Contribuțiile Sociale ale Angajatorului — CAS, CASS, Fond Șomaj

Angajatorul din România suportă, ca și cost propriu, o singură contribuție socială: contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM), de 2,25% din salariul brut. Contribuția de asigurări sociale (CAS, 25%) și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS, 10%) sunt datorate de salariat și doar reținute din brut de către angajator. Fostul fond de șomaj a fost comasat în CAM din 2018.

Pe scurt

După reforma fiscală din 2018 (OUG nr. 79/2017), angajatorul din România nu mai suportă un „pachet" de contribuții sociale, ci în esență o singură contribuție proprie: contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM), de 2,25% din salariul brut. Celelalte contribuții — CAS 25% (pensii) și CASS 10% (sănătate) — sunt datorate de angajat și doar reținute și virate de angajator, nu reprezintă un cost în plus pentru firmă. Vechea „contribuție la fondul de șomaj" nu mai există ca obligație distinctă: a fost comasată în CAM, din care statul distribuie sume către șomaj, accidente de muncă, concedii medicale și fondul de garantare a creanțelor salariale.

Cadrul legal

Contribuțiile sociale obligatorii sunt reglementate de Titlul V din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015). Conform art. 2 alin. (2), contribuțiile sociale obligatorii sunt trei: contribuția de asigurări sociale (CAS), contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) și contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM).

Contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM) — contribuția proprie a angajatorului:

Art. 220³ alin. (1) Cod fiscal — Cota contribuției asiguratorii pentru muncă este de 2,25%.

Sursa: Codul fiscal, Legea 227/2015 (text consolidat) (accesat 2026-08-02)

CAM se aplică peste salariul brut și este suportată integral de angajator.

Contribuția de asigurări sociale (CAS) — pensii:

Art. 138 Cod fiscal — Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt: a) 25% — datorată de persoanele fizice care au calitatea de angajați; b) 4% — pentru condiții deosebite de muncă, datorată de angajatori; c) 8% — pentru condiții speciale de muncă, datorată de angajatori.

Sursa: Codul fiscal, art. 138 (accesat 2026-08-02)

Cota de 25% se reține din salariul angajatului. Cotele suplimentare de 4% (condiții deosebite) și 8% (condiții speciale), definite prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul de pensii, sunt datorate de angajator, dar numai pentru locurile de muncă încadrate în aceste categorii.

Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) — sănătate:

Art. 156 Cod fiscal — Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de 10%.

Sursa: Codul fiscal, art. 156 (accesat 2026-08-02)

Cota de 10% se reține din salariul angajatului.

Acte normative conexe:

• OUG nr. 79/2017 — reforma din 2018 care a transferat contribuțiile în sarcina angajatului și a introdus CAM.
• OUG nr. 156/2024 — a eliminat, de la veniturile din ianuarie 2025, facilitățile fiscale pentru IT, construcții, agricultură și industria alimentară.
• Legea nr. 263/2010 — definește condițiile deosebite și speciale de muncă.
• Legea nr. 76/2002 (șomaj) și Legea nr. 200/2006 (Fondul de garantare a creanțelor salariale) — beneficiare ale cotelor distribuite din CAM.

Explicație detaliată

Ce plătește efectiv angajatorul, din buzunarul firmei

Marea confuzie în practică vine din faptul că angajatorul calculează, reține și virează toate contribuțiile — dar nu le și suportă pe toate. Din perspectiva costului firmei, situația din 2026 este simplă:

• CAM — 2,25% din salariul brut: singura contribuție pe care o suportă efectiv angajatorul, pentru fiecare salariat.
• CAS suplimentar — 4% sau 8%: numai dacă locul de muncă este încadrat în condiții deosebite (4%), respectiv speciale (8%) de muncă, potrivit Legii nr. 263/2010. Pentru marea majoritate a angajatorilor (birou, comerț, servicii), această cotă nu se aplică.

Restul — CAS 25%, CASS 10% și impozitul pe venit 10% — sunt datorate de angajat și doar reținute la sursă. Ele reduc salariul net al angajatului, dar nu adaugă nimic la costul firmei.

De ce angajatorul plătește azi doar 2,25% — ce s-a întâmplat cu „fondul de șomaj"

Până la 31 decembrie 2017, angajatorul plătea, peste salariul brut, un pachet de contribuții proprii care depășea 20%: CAS angajator, CASS angajator, contribuția la fondul de șomaj (0,5%), contribuția la fondul de garantare a creanțelor salariale, contribuția pentru concedii și indemnizații și contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Prin OUG nr. 79/2017, de la 1 ianuarie 2018 („revoluția fiscală"), toate aceste contribuții distincte ale angajatorului au fost desființate și comasate într-o singură contribuție — CAM, de 2,25%. Contribuția principală (pensii, sănătate) a fost mutată în sarcina angajatului. Prin urmare, contribuția la fondul de șomaj nu mai există ca obligație separată: ea este acoperită astăzi din CAM.

Ce finanțează CAM — distribuirea celor 2,25%

Deși angajatorul plătește o singură contribuție, statul o distribuie pe mai multe destinații. Repartizarea statutară de bază este stabilită de art. 220⁶ alin. (4) Cod fiscal, care alocă lunar din CAM:

• 15% — Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (Legea nr. 200/2006);
• 20% — bugetul asigurărilor pentru șomaj (Legea nr. 76/2002);
• 5% — sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale (Legea nr. 346/2002);
• 40% — bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), pentru plata concediilor medicale (OUG nr. 158/2005);
• 20% — bugetul de stat, într-un cont distinct.

Notă importantă: aceste procente sunt baza legală de referință, dar cotele efectiv aplicate se stabilesc în fiecare an prin legea bugetului de stat, în temeiul art. 220⁶ alin. (6) Cod fiscal, și diferă frecvent de baza statutară. De exemplu, prin Legea nr. 421/2023 (art. 77), aplicabilă pentru exercițiul bugetar 2024 și prelungită, repartizarea a fost: 1% garantare, 17% șomaj, 2% accidente, 30% FNUASS, 50% buget de stat. Prin urmare, repartizarea internă a CAM aplicabilă într-un an anume trebuie citită din legea bugetului de stat pentru acel an, nu doar din art. 220⁶ alin. (4). Indiferent de repartizare, cota totală suportată de angajator rămâne 2,25% — modul de distribuire între bugete nu afectează costul firmei. Sursa: Codul fiscal, art. 220⁶ alin. (4) și (6); Legea nr. 421/2023 privind bugetul de stat pe 2024, art. 77 (accesat 2026-08-02)

Exemplu de calcul (salariul minim, semestrul II 2026)

Salariul minim brut este 4.325 lei de la 1 iulie 2026 (HG nr. 146/2026). La un angajat plătit la nivelul minim:

(Impozitul se aplică după deducerea CAS și CASS; cifrele sunt rotunjite și nu includ eventuale deduceri personale.)

⚠️ Precizare (salariul minim — sumă neimpozabilă). Pentru salariații încadrați cu normă întreagă, la funcția de bază, plătiți exact la nivelul salariului minim, o parte din venit este neimpozabilă și nu se include în baza lunară de calcul a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii (CAS, CASS, CAM). Cuantumul este diferențiat pe 2026:

• 1 ianuarie – 30 iunie 2026: 300 lei/lună (la salariul minim de 4.050 lei);
• 1 iulie – 31 decembrie 2026: 200 lei/lună (la salariul minim de 4.325 lei).

Facilitatea, introdusă inițial prin OUG nr. 115/2023 (art. 76 alin. (4¹) Cod fiscal), a fost continuată și redusă la 200 lei pentru semestrul II 2026 prin OUG nr. 89/2025 (publicată în M. Of. nr. 1203 din 24.12.2025), care operează prin derogare de la art. 78, 139, 140, 157 și 220⁴ Cod fiscal; din 2026 vizează și salariile minime sectoriale stabilite prin act normativ. Exemplul de mai sus este calculat pe brutul integral (fără facilitate), așa că pentru un salariat de la salariul minim în semestrul II 2026 care îndeplinește condițiile, impozitul și contribuțiile sunt în realitate ușor mai mici (baza scade la 4.125 lei), iar netul crește cu aproximativ 80 de lei față de cei ~2.530 lei din tabel. Sursa: OUG nr. 89/2025 — text ANAF; sinteză avocatnet.ro, art. 68589 (accesat 2026-08-02)

Concluzia: pentru un salariu brut de 4.325 lei, costul total al angajatorului este de aproximativ 4.422 lei — brutul plus cei 2,25% CAM. Diferența dintre brut și net (peste 1.790 lei) o suportă angajatul, nu firma.

Baza de calcul

CAM și CAS/CASS se calculează, ca regulă, asupra venitului brut din salarii și asimilate salariilor (art. 220⁴, respectiv art. 139 și art. 157 Cod fiscal). La contractele cu timp parțial sub salariul minim intervine însă o bază minimă de calcul, iar o parte din contribuții trece în sarcina angajatorului — detaliat în secțiunea Situații speciale și forme de colaborare, alături de cazurile în care CAM nu se datorează deloc (mandat, PFA, dividende).

Concediile medicale: cine plătește și cum se recuperează

Cota din CAM alocată FNUASS (statutar 40%, potrivit art. 220⁶ alin. (4), procent ajustabil anual prin legea bugetului) finanțează, printre altele, indemnizațiile de concediu medical — dar mecanismul de plată nu este automat. Potrivit OUG nr. 158/2005, la un concediu medical pentru boală obișnuită angajatorul suportă din fonduri proprii primele 5 zile de incapacitate temporară; din ziua a 6-a, indemnizația se suportă din bugetul FNUASS.

Indemnizația este, de regulă, 75% din baza de calcul (media veniturilor pe 6 luni), respectiv 100% pentru urgențe și boli grave; baza lunară este plafonată la 12 salarii minime brute. Sumele suportate din FNUASS care depășesc contribuția datorată se recuperează de angajator — prin scădere din contribuții (Declarația 112) sau prin cerere de restituire la casa de sănătate. În practică, recuperarea poate întârzia, ceea ce creează un decalaj de trezorerie: firma avansează banii și îi primește înapoi mai târziu.

Sursa: OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate (accesat 2026-08-02)

O nuanță: cost nominal vs. cost total al muncii

Afirmația „CAS și CASS sunt banii angajatului, doar reținuți" este corectă juridic — după 2018 acestea sunt, prin lege, în sarcina angajatului. Economic, însă, tabloul e mai nuanțat. Înainte de reforma din 2018 aceleași contribuții erau nominal în sarcina angajatorului; OUG nr. 79/2017 a majorat salariile brute (rebazare) tocmai pentru a neutraliza transferul, astfel încât costul total al muncii a rămas, în linii mari, neschimbat. Cu alte cuvinte, cine „suportă" nominal o contribuție ține de tehnica fiscală (incidența legală), nu neapărat de povara economică reală. Pentru bugetare corectă, reperul util rămâne costul salarial total (brut + CAM + eventuale suplimente), nu doar cota de 2,25%; teza „angajatorul plătește doar 2,25%" descrie exact contribuția sa proprie, dar nu trebuie citită ca și cum forța de muncă ar costa firma doar cu 2,25% peste net.

Aspecte practice

Cum calculezi rapid costul unui salariat

Regula simplă: cost angajator = salariul brut × 1,0225. Peste brut se adaugă doar CAM (2,25%). Dacă locul de muncă este în condiții deosebite sau speciale, adaugi și 4%, respectiv 8% CAS suplimentar (cazuri rare, care necesită încadrare legală).

Declarare și plată

• Contribuțiile și impozitul se declară prin Declarația 112 (declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate).
• Termenul de declarare și plată este, de regulă, data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează veniturile (sau trimestrial, pentru anumiți plătitori).
• Plata CAM se face într-un cont distinct, statul distribuind apoi sumele pe bugetele destinatare.

Greșeli frecvente

• A confunda „ce reține" cu „ce suportă". Angajatorul reține CAS 25% și CASS 10% din salariu, dar acestea nu sunt cost al firmei — sunt bani ai angajatului. Doar CAM (2,25%) este cost propriu.
• A crede că mai există o contribuție separată la fondul de șomaj. Nu mai există din 2018 — este inclusă în CAM.
• A aplica din reflex facilitățile pentru construcții / IT / agricultură. Acestea au fost eliminate de la 1 ianuarie 2025 prin OUG nr. 156/2024. Din 2025, salariații din aceste sectoare plătesc impozit 10%, CAS 25% și CASS 10% ca oricare alt angajat.
• A ignora baza minimă de calcul la contractele part-time, unde contribuțiile se pot raporta la salariul minim brut, nu la venitul efectiv realizat.
• A aplica greșit cotele de 4% / 8%. Ele se datorează numai pentru locuri de muncă încadrate oficial în condiții deosebite/speciale conform Legii nr. 263/2010 — nu pentru orice muncă „mai grea".

De reținut pentru bugetare

Când estimezi costul unei angajări, folosește salariul minim aplicabil perioadei: 4.050 lei brut până la 30 iunie 2026 și 4.325 lei brut de la 1 iulie 2026. Costul CAM crește proporțional cu brutul.

Situații speciale și forme de colaborare

Teza „costul angajatorului = brut × 1,0225" este valabilă pentru cazul-tip: un salariat cu contract individual de muncă (CIM) cu normă întreagă, plătit cel puțin la nivelul salariului minim. În câteva situații regula se schimbă — fie angajatorul suportă mai mult, fie contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM) nu se datorează deloc.

Contractele part-time și baza minimă de calcul

La contractele cu timp parțial (dar și la cele cu normă întreagă) unde venitul brut lunar este sub salariul minim brut pe țară, CAS (25%) și CASS (10%) se calculează la o bază minimă egală cu salariul minim brut, nu la venitul efectiv realizat (art. 146 alin. (5¹)–(5⁷) Cod fiscal). Diferența de contribuții aferentă acestei baze minime — adică partea calculată peste venitul real al salariatului — este suportată de angajator.

În acest caz formula „brut × 1,0225" nu mai este adevărată: pe lângă cei 2,25% CAM, angajatorul plătește CAS + CASS (35%) aplicate diferenței dintre salariul minim și brutul efectiv.

Exemplu. Salariat part-time cu brut de 2.000 lei, la un salariu minim de 4.325 lei. CAS + CASS se calculează la 4.325 lei (bază minimă) = 1.513,75 lei. Din aceștia, 700 lei (35% × 2.000) se rețin din salariu, iar restul de ~814 lei îi suportă angajatorul, în plus față de CAM.

Excepții — baza minimă nu se aplică (contribuțiile se calculează la venitul real), potrivit art. 146 alin. (5⁷), pentru: elevii și studenții până în 26 de ani aflați într-o formă de școlarizare; ucenicii; persoanele cu dizabilități care pot lucra sub 8 ore/zi; pensionarii; salariații care realizează în aceeași lună venituri din două sau mai multe contracte, dacă baza cumulată este cel puțin egală cu salariul minim.

Sursa: Codul fiscal, art. 146 (accesat 2026-08-02)

Când CAM nu se datorează: mandat, PFA, drepturi de autor, zilieri, dividende

CAM este specifică veniturilor din salarii și asimilate salariilor obținute în cadrul unui raport de muncă. În alte forme de colaborare regimul diferă radical:

Pentru administratorii cu contract de mandat, veniturile sunt asimilate salariilor și atrag CAS și CASS, dar nu și CAM — un cost cu 2,25% mai mic decât la CIM. La PFA/II nu există angajator: persoana își datorează singură contribuțiile, raportate la plafoane exprimate în salarii minime. La zilieri (Legea nr. 52/2011), remunerația este supusă impozitului pe venit de 10%, fără CAM, iar contribuțiile sociale urmează un regim propriu, mai restrâns decât la salariați. La dividende nu se datorează CAM; se datorează doar CASS 10%, pe plafon anual, dacă veniturile depășesc pragurile legale.

⚠️ Atenție la reclasificare. Aceste forme reduc costul cu muncă, dar dacă relația reală are trăsăturile unei activități dependente (subordonare, program, mijloacele angajatorului), ANAF o poate reclasifica drept CIM și recalcula toate contribuțiile, cu accesorii (criteriile activității dependente — art. 7 Cod fiscal). Optimizarea legitimă nu înseamnă mascarea unui raport de muncă.

Cotele CAS de 4% și 8%: regimul avizelor

Cotele suplimentare de 4% (condiții deosebite) și 8% (condiții speciale) se datorează de angajator numai pentru locurile de muncă avizate ca atare, potrivit Legii nr. 263/2010, art. 29–30. Avizele de încadrare în condiții deosebite au avut, din start, caracter temporar, cu prelungiri succesive ale termenului de valabilitate (metodologia de reînnoire — HG nr. 246/2007).

⚠️ În practică, condițiile deosebite sunt o categorie în curs de închidere: nu se mai acordă avize noi, iar angajatorii datorează 4% doar pentru locurile deja avizate în perioada de valabilitate (starea exactă se verifică la Inspecția Muncii). Condițiile speciale (8%) — minerit, activități nucleare, aviație etc. — rămân enumerate legal, încadrarea făcându-se prin avizul Inspecției Muncii și al comisiei de specialitate. Pentru marea majoritate a angajatorilor (birou, comerț, servicii) niciuna dintre cote nu se aplică.

Legislație europeană

Contribuțiile sociale sunt, în principiu, o competență națională — Uniunea Europeană nu armonizează cotele (CAS, CASS sau CAM). Dreptul UE intervine însă decisiv într-un punct: stabilește în ce stat se datorează contribuțiile atunci când un lucrător trece o graniță. Pentru un angajator român care trimite salariați în alt stat membru — sau care angajează personal ce lucrează în mai multe state — aceasta este întrebarea practică esențială.

Directive și regulamente aplicabile

Materia este guvernată de două regulamente UE — acte direct aplicabile, care nu se transpun în dreptul intern:

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială — art. 11 alin. (3) lit. (a): o persoană se supune legislației de securitate socială a unui singur stat membru, ca regulă legislația statului în care se desfășoară activitatea salariată (lex loci laboris). Sursa: Regulamentul 883/2004 (text consolidat) (accesat 2026-08-02)

Principiul „legislației unice” înseamnă că pentru același lucrător nu se pot datora contribuții (inclusiv CAM de 2,25%) în două state simultan. De la regula generală există două excepții importante pentru angajatori:

Art. 12 alin. (1) — detașarea: lucrătorul detașat de un angajator care își desfășoară în mod obișnuit activitatea în România rămâne supus legislației române de securitate socială, cu condiția ca durata previzibilă a detașării să nu depășească 24 de luni și să nu înlocuiască un alt lucrător detașat.

Art. 13 — pluriactivitatea: pentru cel care lucrează în două sau mai multe state membre, legislația aplicabilă se determină după locul unde se desfășoară o parte substanțială a activității (ori, după caz, sediul angajatorului). Sursa: Regulamentul 883/2004, art. 12–13 (accesat 2026-08-02)

Procedura este detaliată de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (regulamentul de aplicare): instituția competentă eliberează documentul portabil A1 (fostul formular E101), care atestă legislația de securitate socială aplicabilă (art. 19). În România, A1 se obține de la casele teritoriale de pensii (Casa Națională de Pensii Publice). Cât timp A1 desemnează România, angajatorul plătește doar CAM și celelalte contribuții românești, nu și pe cele ale statului gazdă.

Delimitare utilă: Directiva 96/71/CE, modificată de Directiva (UE) 2018/957, privind detașarea lucrătorilor, reglementează salariul și condițiile de muncă din statul gazdă („remunerație egală pentru aceeași muncă în același loc”), nu securitatea socială. Contribuțiile rămân guvernate exclusiv de Regulamentul 883/2004. Sursa: Directiva 96/71/CE (accesat 2026-08-02)

Transpunerea în dreptul român

Fiind regulamente, actele 883/2004 și 987/2009 nu necesită — și nici nu admit — transpunere prin lege internă: se aplică direct, cu prioritate față de dreptul național. România le pune în practică pe plan administrativ prin Casa Națională de Pensii Publice, care emite documentul A1 pe baza Instrucțiunilor de aplicare a regulamentelor europene de coordonare. Așadar, Codul fiscal (Titlul V) stabilește cotele și baza contribuțiilor, dar întrebarea cui i se datorează atunci când există un element transfrontalier se rezolvă exclusiv prin regulamentele UE. Nu există „gold-plating” posibil: statul român nu poate impune CAM peste un A1 valabil emis de alt stat membru.

Jurisprudență CJUE

Curtea de Justiție a UE a consacrat efectul obligatoriu al documentului A1 asupra statului gazdă — element decisiv pentru angajatori, fiindcă blochează dubla impunere a contribuțiilor:

Cauza C-620/15, A-Rosa Flussschiff (27 aprilie 2017) — un certificat A1/E101 valabil este obligatoriu pentru instituțiile și instanțele statului membru gazdă; acestea nu pot supune unilateral lucrătorul propriului sistem de securitate socială cât timp certificatul nu a fost retras de statul emitent. Sursa: CJUE, C-620/15 (accesat 2026-08-02)

Cauza C-359/16, Altun și alții (Marea Cameră, 6 februarie 2018) — confirmă caracterul obligatoriu al A1, dar recunoaște o excepție în caz de fraudă: instanța națională a statului gazdă poate înlătura un certificat obținut sau invocat fraudulos, dacă instituția emitentă nu îl reexaminează într-un termen rezonabil. Sursa: CJUE, C-359/16 (accesat 2026-08-02)

Linia a fost confirmată ulterior în cauzele C-527/16, Alpenrind (2018) și C-17/19, Bouygues travaux publics (2020), care precizează limitele controlului certificatului, inclusiv în cauze penale.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Detașare în UE ≤ 24 de luni: angajatorul român continuă să rețină și să vireze contribuțiile din România (CAS/CASS ale salariatului + CAM 2,25%) și cere A1 înainte de plecare; fără A1, statul gazdă poate pretinde propriile contribuții, cu risc de dublă plată.
• Salariați care lucrează în mai multe state (art. 13): determinarea statului competent depinde de „partea substanțială” a activității — de verificat concret, întrucât poate muta obligația de plată a CAM în afara României.
• Detașare vs. „posting” din Directiva 2018/957: cele două regimuri se aplică în paralel — salariul minim/condițiile de muncă se aliniază la statul gazdă, dar contribuțiile sociale urmează A1. Angajatorul trebuie să gestioneze ambele planuri separat.
• SEE și Elveția: regulamentele de coordonare se aplică și în Islanda, Liechtenstein, Norvegia (SEE) și Elveția, nu doar în UE.

Dincolo de UE: detașarea în state terțe

Documentul A1 și Regulamentul 883/2004 funcționează doar în spațiul coordonat (UE/SEE/Elveția). Pentru detașarea în state terțe, dubla datorare a contribuțiilor se evită numai dacă România are un acord bilateral de securitate socială cu statul respectiv. România are astfel de acorduri cu, între altele, Republica Moldova, Turcia, Serbia, Macedonia de Nord, Coreea de Sud, Canada (și Québec) și Israel (lista se verifică la Casa Națională de Pensii Publice).

• State cu acord bilateral: angajatorul obține un certificat de detașare specific acordului (nu documentul A1), emis de CNPP; salariatul rămâne asigurat în România, iar statul gazdă nu îi mai pretinde contribuții.
• State fără acord: nu există instrument de scutire — se poate ajunge la dublă datorare (contribuțiile românești, inclusiv CAM, plus contribuțiile statului gazdă), fără mecanism de recuperare. Costul trebuie anticipat, iar regimul local analizat înainte de detașare.

Sursa: acordurile bilaterale de securitate socială ale României — CNPP (cnpp.ro); tratate bilaterale — MAE (accesat 2026-08-02)

Întrebări frecvente

Cât plătește angajatorul peste salariul brut? Doar 2,25% (CAM), pentru fiecare salariat. La locurile de muncă în condiții deosebite se adaugă 4% CAS, iar la cele speciale 8% CAS — situații rare, care necesită încadrare conform Legii nr. 263/2010.

Mai există contribuția la fondul de șomaj plătită de angajator? Nu ca obligație distinctă. Din 1 ianuarie 2018, contribuția la fondul de șomaj (și celelalte contribuții ale angajatorului dinainte de reformă) a fost comasată în CAM. O parte din cei 2,25% este distribuită de stat către bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Cine plătește de fapt CAS-ul de 25% și CASS-ul de 10%? Angajatul. Angajatorul doar le reține din salariul brut și le virează la stat. Ele reduc salariul net, dar nu sunt un cost suplimentar al firmei.

Ce înseamnă CAM și ce finanțează? Contribuția asiguratorie pentru muncă — 2,25% din brut, suportată de angajator. Din ea se finanțează șomajul, accidentele de muncă și bolile profesionale, concediile medicale și fondul de garantare a creanțelor salariale (art. 220⁶ Cod fiscal).

Mai beneficiază firmele din construcții, IT sau agricultură de scutiri? Nu. Facilitățile fiscale pentru IT, construcții, agricultură și industria alimentară au fost eliminate de la veniturile din ianuarie 2025 prin OUG nr. 156/2024.

Care este costul total al unui salariat la salariul minim în 2026? Aproximativ 4.422 lei de la 1 iulie 2026 (brut 4.325 lei + CAM 2,25%). Până la 30 iunie 2026, la un brut de 4.050 lei, costul total este de aproximativ 4.141 lei.

La un contract part-time, costul mai este brut × 1,0225? Nu întotdeauna. Dacă brutul lunar este sub salariul minim, CAS și CASS se calculează la baza minimă (salariul minim brut), iar diferența o suportă angajatorul (art. 146 Cod fiscal). Excepții: elevi/studenți sub 26 de ani, pensionari, persoane cu dizabilități, salariați cu mai multe contracte a căror bază cumulată atinge salariul minim.

Se datorează CAM pentru administratori, PFA sau dividende? Nu. CAM (2,25%) se datorează pentru salarii și venituri asimilate din raporturi de muncă. La contractul de mandat se rețin CAS și CASS, dar nu CAM; la PFA nu există angajator; la dividende nu se datorează CAM (doar CASS pe plafon). Atenție însă la reclasificarea de către ANAF a colaborării ca activitate dependentă.

Ce se întâmplă dacă angajatorul reține CAS și CASS, dar nu le virează? Este infracțiune (art. 6¹ din Legea nr. 241/2005), pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă, plus dobânzi și penalități și executare silită ANAF. Salariatul nu pierde însă stagiul de pensie și calitatea de asigurat CASS pentru sumele reținute — riscul îl suportă statul, care recuperează de la angajator.

Practică și opinii

⚠️ Interpretare de specialitate — consultanți fiscali (avocatnet.ro, contabun.ro) Eliminarea facilităților pentru IT, construcții, agricultură și industria alimentară prin OUG nr. 156/2024 este văzută drept una dintre cele mai importante schimbări de la reforma din 2018: din ianuarie 2025 aceste sectoare revin la regimul standard (impozit 10%, CAS 25%, CASS 10%), ceea ce a redus semnificativ salariul net al angajaților vizați, fără a schimba însă cota de 2,25% CAM suportată de angajator. Sursa: avocatnet.ro — Facilitățile fiscale pentru IT, construcții și agroalimentar, eliminate din ianuarie 2025 (accesat 2026-08-02)

⚠️ Observație practică — furnizori de servicii de salarizare (SD Worx, keez.ro) Distincția esențială pe care o subliniază practicienii este cea dintre contribuțiile reținute și cele suportate: peste salariul brut, singurul cost real al angajatorului este CAM de 2,25%; CAS, CASS și impozitul se rețin din venitul angajatului. Confuzia dintre cele două categorii duce frecvent la supraestimarea costului salarial. Sursa: SD Worx — Contribuțiile sociale ale angajatului și angajatorului (accesat 2026-08-02)

Aceste materiale reflectă interpretări și practică de specialitate, nu text de lege. Pentru cote și încadrări, textul de referință rămâne Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), verificat în forma consolidată.

Ce se întâmplă dacă angajatorul reține, dar nu virează contribuțiile

Angajatorul reține din salariu CAS (25%) și CASS (10%) și le virează statului. Când reține banii, dar nu îi plătește, fapta are consecințe pe trei planuri — penal, fiscal și asupra drepturilor salariatului.

Răspunderea penală

Reținerea și neplata contribuțiilor cu reținere la sursă este infracțiune. Textul inițial (art. 6 din Legea nr. 241/2005) a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 363/2015, pentru lipsă de claritate. Fapta a fost însă reincriminată prin OUG nr. 130/2021, care a introdus art. 6¹, în vigoare de la 1 martie 2022:

Art. 6¹ din Legea nr. 241/2005 — constituie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, reținerea și neplata, respectiv încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență, a impozitelor și/sau contribuțiilor cu reținere la sursă. Legea nr. 126/2024 a adăugat și nereținerea acestor sume ca infracțiune distinctă [alin. (1¹)], cu aceeași pedeapsă.

Sursa: Legea nr. 241/2005 (evaziune fiscală) (accesat 2026-08-02); analiză juridice.ro (accesat 2026-08-02)

Legea prevede și o supapă: dacă prejudiciul este acoperit integral, prin plată, până la primul termen de judecată, limitele pedepsei se reduc la jumătate, iar pentru un prejudiciu de până la 1.000.000 euro se poate aplica doar amenda (art. 10).

Accesoriile fiscale și executarea silită

Pe lângă răspunderea penală, sumele neplătite generează accesorii, potrivit Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015):

• dobânzi de întârziere — 0,02%/zi;
• penalități de întârziere — 0,01%/zi;
• penalitate de nedeclarare — 0,08%/zi din obligația nedeclarată, dacă sumele nici nu au fost declarate.

Pentru recuperare, ANAF poate declanșa executarea silită: popriri pe conturile firmei, sechestre, valorificarea bunurilor.

Cum este protejat salariatul

Vestea bună pentru angajat: stagiul de cotizare la pensie și calitatea de asigurat CASS nu se pierd pentru sumele care i-au fost reținute din salariu. Ele se constituie pe baza declarării nominale în Declarația 112 și a reținerii efective, indiferent dacă angajatorul a virat sau nu banii — riscul neplății îl suportă statul (care recuperează de la angajator), nu salariatul. Angajatul care descoperă nereguli poate sesiza ANAF sau Inspecția Muncii.

Sursa: Codul de procedură fiscală, Legea nr. 207/2015 (accesat 2026-08-02)

Referințe

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Titlul V — Contribuții sociale obligatorii (text consolidat): art. 2 alin. (2), art. 138 (cote CAS), art. 156 (cotă CASS), art. 220¹–220⁷ (CAM), în special art. 220³ (cotă 2,25%) și art. 220⁶ (distribuire). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282 (accesat 2026-08-02)
2. OUG nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 — reforma contribuțiilor din 2018 (transfer către angajat, introducerea CAM). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/194621 (accesat 2026-08-02)
3. OUG nr. 156/2024 („ordonanța trenuleț") — eliminarea facilităților fiscale pentru IT, construcții, agricultură și industria alimentară, de la veniturile din ianuarie 2025. Sinteză: avocatnet.ro, articol 68596 (accesat 2026-08-02)
4. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice — definirea condițiilor deosebite și speciale de muncă (relevante pentru cotele CAS de 4% și 8%).
5. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj — beneficiară a unei cote din CAM. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/33919 (accesat 2026-08-02)
6. Legea nr. 200/2006 privind Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale — beneficiară a unei cote din CAM. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/72030 (accesat 2026-08-02)
7. Legea nr. 421/2023 privind bugetul de stat pe anul 2024, art. 77 — exemplu de repartizare a CAM stabilită prin legea bugetară, în temeiul art. 220⁶ alin. (6) Cod fiscal (cotele efective diferă de baza statutară din art. 220⁶ alin. (4)). (accesat 2026-08-02)
8. OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate — mecanismul concediilor medicale (primele 5 zile suportate de angajator). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64815 (accesat 2026-08-02)
9. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale — art. 6¹ (reținere și neplată; introdus prin OUG nr. 130/2021, completat prin Legea nr. 126/2024). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/63590 (accesat 2026-08-02)
10. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală — dobânzi, penalități, executare silită. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/168215 (accesat 2026-08-02)
11. OUG nr. 115/2023 — suma neimpozabilă de 300 lei pentru salariații la nivelul salariului minim (art. 76 alin. (4¹) Cod fiscal), continuată pentru 2026 și redusă la 200 lei din iulie 2026 prin OUG nr. 89/2025 (M. Of. nr. 1203/24.12.2025): 300 lei/lună în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2026 și 200 lei/lună în perioada 1 iulie – 31 decembrie 2026. text ANAF — OUG 89/2025; sinteză avocatnet.ro, articol 68589 (accesat 2026-08-02)
12. Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.
13. Acordurile bilaterale de securitate socială ale României (Republica Moldova, Turcia, Serbia, Macedonia de Nord, Coreea de Sud, Canada, Israel ș.a.) — Casa Națională de Pensii Publice. cnpp.ro (accesat 2026-08-02)
14. HG nr. 146/2026 — salariul minim brut de la 1 iulie 2026 (4.325 lei). Sinteză: upromania.ro — salariul minim 1 iulie 2026 (accesat 2026-08-02)
15. ⚠️ SD Worx — Contribuțiile sociale ale angajatului și ale angajatorului (interpretare de specialitate). sdworx.ro (accesat 2026-08-02)