Malpraxisul medical este eroarea profesională săvârșită de personalul medical care produce prejudiciu pacientului. Nu orice rezultat nefavorabil constituie malpraxis; complicațiile acceptate fără culpă nu angajează răspunderea. Cadrul legal este Titlul XVI din Legea nr. 95/2006, care impune asigurare obligatorie și prescrie atât o procedură administrativă în fața Comisiei de la DSP, cât și dreptul de acces la judecata civilă directă, cu prescripție de 3 ani.
Definiție și condiții
Malpraxisul medical constituie orice eroare profesională săvârșită în exercitarea actului medical care produce prejudiciu pacientului și angajează răspunderea civilă. Definiția legală se găsește în articolul 653 din Legea nr. 95/2006, care stabilește că eroarea include neglijența, imprudența, cunoștințele insuficiente sau depășirea limitelor competenței medicale.
Determinant este că nu orice rezultat nefavorabil se califică drept malpraxis. Riscurile și complicațiile acceptate ale unui tratament, atunci când au fost efectuate fără culpă, nu angajează răspunderea medicului. Pacientul trebuie să demonstreze existența unui prejudiciu real și legătura de cauzalitate între eroarea medicală și daună.
Subiectele răspunderii
Răspunderea în malpraxis nu se limitează la medici. Personalul medical care răspunde include medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical și moașa. Responsabilii sunt atât persoana care a săvârșit eroarea, cât și furnizorul de servicii medicale (spitalul, clinica, cabinetul) pentru personalul angajat, într-o relație de răspundere în solidar.
Cadrul legal și proceduri
Legea nr. 95/2006, Titlul XVI, completată de Ordinul MS nr. 482/2007, stabilește cadrul complet al răspunderii. Pacientul prejudiciat poate alege între două căi: procedura administrativă în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională (care constată malpraxisul, dar nu acordă despăgubiri) sau acțiunea directă în instanță (drept comun), care oferă posibilitatea obținerii despăgubirilor.
Asigurarea obligatorie
Personalul medical și furnizorii de servicii medicale trebuie să dețină asigurare de răspundere civilă profesională. Absența acesteia sau asigurarea sub limita legală constituie abatere disciplinară, sancționată cu suspendarea dreptului de practică. Asigurătorul intervine în general în litigiile de malpraxis, iar subrogarea acestuia în drepturile pacientului este limitată de lege.
Termenele de prescripție și competența instanțelor
Termenul general de prescripție pentru acțiunile de malpraxis este de 3 ani de la producerea prejudiciului. Pentru prejudiciile oculte (cum ar fi corpurile străine descoperite după ani), termenul curge de la data cunoașterii pagubei și a persoanei răspunzătoare. Instanțele competente sunt instanțele de drept comun, iar dacă fapta constituie și infracțiune, se aplică și regimul răspunderii penale.
Termenii sunt interconectați cu procedurile din glossarul domeniilor specializate, unde găsiți alte definiții relevante.
Întrebări frecvente
1. Ce este malpraxisul medical? Este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical care produce prejudiciu pacientului. Nu orice rezultat nefavorabil constituie malpraxis; complicațiile și riscurile acceptate ale tratamentului, fără culpă, nu angajează răspunderea (art. 653 din Legea nr. 95/2006).
2. Cine răspunde pentru malpraxis? Personalul medical (medic, dentist, farmacist, asistent, moașă) pentru eroarea proprie și furnizorul de servicii medicale pentru personalul angajat — în solidar — precum și pentru infecții nosocomiale sau defecte de aparatură. De regulă intervine și asigurătorul de malpraxis.
3. Cum se prescriu acțiunile pentru malpraxis? Termenul general de prescripție este de 3 ani de la producerea prejudiciului (art. 688 din Legea nr. 95/2006). Pentru prejudiciile oculte (corp străin descoperit după ani), termenul curge de la data cunoașterii pagubei și a persoanei răspunzătoare.