Controlul antifraudă (DGAF) este o formă de control fiscal inopinat exercitat de inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscale pentru a combate evaziunea și frauda fiscală. Se desfășoară fără aviz prealabil și se încheie cu un proces-verbal care constată stări de fapt, dar nu stabilește obligații de plată.
Controlul antifraudă (DGAF) este forma de control fiscal inopinat reglementată de articolele 136–137 din Codul de procedură fiscală, care se desfășoară de inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscale cu scopul de a preveni și combate evaziunea și frauda fiscală. DGAF este o structură din cadrul ANAF, fără personalitate juridică, înființată în 2013 pentru efectuarea controalelor operative și inopinate.
Caracteristici esențiale
Elementul definitoriu al controlului antifraudă este caracterul inopinat: inspectorii nu transmit aviz prealabil de inspecție și nu comunică în avans obiectivele verificării sau perioada analizată. Aceasta îl deosebește fundamental de alte forme de control fiscal. Inspectorii sunt obligați să se legitimeze la începerea controlului; atunci când se desfășoară la sediul contribuabilului, acțiunea trebuie consemnată în registrul unic de control. Contribuabilul are dreptul să solicite consemnarea oricărui punct de vedere personal privind constatările.
Rezultatul și statutul juridic
La finalizarea controlului se încheie un proces-verbal de control care constată stări de fapt. Cu toate că servește ca mijloc de probă în proceduri ulterioare, procesul-verbal de control antifraudă — spre deosebire de raportul de inspecție fiscală — nu este act administrativ-fiscal și nu stabilește, de sine stătător, obligații de plată. Conform deciziilor Înaltei Curți nr. 2/2018 și Curții Constituționale nr. 783/2019, procesul-verbal nu poate fi atacat pe cale separată. Contestația poate interveni doar în relație cu actele administrative ulterioare, de regulă decizia de impunere emisă în urma unei inspecții fiscale.
Valoare probatorie și urmărire penală
Constatările din procesul-verbal alimentează controale suplimentare și pot deschide calea pentru verificări privind impozitele datorate și alte obligații fiscale. Dacă inspectorii descoperi fapte care integrează infracțiuni, sunt obligați să sesizeze organul de urmărire penală și să transmită procesul-verbal, documentele ridicate și orice declarații scrise ale contribuabilului ca mijloace de probă.
Conexiuni cu alte forme de control
Controlul antifraudă coexistă cu alte mecanisme de verificare fiscală descrise în glosarul de fiscalitate. Poate fi utilizat și pentru operațiuni de control tematic — verificări ale riscurilor specifice unui sector economic sau unei activități. Constatările pot informa și declarații fiscale ulterioare sau alte proceduri administrative.
Întrebări frecvente
1. Ce este DGAF și ce urmărește un control antifraudă? DGAF (Direcția Generală Antifraudă Fiscală) este structura ANAF, fără personalitate juridică, înființată în 2013, care efectuează controale operative și inopinate pentru prevenirea, descoperirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale și vamale (art. 136-137 Cod de procedură fiscală).
2. Ce diferență este între controlul antifraudă și inspecția fiscală? Inspecția fiscală (art. 113-133) verifică declarațiile și stabilește obligații fiscale printr-o decizie de impunere. Controlul antifraudă (art. 136-137) constată stări de fapt și se încheie cu un proces-verbal care nu stabilește sume de plată, ci servește ca mijloc de probă.
3. Pot refuza să dau declarații și pot fi asistat de avocat? Trebuie să pui la dispoziție documentele cerute, dar nu ești obligat să dai declarații autoincriminatorii (art. 6 CEDO; CJUE C-481/19). Poți fi asistat de un avocat sau consultant fiscal; cere ca refuzul motivat de a da declarații să fie consemnat.