Prețuri de Transfer — Documentație și Reguli Tranzacții Afiliate

Prețurile de transfer sunt prețurile la care se derulează tranzacțiile dintre persoane afiliate — companii din același grup, asociați și firmele lor. Legea impune ca aceste tranzacții să respecte principiul valorii de piață, adică prețurile pe care le-ar practica firme independente. Contribuabilii trebuie să demonstreze acest lucru prin dosarul prețurilor de transfer, altfel ANAF poate ajusta profitul impozabil și aplica impozit suplimentar, dobânzi și penalități.

Pe scurt

Prețurile de transfer sunt prețurile la care se derulează tranzacțiile între persoane afiliate (companii din același grup, asociați și firmele lor etc.). Legea impune ca aceste tranzacții să respecte principiul valorii de piață — adică prețurile să fie cele pe care le-ar fi practicat firme independente — iar contribuabilii trebuie să demonstreze acest lucru printr-un dosar al prețurilor de transfer. Dacă prețurile nu respectă piața sau dosarul lipsește, ANAF poate ajusta profitul impozabil, cu impozit suplimentar, dobânzi, penalități și amenzi.

Cadrul legal

Prețurile de transfer sunt reglementate în principal de Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015), care consacră principiul valorii de piață și definește persoanele afiliate, și de Ordinul ANAF nr. 442/2016, care stabilește pragurile, termenele, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer. Procedura de administrare (ajustare, estimare, sancțiuni) rezultă din Codul de Procedură Fiscală (Legea nr. 207/2015).

Cine sunt persoanele afiliate

Art. 7 pct. 26 din Codul Fiscal — o persoană este afiliată cu alta dacă: a) sunt soț/soție sau rude până la gradul al III-lea inclusiv (persoane fizice); b)–d) o persoană deține, direct sau indirect (inclusiv prin deținerile persoanelor afiliate), minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare ori al drepturilor de vot la cealaltă, sau o controlează în mod efectiv.

Sursa: Codul Fiscal, Art. 7 (accesat 2026-08-04)

Principiul valorii de piață

Art. 7 pct. 33 din Codul Fiscal — „atunci când condițiile stabilite sau impuse în relațiile comerciale sau financiare între două persoane afiliate diferă de acelea care ar fi existat între persoane independente, orice profituri care în absența condițiilor respective ar fi fost realizate de una dintre persoane, dar nu au fost realizate [...], pot fi incluse în profiturile acelei persoane și impozitate corespunzător."

Art. 11 alin. (4) din Codul Fiscal — „Tranzacțiile între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de piață. [...] organele fiscale pot ajusta [...] sau pot estima [...] suma venitului sau a cheltuielii [...] pe baza nivelului tendinței centrale a pieței."

Sursa: Codul Fiscal, Art. 11 (accesat 2026-08-04)

Obligația de documentare

Ordinul ANAF nr. 442/2016 — stabilește cuantumul tranzacțiilor (pragurile de semnificație), termenele de întocmire și prezentare, conținutul dosarului și procedura de ajustare/estimare.

Sursa: Ordinul ANAF 442/2016 (accesat 2026-08-04)

Explicație detaliată

De ce există regulile privind prețurile de transfer

Într-un grup de firme, prețul unei tranzacții interne (o vânzare de mărfuri de la firma-mamă la filială, un împrumut între afiliate, o redevență pentru o marcă) nu este stabilit de piață, ci de decizia grupului. Prin manevrarea acestor prețuri, profitul se poate „muta" artificial dintr-o țară cu impozit mare într-una cu impozit mic. Regulile privind prețurile de transfer există tocmai pentru a împiedica erodarea bazei impozabile: ele cer ca fiecare tranzacție intra-grup să fie prețuită ca și cum ar fi avut loc între parteneri independenți.

România aplică aceste reguli aliniindu-se la Liniile Directoare OECD privind Prețurile de Transfer și la proiectul BEPS (Base Erosion and Profit Shifting) al OECD/G20, în special Acțiunea 13 (documentare în trei paliere: fișier principal, fișier local și raportare CbCR).

Pragurile de documentare (Ordinul 442/2016)

⚠️ Atenție — schimbare de cadru din 2026. Pragurile și regulile de mai jos sunt cele din Ordinul 442/2016, care rămâne aplicabil procedurilor de administrare fiscală inițiate până la 31 decembrie 2026. Pentru tranzacțiile derulate de la 1 ianuarie 2026 și procedurile inițiate de la 1 ianuarie 2027 se aplică noul Ordinul ANAF nr. 828/2026 (publicat în M. Of. nr. 543/2.07.2026), care analizează pragurile distinct pe fiecare afiliat și categorie de tranzacție, coboară pragul pentru servicii la 100.000 EUR și impune marilor contribuabili depunerea anuală prin SPV (detalii în blocul Practică și opinii).

Obligația de a întocmi dosarul depinde de categoria contribuabilului și de valoarea anuală a tranzacțiilor cu afiliații (fără TVA, la cursul BNR din ultima zi a anului fiscal):

1. Mari contribuabili — dosar întocmit ANUAL dacă depășesc oricare prag:

• 200.000 EUR — dobânzi pentru servicii financiare;
• 250.000 EUR — prestări de servicii;
• 350.000 EUR — achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale.

2. Mari contribuabili sub praguri + contribuabili mici și mijlocii peste praguri — dosar NUMAI LA CERERE, în cadrul unei inspecții, dacă depășesc:

• 50.000 EUR — dobânzi;
• 50.000 EUR — servicii;
• 100.000 EUR — bunuri corporale/necorporale.

3. Sub pragurile inferioare — nu există obligația de a întocmi dosarul, dar principiul valorii de piață rămâne aplicabil, iar contribuabilul trebuie să poată justifica prețurile conform regulilor generale de documentare.

Termenele

• Mari contribuabili (dosar anual): dosarul se întocmește până la termenul legal de depunere a declarației anuale de impozit pe profit și se prezintă la solicitarea ANAF în maximum 10 zile calendaristice.
• La cerere în inspecție: organul fiscal fixează un termen între 30 și 60 de zile calendaristice, care poate fi prelungit o singură dată cu maximum 30 de zile.

Conținutul dosarului

Dosarul are, conform Ordinului 442/2016, două componente:

• Informații despre grup (masterfile) — structura grupului, activitatea, politica de prețuri de transfer, bunurile necorporale, fluxurile financiare;
• Informații despre contribuabil (local file) — descrierea tranzacțiilor cu afiliații, analiza funcțională (funcții, riscuri, active), metoda aleasă și analiza de comparabilitate (benchmarking).

Metodele de stabilire a prețurilor

Ordinul și Liniile OECD recunosc cinci metode:

• Compararea prețurilor necontrolate (CUP) — compară prețul cu cel dintr-o tranzacție similară între independenți;
• Prețul de revânzare — pornește de la prețul de revânzare și scade o marjă brută;
• Cost plus — adaugă o marjă la costuri;
• Marja netă a tranzacției (TNMM) — compară indicatori de profitabilitate netă;
• Împărțirea profitului (profit split) — alocă profitul combinat între părți în funcție de contribuția fiecăreia.

Intervalul de comparare și ajustarea ANAF

Din analiza de comparabilitate rezultă un interval de valori de piață. Valorile societăților comparabile se împart în patru quartile; se elimină quartilele extreme (1 și 4), iar intervalul de comparare îl formează quartilele 2 și 3 (intervalul intercuartilar). Dacă prețurile contribuabilului se află în afara acestui interval, ANAF ajustează la valoarea mediană (tendința centrală a pieței), conform art. 11 alin. (4) Cod Fiscal. Când există mai puțin de trei tranzacții/societăți comparabile, se folosește media aritmetică.

Mediană sau cuartila inferioară? O regulă contestată, nu una absolută. Ajustarea la mediană este poziția pe care ANAF o aplică rutinier și pe care contribuabilul trebuie să o anticipeze ca scenariu implicit de inspecție. Ea nu este însă o regulă incontestabilă: legalitatea ajustării la mediană (art. 9 din Ordinul 442/2016) este disputată în instanță, unele curți reținând că ordinul adaugă la lege (v. blocul Jurisprudență națională). Reperul tehnic este pct. 3.62 din Liniile Directoare OECD: când setul de comparabile prezintă defecte de comparabilitate, tendința centrală (mediana) este justificată; dar când analiza este solidă și omogenă, ajustarea ar trebui să se oprească la cuartila inferioară (limita intervalului), nu la mediană. Practic, un contribuabil aflat sub interval are șanse reale să obțină ajustarea doar la cuartila inferioară doar dacă dosarul său demonstrează un studiu de comparabilitate riguros, fără anomalii metodologice; un benchmark slab expune la ajustarea completă la mediană.

Instrumente conexe

• Acordul de preț în avans (APA) — un acord încheiat cu ANAF care fixează, în avans și pentru o perioadă determinată, metoda de stabilire a prețurilor pentru tranzacții viitoare, oferind siguranță împotriva ajustărilor ulterioare (aprobat prin Ordinul ANAF nr. 3735/2015).
• Procedura amiabilă (MAP) — mecanism între autoritățile fiscale a două state pentru eliminarea dublei impuneri atunci când o ajustare într-o țară nu este recunoscută în cealaltă (Directiva UE 2017/1852).
• Raportarea pentru fiecare țară (CbCR) — obligatorie pentru grupurile multinaționale cu venituri consolidate de cel puțin 750 milioane EUR (Acțiunea 13 BEPS, transpusă prin DAC4).

Aspecte practice

Pași concreți pentru conformare

1. Identifică persoanele afiliate — verifică deținerile de peste 25% și relațiile de control efectiv (inclusiv administratori comuni, contracte care atestă controlul), nu doar structura formală a acționariatului.
2. Inventariază tranzacțiile intra-grup — vânzări/cumpărări de bunuri, servicii de management, redevențe, împrumuturi și dobânzi, garanții, cost-sharing.
3. Calculează valorile anuale pe categorii (fără TVA, curs BNR la 31 decembrie) și compară-le cu pragurile pentru a stabili dacă dosarul este obligatoriu anual, la cerere sau deloc.
4. Alege metoda potrivită și realizează un studiu de comparabilitate (benchmarking) cu date disponibile la momentul stabilirii prețurilor.

Studiul de comparabilitate în practică

ANAF acceptă în practică studiile realizate pe bazele de date comerciale standard: Orbis și Amadeus (Bureau van Dijk) pentru comparabile de societăți, TP Catalyst pentru analize de prețuri de transfer, iar pentru redevențe/licențe RoyaltyRange sau ktMINE. Nu există o bază de date impusă oficial, dar sursa trebuie să fie verificabilă și replicabilă de organul fiscal.

• Reîmprospătare (refresh): practica uzuală este un search nou de comparabile o dată la circa 3 ani, cu actualizarea anuală a datelor financiare ale companiilor din set. Studiul folosește ultimul exercițiu financiar complet disponibil.
• Lipsa comparabilelor locale: când nu există comparabile românești suficiente, sunt acceptate seturile pan-europene, cu condiția justificării în dosar a lărgirii criteriului teritorial și, de regulă, cu ajustări (de capital de lucru, de structură financiară, de dimensiune) care să apropie comparabilele străine de realitatea pieței locale.

5. Întocmește dosarul (masterfile + local file) și păstrează-l gata de prezentare în termenele legale.
6. Monitorizează marja pe parcursul anului și ia în calcul, unde e contractual posibil, o ajustare compensatorie de sfârșit de an pentru a rămâne în intervalul de comparare.

⚠️ Ajustările compensatorii descendente — risc asimetric. ÎCCJ a confirmat că ajustările voluntare de prețuri de transfer sunt deductibile (v. blocul Jurisprudență națională), însă ANAF acceptă mult mai greu ajustările descendente (care reduc profitul impozabil în România) decât cele ascendente. Pentru ca o ajustare descendentă să fie recunoscută, mecanismul de ajustare trebuie prevăzut contractual, înainte de tranzacție (nu improvizat la final de an), susținut de o metodologie de calcul clară. Tratamentul TVA al ajustării depinde de substanța economică: potrivit CJUE (Arcomet C-726/23, Stellantis C-603/24), ajustarea atrage TVA numai dacă remunerează un serviciu real și individualizabil; o simplă aliniere de profit, fără prestație distinctă, nu este operațiune supusă TVA. Contractul trebuie deci să clarifice dacă ajustarea este sau nu contravaloarea unui serviciu, pentru a evita o calificare greșită.

Greșeli frecvente

• „Suntem sub praguri, deci nu ne interesează." Fals: principiul valorii de piață se aplică indiferent de praguri; sub praguri dispare doar obligația formală a dosarului, nu și cea de a practica prețuri de piață.
• Preluarea necritică a unui benchmark al firmei-mamă — studiul trebuie să respecte criteriile teritoriale de comparabilitate (național, UE, paneuropean, internațional) și datele să fi fost disponibile la momentul tranzacției.
• Dosar întocmit abia la primirea solicitării — pentru marii contribuabili termenul de prezentare este de doar 10 zile; documentarea trebuie făcută din timp.
• Contracte intra-grup lipsă sau vagi — fără suport contractual, ajustările compensatorii și prețurile practicate sunt greu de apărat în inspecție.

Consecințele neconformării

Dacă dosarul lipsește sau este incomplet, ANAF poate estima prețurile pe baza informațiilor disponibile și ajusta profitul impozabil la valoarea mediană a pieței. Consecințele cumulate pot fi:

• impozit pe profit suplimentar (cota de 16%) pe profitul ajustat;
• dobânzi și penalități de întârziere conform Codului de Procedură Fiscală;
• amenzi contravenționale pentru neprezentarea dosarului (în general între 2.000 și 14.000 lei, în funcție de categoria contribuabilului).

Bază: Codul Fiscal, Art. 11 și Ordinul ANAF 442/2016 (accesat 2026-08-04)

Situații speciale și interacțiuni fiscale

Regulile prețurilor de transfer nu funcționează izolat: ele se intersectează cu regimul microîntreprinderilor, cu impozitul minim global, cu limitarea deductibilității dobânzilor și cu impozitarea sediilor permanente. Iată cum.

Microîntreprinderi și PFA/II

Ajustarea prețurilor de transfer este un concept al impozitului pe profit (art. 11 Cod Fiscal), care operează pe baza impozabilă = profit. O microîntreprindere impozitează însă veniturile (cota de 1%), nu profitul, iar o PFA/întreprindere individuală plătește impozit pe venitul net al persoanei fizice — pe aceste baze o ajustare clasică „la profit" nu se poate aplica direct.

În practică, problema se rezolvă adesea de la sine prin condițiile de afiliere. Pentru a fi microîntreprindere, art. 47 Cod Fiscal cere cumulativ, printre altele: venituri sub echivalentul a 100.000 EUR de la 1 ianuarie 2026 (plafon redus prin OUG nr. 156/2024, verificat cumulat cu veniturile întreprinderilor legate), cel puțin un salariat cu normă întreagă și regula potrivit căreia un asociat/acționar care deține peste 25% poate avea statutul de micro la o singură persoană juridică. Aceste reguli scot de regulă entitățile dintr-un grup afiliat din regimul micro și le trec la impozit pe profit de 16%, unde ajustarea de prețuri de transfer se aplică normal.

Obligația de a respecta principiul valorii de piață și de a putea justifica prețurile există indiferent de regimul de impozit al entității din România; pragurile în EUR pentru întocmirea dosarului sunt însă construite pe categoriile de contribuabili (mari / mici și mijlocii), nu pe regimul micro/profit.

Sursă: Codul Fiscal, art. 47 și art. 11; OUG nr. 156/2024 (accesat 2026-08-04)

Impozitul minim global (Pilonul 2)

Grupurile cu venituri consolidate de cel puțin 750 milioane EUR (același prag ca la CbCR) intră sub impozitul minim global de 15% — Directiva (UE) 2022/2523, transpusă prin Legea nr. 431/2023, care introduce regula de includere a veniturilor (IIR), regula profiturilor subimpozitate (UTPR) și un impozit național suplimentar (QDMTT).

O ajustare de prețuri de transfer influențează direct calculul cotei efective de impozitare (ETR) GloBE dintr-o jurisdicție: o ajustare care crește profitul impozabil în România mărește impozitul acoperit și, implicit, ETR-ul jurisdicției române, reducând sau eliminând un eventual impozit suplimentar (top-up tax). Invers, o ajustare care mută profit din România poate coborî ETR-ul sub 15% și atrage top-up tax. Regulile GloBE cer, de altfel, ca operațiunile intra-grup să fie oricum înregistrate la valoarea de piață, astfel încât o politică de prețuri de transfer neconformă poate genera atât ajustare pe impozit pe profit, cât și corecții în calculul GloBE. Sub Pilonul 2, mutarea artificială a profitului pentru arbitraj de cotă își pierde mult din eficacitate, întrucât diferența până la 15% este oricum colectată undeva în grup.

Sursă: Legea nr. 431/2023; Directiva (UE) 2022/2523 (accesat 2026-08-04)

Dobânzi intra-grup: valoare de piață vs. plafon ATAD

Împrumuturile și dobânzile între afiliați sunt supuse simultan la două teste diferite, care nu se substituie:

1. Principiul valorii de piață (art. 11 Cod Fiscal) testează rata dobânzii — trebuie să fie la nivelul pieței; o dobândă supraevaluată este ajustată în jos / considerată nedeductibilă în partea excedentară.
2. Limitarea costurilor excedentare ale îndatorării (art. 40² Cod Fiscal, transpunerea ATAD — Directiva (UE) 2016/1164) testează volumul deductibil: costurile excedentare se deduc integral până la 1.000.000 EUR pe an, iar peste acest prag numai în limita a 30% din baza de calcul (EBITDA fiscal). Pentru costurile cu afiliați care nu finanțează anumite active pe termen lung, Legea nr. 296/2023 a introdus un plafon redus de 500.000 EUR.

Ordinea de aplicare evită dubla neconformare: întâi se determină dobânda „de piață" conform regulilor de prețuri de transfer, apoi se aplică plafonul cantitativ ATAD asupra costului excedentar rezultat. Prin urmare, o dobândă perfect „de piață" ca rată poate rămâne parțial nedeductibilă ca volum, dacă depășește plafoanele ATAD; suma nedeductibilă se reportează fără limită de timp. Cele două ajustări sunt cumulative, nu alternative.

Sursă: Codul Fiscal, art. 40²; Directiva (UE) 2016/1164 (ATAD) (accesat 2026-08-04)

Sediul permanent și afacerile digitale

Când o entitate nerezidentă are un sediu permanent în România (sau o societate română are un sediu permanent în străinătate), profitul se atribuie între casa-mamă și sediu conform principiului valorii de piață, prin abordarea „entitate funcțional separată" (Authorised OECD Approach): sediul permanent este tratat ca o întreprindere distinctă, iar „operațiunile interne" (dealings) dintre sediu și casa-mamă — finanțare, servicii de suport, utilizarea activelor necorporale — se evaluează ca și cum ar fi între părți independente (art. 8 Cod Fiscal).

Deși un sediu permanent și casa-mamă sunt aceeași persoană juridică (deci dealings-urile interne nu sunt tehnic „tranzacții cu persoane afiliate" în sensul strict al dosarului), autoritatea fiscală așteaptă o documentație de atribuire a profitului care să susțină analiza funcțională și metoda folosită — în practică, un dosar construit pe aceeași logică de comparabilitate.

Pentru afacerile pur digitale/e-commerce, fără prezență fizică semnificativă în România (server, depozit, personal dependent care încheie contracte), nu se constituie un sediu permanent conform regulilor actuale, deci nu există bază pentru atribuirea profitului în România. Extinderea nexusului pentru economia digitală (Pilonul 1 – Amount A al OECD) nu este încă în vigoare.

Sursă: Codul Fiscal, art. 8; Liniile Directoare OECD privind Prețurile de Transfer (2022) (accesat 2026-08-04)

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

ÎCCJ, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, 2023 — deductibilitatea ajustărilor voluntare de prețuri de transfer (impozit pe profit și TVA) În două cauze conexe, Înalta Curte a confirmat definitiv dreptul unui grup de a deduce atât impozitul pe profit, cât și TVA aferente ajustărilor anuale voluntare ale prețurilor de transfer, chiar dacă acestea sunt reflectate în facturi separate de tranzacțiile propriu-zise; a recunoscut și dreptul la dobânzi pentru sumele plătite în plus. · Instanța a reținut că obligația de a stabili prețuri la valoarea de piață este simultan un drept al contribuabilului, pe care organul fiscal nu îl poate ignora, iar ajustarea „nu trebuie legată de o operațiune specifică". Sursa: https://www.juridice.ro/686531/filip-company-obtine-la-iccj-dubla-confirmare-a-legalitatii-ajustarilor-voluntare-a-preturilor-de-transfer.html (accesat 2026-08-04)

Curtea de Apel Cluj, decizia nr. 4786/2014 din 04.06.2014 (dosar nr. 14596/117/2012) — controlul de legalitate al ajustării impuse prin ordin Curtea a înlăturat de la aplicare o prevedere din ordinul ANAF privind metodologia prețurilor de transfer, reținând că o normă inferioară nu poate adăuga la lege. · Instanța a reținut că prevederea „excede cadrului stabilit de legea în executarea căreia a fost emis", reglementând un domeniu rezervat normei primare, și nu este conformă cu art. 11 din Codul Fiscal și cu pct. 2.7 din Liniile Directoare OECD; prevalează norma cu forță juridică superioară. Sursa: https://www.juridice.ro/760425/problema-juridica-a-ordinului-442-2016-privind-preturile-de-transfer.html (accesat 2026-08-04)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Linie jurisprudențială care validează ajustarea la mediană (Ordinul 442/2016) ⚠️ Jurisprudența în materie nu este uniformă: o parte dintre instanțe confirmă legalitatea ajustării la valoarea mediană a intervalului de comparare, respingând critica de nelegalitate a art. 9 din Ordinul 442/2016. Argumentul reținut este că România nu este membru OECD, astfel încât Liniile Directoare OECD (inclusiv pct. 2.7, invocat de contribuabili) se aplică doar în măsura în care au fost încorporate în dreptul intern, iar ordinul detaliază legitim „tendința centrală a pieței". Contribuabilii cu marje sub media pieței rămân astfel expuși ajustării la mediană. (⚠️ caracterizare doctrinară a unei linii jurisprudențiale, nu o singură decizie nominalizată) Sursa: https://www.juridice.ro/704855/consideratii-cu-privire-la-obligativitatea-ajustarii-la-mediana-intervalului-de-comparare-prevazuta-de-ordinul-anaf-nr-442-2016.html (accesat 2026-08-04)

Nuanțe și cazuri speciale

ÎCCJ — obligarea ANAF la demararea procedurii amiabile (MAP) — Înalta Curte a confirmat definitiv că autoritatea fiscală poate fi obligată să declanșeze procedura amiabilă pentru eliminarea dublei impuneri generate de o ajustare de prețuri de transfer, în temeiul Convenției nr. 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate. Astfel, MAP nu este o simplă opțiune a administrației, ci un drept valorificabil în instanță. Sursa: https://www.juridice.ro/705602/hotarare-de-referinta-pentru-procedurile-amiabile-interstatale-in-vederea-evitarii-dublei-impuneri-iccj-a-dispus-obligarea-anaf-la-demararea-map-cu-alte-8-jurisdictii.html (accesat 2026-08-04)

Jurisprudență CJUE

Cauza C-382/16, Hornbach-Baumarkt AG c. Finanzamt Landau (Hotărârea din 31 mai 2018) — Regulile naționale care ajustează la valoarea de piață tranzacțiile cu afiliați nerezidenți constituie o restricție privind libertatea de stabilire, dar sunt justificate de repartizarea echilibrată a competenței de impozitare cu condiția ca legislația să permită contribuabilului să invoce o „justificare comercială" pentru abaterea de la principiul valorii de piață. Ajustările automate, fără posibilitatea acestei probe, sunt incompatibile cu dreptul UE. Hotărârea confirmă doctrina din cauza C-311/08, SGI. Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62016CJ0382 (accesat 2026-08-04)

Cauza C-726/23, Arcomet Towercranes (Hotărârea din 4 septembrie 2025) — Calificarea unei ajustări intra-grup drept prestare de servicii supusă TVA rezultă din interpretarea relației contractuale (existența unei legături directe serviciu–contraprestație), iar nu din metoda de calcul a ajustării. Sursa: https://www.juridice.ro/829482/ajustarile-de-preturi-de-transfer-si-tva-de-la-arcomet-la-stellantis-sau-despre-sfarsitul-unei-confuzii.html (accesat 2026-08-04)

Cauza C-603/24, Stellantis Portugal — O ajustare de prețuri de transfer, chiar calculată în funcție de costuri și decontată printr-un flux financiar, „nu constituie, în sine, contraprestația unei prestări de servicii"; TVA se aplică numai dacă există un serviciu real, individualizabil și remunerat, în cadrul unui raport juridic cu prestații reciproce. Ajustările de prețuri de transfer țin, ca regulă, de logica impozitului pe profit, nu de TVA. Sursa: https://www.juridice.ro/829482/ajustarile-de-preturi-de-transfer-si-tva-de-la-arcomet-la-stellantis-sau-despre-sfarsitul-unei-confuzii.html (accesat 2026-08-04)

Tendințe jurisprudențiale

• Deductibilitate confirmată la ÎCCJ. Instanța supremă a consolidat dreptul contribuabilului de a deduce impozitul pe profit și TVA aferente ajustărilor voluntare de prețuri de transfer, tratându-le ca diferențe de preț ale tranzacțiilor anterioare, nu ca operațiuni noi.
• Bătălia mediană vs. cuartilă inferioară rămâne deschisă. Miezul litigiilor interne este dacă ANAF poate ajusta direct la mediană (art. 9 Ordinul 442/2016) sau doar până la cuartila inferioară atunci când contribuabilul se află sub interval. Instanțe precum Curtea de Apel Cluj au cenzurat adăugarea la lege prin ordin, în timp ce o altă linie validează ajustarea la mediană — semn că rezultatul depinde puternic de temeinicia analizei de comparabilitate din dosar. Tendințe similare există în jurisprudența europeană (ex. cazurile TCL Belgium – Versailles, 2016 și IKEA – Spania, 2019, care au preferat cuartila inferioară).
• Delimitarea TVA vs. impozit pe profit s-a clarificat. Prin Arcomet și Stellantis, CJUE a trasat granița: ajustarea de prețuri de transfer nu atrage TVA decât dacă remunerează un serviciu real și individualizabil.
• Instanțe superioare cu greutate. Deciziile ÎCCJ și ale curților de apel orientează practica; poziția CJUE (Hornbach) interzice ajustările automate și impune posibilitatea justificării comerciale.

Noutăți

ANAF intensifică inspecțiile pe prețuri de transfer (date iunie 2026) Potrivit datelor comunicate de ANAF, în ultimele 12 luni inspectorii au verificat tranzacții intra-grup de peste 199 de miliarde de lei și au stabilit obligații fiscale suplimentare de circa 655 de milioane de lei, din care peste 386 de milioane reprezintă impozit pe profit suplimentar. Aproape jumătate — 46% (circa 179 de milioane de lei) — provine direct din ajustările de prețuri de transfer. Semnalul practic: dosarul de prețuri de transfer temeinic fundamentat și analiza de comparabilitate solidă devin esențiale pentru a limita riscul de ajustare la mediană. Sursa: https://www.juridice.ro/833989/ce-spun-cele-mai-recente-decizii-anaf-despre-riscurile-legate-de-preturile-de-transfer.html (accesat 2026-08-04)

Întrebări frecvente

1. Dacă tranzacțiile cu afiliații sunt sub praguri, chiar nu am nicio obligație? Ba da. Dispare doar obligația de a întocmi dosarul prețurilor de transfer, dar principiul valorii de piață rămâne aplicabil. Trebuie să poți justifica, la o eventuală inspecție, că prețurile sunt de piață, conform regulilor generale de documentare.

2. Cine sunt „persoanele afiliate"? Firmele și persoanele legate prin deținere de minimum 25% din capital/drepturi de vot (direct sau indirect) ori prin control efectiv, precum și persoanele fizice soț/soție sau rude până la gradul al III-lea (art. 7 pct. 26 Cod Fiscal).

3. În cât timp trebuie să prezint dosarul? Marii contribuabili care depășesc pragurile îl întocmesc anual și îl prezintă la cerere în maximum 10 zile calendaristice. Pentru celelalte categorii, la solicitare în inspecție, termenul este între 30 și 60 de zile, prelungibil o singură dată cu max. 30 de zile.

4. Ce se întâmplă dacă nu prezint dosarul? ANAF poate estima prețurile pe baza datelor disponibile și ajusta profitul impozabil la valoarea mediană a pieței, cu impozit suplimentar de 16%, dobânzi, penalități și amenzi contravenționale.

5. Cum se stabilește dacă un preț este „de piață"? Printr-o analiză de comparabilitate: se determină un interval de valori din tranzacții/companii comparabile, se elimină quartilele extreme și rămâne intervalul intercuartilar (quartilele 2–3). Dacă prețul e în afara intervalului, ajustarea se face la mediană.

6. Pot obține siguranță în avans față de ANAF? Da, printr-un acord de preț în avans (APA) încheiat cu ANAF, care fixează metoda de stabilire a prețurilor pentru tranzacții viitoare pe o perioadă determinată (Ordinul ANAF nr. 3735/2015).

7. Ce fac dacă o ajustare în România duce la dublă impunere? Poți solicita procedura amiabilă (MAP) între autoritățile fiscale ale statelor implicate, în temeiul Directivei UE 2017/1852, pentru eliminarea dublei impuneri.

8. Se aplică regulile prețurilor de transfer și microîntreprinderilor? Principiul valorii de piață se aplică indiferent de regimul de impozit. O microîntreprindere impozitează veniturile (1%), nu profitul, deci o ajustare clasică „la profit" nu se mulează pe baza ei. În plus, condițiile de afiliere din art. 47 Cod Fiscal (deținere de peste 25% — o singură microîntreprindere per asociat; plafonul de 100.000 EUR din 2026 verificat cumulat cu întreprinderile legate) scot de regulă entitățile de grup din regimul micro, în impozit pe profit de 16%, unde ajustarea se aplică integral.

9. Mai este valabil Ordinul 442/2016 sau s-a schimbat ceva în 2026? Ordinul 442/2016 a fost înlocuit de Ordinul ANAF nr. 828/2026 (M. Of. nr. 543/2.07.2026). Noile reguli se aplică tranzacțiilor de la 1 ianuarie 2026 și procedurilor inițiate de la 1 ianuarie 2027; pentru procedurile inițiate anterior rămâne aplicabil Ordinul 442/2016. Schimbări majore: marii contribuabili depun dosarul anual prin SPV (în 30 de zile lucrătoare), pragurile se analizează pe fiecare afiliat și categorie de tranzacție, iar pragul pentru servicii scade la 100.000 EUR.

Practică și opinii

Actualizare (iulie 2026) — noul Ordin ANAF nr. 828/2026 a fost publicat. Ceea ce era anunțat ca proiect a devenit act normativ în vigoare: Ordinul președintelui ANAF nr. 828/2026 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 543 din 2 iulie 2026 (aprobat 30 iunie 2026) și înlocuiește Ordinul 442/2016. A fost publicat împreună cu Ordinul ANAF nr. 827/2026 privind procedura acordului de preț în avans (APA). Principalele schimbări:

• Marii contribuabili trec de la regimul „la cerere" la întocmirea anuală și depunerea prin SPV a dosarului, în 30 de zile lucrătoare de la termenul declarației de impozit pe profit;
• pragurile de semnificație se analizează distinct pe fiecare persoană afiliată și pe fiecare categorie de tranzacție (servicii, finanțare, active necorporale, active corporale), iar pragul pentru servicii scade la 100.000 EUR;
• se elimină tratamentul intermediar al marilor contribuabili care depășeau doar pragurile pentru mici/mijlocii;
• conținutul dosarului este extins, cu reguli noi de comparabilitate în funcție de rezidența fiscală a părții testate și prima definiție expresă a „dosarului incomplet".

Aplicabilitate eșalonată: noile reguli se aplică tranzacțiilor derulate de la 1 ianuarie 2026 și procedurilor de administrare fiscală inițiate de la 1 ianuarie 2027; pentru procedurile inițiate anterior rămâne aplicabil Ordinul 442/2016. Sursă: PwC România — Ordin ANAF nr. 828/2026; EY România (Monitorul Oficial nr. 543/2.07.2026, accesat 2026-08-04)

⚠️ Practică ANAF — Ghidul oficial al Prețurilor de Transfer ANAF a publicat un Ghid al Prețurilor de Transfer (actualizat în octombrie 2025) care sistematizează abordarea autorității privind analiza de comparabilitate, alegerea metodei și ajustările. Este un reper util pentru pregătirea dosarului, deși nu are forța juridică a unui act normativ. Sursa: Ghid ANAF Prețuri de Transfer (accesat 2026-08-04)

Prețurile de transfer rămân una dintre zonele cu cel mai mare risc de inspecție fiscală pentru grupurile de firme. Recomandarea practică este ca documentarea (contracte intra-grup + studiu de comparabilitate actualizat) să fie tratată ca proces continuu, nu ca reacție la o solicitare ANAF.

Referințe

1. Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015), text consolidat — Art. 7 (definiții: persoane afiliate, principiul valorii de piață), Art. 11 (prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal — ajustare/estimare). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/251984

2. Ordinul ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/175458

3. Codul de Procedură Fiscală (Legea nr. 207/2015), text consolidat — administrarea creanțelor fiscale, ajustare/estimare, sancțiuni contravenționale. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/172697

4. Ordinul ANAF nr. 3735/2015 privind procedura de emitere și modificare a acordului de preț în avans (APA). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/174387

5. Ghidul ANAF privind Prețurile de Transfer (actualizat octombrie 2025). https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Prezentare_R/Ghid%20Preturi%20de%20Transfer.pdf

6. Liniile Directoare OECD privind Prețurile de Transfer pentru Întreprinderile Multinaționale și Administrațiile Fiscale (ediția 2022) — inclusiv Acțiunile 8–10 și 13 BEPS. https://www.oecd.org/tax/transfer-pricing/

7. Directiva (UE) 2016/881 (DAC4) — schimbul automat de informații: raportarea pentru fiecare țară (CbCR). https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32016L0881

8. Directiva (UE) 2017/1852 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană (procedura amiabilă — MAP). https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2017/1852/oj

9. Deloitte România — „Proiectul noului ordin privind dosarul prețurilor de transfer: mai multă standardizare și cerințe extinse de documentare". https://www.deloitte.com/ro/ro/our-thinking/articles/proiectul-noului-ordin-privind-dosarul-preturilor-de-transfer-mai-multa-standardizare-si-cerinte-extinse-de-documentare.html