Pierderea fiscală este rezultatul negativ al unui an, care se poate deduce din profiturile impozabile viitoare, reducând impozitul de plată. Din 2024, ea acoperă cel mult 70% din profitul impozabil al fiecărui an și se recuperează în 5 ani consecutivi de la înregistrare. Pierderile rămase de recuperat la 31 decembrie 2023 urmează un regim tranzitoriu: 70% din profit, pe perioada rămasă din cei 7 ani.
Pe scurt
Pierderea fiscală este rezultatul fiscal negativ al unui an, care poate fi „reportat” și dedus din profiturile impozabile ale anilor următori, reducând impozitul de plată. Din 2024, regula s-a înăsprit: pierderile pot acoperi cel mult 70% din profitul impozabil al fiecărui an și se recuperează în doar 5 ani consecutivi (față de 100% pe 7 ani anterior). Pentru pierderile mai vechi, rămase de recuperat la 31 decembrie 2023, se aplică un regim tranzitoriu — 70% din profit, dar pe perioada rămasă din cei 7 ani.
Cadrul legal
Regimul pierderilor fiscale este reglementat, în principal, de Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), cu două articole distincte, în funcție de tipul de impozit:
- Art. 31 — pierderile fiscale la impozitul pe profit (societăți plătitoare de impozit pe profit);
- Art. 118 — pierderile la impozitul pe venit din activități independente (PFA, profesii liberale, cedarea folosinței bunurilor, activități agricole).
Regula actuală a fost introdusă prin OUG nr. 115/2023 (Ordonanța „trenuleț”) și Legea nr. 296/2023, aplicabilă începând cu anul 2024.
Art. 31 alin. (1) Cod fiscal — Pierderile fiscale anuale stabilite prin declarația de impozit pe profit, începând cu anul 2024/anul fiscal modificat care începe în anul 2024, după caz, se recuperează din profiturile impozabile realizate, în limita a 70% inclusiv, în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se efectuează în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
Sursa: Codul fiscal, Legea 227/2015, art. 31 (modificat prin OUG 115/2023) (accesat 2026-08-03)
Pentru pierderile anterioare anului 2024 se aplică o regulă tranzitorie:
Art. 31 alin. (7) Cod fiscal — Pierderile fiscale anuale aferente anilor precedenți anului 2024, rămase de recuperat la data de 31 decembrie 2023, se recuperează din profiturile impozabile realizate începând cu anul 2024, în limita a 70%, pe perioada rămasă de recuperat din cei 7 ani consecutivi ulteriori anului înregistrării pierderilor respective.
Sursa: Codul fiscal, art. 31 alin. (7) (accesat 2026-08-03)
Atenție: microîntreprinderile nu au noțiunea de pierdere fiscală — impozitul lor de 1% sau 3% se aplică pe venituri, nu pe profit, deci o pierdere contabilă nu generează un drept de report. Vezi și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
Explicație detaliată
Ce este, de fapt, o pierdere fiscală
Pierderea fiscală nu este același lucru cu pierderea din contabilitate. Ea este rezultatul fiscal negativ, obținut pornind de la rezultatul contabil și ajustându-l cu veniturile neimpozabile (scăzute), cheltuielile nedeductibile (adăugate) și deducerile fiscale. O firmă poate avea profit contabil, dar pierdere fiscală, și invers. Doar pierderea fiscală, stabilită prin Declarația 101, dă dreptul la report.
Mecanismul de report („carry-forward”) permite ca o pierdere dintr-un an să diminueze profitul impozabil al anilor următori — practic, statul recunoaște că activitatea economică nu se măsoară an de an, ci pe mai mulți ani. Reducând baza impozabilă viitoare, pierderea reportată reduce impozitul pe profit de plată.
Regula nouă (pierderi din 2024 și ulterior): 70% pe 5 ani
Pentru pierderile fiscale înregistrate începând cu 2024, se aplică două restricții cumulative:
- plafon de 70% din profitul impozabil al fiecărui an — restul de 30% din profit rămâne impozabil, chiar dacă firma are pierderi de recuperat;
- fereastră de 5 ani consecutivi de la anul înregistrării pierderii.
Exemplu. O firmă înregistrează în 2024 o pierdere fiscală de 100.000 lei. În 2025 obține un profit impozabil de 50.000 lei. Poate compensa cel mult 70% × 50.000 = 35.000 lei, deci va plăti impozit pe restul de 15.000 lei (16% × 15.000 = 2.400 lei). Pierderea rămasă de 65.000 lei se reportează mai departe, dar numai până în 2029 inclusiv (cei 5 ani: 2025–2029). Ce nu se recuperează până atunci devine pierdere definitivă.
Regimul tranzitoriu (pierderi de dinainte de 2024)
Pierderile mai vechi, rămase de recuperat la 31 decembrie 2023, urmează un regim hibrid: li se aplică noul plafon de 70%, dar păstrează perioada rămasă din cei 7 ani din regula veche. De exemplu, o pierdere din 2021 se putea recupera până în 2028 (7 ani); din 2024 i se aplică plafonul de 70% pe fereastra rămasă (2024–2028).
Când într-un an se recuperează simultan pierderi vechi (alin. 7) și pierderi noi (alin. 1), pentru verificarea limitei de 70% acestea se cumulează — plafonul de 70% se aplică pe totalul pierderilor compensate în acel an, nu separat pe fiecare.
Sursa: Codul fiscal, art. 31 alin. (1), (7), (8) (accesat 2026-08-03)
Ordinea de recuperare
Pierderile se recuperează cronologic, în ordinea înregistrării — cele mai vechi primele — la fiecare termen de plată a impozitului pe profit. Această ordine este importantă tocmai pentru că fiecare pierdere are propriul termen de expirare (5 ani, respectiv perioada rămasă din 7 ani); recuperând-o mai întâi pe cea mai veche, contribuabilul evită să o piardă.
Transferul pierderii la fuziuni și divizări
Spre deosebire de multe alte drepturi fiscale, pierderea la impozitul pe profit poate fi transmisă în cadrul reorganizărilor:
Art. 31 alin. (2) Cod fiscal — Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca efect al unei operațiuni de fuziune sau divizare totală se recuperează de contribuabilii nou-înființați ori de cei care preiau patrimoniul societății absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele transferate, potrivit proiectului de fuziune/divizare.
Sursa: Codul fiscal, art. 31 alin. (2) (accesat 2026-08-03)
Beneficiarul înregistrează în registrul de evidență fiscală pierderile preluate, evidențiind distinct perioada de recuperare pentru fiecare. Regimul se corelează cu art. 32 (regimul fiscal al fuziunilor și divizărilor): pierderea nerecuperată a societății cedente se recuperează în continuare potrivit art. 31. Vezi și reorganizarea fiscală.
Pierderile la PFA și activitățile independente (art. 118)
La impozitul pe venit din activități independente (PFA, profesii liberale) regulile sunt asemănătoare, dar cu o diferență esențială: dreptul la report este personal și netransmisibil — nu poate fi cedat altcuiva. Pierderea se compensează doar cu venituri din aceeași sursă, cronologic. Regula clasică prevedea report pe 7 ani; pentru pierderile din anii recenți (2024/2025 și ulterior), determinate în sistem real, s-a introdus alinierea la regimul impozitului pe profit — 5 ani și limita de 70% din veniturile nete din aceeași sursă. Pierderea necompensată la expirare devine pierdere definitivă.
Sursa: Codul fiscal, art. 118 (accesat 2026-08-03)
Aspecte practice
Cum se recuperează, în practică
- Recuperarea nu se face printr-o cerere de restituire, ci prin compensare automată cu profitul impozabil, direct în Declarația 101 (impozit pe profit), respectiv în Declarația Unică pentru activități independente.
- Pierderea reportată se ține evidențiată în registrul de evidență fiscală, pe ani și cu termenul de expirare al fiecăreia.
- Nu există opțiune de „amânare” a compensării: dacă în anul curent există profit impozabil, pierderea se recuperează în limita a 70%, nu se poate păstra intenționat pentru ani mai profitabili.
Greșeli frecvente și lucruri de urmărit
- Confundarea pierderii contabile cu cea fiscală. Doar pierderea fiscală din Declarația 101 se reportează; verifică rezultatul fiscal, nu cel din balanță.
- Ignorarea plafonului de 70%. Multe firme presupun că un profit modest e „acoperit” integral de pierderile din trecut. În realitate, minim 30% din profit rămâne impozabil în fiecare an cu profit.
- Pierderea termenului. Fereastra de 5 ani (sau perioada rămasă din 7 ani pentru pierderile vechi) este fermă. La firme cu profituri mici sau volatile, o parte din pierdere poate expira nerecuperată — devine pierdere definitivă.
- Ordinea greșită. Nu recupera pierderile noi înaintea celor vechi — cele vechi expiră primele.
- Reorganizări. La fuziune/divizare, asigură-te că proiectul de fuziune/divizare stabilește clar proporția activelor transferate și că beneficiarul preia distinct fiecare pierdere cu perioada ei de recuperare (art. 31 alin. 2). O documentare deficitară poate duce la pierderea dreptului de report.
- PFA. Reține că la activități independente pierderea este netransmisibilă și se compensează doar cu venituri din aceeași sursă — o pierdere dintr-o activitate nu poate acoperi venitul din altă sursă.
Impact asupra fluxului de numerar
Plafonul de 70% are un efect direct de trezorerie: chiar o firmă aflată încă „pe pierdere cumulată” plătește impozit pe 30% din profitul curent. La planificarea bugetară, tratează recuperarea pierderilor ca pe o reducere parțială, nu totală, a impozitului.
Situații speciale și limite
Regimul general al art. 31 (70% / 5 ani) interacționează cu mai multe instituții fiscale care pot schimba radical rezultatul practic. Mai jos sunt situațiile-limită întâlnite cel mai des.
Pierderile și impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA)
Pentru societățile cu cifră de afaceri de peste 50 milioane EUR, plafonul de 70% poate deveni irelevant. Aceste societăți datorează impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), introdus prin art. 18¹ Cod fiscal (Legea nr. 296/2023, aplicabil din 2024): un impozit de 1% din cifra de afaceri ajustată, calculat după formula IMCA = 1% × (VT − Vs − I − A) (VT = venituri totale; Vs = venituri scăzute; I = investiții/active în curs; A = amortizarea fiscală a activelor achiziționate din 2024).
Mecanismul este de tip „prag minim": contribuabilul plătește impozitul pe profit, dar nu mai puțin decât IMCA. Compensarea pierderilor reduce baza impozitului pe profit (în limita a 70%), însă nu poate coborî obligația fiscală sub nivelul IMCA. Practic, o firmă mare aflată pe pierdere cumulată poate datora oricum 1% pe cifra de afaceri — iar pentru anii în care IMCA „mușcă", plafonul de 70% nu mai are efect asupra sumei de plată.
Sursa: Codul fiscal, art. 18¹ (IMCA) (accesat 2026-08-03)
Tranziția impozit pe profit ↔ microîntreprindere
Microîntreprinderile nu generează pierdere fiscală (impozitul de 1%/3% se aplică pe venituri, nu pe profit). Problema apare la o firmă care era plătitoare de impozit pe profit, a acumulat pierderi, a trecut la micro și apoi revine la impozit pe profit.
- Pierderile din perioada de impozit pe profit (dinainte de micro) rămân valabile și pot fi recuperate la revenirea în regimul de profit.
- Atenție la termen: legea nu prevede o suspendare a ferestrei de 5 ani (sau a perioadei rămase din 7 ani) pe durata regimului micro. „Ceasul" continuă să curgă, așa că o parte din pierderea pre-micro poate expira nerecuperată cât timp firma a fost microîntreprindere.
- Pierderile din perioada de micro nu există ca pierdere fiscală și nu pot fi reportate la revenirea în regimul de profit.
Grupul fiscal (consolidarea la impozit pe profit)
În cadrul unui grup fiscal de impozit pe profit (art. 42¹–42¹⁰ Cod fiscal), rezultatul fiscal consolidat este suma rezultatelor membrilor. Pierderile se tratează diferit după momentul înregistrării:
- Pierderile anterioare intrării în grup rămân „personale" — se recuperează doar din profiturile viitoare ale membrului care le-a înregistrat, nu la nivel de grup.
- Pierderile din perioada consolidării se compensează la nivelul rezultatului consolidat al grupului (cu același plafon de 70%).
- La ieșirea din grup sau desființarea grupului, membrii revin la calculul individual, potrivit regulilor detaliate din art. 42¹–42¹⁰. Vezi și grupul fiscal / consolidarea la impozitul pe profit.
Sursa: Codul fiscal, art. 42¹–42¹⁰ (grup fiscal) (accesat 2026-08-03)
Dizolvarea și lichidarea voluntară
Spre deosebire de fuziune/divizare (unde pierderea se transferă — art. 31 alin. 2), la dizolvarea și lichidarea voluntară nu există niciun mecanism de transfer al pierderii. În perioada de lichidare, rezultatul fiscal se determină după regulile generale, iar pierderile rămase pot compensa profitul acelei perioade (în limita a 70%). Soldul de pierdere necompensat se stinge definitiv la radiere — persoana juridică încetează și dreptul de report dispare odată cu ea.
Anti-abuz: „traficul de pierderi" și schimbarea de control
România nu are o regulă specifică de „schimbare de control" care să blocheze automat pierderile (spre deosebire de mecanisme din alte state, precum §8c din legea germană). Vânzarea părților sociale nu transferă pierderile — ele rămân la societate. Totuși, achiziția unei societăți-„vehicul" doar pentru a valorifica pierderile ei acumulate poate fi contestată de ANAF pe temeiul regulilor generale anti-abuz:
- Art. 11 Cod fiscal — reîncadrarea tranzacțiilor fără scop economic real (substanță economică);
- Art. 40² Cod fiscal — regula generală anti-abuz (GAAR), transpunere a Directivei ATAD (UE) 2016/1164.
Riscul apare când operațiunea are ca scop preponderent obținerea beneficiului fiscal și lipsește substanța economică (fără activitate, active sau clienți reali).
Sursa: Codul fiscal, art. 11 și art. 40² (accesat 2026-08-03)
Inspecția fiscală și prescripția
O inspecție fiscală poate diminua sau anula o pierdere declarată; în acest caz, doar pierderea recalculată de ANAF mai poate fi reportată. Interacțiunea cu prescripția (dreptul ANAF de a stabili obligații fiscale se prescrie în 5 ani, potrivit art. 110 Cod de procedură fiscală — Legea nr. 207/2015) este delicată:
⚠️ Chestiune controversată. Când o pierdere provine dintr-un an deja prescris, dar este dedusă într-un an fiscal încă deschis, practica și jurisprudența (ICCJ) tind să permită ANAF verificarea legalității și a cuantumului pierderii în anul deschis în care se folosește, chiar dacă anul de origine este prescris. Poziția contrară a contribuabililor invocă prescripția anului de origine. Punctul nu este pe deplin tranșat — de reținut la păstrarea documentelor justificative pentru pierderile vechi încă în curs de recuperare.
Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 110 (Legea 207/2015) (accesat 2026-08-03)
Sediul permanent din România al unei societăți nerezidente
O societate nerezidentă cu sediu permanent (PE) în România datorează impozit pe profit pentru profitul atribuibil sediului (art. 36–37 Cod fiscal). Pierderile atribuibile sediului permanent se reportează după aceleași reguli ale art. 31 (70% / 5 ani), dar sunt „blocate" în România: se compensează doar cu profiturile viitoare ale sediului permanent, nu cu rezultatul sediului central din statul de rezidență. Recuperarea lor eventuală în statul de rezidență depinde de legislația acelui stat și de convenția de evitare a dublei impuneri.
Sursa: Codul fiscal, art. 36–37 (sediu permanent) (accesat 2026-08-03)
Stadiul legislativ (2026)
Regimul descris (70% / 5 ani + regim tranzitoriu) este cel în vigoare în 2026. Pachetul fiscal din 2025 — Legea nr. 141/2025 (M.Of. 699 / 25.07.2025) — a modificat alte materii (impozitul pe dividende, ridicat la 16% din 2026, și impozitul specific al instituțiilor de credit), dar nu a schimbat plafonul de 70%, fereastra de 5 ani sau regimul tranzitoriu al pierderilor.
Sursa: Legea nr. 141/2025 (accesat 2026-08-03)
Legislație europeană
Impozitarea directă (impozitul pe profit și pe venit) rămâne, ca regulă, în competența statelor membre: nici plafonul de 70%, nici fereastra de 5 ani nu decurg dintr-o directivă europeană — sunt opțiuni pur naționale. Totuși, dreptul UE intervine în trei planuri relevante pentru pierderile fiscale: directivele de fiscalitate directă (fuziuni, anti-evaziune, impozit minim global), libertatea de stabilire (art. 49 TFUE) în privința pierderilor transfrontaliere și jurisprudența CJUE aferentă.
Directive și regulamente aplicabile
Directiva 2009/133/CE (Directiva fuziunilor) — regimul fiscal comun al fuziunilor, divizărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societăți din state membre diferite. Art. 6 prevede că, atunci când un stat membru permite preluarea pierderilor nerecuperate în operațiuni pur interne, trebuie să extindă acest drept și la sediile permanente ale societății beneficiare în cazul reorganizărilor transfrontaliere. Sursa: Directiva 2009/133/CE (accesat 2026-08-03)
Această directivă este „oglinda" europeană a art. 31 alin. (2) și a art. 32 din Codul fiscal (transferul pierderii la fuziune/divizare, proporțional cu activele): principiul de neutralitate fiscală și continuitatea preluării pierderii de către societatea beneficiară provin din acquis-ul comunitar (fosta Directivă 90/434/CEE, codificată în 2009/133/CE).
Directiva (UE) 2016/1164 (ATAD — anti evaziune fiscală) — art. 4 limitează deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării la 30% din EBITDA fiscal. Sursa: Directiva (UE) 2016/1164 (accesat 2026-08-03)
Deși nu privește direct pierderea fiscală din art. 31, ATAD introduce un al doilea „stoc" reportabil care nu trebuie confundat cu pierderea: costurile excedentare ale îndatorării nedeductibile într-un an se reportează fără limită de timp, spre deosebire de pierderea fiscală (70% pe 5 ani).
Directiva (UE) 2022/2523 (Pilonul 2 — impozitul minim global de 15%) — pentru grupurile cu venituri consolidate de cel puțin 750 mil. EUR. Regulile GloBE au un mecanism propriu de report al pierderii (opțiunea de „pierdere GloBE", generând o creanță de impozit amânat). Sursa: Directiva (UE) 2022/2523 (accesat 2026-08-03)
Transpunerea în dreptul român
- Directiva 2009/133/CE — transpusă inițial prin art. 27¹ din vechiul Cod fiscal (Legea 343/2006), doar pentru operațiuni transfrontaliere; în Codul fiscal actual (Legea 227/2015) regimul comun al fuziunilor/divizărilor se regăsește la art. 32–33, corelat cu transferul pierderii din art. 31 alin. (2). Se observă o asimetrie semnalată de CJUE (cauza C-827/21, mai jos): regulile pentru fuziunile pur interne (art. 27/31) nu au fost aliniate integral la cele transfrontaliere derivate din directivă.
- Directiva ATAD 2016/1164 — transpusă anticipat prin OUG nr. 79/2017, aplicabilă din 1 ianuarie 2018; regula de limitare a dobânzii este la art. 40² din Codul fiscal (plafon de siguranță, deducere în limita a 30% din baza de calcul, report nelimitat al surplusului).
- Directiva Pilon 2 (2022/2523) — transpusă prin Legea nr. 431/2023 (M. Of. nr. 8/05.01.2024), aplicabilă exercițiilor care încep de la 31 decembrie 2023.
Nu există gold-plating al plafonului de report în raport cu dreptul UE — restricția de 70%/5 ani este o alegere fiscal-bugetară internă (OUG 115/2023), permisă întrucât materia nu este armonizată la nivel european.
Jurisprudență CJUE
Cel mai relevant filon este doctrina „pierderilor definitive", întemeiată pe libertatea de stabilire (art. 49 TFUE), care limitează posibilitatea unui stat de a refuza deducerea pierderilor suferite în alt stat membru atunci când acestea nu mai pot fi valorificate acolo:
Cauza C-446/03, Marks & Spencer — un stat membru poate refuza deducerea de către societatea-mamă a pierderilor unei filiale nerezidente, DAR restricția devine disproporționată dacă filiala și-a epuizat definitiv posibilitățile de a folosi acele pierderi în statul ei de reședință. Sursa: CJUE, C-446/03 (accesat 2026-08-03)
Cauza C-650/16, Bevola și Jens W. Trock — doctrina se extinde de la filiale la sediile permanente nerezidente: art. 49 TFUE se opune ca un stat să permită deducerea pierderilor sucursalelor interne, dar să o refuze pentru pierderile definitive ale unei sucursale dintr-un alt stat membru. Sursa: CJUE, C-650/16 (accesat 2026-08-03)
Linia se completează cu C-48/13 (Nordea Bank), C-388/14 (Timac Agro), C-172/13 (Comisia/Regatul Unit) și C-607/17 (Memira) / C-608/17 (Holmen) privind condițiile stricte de „definitivitate" a pierderii.
Cauza C-827/21 (litigiu românesc — Banca Transilvania / achiziția Volksbank) — vizând o fuziune prin absorbție pur internă și preluarea pierderilor fiscale istorice, CJUE a statuat că dreptul UE nu obligă instanța națională să interpreteze legea internă conform Directivei 2009/133/CE într-o situație aflată în afara domeniului de aplicare al directivei. Sursa: CJUE, C-827/21 (accesat 2026-08-03)
Aspecte practice din perspectivă europeană
- Grupuri cu prezență transfrontalieră. O firmă românească cu filiale sau sedii permanente în alte state membre nu poate, ca regulă, să compenseze în România pierderile entităților străine; doctrina Marks & Spencer/Bevola oferă o portiță doar pentru pierderile devenite definitive (imposibil de valorificat în statul-sursă) — un test factual strict, rareori îndeplinit.
- Reorganizări transfrontaliere. La fuziuni/divizări între societăți din state membre diferite, transferul pierderii urmează Directiva 2009/133/CE (neutralitate fiscală), nu direct art. 31 alin. (2); după cum arată C-827/21, într-o operațiune pur internă rămâne aplicabil exclusiv regimul din Codul fiscal.
- Interacțiunea cu alte „stocuri" fiscale reportabile. Pe lângă pierderea fiscală (70%/5 ani), contribuabilul poate avea costuri excedentare ale îndatorării reportate fără limită de timp (ATAD/art. 40²) și, pentru marile grupuri, o pierdere GloBE (Pilon 2) — regimuri distincte, cu termene diferite, care trebuie urmărite separat în registrul de evidență fiscală.
- Perspective. Proiectele europene de tip BEFIT (bază fiscală comună, în discuție la nivelul UE) ar putea, în viitor, armoniza parțial regulile de report și compensare a pierderilor în cadrul grupurilor transfrontaliere; deocamdată rămân propuneri, fără efect în dreptul intern.
Întrebări frecvente
Pot recupera integral pierderea din profitul de anul următor? Nu. Din 2024, se poate compensa cel mult 70% din profitul impozabil al fiecărui an. Restul de 30% rămâne impozabil, iar pierderea neacoperită se reportează mai departe, în limita termenului.
Câți ani am la dispoziție ca să recuperez o pierdere? Pentru pierderile din 2024 și ulterior — 5 ani consecutivi de la anul înregistrării. Pentru pierderile de dinainte de 2024, rămase de recuperat la 31.12.2023 — perioada rămasă din cei 7 ani (dar cu plafonul de 70%).
Ce se întâmplă cu pierderea nerecuperată la expirarea termenului? Devine pierdere fiscală definitivă — nu mai poate fi dedusă din profiturile viitoare.
Microîntreprinderea mea a avut pierdere. O pot reporta? Nu. La microîntreprinderi impozitul (1% sau 3%) se aplică pe venituri, nu pe profit, deci nu există noțiunea de pierdere fiscală de reportat.
Pierderea se transferă dacă îmi vând sau fuzionez firma? Doar la fuziune sau divizare totală, către beneficiar, proporțional cu activele transferate (art. 31 alin. 2). O simplă vânzare a părților sociale nu transferă dreptul de report. La PFA, dreptul este personal și netransmisibil.
Cum recuperez efectiv pierderea — depun o cerere la ANAF? Nu se depune o cerere de restituire. Compensarea se face automat, în Declarația 101 (impozit pe profit) sau în Declarația Unică (activități independente), în ordinea și limitele legale.
Am și pierderi vechi, și pierderi din 2024. Cum aplic limita de 70%? Pierderile din ambele categorii se cumulează pentru verificarea plafonului de 70% (art. 31 alin. 8), iar recuperarea se face cronologic — cele mai vechi primele.
Firma mea are cifră de afaceri mare. Pierderile îmi reduc impozitul minim (IMCA)? Nu sub prag. Dacă datorezi impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA, 1% pe cifra de afaceri, pentru CA peste 50 mil. EUR — art. 18¹), compensarea pierderilor reduce impozitul pe profit, dar nu poate coborî obligația sub nivelul IMCA. Pentru anii în care IMCA se datorează, plafonul de 70% devine irelevant.
Am trecut de la impozit pe profit la microîntreprindere și acum revin. Ce se întâmplă cu pierderile? Pierderile din perioada de impozit pe profit rămân recuperabile la revenire, dar termenul de 5 (sau 7) ani nu se suspendă pe perioada de micro — „ceasul" curge mai departe, deci o parte din pierdere poate expira. Pierderile din perioada de micro nu există fiscal.
Pot cumpăra o firmă „pe pierdere" ca să-i folosesc pierderile? Vânzarea părților sociale nu transferă pierderile (rămân la societatea cumpărată). În plus, dacă achiziția are ca scop preponderent valorificarea pierderilor și nu are substanță economică, ANAF o poate contesta pe temeiul regulilor anti-abuz (art. 11 și GAAR art. 40² Cod fiscal). România nu are însă o regulă automată de blocare la schimbarea controlului.
Ce se întâmplă cu pierderile dacă îmi lichidez firma? La dizolvare/lichidare voluntară, pierderile rămase pot compensa profitul perioadei de lichidare (în limita 70%), dar soldul necompensat se stinge definitiv la radiere — nu există transfer, ca la fuziune.
S-a schimbat regimul pierderilor în 2025–2026? Nu. Legea nr. 141/2025 a modificat alte materii (impozitul pe dividende, impozitul instituțiilor de credit), dar plafonul de 70%, fereastra de 5 ani și regimul tranzitoriu au rămas neschimbate. Conținutul este actualizat la 2026.
Practică și opinii
Modificarea introdusă prin OUG nr. 115/2023 a fost intens criticată de mediul de afaceri și de consultanții fiscali, mai ales pentru limitarea recuperării la 70%.
⚠️ Opinie specialistă — JURIDICE.ro (analiză de specialitate) Limitarea deductibilității pierderilor fiscale la 70% este privită ca o „capcană fiscală” care poate transforma, în efect, o parte din pierderile reale ale companiilor în venit impozabil: chiar și o firmă aflată pe pierdere cumulată ajunge să plătească impozit pe 30% din profitul curent, iar combinația plafon 70% + fereastră de 5/7 ani poate face imposibilă recuperarea integrală pentru firmele cu profituri mici sau volatile. Sursa: Capcana fiscală ascunsă în OUG nr. 115/2023; Traumă economică și juridică: limitarea deductibilității pierderilor fiscale la 70%, JURIDICE.ro (accesat 2026-08-03)
⚠️ Opinie specialistă — AvocatNet.ro (redacția, analiză fiscală 2026) Pentru contribuabili devine esențială planificarea recuperării pierderilor: având în vedere plafonul de 70% pe an și fereastra de 5 ani, strategia de compensare trebuie corelată cu evoluția estimată a profiturilor, pentru a nu ajunge la pierderi definitive la expirarea termenului. Sursa: Impozit pe profit 2026: Cum se recuperează pierderile fiscale din profiturile viitoare, AvocatNet.ro (accesat 2026-08-03)
Notă: aceste opinii reflectă interpretări de specialitate, nu textul legii. Pentru situații concrete de calcul (în special cumularea pierderilor din perioade diferite — 5 ani vs. 7 ani rămași — sau transferul la reorganizări), se recomandă consultarea unui expert contabil sau consultant fiscal.
Referințe
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — Art. 31 (Pierderi fiscale, impozit pe profit), text consolidat, modificat prin OUG nr. 115/2023 și Legea nr. 296/2023 — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — Art. 32 (regimul fiscal al fuziunilor, divizărilor, transferurilor de active) — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — Art. 118 (reportarea pierderilor din activități independente, impozit pe venit) — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- OUG nr. 115/2023 (Ordonanța „trenuleț”) — actul care a introdus limita de 70% și perioada de 5 ani, aplicabile din 2024.
- JURIDICE.ro — Traumă economică și juridică: limitarea deductibilității pierderilor fiscale la 70% — juridice.ro (accesat 2026-08-03)
- JURIDICE.ro — Capcana fiscală ascunsă în OUG nr. 115/2023 — juridice.ro (accesat 2026-08-03)
- AvocatNet.ro — Impozit pe profit 2026: Cum se recuperează pierderile fiscale din profiturile viitoare — avocatnet.ro (accesat 2026-08-03)
- Universul Juridic — analize privind modificările Codului fiscal (Titlul IV, impozit pe venit) — universuljuridic.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — Art. 18¹ (impozitul minim pe cifra de afaceri — IMCA) — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — Art. 42¹–42¹⁰ (grupul fiscal / consolidarea la impozit pe profit) — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — Art. 11 și Art. 40² (anti-abuz / substanță economică; regula generală anti-abuz — GAAR, transpunere ATAD) — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — Art. 36–37 (sediul permanent al nerezidentului) — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală — Art. 110 (prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale) — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)
- Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare (M.Of. nr. 699 / 25.07.2025) — nu a modificat regimul reportului pierderilor — legislatie.just.ro (accesat 2026-08-03)