Consolidarea fiscală la impozitul pe profit

Consolidarea fiscală la impozitul pe profit permite mai multor societăți dintr-un grup să fie impozitate ca un singur contribuabil: profiturile unor membri se compensează cu pierderile altora, iar grupul plătește impozit pe rezultatul fiscal consolidat. Regimul este opțional, se aplică pe 5 ani fiscali și cere o deținere de minimum 75% și o persoană juridică responsabilă care declară impozitul întregului grup.

Pe scurt

Consolidarea fiscală la impozitul pe profit permite mai multor societăți dintr-un grup să fie tratate, pentru impozitul pe profit, ca un singur contribuabil: profiturile unor membri se compensează cu pierderile altora, iar grupul plătește impozit pe rezultatul fiscal consolidat. Sistemul este opțional, se aplică pe o perioadă de 5 ani fiscali și presupune îndeplinirea unei condiții de deținere de cel puțin 75% și desemnarea unei persoane juridice responsabile care declară și plătește impozitul pentru întregul grup (art. 42^1–42^11 din Codul fiscal).

Cadrul legal

Sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 296/2020 și se aplică începând cu 1 ianuarie 2021. Regulile sunt cuprinse în art. 42^1–42^11 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Titlul II – Impozitul pe profit, Capitolul „Reguli fiscale aplicabile în cazul grupului fiscal").

Art. 42^2 Cod fiscal — stabilește condițiile de constituire a grupului fiscal, între care condiția de deținere de cel puțin 75% și cerințele privind același sistem de plată și același an fiscal. Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, consolidat (accesat 2026-08-31)

Punerea în aplicare este reglementată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1.191/2021 (publicat în Monitorul Oficial nr. 765 din 6 august 2021), care aprobă Procedura de implementare și de administrare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit și modelul Formularului 173 – „Cerere privind grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit".

Sursa: OPANAF nr. 1.191/2021 – Procedura grupului fiscal (accesat 2026-08-31)

Declarația consolidată și formularul 101 au fost adaptate ulterior pentru grupul fiscal prin OPANAF nr. 310/2023 și, mai recent, prin OPANAF nr. 206/2025 (declarația consolidată privind impozitul pe profit datorat de grupul fiscal).

A nu se confunda consolidarea fiscală de la art. 42^1 și urm. cu impozitul minim global al grupurilor multinaționale (Pilonul 2), reglementat separat prin Legea nr. 431/2023 — sunt regimuri distincte, cu scopuri și mecanisme diferite.

Explicație detaliată

Ce înseamnă „grup fiscal" la impozitul pe profit

În mod obișnuit, fiecare societate calculează și plătește impozit pe profit individual: dacă o firmă din grup are profit, plătește 16% pe el, chiar dacă o altă firmă „soră" din același grup a înregistrat pierdere. Consolidarea fiscală schimbă această logică: membrii grupului își însumează rezultatele fiscale, iar impozitul de 16% se aplică asupra rezultatului fiscal consolidat — adică asupra profitului net al grupului, după compensarea profiturilor unor membri cu pierderile altora.

Beneficiul principal este, așadar, compensarea profiturilor cu pierderile în interiorul grupului, în același an fiscal, fără a mai aștepta ca societatea pe pierdere să își recupereze singură pierderea din profiturile viitoare.

Cine poate forma un grup fiscal

Grupul fiscal se poate constitui din persoane juridice române, persoane juridice cu sediul social în România înființate potrivit legislației europene și sedii permanente din România ale unor persoane juridice străine, cu condiția să existe între ele o legătură de deținere.

Condiția de deținere de 75% (art. 42^2): un membru trebuie să dețină, direct sau indirect, cel puțin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la ceilalți membri. Deținerea trebuie menținută neîntrerupt pe o perioadă de un an anterioară începerii consolidării și pe tot parcursul acesteia.

Condiția de 75% poate fi îndeplinită prin mai multe structuri, nu doar „mamă–fiică":

• o societate deține direct/indirect ≥75% la celelalte (structură verticală);
• o persoană fizică română deține ≥75% în două sau mai multe societăți (structură „soră", orizontală);
• societățile sunt deținute în proporție de ≥75% de o persoană juridică/fizică rezidentă într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri sau un acord de schimb de informații.

Condiții cumulative de constituire

Pe lângă deținerea de 75%, la data depunerii cererii și pe toată perioada de consolidare, membrii trebuie să îndeplinească cumulativ (art. 42^2):

• sunt plătitori de impozit pe profit și aplică același sistem de declarare și plată a impozitului (trimestrial cu regularizare sau sistemul plăților anticipate);
• au același an fiscal;
• nu fac parte din alt grup fiscal în domeniul impozitului pe profit;
• nu sunt plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și nu sunt, concomitent, plătitori de impozit pe profit și de impozit specific.

Grupul trebuie să aibă minimum 2 membri.

Persoana juridică responsabilă

Unul dintre membri este desemnat persoană juridică responsabilă. Aceasta:

• cumulează rezultatele fiscale determinate individual de fiecare membru;
• calculează rezultatul fiscal consolidat și impozitul pe profit al grupului;
• depune declarația anuală consolidată (Formularul 101 Grup fiscal), împreună cu formularele 101 individuale ale membrilor;
• plătește impozitul pe profit datorat de grup.

Fiecare membru își păstrează obligația de a-și calcula propriul rezultat fiscal (prin propriul formular 101) și de a-l transmite persoanei responsabile — consolidarea nu elimină contabilitatea și calculul individual, ci doar centralizează rezultatul final.

Perioada de aplicare: 5 ani fiscali

Sistemul se aplică pentru o perioadă de 5 ani fiscali, calculați de la primul an de aplicare. La expirarea celor 5 ani, grupul poate:

• înceta consolidarea, sau
• reînnoi opțiunea printr-o nouă cerere (Formular 173 – „cerere de continuare a aplicării sistemului").

Interacțiuni cu alte impozite și facilități fiscale

Consolidarea acoperă rezultatul la impozitul pe profit, dar nu suspendă celelalte impozite datorate de membri. Regula generală: ceea ce legea calculează „la nivel de contribuabil" rămâne individual, iar ceea ce ține de rezultatul fiscal se consolidează la persoana responsabilă.

Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și impozitele suplimentare

Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA, art. 18^1 Cod fiscal, introdus prin Legea nr. 296/2023, aplicabil din 2024) se determină individual de fiecare membru pe propria cifră de afaceri. La grupul fiscal, persoana juridică responsabilă însumează IMCA calculate individual de membri și le compară cu impozitul pe profit consolidat de 16%; grupul datorează suma cea mai mare dintre cele două. IMCA nu se „consolidează" ca bază — doar rezultatul comparației se face la nivel de grup.

Impozitele suplimentare sectoriale — pentru instituțiile de credit (art. 18^2) și pentru sectorul petrol și gaze naturale (art. 18^3) — se datorează individual de membrul care se califică, pe cifra sa de afaceri proprie, indiferent de apartenența la grup; ele nu se consolidează. Cotele acestor impozite au fost modificate succesiv în perioada 2024–2026, așa că trebuie verificată cota în vigoare pentru anul fiscal vizat.

Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, art. 18^1–18^3 (introduse prin Legea nr. 296/2023); JURIDICE.ro – IMCA și impozitele suplimentare din 2024 (accesat 2026-08-31)

Credite fiscale și facilități în cadrul grupului

Facilitățile și sumele care se scad din impozit nu se pierd prin consolidare, dar se aplică la nivelul grupului, nu separat pe fiecare membru:

• Sumele care se scad din impozitul pe profit (creditul pentru sponsorizări și burse private, costul caselor de marcat, alte sume prevăzute de lege) se determină de fiecare membru, se comunică persoanei responsabile, iar aceasta le însumează și le scade — în limita legală calculată la nivelul grupului — din impozitul consolidat (art. 42^5 Cod fiscal). Redirecționarea sumelor de sponsorizare se face tot de persoana responsabilă, din impozitul grupului.
• Scutirea profitului reinvestit (art. 22) și deducerea suplimentară pentru cercetare-dezvoltare reduc rezultatul fiscal individual al membrului care investește și, prin însumare, se reflectă în rezultatul consolidat.
• Creditul fiscal extern (art. 39, pentru impozitul plătit în străinătate) se aplică asupra impozitului pe profit al grupului, în limitele prevăzute de lege.

Consecință practică: pentru că plafoanele se calculează la nivel de grup, un credit pe care un membru l-ar fi putut utiliza integral pe cont propriu poate fi limitat în contextul grupului. Simularea pe 5 ani ar trebui să includă și acest efect asupra facilităților, nu doar compensarea pierderilor.

Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, art. 22, 39, 42^5. Codul fiscal consolidat (accesat 2026-08-31)

Cota de 16% și schimbarea statutului unui membru în cei 5 ani

Cota de 16% aplicată rezultatului consolidat este cota legală în vigoare, nu o cotă „înghețată" de opțiunea de consolidare: o eventuală modificare legislativă a cotei impozitului pe profit s-ar aplica și grupului fiscal, de la data prevăzută de legea modificatoare (la data redactării, 2026, nicio astfel de modificare nu este în vigoare).

Pe parcursul celor 5 ani, fiecare membru trebuie să rămână plătitor de impozit pe profit. Dacă un membru ar dobândi calitatea de microîntreprindere (de exemplu, optează pentru acest regim la scăderea sub plafon), el nu mai îndeplinește condiția de la art. 42^2 și iese din grup, cu recalcularea aferentă (vezi „Desființarea grupului înainte de termen"). Invers, reducerea plafoanelor pentru microîntreprinderi din reforma fiscală 2025–2026 împinge mai multe societăți către impozitul pe profit, ceea ce poate extinde cercul firmelor eligibile să facă parte dintr-un grup fiscal. Un membru care era deja plătitor de impozit pe profit nu este afectat de aceste modificări atâta timp cât păstrează acest statut.

Aspecte practice

Cum se constituie grupul — Formularul 173 și termenul de 60 de zile

Opțiunea de consolidare se exercită prin depunerea Formularului 173 de către reprezentantul legal al persoanei juridice responsabile, cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea perioadei pentru care se solicită aplicarea consolidării. Sistemul se aplică începând cu anul fiscal următor celui în care s-a depus cererea.

În practică, pentru aplicarea din anul următor, cererea trebuie depusă până la începutul lunii noiembrie a anului curent (60 de zile înainte de 1 ianuarie). La cerere se anexează un certificat constatator de la Registrul Comerțului și/sau alte documente care dovedesc îndeplinirea condițiilor.

Formularul 173 servește pentru patru tipuri de cereri, care se bifează corespunzător:

• cerere de implementare a grupului fiscal;
• cerere de modificare (evenimente ulterioare: intrarea/ieșirea unui membru);
• cerere de desființare a grupului;
• cerere de continuare a aplicării sistemului (reînnoirea după 5 ani).

Declararea și plata impozitului consolidat

• Fiecare membru completează propriul formular 101 cu ajutorul aplicației ANAF, dar nu îl depune singur: îl transmite persoanei responsabile.
• Persoana responsabilă depune Declarația 101 Grup fiscal, împreună cu formularele 101 individuale, până la 25 martie inclusiv a anului următor (sau până la data de 25 a celei de-a treia luni de la închiderea anului fiscal modificat).
• Impozitul consolidat se plătește de persoana responsabilă, la organul fiscal competent pentru administrarea sa.

Regimul pierderilor fiscale

• Pierderile anterioare intrării în grup rămân „personale": se recuperează numai de membrul care le-a înregistrat, din propriile profituri viitoare, nu la nivelul grupului.
• Pierderile înregistrate în perioada de consolidare se reflectă în rezultatul consolidat (compensare la nivel de grup). Dacă la desființarea grupului rămân pierderi consolidate nerecuperate, acestea se recuperează de persoana juridică responsabilă.

Prețurile de transfer — obligație de documentare

Tranzacțiile dintre membrii grupului fiscal rămân tranzacții între persoane afiliate. Grupul are obligația să întocmească dosarul prețurilor de transfer pentru tranzacțiile intragrup, potrivit regulilor generale. Consolidarea fiscală nu exonerează de respectarea principiului valorii de piață. → vezi prețurile de transfer între persoane afiliate.

Desființarea grupului înainte de termen

Dacă în cei 5 ani nu mai sunt îndeplinite condițiile de la art. 42^2 (sau cele de la art. 42^3 alin. (2) lit. b)–f)), ori numărul de membri scade sub 2:

• grupul se desființează începând cu trimestrul următor celui în care condițiile nu mai sunt îndeplinite;
• dacă doar un singur membru nu mai îndeplinește condițiile, iar ceilalți da (inclusiv numărul minim de membri), consolidarea încetează numai pentru acel membru, grupul continuând.

Situații care NU declanșează recalcularea impozitului (grupul rămâne valabil):

• vânzarea/cesionarea titlurilor de participare la un membru, dacă deținerea scade sub 25%;
• dizolvarea unui membru;
• ieșirea unui membru ca urmare a unei operațiuni de reorganizare (fuziune, divizare, transfer de active, schimb de acțiuni).

Recalcularea impozitului la desființarea înainte de termen. Când grupul se desființează prin neîndeplinirea condițiilor înainte de expirarea celor 5 ani, avantajul consolidării se retrage: impozitul pe profit se recalculează pentru perioada de consolidare afectată, ca și cum consolidarea nu ar fi operat, iar diferențele rezultate se datorează cu accesorii calculate de la termenele de plată inițiale — dobândă de întârziere de 0,02%/zi (art. 174 Cod de procedură fiscală) și penalitate de întârziere de 0,01%/zi (art. 176). Fiecare membru răspunde pentru diferența aferentă propriului rezultat fiscal; Codul fiscal nu impune o repartizare internă a sarcinii între membri (aceasta rămâne o chestiune contractuală/de drept societar). Răspunderea solidară a membrilor și tratamentul insolvenței sunt detaliate în secțiunea „Răspundere, insolvență și control fiscal".

Când merită consolidarea

Consolidarea este avantajoasă mai ales pentru grupurile în care coexistă societăți profitabile și societăți pe pierdere (de exemplu, o societate de exploatare profitabilă și un vehicul de investiții/dezvoltare aflat în fază de pierdere). Pentru un grup în care toți membrii sunt constant profitabili, beneficiul fiscal este limitat, iar costurile administrative (calcul individual + consolidat, prețuri de transfer, angajamentul pe 5 ani) pot depăși avantajul.

Răspundere, insolvență și control fiscal

Răspunderea solidară a membrilor

Deși impozitul pe profit consolidat este declarat și plătit de persoana juridică responsabilă, membrii grupului răspund solidar pentru plata acestuia (inclusiv pentru dobânzile și penalitățile aferente) pentru perioada în care aparțin grupului. Practic, dacă persoana responsabilă nu achită impozitul consolidat, organul fiscal poate urmări oricare membru al grupului pentru întreaga creanță, prin măsurile de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală (somație, poprire pe conturi, sechestru și valorificare de bunuri).

Această răspundere se coroborează cu regimul răspunderii solidare din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, art. 25–26). Ea nu înlocuiește obligațiile fiscale proprii ale fiecărui membru (TVA, contribuții, impozite locale etc.), care rămân individuale.

Sursa: Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal, regulile grupului fiscal (art. 42^1–42^11); Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală, art. 25–26. Cod fiscal consolidat (accesat 2026-08-31)

Ce se întâmplă dacă un membru intră în insolvență

Deschiderea procedurii de insolvență, reorganizare judiciară sau faliment nu desființează automat grupul fiscal. Ceea ce contează este dacă membrul continuă să îndeplinească condițiile de la art. 42^2 (în special calitatea de plătitor de impozit pe profit și deținerea de 75%):

• pe durata reorganizării judiciare (Legea nr. 85/2014), societatea rămâne, de regulă, plătitoare de impozit pe profit, deci grupul poate continua cu ea ca membru;
• dizolvarea membrului (inclusiv în urma falimentului) este un eveniment neutru — nu declanșează recalcularea impozitului la nivelul grupului (vezi „Situații care NU declanșează recalcularea"); membrul iese, iar grupul continuă dacă rămân cel puțin 2 membri;
• dacă din cauza ieșirii numărul de membri scade sub 2, grupul se desființează.

Obligațiile fiscale proprii ale membrului insolvent (inclusiv eventuala sa cotă în impozitul consolidat neachitat) se valorifică în procedura de insolvență, potrivit Legii nr. 85/2014, prin înscrierea creanței bugetare la masa credală. Pierderile fiscale consolidate rămân la nivelul grupului / persoanei responsabile — ele nu se transferă în patrimoniul membrului insolvent și nu intră în masa credală ca activ al acestuia. Codul fiscal nu conține o regulă specială pentru interferența cu insolvența; se aplică dreptul comun al insolvenței.

Decontarea intragrup și acționarii minoritari

Când profitul unui membru este compensat fiscal cu pierderea altuia, Codul fiscal NU impune niciun mecanism obligatoriu de decontare bănească între membri: compensarea este un simplu calcul al impozitului consolidat, nu un transfer de fonduri. Membrul profitabil „predă" un avantaj fiscal (impozit mai mic pentru grup) fără o contraprestație cerută de legea fiscală.

Protecția acționarilor minoritari ai membrului profitabil nu ține de dreptul fiscal, ci de dreptul societar (Legea nr. 31/1990) — obligațiile administratorilor de a acționa în interesul societății, regimul dividendelor și drepturile minoritarilor. În practică, grupurile încheie un acord voluntar de partajare a impozitului (tax-sharing agreement) prin care membrul căruia i s-a „consumat" pierderea sau al cărui profit a redus impozitul altuia este compensat intern, la valoarea avantajului transferat. Un astfel de acord, stabilit la valoarea de piață, protejează minoritarii și este coerent cu logica prețurilor de transfer. Absența lui nu invalidează grupul, dar poate genera litigii societare.

Inspecția fiscală la grupul consolidat

La control, grupul este tratat unitar pentru rezultatul consolidat, dar individual pentru operațiunile fiecărui membru:

• persoana juridică responsabilă este subiectul inspecției pentru rezultatul fiscal consolidat (declarația 101 Grup și calculul impozitului grupului); decizia de impunere pentru diferențele stabilite la nivel de grup i se comunică ei;
• fiecare membru poate fi verificat individual pentru propriile venituri, cheltuieli și tranzacții (în special prețurile de transfer intragrup); diferențele care privesc rezultatul individual al unui membru i se comunică acestuia.

Diferențele de impozit constatate se contestă pe calea administrativă, prin contestație depusă în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere (art. 270 Cod de procedură fiscală), urmată, după caz, de acțiune la instanța de contencios administrativ. Accesoriile (dobânzi, penalități) se stabilesc potrivit Codului de procedură fiscală.

Sursa: Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală (inspecția fiscală; art. 268–281, contestația – art. 270); Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență; Legea nr. 31/1990 a societăților. (accesat 2026-08-31)

Legislație europeană

Consolidarea fiscală la impozitul pe profit din România (art. 42^1–42^11 Cod fiscal) este un mecanism pur intern: nicio directivă a Uniunii Europene nu obligă statele membre să instituie un regim național de consolidare a grupului fiscal. Fiecare stat decide dacă și cum permite compensarea rezultatelor în interiorul unui grup. Cadrul UE intervine, în schimb, prin libertatea de stabilire (art. 49 TFUE) — care limitează modul în care poate fi construit un astfel de regim — și prin câteva directive fiscale conexe.

Directive și regulamente aplicabile

Consolidarea internă nu transpune o directivă, dar se intersectează cu regimuri UE care privesc tot grupurile de societăți:

Directiva 2011/96/UE (societăți-mamă și filiale, „Parent-Subsidiary") — elimină dubla impunere a dividendelor intragrup distribuite între societăți din state membre diferite. Transpusă în art. 24 Cod fiscal. Sursa: Directiva 2011/96/UE, CELEX 32011L0096

Directiva (UE) 2016/1164 (ATAD) — norme anti-evaziune, între care limitarea deductibilității costurilor excedentare ale îndatorării (art. 4), regulile privind societățile străine controlate (CFC), impozitul la ieșire și regula generală anti-abuz. Transpusă în art. 40^1–40^7 Cod fiscal. Regula de limitare a dobânzii se poate aplica la nivel de grup pentru contribuabilii români, complementar consolidării. Sursa: Directiva (UE) 2016/1164, CELEX 32016L1164

Directiva (UE) 2022/2523 (Pilonul 2 — impozit minim global de 15%) — vizează grupurile cu venituri consolidate ≥ 750 mil. EUR. Transpusă prin Legea nr. 431/2023. Este un regim distinct de consolidarea de la art. 42^1 (a se vedea și secțiunea „Cadrul legal"). Sursa: Directiva (UE) 2022/2523, CELEX 32022L2523

Transpunerea în dreptul român

Deoarece consolidarea fiscală nu provine dintr-o directivă, nu se pune problema unei transpuneri propriu-zise sau a „gold-plating"-ului în raport cu un act UE. Regimul art. 42^1–42^11 a fost o opțiune de politică fiscală națională (introdusă prin Legea nr. 296/2020, aplicabilă de la 1 ianuarie 2021).

Ceea ce dreptul UE impune este ca acest regim intern să respecte libertatea de stabilire. Legiuitorul român a mers pe modelul „doar rezidenți" — grupul se poate forma din persoane juridice române, persoane juridice cu sediul în România înființate potrivit legislației UE și sedii permanente din România ale unor persoane juridice străine. Această limitare la sfera internă este, în principiu, compatibilă cu dreptul UE în lumina jurisprudenței CJUE (cauza X Holding, mai jos), fiind justificată de repartizarea echilibrată a competenței de impozitare între statele membre.

Jurisprudență CJUE

Curtea de Justiție a UE a conturat, într-o serie de cauze de reper, limitele în care un stat poate rezerva consolidarea/integrarea fiscală societăților rezidente:

Cauza C-337/08, X Holding (2010) — restrângerea „unității fiscale" la societăți rezidente este justificată de repartizarea echilibrată a competenței de impozitare și nu încalcă libertatea de stabilire. Este temeiul pentru care regimuri „domestic-only", precum cel românesc, sunt admisibile. Sursa: CJUE, C-337/08, CELEX 62008CJ0337

Cauza C-446/03, Marks & Spencer (2005) — un stat poate refuza deducerea pierderilor unei filiale nerezidente, dar nu atunci când acele pierderi sunt definitive (imposibil de mai valorificat în statul filialei); altfel se depășește ceea ce este necesar. Sursa: CJUE, C-446/03, CELEX 62003CJ0446

Cauza C-650/16, Bevola (2018) — confirmă și extinde doctrina „pierderilor definitive" la sediile permanente străine, în continuarea Marks & Spencer. Sursa: CJUE, C-650/16, CELEX 62016CJ0650

Cauza C-386/14, Groupe Steria (2015) — abordarea „per element": chiar dacă regimul rămâne intern, un avantaj concret al integrării fiscale nu poate fi refuzat, în mod discriminatoriu, pentru dividende primite de la filiale din alte state membre. Sursa: CJUE, C-386/14, CELEX 62014CJ0386

Cauza C-418/07, Papillon (2008) — excluderea sub-filialelor rezidente deținute printr-un intermediar nerezident din integrarea fiscală este disproporționată; excluderile nu trebuie să depășească ce este necesar. Sursa: CJUE, C-418/07, CELEX 62007CJ0418

Cauza C-231/05, Oy AA (2007) — limitarea transferurilor financiare intragrup deductibile la beneficiari rezidenți este justificată prin echilibrul impunerii și prevenirea evaziunii. Sursa: CJUE, C-231/05, CELEX 62005CJ0231

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Grupurile transfrontaliere nu pot consolida în România. O filială din alt stat membru nu poate fi inclusă în grupul fiscal de la art. 42^1; consolidarea rămâne posibilă doar între membri rezidenți (sau sedii permanente din RO). Acest lucru este conform dreptului UE (X Holding).
• Pierderile „definitive" ale unei filiale din UE — cale teoretică, nu operațională. Regimul românesc de consolidare este strict intern: art. 42^1–42^11 nu prevede niciun vehicul prin care o filială nerezidentă să fie inclusă în grupul fiscal, deci prin grupul fiscal nu există nicio cale de a valorifica pierderile ei. Nu există, la acest moment, nicio procedură ANAF dedicată și nici practică judiciară română consolidată care să recunoască deducerea pierderilor „definitive" ale unei filiale din alt stat membru. Doctrina Marks & Spencer / Bevola privește libertatea de stabilire (art. 49 TFUE), nu regimul intern de la art. 42^1; un contribuabil ar putea, cel mult, să o invoce direct, în fața organului fiscal sau a instanței, cu sarcina probei că pierderile sunt cu adevărat definitive (imposibil de valorificat în statul filialei). Marja este îngustă și incertă, cu atât mai mult cu cât jurisprudența CJUE ulterioară (Memira C‑607/17, Holmen C‑608/17, 2019) a restrâns semnificativ noțiunea de „pierdere definitivă". În concluzie, mențiunea are valoare pur teoretică pentru cititorul din România și nu trebuie citită ca un instrument fiscal disponibil în cadrul consolidării.
• Tratamentul nediscriminatoriu al dividendelor din UE trebuie asigurat „per element", indiferent că grupul fiscal român este intern (Groupe Steria); a se corela cu regimul dividendelor din art. 24 Cod fiscal (Directiva 2011/96/UE).
• ⚠️ Schimbare legislativă de urmărit — BEFIT. Propunerea Comisiei Europene COM(2023) 532, „Business in Europe: Framework for Income Taxation" (12 septembrie 2023), prevede, pentru marile grupuri (venituri > 750 mil. EUR), o bază fiscală comună la nivel UE cu agregare transfrontalieră a rezultatelor. Este încă propunere (necesită unanimitate în Consiliu), cu țintă de aplicare în jurul anului 2028. Dacă va fi adoptată, ar introduce o formă de consolidare la nivel UE, complementară regimului intern.

Sursa: Comisia Europeană, propunerea BEFIT — procedura 2023/321

Întrebări frecvente

Câți membri trebuie să aibă un grup fiscal? Minimum 2 membri. Nu există o limită maximă, dar toți trebuie să îndeplinească simultan condiția de deținere de 75% și celelalte condiții cumulative.

Ce procent de deținere este necesar? Cel puțin 75% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot, direct sau indirect, menținut neîntrerupt un an înainte de începerea consolidării și pe tot parcursul ei.

Microîntreprinderile pot face parte dintr-un grup fiscal? Nu. Grupul se formează doar din plătitori de impozit pe profit. O firmă plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor nu poate fi membru; ar trebui mai întâi să treacă la impozit pe profit.

Pe ce perioadă mă angajez? Pe 5 ani fiscali. La final, opțiunea poate fi reînnoită sau grupul se poate desființa. Desființarea înainte de termen atrage, de regulă, recalcularea impozitului, cu excepțiile prevăzute de lege.

Cine plătește impozitul — fiecare membru sau grupul? Persoana juridică responsabilă declară și plătește impozitul pe profit consolidat pentru întregul grup, prin Declarația 101 Grup fiscal. Fiecare membru își calculează totuși propriul rezultat și îl transmite persoanei responsabile.

Pot compensa pierderile mai vechi ale unei firme cu profitul grupului? Nu. Pierderile anterioare intrării în grup se recuperează doar de firma care le-a înregistrat, din propriile profituri. Doar pierderile din perioada de consolidare se compensează la nivel de grup.

Consolidarea fiscală mă scutește de dosarul prețurilor de transfer? Nu. Tranzacțiile dintre membri rămân tranzacții între afiliați și trebuie documentate conform regulilor de prețuri de transfer.

Cum se calculează impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) într-un grup fiscal? IMCA se determină individual de fiecare membru pe cifra sa de afaceri, iar persoana responsabilă însumează valorile și le compară cu impozitul pe profit consolidat de 16%; grupul plătește suma cea mai mare. Impozitele suplimentare pentru instituțiile de credit și pentru petrol și gaze se datorează separat, individual, de membrul care se califică.

Dacă persoana responsabilă nu plătește impozitul grupului, cine răspunde? Membrii grupului răspund solidar pentru impozitul pe profit consolidat, inclusiv dobânzi și penalități, pe perioada cât aparțin grupului. Organul fiscal poate urmări oricare membru pentru întreaga sumă, prin executare silită.

Pot include în grup o filială dintr-un alt stat membru UE pentru a-i folosi pierderile? Nu. Regimul românesc este strict intern: o filială nerezidentă nu poate fi membru al grupului fiscal. Recunoașterea „pierderilor definitive" din jurisprudența CJUE (Marks & Spencer, Bevola) este o marjă teoretică, de invocat direct pe libertatea de stabilire, fără o procedură ANAF sau o practică judiciară română consacrată — nu un instrument disponibil prin grupul fiscal.

Cota de 16% rămâne fixă pe toți cei 5 ani? 16% este cota legală în vigoare, nu o cotă „înghețată" de opțiune: dacă legiuitorul ar modifica cota impozitului pe profit, noua cotă s-ar aplica și grupului. Un membru trebuie să rămână plătitor de impozit pe profit pe toată perioada; dacă ar trece la regimul de microîntreprindere, iese din grup.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — consultanți fiscali (JURIDICE.ro / PwC România) Consultanții subliniază că principalul avantaj al consolidării este compensarea în timp real a profiturilor cu pierderile în interiorul grupului, dar atrag atenția că opțiunea presupune un angajament de 5 ani și costuri administrative suplimentare (calcul individual + consolidat, documentarea prețurilor de transfer). Recomandarea practică este ca decizia să fie precedată de o simulare a poziției fiscale a grupului pe orizontul de 5 ani, nu doar pe anul curent. Surse: JURIDICE.ro — Consolidarea fiscală pentru impozitul pe profit; PwC România — Cerere pentru aplicarea sistemului de consolidare fiscală (accesat 2026-08-31)

⚠️ Notă practică — CECCAR Business Magazine Formularul 101 a fost adaptat succesiv pentru grupul fiscal (OPANAF 310/2023, apoi OPANAF 206/2025 pentru declarația consolidată). Înainte de depunere, verificați modelul de formular în vigoare pentru anul fiscal vizat. Sursa: CECCAR Business Magazine — adaptarea formularului 101 pentru grupul fiscal (accesat 2026-08-31)

Referințe

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 42^1–42^11 (Reguli fiscale aplicabile în cazul grupului fiscal) — text consolidat, legislatie.just.ro.
2. Legea nr. 296/2020 pentru modificarea și completarea Codului fiscal — actul care a introdus consolidarea fiscală la impozitul pe profit (aplicabilă de la 1 ianuarie 2021).
3. OPANAF nr. 1.191/2021 pentru aprobarea Procedurii de implementare și de administrare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit și a Formularului 173 (Monitorul Oficial nr. 765/06.08.2021) — legislatie.just.ro.
4. OPANAF nr. 310/2023 — adaptarea formularului 101 pentru membrii grupului fiscal.
5. OPANAF nr. 206/2025 — declarația consolidată privind impozitul pe profit datorat de grupul fiscal.
6. ANAF — Procedura de implementare a grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit (static.anaf.ro).
7. JURIDICE.ro — Consolidarea fiscală pentru impozitul pe profit (juridice.ro).
8. PwC România — Cerere pentru aplicarea sistemului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit (pwc.ro).
9. CECCAR Business Magazine — ANAF va adapta formularul 101 pentru grupul fiscal (ceccarbusinessmagazine.ro).
10. Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare — introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA, art. 18^1) și a impozitelor suplimentare pentru instituțiile de credit (art. 18^2) și pentru sectorul petrol și gaze (art. 18^3), aplicabile din 2024.
11. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală — răspunderea solidară (art. 25–26), dobânda de întârziere (art. 174), penalitatea de întârziere (art. 176), inspecția fiscală și contestația (art. 268–281).
12. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
13. Legea nr. 31/1990 a societăților — protecția acționarilor minoritari și regimul dividendelor (relevant pentru decontarea intragrup).
14. JURIDICE.ro — Impozitul minim pe cifra de afaceri și impozitele suplimentare din 2024 (juridice.ro).

Notă: legislatie.just.ro este blocat pentru IP-urile din datacenter; sursele primare RO au fost verificate prin baza de date de legislație (law-db) și prin surse secundare aprobate. Pentru versiunea consolidată aplicabilă anului fiscal vizat, verificați „Ultima modificare" pe legislatie.just.ro.