Organizația colectivă a angajaților care se constituie cu minimum 10 persoane din aceeași unitate, devine reprezentativă la 35% dintre salariați, și negocia obligatoriu cu angajatorul. În lipsa sindicatului, angajații aleg reprezentanți pentru aceleași scopuri. Liderii și reprezentanții beneficiază de protecție legală împotriva concedierii legate de mandat.
Definiție
Sindicatul și reprezentanții salariaților sunt instrumentele prin care angajații se organizează colectiv pentru a-și apăra drepturile și interesele în relația de muncă. Conform Legei nr. 367/2022 privind dialogul social, există două forme principale de reprezentare colectivă.
Sindicatul se constituie ca organizație independentă cu minimum 10 angajați din aceeași unitate (sau 20 din unități diferite ale aceluiași sector de negociere colectivă). Pentru a deveni reprezentativ la nivel de unitate și a negocia obligatoriu contractul colectiv de muncă, sindicatul trebuie să aibă cel puțin 35% dintre salariații unității ca membri și să îndeplinească condițiile de statut legal și independență organizatorică.
Reprezentanții salariaților sunt aleși atunci când la o entitate cu minimum 10 angajați nu există sindicat. Aceștia sunt aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al salariaților și servesc pentru un mandat de maximum 2 ani. Reprezentanții au responsabilitatea de a promova și apăra interesele angajaților la negocierea colectivă.
Obligația de negociere este fundamentală: orice angajator cu cel puțin 10 salariați este obligat prin lege să negocieze colectiv, indiferent dacă are sindicat sau doar reprezentanți aleși. Aceasta nu înseamnă obligația de a semna un contract colectiv — obligatoria este doar purtarea negocierii în bună-credință.
Protecția reprezentanților este o garanție esențială. Art. 10 din Legea 367/2022 interzice modificarea, desfacerea contractului de muncă, transferul, retrogradarea sau orice alte măsuri prejudiciabile ale liderilor de sindicat pe motive legate de activitatea sindicală. Similar, art. 62 oferă protecție reprezentanților aleși pe toată durata mandatului lor, pentru acte legate de îndeplinirea mandatului.
Pentru o înțelegere mai cuprinzătoare a cadrului juridic, consultă articolul detaliat privind sindicate și reprezentanți. Vezi și glosarul capitolului de drept al muncii pentru definiții conexe ale altor termeni importanți.
Și în contextul mai larg al angajării, procesul de angajare stabilește relația individuală de muncă cu privire la care se exercită drepturile colective de reprezentare. Conflictele colective de muncă și grevele, când negocierea eșuează, sunt mecanisme de presiune a reprezentanților asupra angajatorului.
Întrebări frecvente
1. Câți angajați sunt necesari pentru a constitui un sindicat? Minimum 10 angajați din aceeași unitate sau minimum 20 din unități diferite ale aceluiași sector de negociere colectivă (art. 3 alin. (3) din Legea 367/2022).
2. Ce înseamnă reprezentativitate sindicală? Un sindicat devine reprezentativ la nivel de unitate dacă are cel puțin 35% dintre salariații unității ca membri și îndeplinește condițiile de statut legal și independență (art. 54 din Legea 367/2022).
3. Angajatorul este obligat să negocieze colectiv chiar dacă nu există sindicat? Da. Negocierea colectivă este obligatorie la orice angajator cu minimum 10 salariați (art. 97), iar în lipsa sindicatului aceasta se poartă cu reprezentanții aleși ai salariaților (art. 57).