivității. Sursa: Cauzele C-451/21 P și C-454/21 P, EUR-Lex (accesat 2026-09-01).

Nuanțe și cazuri speciale

Sistemul de referință este decisiv. ⚠️ Firul comun al acestor cauze este că selectivitatea unui avantaj fiscal depinde de corecta definire a sistemului de referință național: când Comisia îl stabilește corect (Apple, profitul excedentar belgian), deciziile sale sunt confirmate; când greșește (Fiat, Engie), sunt anulate. Această incertitudine explică de ce Pilonul 2 preferă un prag efectiv fix (15%), aplicat automat, în locul controlului cazuistic al ajutorului de stat.

Tendințe jurisprudențiale

• Fără litigii naționale, deocamdată. Contenciosul român pe Legea 431/2023 va apărea previzibil după 2026, odată cu primele controale ANAF asupra declarațiilor informative și a calculului impozitului suplimentar național (QDMTT).
• Deplasarea de la ex post la ex ante. Jurisprudența CJUE arată cât de greu este de probat ex post o impozitare efectivă redusă pe calea ajutorului de stat (rezultate mixte: Apple/Belgia — confirmate; Fiat/Engie — anulate). Pilonul 2 mută abordarea către o regulă structurală, măsurabilă, aplicată ex ante în fiecare jurisdicție.
• Puncte probabile de litigiu viitor. Calculul CEI pornind de la situațiile financiare consolidate, interacțiunea cu facilitățile fiscale interne (bonificația OUG 153/2020, scutirea profitului reinvestit) și aplicarea regimurilor de protecție (safe harbour CbCR tranzitoriu) sunt zonele cele mai susceptibile de interpretări divergente.

Noutăți

Regimul impozitului minim global rămâne în evoluție rapidă, atât la nivel de reguli OCDE, cât și în transpunerea națională. Elementele recente relevante:

• UTPR aplicabilă din 1 ianuarie 2025. Regula profiturilor subimpozitate (Undertaxed Profits Rule) a devenit aplicabilă și în România de la 1 ianuarie 2025: o societate din România poate datora impozit suplimentar — în funcție de valoarea activelor corporale și de numărul de angajați — atunci când jurisdicția societății-mamă finale nu aplică reguli calificate.

Sursa: Zece întrebări și răspunsuri legate de aplicarea impozitului minim global în România, avocatnet.ro (accesat 2026-09-01).

• Ajustarea regulilor printr-un proiect de OG. Guvernul a pregătit modificări ale regulilor impozitului minim global printr-un proiect de ordonanță pus în dezbatere publică, ca parte a procesului continuu de aliniere la ghidurile administrative succesive ale OCDE.

Sursa: Regulile impozitului minim global vor fi ajustate printr-un proiect de OG, avocatnet.ro (accesat 2026-09-01).

• Context internațional — retragerea SUA și acordul „side-by-side". ⚠️ În pofida anunțului privind retragerea Statelor Unite din acordul global de impozitare minimă de 15%, specialiștii apreciază că Uniunea Europeană nu se așteaptă să suspende sau să elimine legislația Pilonului 2, aceasta rămânând în vigoare pentru grupurile vizate. În iunie 2025, G7 a agreat politic o soluție „side-by-side": grupurile cu societate-mamă în SUA ar fi excluse de facto de la aplicarea IIR și UTPR de către alte jurisdicții, fiind supuse propriului regim american (GILTI/NCTI). Pentru entitățile din România parte din grupuri americane, aceasta reduce riscul de top-up dublu; soluția este însă în curs de operaționalizare în cadrul incluziv OCDE.

Sursa: Retragerea SUA din acordul privind impozitul minim global NU înseamnă că acesta va fi suspendat sau eliminat de UE, avocatnet.ro (accesat 2026-09-01); Tax Foundation — G7 side-by-side solution (accesat 2026-09-01).

• DAC9 — declarația GloBE centralizată. Directiva (UE) 2025/872 a Consiliului din 14 aprilie 2025 (DAC9) introduce declarația centralizată privind impozitul suplimentar (Top-up Tax Information Return, aliniată GIR-ului OCDE): grupul depune o singură declarație — prin societatea-mamă finală sau o entitate desemnată — în locul depunerilor separate în fiecare stat membru, iar autoritățile fiscale își schimbă automat informațiile. Termenul de transpunere a fost 31 decembrie 2025, prima declarație GIR/TTIR fiind scadentă la 30 iunie 2026. România a implementat modelul prin OPANAF nr. 218/2026.

Sursa: Directiva (UE) 2025/872 (DAC9), EUR-Lex (accesat 2026-09-01).

• Probleme practice la implementare. Aplicarea concretă ridică dificultăți semnificative — colectarea și reconcilierea datelor financiare consolidate și calculul cotei efective de impozitare conform regulilor OCDE (care nu se reduce la un simplu raport contabil).

Sursa: Impozitul minim global: Câteva probleme care pot să apară la implementarea sa în practică, avocatnet.ro (accesat 2026-09-01).

Întrebări frecvente

Cine trebuie să aplice impozitul minim global în România? Entitățile din România care fac parte dintr-un grup — multinațional sau exclusiv național — cu venituri anuale consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro în cel puțin două din cele patru exerciții financiare anterioare anului de referință.

Cât este impozitul? Cota minimă efectivă este de 15%. Nu este un impozit fix, ci un impozit suplimentar egal cu diferența dintre 15% și cota efectivă de impozitare reală a grupului în jurisdicția respectivă, aplicată profitului excedentar (după excluderea bazată pe substanță economică).

Înlocuiește impozitul pe profit de 16%? Nu. Impozitul minim global se aplică în paralel cu impozitul pe profit. Dacă, din cauza facilităților fiscale, cota efectivă scade sub 15%, se datorează diferența până la acest prag.

Când trebuie depusă declarația? Termenul general este de 15 luni de la ultima zi a exercițiului financiar; pentru anul de tranziție, 18 luni. Pentru anul 2024 (an calendaristic), termenul a fost 30 iunie 2025. Plata se face în același termen.

Ce este regimul „safe harbour"? Un regim de protecție tranzitoriu (2024–2026) care permite declararea unui impozit suplimentar zero pentru o jurisdicție, dacă se trece unul dintre teste (de minimis, cota efectivă simplificată sau profituri de rutină). Obligațiile de raportare rămân.

Un grup care operează doar în România este vizat? Da, dacă atinge pragul de venituri. Legea acoperă expres și grupurile naționale de mari dimensiuni, nu doar multinaționalele.

Ce se întâmplă dacă nu depun declarația sau plătesc cu întârziere? Legea 431/2023 prevede amenzi contravenționale pentru nedepunerea, depunerea cu întârziere sau completarea eronată a declarației informative. Neplata la termen a impozitului suplimentar atrage dobânzi (0,02%/zi) și penalități de întârziere (0,01%/zi) conform Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015).

Riscă entitățile din România o dublă impozitare? Nu. Impozitul suplimentar național (QDMTT) din România este recunoscut de OCDE drept „calificat", inclusiv pentru „QDMTT Safe Harbour". Top-up-ul aferent profiturilor din România se colectează direct de ANAF, iar alte jurisdicții nu îl mai percep prin IIR/UTPR.

Ce formular se depune și prin ce act este reglementat? „Declarația informativă privind impozitul suplimentar" (GIR), al cărei model a fost aprobat prin Ordinul președintelui ANAF nr. 218/2026; se depune electronic prin portalul e-guvernare, cu programul de asistență ANAF.

Pe ce standard contabil se calculează cota efectivă? Pe standardul folosit la situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale — de regulă IFRS —, nu pe reglementările contabile românești (OMFP 1802/2014). Pragul de 750 mil. euro se convertește la cursul mediu al lunii decembrie a anului anterior.

Practică și opinii

Legislația Pilonului 2 este considerată una dintre cele mai complexe reforme fiscale internaționale recente, iar aplicarea ei practică depinde în mare măsură de ghidurile administrative emise succesiv de OCDE și de normele de aplicare naționale.

⚠️ Opinie specialistă — echipa de consultanță fiscală PwC România Regulile impun grupurilor vizate un efort semnificativ de colectare și reconciliere a datelor financiare consolidate, motiv pentru care pregătirea conformării ar trebui începută cu mult înainte de termenul legal de raportare. Sursa: Reguli pentru impozitarea minimă efectivă de 15%: Legea nr. 431/2023, PwC România (accesat 2026-09-01).

⚠️ Opinie specialistă — Deloitte / JURIDICE.ro, „Zece întrebări și răspunsuri legate de aplicarea impozitului minim global în România" Pentru majoritatea entităților constitutive din România, regula aplicabilă în practică va fi impozitul suplimentar național (QDMTT), acestea fiind responsabile de calcularea, declararea și plata impozitului suplimentar în România. Sursa: Zece întrebări și răspunsuri..., JURIDICE.ro (accesat 2026-09-01).

⚠️ Atenție practică — interacțiunea cu facilitățile fiscale Facilitățile din Codul fiscal (bonificația OUG 153/2020, scutirea profitului reinvestit, creditul pentru sponsorizare) pot reduce cota efectivă sub 15% și pot declanșa obligația de impozit suplimentar, neutralizând parțial beneficiul lor pentru grupurile mari. Evaluarea impactului trebuie făcută caz cu caz, împreună cu un consultant fiscal.

Referințe

1. Legea nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni — Monitorul Oficial nr. 8 din 5 ianuarie 2024. Text (JURIDICE.ro)
2. Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare — JO UE L 328/22.12.2022. Text consolidat (EUR-Lex) · Text original (EUR-Lex)
3. Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) — regimul impozitului pe profit (16%), aplicabil în paralel.
4. Legea nr. 60/2026 privind ratificarea Convenției multilaterale pentru implementarea regulii de supunere la impozitare (STTR) — componentă conexă a Pilonului 2.
5. PwC România — Reguli pentru impozitarea minimă efectivă de 15%: Legea nr. 431/2023 (accesat 2026-09-01).
6. EY România — Buletin Fiscal EY — Legea nr. 431/2023 (accesat 2026-09-01).
7. Deloitte / JURIDICE.ro — Zece întrebări și răspunsuri legate de aplicarea impozitului minim global în România (accesat 2026-09-01).
8. Avocatnet.ro — Legea 431/2023 — Impozitul minim global (accesat 2026-09-01).
9. Ordinul președintelui ANAF nr. 218/2026 privind modelul „Declarației informative privind impozitul suplimentar" (GIR) — Portal Legislativ · text ANAF (accesat 2026-09-01). Act conex: OPANAF nr. 1729/2025 (M. Of. nr. 646/2025).
10. Directiva (UE) 2025/872 a Consiliului (DAC9) din 14 aprilie 2025 privind schimbul centralizat al declarației GloBE — EUR-Lex (accesat 2026-09-01).
11. OCDE — Central Record of legislation with transitional qualified status (accesat 2026-09-01); confirmare statut calificat România: Forvis Mazars (accesat 2026-09-01).
12. OCDE — Subject to Tax Rule (STTR) (accesat 2026-09-01).
13. Tax Foundation — G7 global minimum tax „side-by-side" solution (accesat 2026-09-01).