Contractul individual de muncă pe durată determinată este o excepție de la regula generală, permis numai în cazurile prevăzute de lege și pentru o perioadă maximă de 36 de luni. Trebuie încheiat în formă scrisă cu precizarea expresă a duratei; între aceleași părți se pot încheia cel mult 3 contracte succesive, iar nerespectarea acestor condiții duce la recalificarea contractului ca durată nedeterminată.
Definiție
Contractul individual de muncă pe durată determinată este reglementat de artt. 82–87 din Codul muncii și reprezintă o excepție de la regula generală potrivit căreia orice contract de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
Domeniu și cazuri de aplicare
Conform art. 83 Codul muncii, un contract pe durată determinată este permis numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege — pentru înlocuirea unui salariat, pentru a face față unui volum de muncă temporar, pentru stagii de practică sau în alte situații specifice. Absența unui caz de aplicare din art. 83 duce la nulitatea clauzei de durată determinată, contractul fiind recalificat ca durată nedeterminată.
Condiții de validitate
-
Formă scrisă: Contractul trebuie încheiat numai în formă scrisă (art. 82 alin. (2)), cu precizarea expresă a duratei. Lipsa unei durate în scris transformă contractul în contract pe durată nedeterminată.
-
Durată maximă: Nicio perioadă nu poate depăși 36 de luni, cu o excepție — contractul pentru înlocuirea unui salariat cu CIM suspendat expiră odată cu încetarea motivului suspendării (art. 84).
-
Contracte succesive: Între aceleași părți se pot încheia cel mult 3 contracte succesive (art. 82 alin. (4)). Contractele încheiate în termen de 3 luni de la încetarea celui anterior sunt considerate succesive și nu pot depăși 12 luni fiecare (art. 82 alin. (5)).
Drepturi și obligații
Salariatul pe durată determinată beneficiază de tratament egal cu salariatele permanente comparabile (art. 87), cu excepția situațiilor justificate obiectiv. Perioada de probă este reglementată de art. 85, cu praguri de 5 zile pentru contracte sub 3 luni, 15 zile pentru 3–6 luni, 30 de zile pentru peste 6 luni, și 45 de zile pentru funcții de conducere cu durată peste 6 luni.
Încetarea și consecințe
Contractul încetează de drept la expirarea termenului (art. 56 Codul muncii), fără nevoie de o decizie de concediere. În glosarul capitolului Drept al muncii sunt explicate alte concepte conexe precum abandonul de post, clauzele de mobilitate și drepturile la concediu de odihnă.
Pentru detalii extinse și jurisprudență, consultaţi articolul complet din Dreptul muncii.
Întrebări frecvente
1. Care este durata maximă a unui contract pe durată determinată? Un contract pe durată determinată nu poate depăși 36 de luni (art. 84 alin. (1) Codul muncii). Excepția o reprezintă contractul încheiat pentru înlocuirea unui salariat cu contractul suspendat, care expiră odată cu încetarea motivului suspendării.
2. Trebuie neapărat formă scrisă? Da. Contractul individual de muncă pe durată determinată se încheie numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei (art. 82 alin. (2)). Fără o durată scrisă, contractul se consideră pe durată nedeterminată.
3. Cum încetează contractul la termen? Contractul încetează de drept la expirarea termenului pentru care a fost încheiat (art. 56 Codul muncii), fără a fi nevoie de o decizie de concediere.